r88 3.3. RELIGIA IUDAICA

roditor Ei larg, in [ara unde curge miere Ei lapte..." (Exodul 3,8).Pdmdntul, agadar, este proprietate divina gi cei care-l invadeazS, inacest caz romanii, profaneazd numele Dumnezeului lui Israel:intreaga [ara e partaga la sanctitatea templului gia oraEului lerusalim.De aici vine legdtura indisolubila a poporului evreu cu teritoriul ginecesitatea de a-l curdta de zeii Ei de obiceiurile altor popoare,eventual prin solu[ia radicalS a razboiului.

Mai ales evreii din Galileea trdiau un intens sentiment denemulfumire interioard pentru ocuparea unui pamAnt careaparlinea, in ultima instan[d, lui Dumnezeu gi poporului sdu qi pecare acum il considerau incdlcat gi, in buna parte, profanat. Galileeaera, intr-adevdr, o enclavd iudaica intre teritorii locuite de pdgdni,adicd de neevrei: Samaria, Gaulanitida, Decapolis. Nemul(umireainterioard s-a exteriorizat tot mai mult in sec. I, deseori violent, pAnala izbucnirea marelui conflict care a fost Primul Rdzboiludaic, la careau participat mulfi evrei galileeni. Pe scurt: galileenii erau evreii ceimai nalionaliqti. Sentimentul identita[ii iudaice era mai puternic interitoriul situat mai departe de lerusalim. Cdnd s-a ndscut Iisus, eradoar un secol de cAnd Galileea redevenise un teritoriu locuit inmajoritate de evrei, veni[i mai ales din ludeea.

3.3.2. Gruparile religioase: farisei, saduchei, esenieni

Atdt Josephus Flavius, cAt gi Filon din Alexandria, doi autoriiudei, dar

Ei Plinius cel BatrAn, un autor roman, ofera informafii desprediferitele curente sau grupuri existente in iudaismul sec. I d.H., intimpul lui lisus. Unii cercetatori insista chiar sa se vorbeascd despreiudaisme, la plural, spre a indica diversitatea gi pluralismulcaracteristice epocii. Termenul nu este chiar lipsit de temei, cdci, inperioada cuprinsd intre revolta Macabeilor din 167 i.H. impotrivasuveranului seleucid Antioh IV Epiphanes Ei distrugerea Templuluidin Ierusalim (70 d.H.), iudaismul prezintd diferi te fa[ete'corespunzdtoare diferitelor tendinIe gi sensibilitafi: fariseii, curddacini in lumea megtequgdreascd qi intelectuald, l ideri qi

indrumdtori ai paturi lor populare, saducheii , el i ta legata dearistocralia sacerdotald gi de paturile avute din lerusalim, gi

esenienii, grup provenit din aristocra[ia sacerdotalS a Ierusalimuluicare se automarginalizeazd in mdndstirea din Qumran, l6ngd Marea

3.3.2. GRUPARILE RELIGIOASE: FARISEI, SADUCHEI, ESENIENI 89

Moarta. Josephus Flavius, nu fara exagerare, va echivala acestegrupari cu cele trei ,,filosofii" sau gcoli filosofice grecegti, stabilindanalogii intre esenienigi pitagoreici, intre saduchei qi epicureici, intrefarisei qi stoici. Ultima e, fard indoiald, cea mai justificata. E suficientsd amintim contactele literare qi conceptuale dintre Pavel, marelemisionar cregtin, un ,,fariseu" convertit Ia noua credin[a (Filipeni 3,5),

Ei gAndirea stoicd populard.

3,3.2.1. Antecedente istorice (175-152 i.H.)

Lupta impotriuo e lenizoriiNumitorul comun al acestor trei grupari este voinfa de regenerare aiudaismului in fa(a provocdrii reprezentate de cultura, religia qiformele de via[a elenistice gi, ulterior, romane. Punctul de plecaretrebuie situat in victoria luiAntioh III cel Mare asupra lui Ptolemeu Vin anul 200 i.H., moment in care seleucizii devin noii suverani aipoporului evreu. Daca Antioh III a acordat inca privilegii evreilor qile-a protejat religia, fiul lui, Antioh IV Epiphanes (175-164 i.H.), adezldn[uit o mare criza iniliind un program metodic de elenizare aiudaismului: ,,$i a scris regele Antioh la toata impard[ia sa sa fie toliun popor gi sa paraseascd fiecare legea sa" (Cartea intAi a Macabeilor1,46). Campania a avut la inceput un succes remarcabil - sdreamintim cd elenismul ajunsese in Israel in 332 i.H., cu Alexandrucel Mare - gi acest succes a produs o scindare traumatica in poporuliudeu. Dupa cAt se pare, urmAnd ordinele regelui, unii evrei,sus[indtori ai adaptarii iudaismului la elenism, au inceput sd oferesacrificii in stilul grecesc, sii asimileze Dumnezeul lui lsrael zeilorgreci, sd nu mai respecte repausul sabatic qi chiar, unii, sd nu maifacd fiilor circumcizie gisa mdnAnce carne de porc qide alte animaleinterzise de Legea lui Moise.

^ In planurile luiAntioh IV, Ierusalimul trebuia sd se converteascdntr-un oraq integral elenistic (urbanism, obiceiuri, credinfe) gipentruasta avea nevoie de sprijinul paturilor conducdtoare, al aristocra(ieisacerdotale gi laice din orag. in acel moment famitiile sacerdotaletegate de Templu s-au impdr[it: unii, in grade diferite, acceptauProiectele lui Antioh I{ al{ii li se opuneau fa[iq. Marele preot lason(175 i.H.), un descendent al lui Sadoc, poate cu gAndul de a nuprovoca o rupturd cu regele, a inclinat spre reformigtii modera[i.Acegtia propuneau nu atAt o transformare radicald a religiei iudaice,

90 3.3. RELIGIA IUDAICA

ci o aculturafie, o preluare a elementelor culturii greceEti dominante,de exemplu introducerea de modele greceqtiin educa[ie. Dar Antiohvoia mai mult Ei l-a numit (172 i.H.) in locul lui Iason ca mare preotpe Menelau. Membru al aristocra[iei sacerdotale, dar din afaraneamului lui Sadoc, acesta a uzurpat in mod nelegitim func[ia ceamai reprezentativd a iudaismului. Cu Menelau s-au impus cei carepromovau pur Ei simplu sincretismul religiei lui Moise cu credin[eleEi divinita[ile grecegti, ceea ce se intAmplase cu religiile autohtoneale tuturor popoarelor vecine cu Israelul. Aceasta era gi op[iunea luiAntioh: Dumnezeul lui Israel sa fie asimilat divinitdlilor panteonuluigrec, gianume lui Zeus, parintele zeilor.

Regele a sporit presiunea asupra celor ce practicau cu stricte(ereligia iudaicd gi-a inceput o persecufie in toata regula, amenin(Andcu moartea pe opozan{i gi cu arderea sulurilor cu carlile sfinteiudaice. Programul elenizant a atins apogeul in decembrie 167 i.H.,cAnd Antioh IV a pus sd fie construit un nou altar pe altarul de jertfadin Templul din lerusalim Eil-a dedicat luiZeus din Olimp, divinitateasupremd a panteonului grec, care trebuia sa unifice credin[elereligioase ale tuturor supugilor sai. Regele mersese prea departe qiMatatia - preot din Ierusalim care pardsise oraEul, stabilindu-se inindepartatul sat Modein, cu cei cinci fii ai sdi, supranumili Mocabei(,,ciocane") - a dezldn[uit rascoala in numele fidelitd[ii fa[d de Legeagi religia pdrinlilor.

Din pegteri gi ascunzdton din deEertul ludeei, rasculafii auinceput o luptd de gherild incununatd de succes, care le-a asiguratcontrolul unor zone din [ard. In 164 i.H. a murit Antioh IV Ei IudaMacabeul a reugit, p6,nd la urmd, sd controleze o parte din lerusalim,inclusiv colina pe care fusese ridicat Templul. Imediat clddirea ceamai sacrd a fost purificata gi restauratd, cu un nou altar pentru cultulDumnezeului lui Israel. Dupa pu[in timp, Antioh V Eupator (164-162i.H.), succesorul lui Epiphanes, oferea pace iudeilor Ei accepta ca eisa traiascd ,,dupd legile lor ca qi mai inainte", adicd in conformitatecu Legea pdrinlilor (Cartea intAi a Macabeilor 6, 59).

Rdscoala lui Matatia gi a fiilor sdi a avut sprijinul imediat alasideilor (hassidim), al ,,pioqilor", grupdri ,,devotate trup Ei sufletLegii" (Cartea int|i a Macabeilor 2, 42)t ' Aceste grupari reprezintd oampla miqcare de reinnoire a evlaviei Ei religiei iudaice. Pe mdsurd

--ri. Bilrti. Ortodoxd romdneascd: ,,oameni vArtoEi din lsrael Ei care pdzeau

legea".

3.3.2. (;RL]PARILE RELIGIOASE: FARISEI, SADUCHEI, ESENIENI 9l

ce, odata cu Antioh IV Epiphanes, presiunea proelenistica cregtea, seaccentua in popor sentimentul de adeziune la religia parin[ilor Ei deaparare a obiceiurilor iudaice. pentru mulli, refuzul oii.arei legaturisincretiste cu religia greacd trebuia sa fie iotal, cdci era in joc insagiexisten{a religiei iudaice.

cum remarcd P. Grelot, amenin[area reprezentata de Antioh IVapare concludent in cartea lui Daniel, scrisd intr-un stil apocaliptic,apropiat de cel hossidim. in fa[a unui prezent considerat dezastruos,aceasta operd cuprinde o succesiune de revela[ii divine asupraistoriei umane, vazutd ca scend a triumfului lui Dumnezeu. Astfel, cuagteptarea instaurdrii imparafiei lui Dumnezeu, se deschide o spe-ran(a dupa moarte, ca rdsplatd pentru cei ce au rezistat cu fidelitate.In mod asemdndtor, intr-un alt text, cartea visurilor (inserata intr-oscriere apocrifd, cartea intaia a lui Enoch, capitolele g3-g0), secontemplS un sfarqit gradios al istoriei umane prin ridicarea unui noutemplu unde se reunesc toli cei ce au respectat pana la capat Legea.Aceste ideise rdspAndeau in popor qi Iisus le va iolosipentru a spunecd Dumnezeu a inceput sd devina prezent in istoria omenirii, cu altecuvinte, ca imparalia lui este deja aici: ,,s-a implinit vremea gi s-aapropiat impara[ia lui Dumnezeu" (Marcu l,l5).

Unul din nucleele miqcarii hassidim sau a asideiror, ,,piogii," va fireprezentat de invalatorii Legii, laici specialigti in Sfintele siripturi,care se dedica studierii gi interpretarii Legii. Treptat, alaturi de preolicare cunosc Legea gi indruma poporul cum sd o respecte, apar al[iexper[i, Iaici, care promoveazd respectarea Legii ca prim semn alreligiei lui Israel. Pe langa respectarea Legii, asideii subliniazd caistoria este un spa[iu in care Dumnezeu se va manifesta total gi cdaceastd manifestare nu poate intdrzia. Istoria trebuie privita, deci, cuochii profefiei Ei in ea trebuie vdzutd brazda lasatd de fagaduinla luiDumnezeu.

Asideii, renovatori religiogi, se migcd intr-un teren indepartat destrategiile politice. Aceasta ii va distan[a tot mai mult de Macabei qide cei care, cu ei, luptd pentru triumful unui anumit proiect politic.concret, grupurile de asidei se vor disocia de Macabei cdnd Attimus,din familia sacerdotald legitima a luisadoc, va fi numit mare preot deDemetrios I soterin lG2 i.H: o bund parte a asideilor sau,,piogilor"vor face pace cu el, in timp ce Macabeii i se opun ferm. MaianliiiEivor continua lupta militara gi politicd atacand monarhii seleucizi, totmai slabi[i. Iuda, cdpetenia militara miticd a Macabeilor. a murit in160 i.H. in lupta impotriva lui Bachides, guvernatorul rranseufratului.

92 3.3. RELIGIA IUDAICA

provincie seleucida din care fdcea parte ludeea. Comanda a fostpreluatd de fratele lui, Ionatan, un abil politician care va gti sd profitede intrigile gischimbarile permanente din monarhia seleucidd, astfelinc6t in anul 152 i.H. monarhul seleucid il va numi mare preot giIonatan igi va implini obiectivul: sa devind cdpetenia poporului evreu,cu jurisdic[ie directd asupra teritoriului ludeei.

NaEtere a diferitelor grupdriSinteza anterioard a complexei istorii a poporului evreu intre 175 i.H.,anul urcarii pe tron a lui Antioh IV Epiphanes, gi 152 i.H., dataaccederii lui lonatan Macabeul la funclia de mare preot, este utildpentru a incadra aparifia in scend a celor mai importante trei grupdriiudaice din timpul lui lisus: farisei, saduchei gi esenieni. intr-adevar,ascensiunea lui Ionatan la marea preolie zdruncind structurileputerii. Sa nu uitam ca oficiul de mare preot era suprema func(ieiudaicd, concomitent politica gi religioasd, care pAnd atunci pdstraseo anumitd independenld, sub descendenfii lui Sadoc, de cdnd cupeste opt sute de aniin urmd aga hotdrdse regele Solomon. Ca atare,numirea lui lonatan ar putea fi interpretatd, dintr-o perspectivdpopulard, ca victoria apdrdtorilor Legii in fafa elenizdrii, inamicd aspecificului iudaic, gi ca o posibila poartd spre un viitor stat iudaic;dar, din perspectiva paturilor sacerdotale conducdtoare, aceastdnumire implica o uzurpare a marii preo(ii legitime (a descendenfilorlui Sadoc) cu unica finalitate de a consolida puterea politica aMacabeilor, noii stapdni ai situa[iei. Faptele ulterioare au dat motivepentru ambele interpretdri: peste zece ani, odata cu Simon Macabeul(142-134 i.H.), fratele lui lonatan, va apdrea un stat iudaicindependent qi va incepe dinastia hasmonee, care va dura pAnd in63 i.H., data la care romanii ocupd tara.

Harta for[elor a fost deci zdruncinatd prin venirea lui lonatan laputere. Au fost afectafi to[i, dar mai ales aristocralia din lerusalim,atAt cea sacerdotald - care controla pdnd atunciTemplul-, cdt gi cealaica - care domina oraEul. in clasa conducdtoare, pan5 atuncicondusd de descenden[ii luiSadoc care de[ineau marele sacerdoliu,se produc trei reac[ii.

In primul rAnd, membrii familiei Oniazilor, din neamul lui Sadoc,de[indtorii funcliei sacerdotale supreme pdna in 175 i.H., indeparta[ide Antioh I\i iEi vdd acum posibilita[ile limitate gi hotdrdsc sd seexileze intr-o [ard prietend, Egipt, unde intemeiazS,,la Leontopolis, untemplu schismatic. Templul, care n-a reugit sd treacd de statutulunei

3.3.2. GRUPARILE RELIGIOASE: FARISEI, SADUCHEI, ESENIENI 93

capele de familie, dupa opinia justificata a lui Tcherikover, a fostinchis de Vespasian in 72-74 d.H. Ultimul mare preot din aceastdfamilie la lerusalim fusese Onias III, ,,om evlavios gi necru(ator curdul", ,,apdrdtorul Legii" (Cartea a doua a Macabeilor 3,1; 4,2)t,

,,cdpetenie a legamAntului" (Daniel 11,22), asasinat la Antiohia peOronte. Acest personaj charismatic reprezentase cea mai autenticdtradi[ie israelita de fidelitate fa[d de legamAnt 9i adversard a oricdruicompromis cu elenismul.

A doua reacfie a avut ca protagonist un personaj anonim,inva[dtorul Drepta[ii, adversarul Preotului cel Hain conform scrierilordin Qumran, care va intemeia grupul esenienilor. Cdnd Ionatan,probabil Preotul cel Hain, a oblinut pe nedrept calitatea de marepreot, cel care pAnd atunciimplinise atribu(iile acestei func[ii sau seconsidera aspirantul firesc, Inva[atorul Drepta(ii, trdiegte un fel de exilinterior. Ulterior, acest personaj (sau, mai probabil, unul dinsuccesorii lui la conducerea gruparii eseniene) a optat pentruretragerea lAnga Marea Moartd, la Qumran, unde reuneEte ocomunitate monasticd cultuala qi sacerdotald, o replicd spirituala aTemplului din lerusalim. Marele personaj anonim din neamul luiSadoc impartdqeqte obiectivul fundamental al hassidim, respectareastrictd a Legii, completatd de studiul riguros, pAnd la limita uneiradicalitd[i extreme. Nu este de mirare cd mulfi ,,piogi" se simtapropia[i spiritual de comunitatea din Qumran qi cd unii dintre ei voringroga rdndurile unui iudaism marginal gi sectar, in opozilie cupreo[ii care controleazl. Templul din Ierusalim.

A treia reac(ie este aceea a aristocra[iei sacerdotale care rdmAnela lerusalim, dispusd sd colaboreze cu noua putere a Macabeilor-Hasmonei, cum colaborase inainte, cel pu[in in parte, cu monarhiaseleucidd. Acum, insa, miqcareahossidim a zguduit spiritual poporuliudeu gi l-a facut din nou sd se axeze pe Lege gi preceptele ei'Membrii marilor familii preo(egti subliniaza rolul lor in popor gi' ca

,,fii" sau descenden[i ai lui Sadoc/Saduc (ambele forme circula inebraicd), se autodenumesc saduchei. Pe linia,,pioqilor", se proclamdpracticanti ai Legii, chiar dacd vor tolera, la nevoie, tendin[eleelenizante Eiautocrate ale unor guvernan[i Hasmonei ca loan HircangiAlexandru laneu. Faptul cd un grup de farisei este deja organizat -

cum consemneazd Josephus Flavius (Antichitati 13,10,5) - 9i nevoia

' in Biblia Ortodoxa romAneascd: ,,legile foafie bine se pdzeau pentru evlavia luiOnia arhiereul gi ura impotriva ratrtS[ii"' ,,r6vnitorul legilor"'

-d

3.3. RELIGIA IUDAICA

de a crea un ,,lobby" pe ldngd noii dinagti Hasmonei, care, in plus,degin qi func(ia de mare preot, contribuie la nagterea grupdriisaduchee. Pragmatismul aristocra[iei sacerdotale Ie va asigurasaducheilor controlul Sanhedrinului gi conducerea Templului, degi,deocamdatd, nu ocupd func[ia de mare preot, rezervatd suveranuluihasmoneu. Ulterior, in timpul lui lrod qi al romanilor, dupd cddereaHasmoneilor, vor putea recupera intreaga influen[d gi, pAnd la urmd,qi func[ia de mare preot.

Succesorii cei mai directi ai miEcarii hassidim vor fi fariseii.Probabil cd, in noua situalie creatd prin accederea lui Ionatan lafunclia de mare preot, primii care s-au organizat au fost cei care eraucel mai departe de putere. Acegtia, fariseii, se ardtau preocupa[i sapdstreze vii principiile care permiseserd depdgirea crizei din timpullui Antioh IV: adeziunea la religia pdrin[ilor prin apdrarea cu oricepre( a practicarii Legii. Persecu[ia luiAntioh, inso[itd de martiriulunorpersoane devotate Legii, ldsase o impresie profundd in sufletulpoporului. Trebuia menlinut viu spiritul legdturii cu Legea care semanifestase cu atAta entuziasm intr-o importantd parte a poporuluiiudeu. ,,PioEii" proveni[i din cercuri cu o anumita pozi[ie social6, dincare nu lipsesc inva[atorii Legii - intelectualii epocii - se aratapreocupa[i de proiectele lui lonatan, care ascund o strategie cucaracter pur politic. Fariseii sunt convingi cd ceea ce va salva Israeluleste, in primul rAnd, sf inlenia vie[i i poporului, obfinutd prinrespectarea tuturor preceptelor Legii. De aici numele lor, farisei, careinseamnd ,,cei ce disting cu precizie" (paroixim), oamenii exactitd(iiscrupuloase, ai detaliuluiin respectarea Legii. Aceastd interpretare anumelui este preferabild semnifica[iei,,separa[ii" (peruixim).

3.3.2.2. Fariseii

Interpretarea LegiiProbabil cea dintAi dintre cele trei grupdri care a luat nagtere, fariseiireac[ioneaza in fa[a noii situafii recuperAnd spiritul gi oameniimigcarii hassidim, a ,,piogilor". Este posibil chiar ca deja inainte saacceadd la putere lonatan, ei - poate unili in,,frd[ii" (haburot) - sd fifost constituifi ca grup diferenfiat. De Ia bun inceput fariseii,majoritatea laici, se prezintd ca fideli legdmdntului, drept congregatiacelor ce respecti cu stricte[e Legea (in particular cele zece porunci),Ei-gi concentreazd, aten[ia pe anumite probleme: normele puritdfii

s.: .2. cnupARILE RELTGIOASE: FARISEI, SADUCHEI, ESENIENI

rituale legate de lichide qi mAncaruri gi de contactul cu cadavrele,normele rituale in cultul din Templu, plata zeciuielilor; respectareaodihnei sAmbata gi in timpul sarbatorilor; normele referitoare ladivorf qi practicarea faptelor de pietate (rugdciunea, postul,pomana). Prin asta se deosebesc qi vor sd se deosebeascd de evreiiincapabili sa practice Tora: mullimea incultd, ,,care nu cunoagteLegea,... blestematd" (loan 7,49), cei ce trdiesc in pacat (publicani,prostituate etc.). Pentru asta, in opinia lor, trebuie evitat cu grijacontactul cu strdinii gi, in particular, cu samaritenii.

Fariseii gdsesc simpatie intre oameni, cdci la ei apropierea deLege este incarcatd de o profundd umanitate, dorin[a lor ultima fiindca Legea sd fie practicabild oricAnd, in orice circumstan[a de via[d.De aceea, imbind o minu[iozitate extremd (conform doctorilorfarisei, Legea se desface in 613 porunci care trebuie fara excep[ieindeplinite!) cu o interpretare flexibilS gi inovatoare a poruncilor,care incearcd sa le adapteze gi sa le faca practicabile. De exemplu,la fiecare gapte ani era an sabatic gi, conform Legii, terenurile, atAtcele cu semdndturi, cAt gi vi i le, trebuiau parasite (Exodul 23,10-11).Ceea ce aducea grave prejudicii [aranilor care, la fiecare gapte ani,se vedeau lipsi[i de recoltele respective. Din aceastd cauzd Hillel, celmai faimos inva[ator al Legii din epoca, a elaborat o interpretareaparte a acestui precept, care permitea renuntarea la anul sabatic:aga-numitul prozbol.

Aceasta qi alte reglementari rezultate din interpretarea farisee aLegii (halaAof s-au acumulat formdnd ,,tradi[ia bdtrAnilor", cdreiafariseii ii dddeau o importan[a similara - probabil nu identica -

aceleia a Sfintelor Scripturi sau Legea scrisd. Josephus Flavius spune:,,fariseii au dat poporului multe porunci venite de la stramogi, caren-au fost insa inscrise in cartea de legi a lui Moise" (Antichita[i13,9,6). Cu timpul, ,,tradi[ia bdtrAnilor" va deveni aqa-numita Legenescrisd care, foarte dezvoltatd in timpul lui lisus, va fi pusd in scrisspre 200 d.H. sub numele de Migna. Migna va constitui bazaTalmudului. Pozifia fariseilor fa[a de importanfa ,,tradi[iei bdtrAnilor"(v. Marcu 7,5) era respinsd de plano de saduchei qi va fi qi de lisus.Un al doilea punct important de divergen[a intre fariseigisaduchei sereferea Ia unele doctrine din Scripturi, car[ile biblice mai recente:doctrina invierii gi a nemuririi ca rdsplatd pentru cei ce fac binele (v'Daniel 12,2) gi doctrina ingerilor ca fapturi personale intermediareintre Dumnezeu qi oameni (v. Daniet 10,20-21). Iisus - qi cregtinismul- vor accepta aceste doud doctrine, in timp ce saducheii le neagdt"

96 3.3. RELIGIA IUDAICA

hotarAt: in opinia lor, ,,sufletele mor impreund cu trupurile"(Antichitdf i 18,1,4).

Influen[o asupra poporuluiLa sfdrgitul sec. I i.H., fariseii, datoritd inva[atorilor Legii, vor deveniliderii spirituali ai poporului iudeu, incepAnd cu Ierusalimul gi cele-lalte centre urbane din interiorul gi din afara [arii iudeilor. Einu-gi vorlimita activitatea la stimularea innoirii spirituale in cadrul iudaismuluipalestininan, influen[a lor va ajunge pAnd la comunitdlile iudaice im-portante din diaspora siriand (Damasc, Antiohia). Flariseii reprezintd,probabil, in sec. I d.H., o formd a iudaismului non-marginald, peaceeagi lungime de undd cu poporul, chiar dacd nu toate propunerilelor Iegate de modul de respectare a Legii sunt urmate in aceeagimdsurS.

Flariseii formau un grup inovator, in plin avdnt, iar diferenfeledintre invafatorii Legii din diferitele gcoli, aratd cd erau o grupare inefervescen[a gi formare. Mdrturie a acestui fapt sunt cele cinciperechi de inva[atori ai Legii care sunt capii Ecolilor corespunzdtoarede interpretare (anii 150 i.H.-30 d.H.). Conform unui text din Migna(Avot I ,4-15), perechea cea mai faimoasd este formatd din Hillel -mai deschis ca orientare - Ei $ammai- mai rigid -, ai cdror discipolidirec[i sunt contemporani cu lisus. intr-adevar, fariseii depaEeaudeprinderile gi obiceiurile primite, reprezentate mai degraba desaduchei, Ei interpretarea Legii datd in medii le preo(egti aleTemplului. Dar nu avem elemente spre a decide daca iudaismulmajoritar, considerat global, era mai aproape de mediile preolegti,cum sus[ine E. P Sanders, sau de mediile farisee. Dacd judecdmdupd evanghelii Ei dupa Josephus Flavius, se pare cd, mai ales inGalileea - teritoriul iudaic mai indepdrtat geografic de lerusalim -,via[a religioasa iudaicd beneficia de invdldtorii Legii apropia[i saumembri ai grupului fariseu. in ludeea, greutatea obiceiurilor primitegi a mediilor preo[eqti trebuie sd fi fost mai mare, in ciuda avAntuluicrescAnd al fariseilor. Oricum, nu erau mulli (circa Sase mii, dupdJosephus Flavius), dar influen[a lor se fdcea simgita in popor(Antichitdti, I 8, 1,3).

Respectali qi asculta[i inclusiv de saduchei, adversarii lornaturali, gi de adep[ii lui Irod gi ai fiilor acestuia, fariseii Ei-au cdgtigatsimpatia poporului. Trei sunt motivele: primul, non-apartene(a lor laaristocra(ia sacerdotala gi laicd din Ierusalim, deEi printre farisei segdseau oameni lega[i de pdturile conducdtoare (sdJ amintim pe

3.3.2. GRUPARILE RELIGIOASE: FARISEI, SADUCHEI, ESENIENI

Nicodim, un simpatizant al lui Iisus, sau pe Josephus Flavius, istoriculiudeu, dintr-o familie de preo[i). Al doilea motiv este adeziunea,mdrturisitd public, a fariseilor la Lege, caracterizatS, in general, prinsinceritate gi autoexigenfa in practicarea religiei: ,,cautd sainfaptuiasca tot ce le-a prescris judecata" (Antichita(i, 18,1,3).Invectivele contra lor, in legdtura cu acest aspect, atestate de tradi[iacregtind cea mai timpurie, gi anume in documentul Q (v. Luca11,39-52 gi Matei 23,13-33), vin din denun[area de cdtre lisus a uneireligiozitali prea sigure Ei mulfumite de sine, care tinde sd-i excludipe cei ce nu practica Legea. In alte cazuri, invectivele din evangheliisunt expresia polemicii, activa dupd dardmarea Templului dinIerusalim (70 d.H.), dintre comunitatea timpurie Ei iudaismul dinepocd, acum dominat total de gruparea farisee' Al treilea motiv alsuccesului fariseilor trebuie cdutat intr-un fapt deja amintit:apropierea de problemele concrete cotidiene de care se loveau ceice voiau sd trdiascd strict conform Legii. Doctorii farisei le rezolvaucu creativitate gi deschidere, dar in acelagi timp acumulau preceptegi reglementdri. Asta fdcea ca practicarea Legii sa fie complexd Eiminu[ioasa gi, ca atare, sd rdmdnd departe de oameniimai simplidinpopor. Dar, compara[i cu esenienii, fariseii adoptau pozi(ii largi Eiechilibrate, nu de caracter elitist. Astfel, in problema teologicd dacaacliunile omuluisunt hotSrdte de Dumnezeu sau dacd voin[a umaniesie libera, existd un contrast intre diversele pozilii. in timp ceesenienii subliniau ,,cd nu se petrece nimic la oameni care sd nu fie

conform cu hotdrflrea divind", saducheii apdrau teza ,,cA suntemresponsabili de propriul nostru bine gi cd suferim ca urmare a

modului nostru de a g6ndi". Fariseii afirmau, cum rezulta tot din

Ftavius Josephus (Antichitati 13,1,3), cd ,,o parte, dar nu toate faptelestau la indemfina sorfii [providen[a divina], cdci unele pot sd fie sau

sd nu fie in puterea noastrd".

Pozigia politicdFariseii au intervenit activ in via[a internd iudaicd, deseori la remorcainfluenlei saduchee, dominantd in sferele puterii. Astfel, la

inceputurile lui loan Hircan (134-104 i.H.), fiul lui Simon Macabeul,fariseii Se vor bucura de bundvoin[a suveranului hasmoneu' dar apoi

o vor pierde Eivor trece in opozi[ie. Aceastd schimbare este legatd de

comportamentul, tot mai accentuat, al lui loan Hircan asemeneaunui guvernator elenist, departe de idealurile care-i animau pe

farisei. concomitent, lobby-ul aristocra[iei din lerusalim, grupul

98 3.3. RELTGIA IUDAICA

saducheilor, a devenit marele aliat al lui Hircan. Situa[ia s-a agravat int impulluiAlexandru laneu (103-76 i.H.), f iul lui Hircan, care a ordonatcrucificarea a opt sute de opozan[i, intre care nu pu(ini farisei. Doarin timpul reginei Salomeea Alexandra (76-67 i.H.) au fost fariseiireabilitali gi atunci s-au rdzbunat eliminandu-ipe foqtii persecutori gireinstaurAnd normele legale impuse de ei, care fusesera abolite deIoan Hircan. Dupa aceea, fariseii au fdcut parte din sanhedrin alaturide saduchei qi qi-au pastrat influen(a activd in via[a poporului iudeu.

Cum am ardtat deja, fariseii era ,,activigti" ai practicarii Legii,opliune care, in contextul epocii, avea concomitent un versantreligios gi unul politic, public Ai privat. Nu este surprinzdtor, deexemplu, cd refuza sa presteze juramAnt de fidelitate lui lrod(Antichitafi 15,10,4) sau cd revolta populara impotriva tributuruipentru Cezar, condusd de Iuda Galileeanul in anul 6 d.H., a avutsprijinul unor farisei (AntichitSti 18,1,6). Nu este surprinzdtor nici cdfariseiiau impartagit speranlele populare intr-un Mesia puternic, ieqitdin casa lui David, care-iva alunga pe romani din lara cu armele, agacum sunt exprimate in Psalmii lui Solomon (cap. lZ,l8), scriere dinsec. I i.H. de probabila origine fariseica.

Este evident cd, pentru un evreu convins de suveranitatea luiDumnezeu Ei de valoarea absoluta a Legii, era o ruEine ca pag6nii sasupuna poporul legamantului gi sa-l oblige sd plateascd tribut luicezar. Dar dacd stdpdnirea respectivd nu impiedica respectareaLegii, se putea tolera un compromis gi se putea accepta. Fariseii dintimpul lui Irod qi al romanilor se miqca deci, intr-o anumitdambiguitate, intre speran[ele populare de eliberare, impdrtdgite deorice evreu, gi dificulta[ile obiective de a le realiza. poate aceastaambiguitate i-a aparat pe farisei sa nu fie tar6[i gi inghititi deinfrdngerea din Primul Razboi ludaic, spre deosebire de saduchei giesenieni, care vor disparea pentru totdeauna din istorie. Fariseii voropta pentru calea posibilului gi se vor distanfa de radicalismulzelo[ilor. De aceea, dupa dezastrul din anul 70 d.H., fariseii vor fipiesa-cheie in formarea iudaismului rabinic. invd[atori i Legiiapropiali de ei, intelectualitatea Torei, vor deveni singurii conducdtoriai poporului iudeu gi vor promova supravie[uirea qi reconfigurareaunui iudaism fdrd templu, apdrat de un zid spiritual, nu material:studiul gi respectarea fideld a Legii.

t.:1.2. cRupAnlLE RELIGIOASE: FARISEI, SADUCHEI, ESENIENI 99

3.3.2.3. Saducheii

Pu[inatatea materialelor referitoare la saduchei gi dificultateainterpretarii lor nu ne ingdduie sii conturdm cu precizie imaginea

acestei importante grupdri iudaice din timpul lui lisus. Motivulprincipat e cd saducheii vor disparea odata cu distrugerea Templului

din Ierusalim de catre legiunile romane (70 d.H.), fara sd fi lasatdocumente proprii care sA le reflecte tradilia. Prin aceasta sedeosebesc de farisei gi de esenieni. Pe de altd parte, tradi[iilesaduchee stranse de Josephus Flavius, de Noul Testament gi deliteratura rabinica (Mi$na gi Talmudul) sunt pu[ine, iar informa[ia pe

care o oferd este foarte fragmentara. La toate acestea se adaugaimaginile denaturate, conturate in timpurile moderne, care-i prezintape saduchei ca pe nigte personaje intunecate qi sinistre, la mijloc dedrum intre o religiozitate fictivd, un stil de via[a mai mult grecesc

decAt iudaic qiun colabora[ionism interesat cu romanii.

Identitatea saducheeRealitatea nu este insd chiar aqa. Sigur, gruparea saduchee apare ca

un lobby al paturilor conducdtoare avute din lerusalim, atataristocra[ia sacerdotala (cei numili, la plural, marii preot[), cdt qi

oligarhia laica a oragului (cei numili cdpeteniile), unite prin legdturide familie gi interese comune. cum spune Josephus Flavius, adep[iisaducheilor sunt ,,de condifie bund" (Antichitati, 13,1,4), cu toate c5,

evident, nu to[i membrii pdturilor de sus apar(ineau acestui grup.

Oricum, saducheii igi vor atrage protec[ia puterilor politice succesive(Hasmonei, irodieni, romani) asigurandu-gi controlul Templului 9i,incepdnd din anul 6 d.H., cand ludeea devine o provincie roman6,vor ocupa aproape exclusiv func[ia de mare preot. Mai mult, din

timpul lli loan Hircan vor domina Sanhedrinul din lerusalim, chiardacd, odata cu victoria fariseilor in timpul reginei hasmoneeSalomeea Alexandra (76-67 i.H.), vor trebui sa-i accepte pe farisei in

marele tribunal iudaic. in cursul sec. I d.H., fariseiivor c|gtiga puteregi prestigiu in popor, ceea ce se va solda cu un echilibru de forle in

Sanhedrin, inegale totuqi, de vreme ce funclia de mare preot

apartinea saducheilor.intr-adevar, in timp ce fariseii reprezentau sentimentele claselor

populare, puternica qipu[in numeroasa elita saduchee este legata depdtura bogatd. Nu trebuie insd subestimatd influen[a saducheilor in

rdndurile poporului, mai ales in ludeea, influenla vehiculatd de

t00 3.3. RELrcrA tuDArcA

Templu ca loc de adunare gi instruc[ie, unde lumea vine sd se roageEi sd aducd victime pentru sacrificii Ei ofrande vegetale, dar gi sa-iasculte pe preofii care oficiazd.

Am spus deia cd saducheii apar in timpul marii crize generate deprogramul elenizator al lui Antioh IV qi a reac[iei reprezentate demigcarea asideilor sau hossidim. Pe de altii parte, ei pretind careprezintd mogtenirea sadochi[ilor, adica a familiior sacerdotale dincare provine marele preot. Un bun tablou al unui saducheu auant IoIettre este Isus, fiul lui Sirah qi nepotul lui Eleazar, un invd[at dinIerusalim, dedicat, prin prof,esie, sd instruiascd copiii familiilor avutedin orag, care-Ei rezumd inva{aturile in cartea ce-i poarta numele,Cartea inlelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah.

Acest personaj, care a trait spre anul 200 i.H., apare ca un barbatcosmopolit qi in acelagi timp practicant fervent al Legii lui Israel,poporul sdu, devotat cultului din Templu giimbibat de in[elepciuneace se identifica cu iubirea de Dumnezeu creator qi providen(ial, traitain rugdciune. Ben sirah ii lauda pe cei care se dedica studiului LegiiEi nu ezitd sd elogieze marile figuri ale Israelului, de la Adam qi EnohpAnd la Nehemia gi Ia marele preot Simon, contemporanul sdu.Faptele acestor personaje sunt comparate cu cere ale celor mairenumi(i eroi greci. Responsabilitatea propriilor acte, purtareadreapta gi sincerd, rela[iile sociale (familie, prieteni, via(a publicd,guvern), virtulile (modestia, prudenfa, generozitatea, stdpanirea desine), viciile (trufia, minciuna, lacomia) ocupd un roc important indiscursul lui. sunt absente, insd, temele referitoare la nemurire qiinviere, rasplata gi pedeapsa dupa aceastd viafa. personajul ce iese laiveala din cartea lui sirah este un evreu fidel Legii care se afla intredoud lumi, iudaicd gi greacd, sau, mai bine spui, un om cu addncirddacini in credinfa parin(ilor, dar nu inchis din aceastd cauzd for-melor culturii gi vie[ii greceEti, care atrag atdt de mult noile genera(iidin familiile avute din lerusarim. pozi[ia lui Ben sirah este a unuielenist moderat care-gi scrie opera in ebraica - limba Israelului - nuin greacd gi care se migcd intr-o societate bogata gi elitista, paturaavutd din lerusalim, dornicd de deschidere fatj de lumea elenistica.

SaducheiiEi RomaPortretul lui Ben sirah, schi[at mai sus, indicd destul de exactsubstratul religios gi cultural al saducheilor, chiar dacd, dupd criza dintimpul lui Antioh IV Epiphanes gi reac[ia urterioard a hassidim, se vamodifica printr-o insisten[d mai mare pe respectarea Legii. E de

g.e.z. cnupARlLE RELIGIoASE: FARIsEI, sADUcHEl, ESENIENI l0l

adaugat apoi versantul politic. Deseori saducheii din timpul lui lisus

uu foit eticheta[i ca simpli colabora[ionigti ai romanilor, care ar fi

profitat de puterea lor pentru a-gi menfine statutul Ei a.trage cdt mai

mult profit posibil. Realitatea este cd saducheii ac[ioneazd cu o

evidentd congtiin[a a responsabilitAtii in calitate de cdpetenii ale

Templului gi -saniredrinului,

cele dou6 institu[ii fundamentale ale

poporului iudeu. AtaEamentul lor fald de patrie Ei religie este

neindoielnic. Gdndesc in func[ie de binele colectiv sau de ceea ce

in[eteg ei prin acesta. O demonstreazd.cuvintele mareluipreot Caiafa

in'faga"intiegului Sanhedrin c6nd vrea sd justifice utilitatea elimindrii

lui liius ,,deiat sd piard tot neamul", adicd inainte sa vind romanii sd

ne distruga ,,locui nostru sf6nt [Templul] Ei tot neamul" (loan I l,

48.50)'.Sigur, Templul nu este doar centrul vizibil al iudaismului, ci Ei

institutria care constituie ra[iunea de a fi a saducheilor: fard Templu,

vor dispdrea, aga cum a demonstrat-o anul 70 d.H. Dar saducheii se

considlrd paziiorii poporului iudeu gi pragmatismul lor politic pe

aceastd convingere se intemeiazd. Religie Ei stat formeazd, in cazul

lor mai mult decAt in oricare attul, un tot indivizibil ce'i poate purta

pe calea pruden[ei interesate sau chiar a nedreptdfii celei mai

hagrante. Sau ii poate conduce pe calea unui nalionalism radical Eiviolent - ca acela al zelofilor - care se autodistruge printr-o idee

teocraticd dusd pand la ultimele consecin[e: Dumnezeu ca unic

StdpAn al Israelulligi romanii ca inamici ailui Dumnezeu. TemplulEi

saducheii vor disParea imPreund.

Interpretarea LegiiGruparea saduihee se va dizolva in anul 70 d.H., inghi[itd de

catastrofa Primului Rdzboi ludaic, care va implica 9i distrugerea' cu

doi ani mai devreme, a esenienilor din Qumran. Strategia politicd a

saducheilor trecea prin pactul cu romanii gi adaptarea la

circumstan(e, oricdt de dificile, 9i, in plus, ideile lor religioase erau

total refraclare speran[elor populare de transformare radicald a

realitd[ii prezente de opresiune Ei nedreptate. Ideile apocalipticedespre o intervenlie divind hotdrAtoare in istorie, cu o judecatd divind

care sd fie rdsplatd eternd pentru unii gipedeapsd pentru al[ii, inso[itd

de invierea mor[ilor, inflScirau nu pu[ine spirite. Astfel, fariseii - gi

---ll. gtbti" Ortodoxi romAneasci: ,,... vor veni romanii Ei ne vor lua [ara 9i

neamul".

IO2 :].3. RELIGIA IUDAICA

Iisus - vor accepta invierea mor(ilor gi, in parte, unele idei apropiatediscursului apocaliptic (Mesia, Impara(ia lui Dumnezeu), in timp cesaducheii Ie vor respinge de plctno:,,saducheii [ . . . ] zic ca nu esteinviere" (Luca 20,27). Motivul este foarte simplu: in cele cinci car[iale Pentateuhului, unicele car{i biblice normative pentru saduchei,nu existd nici o men[iune despre invierea mortilor. Potrivit Faptelor23,8, saducheii negau gi existen[a ingerilor Ei a spiritelor, adica ademonilor. In Pentateuh apar insa ingerii ca trimiEi ai Domnului (deexemplu, in Geneza 28,12,lacob vede in vise ingerii lui Dumnezeucare coboara qi urcd intre cer qi pamAnt). Ca atare, poate casaducheii neagd doar faptul cd fiecare om are ingerul sau pazitor, celce pururea vede ,,fa(a Tatalui " (Matei 18,10): refuzul saducheilor dea recunoaqte existen[a ingerilor pazitori (nu a ingerilor in general)s-ar putea explica prin dorin[a lor de a nu diminua valoarea voin[ei gilibertatii fiecdrui om.

Din cele spuse, se deduce cd saducheii considerd Pentateuhulsau Tora (Legea in sens strict) ca unica Scriptura cu caracternemijlocit normativ. Celelalte carli biblice, maiales cdr[ile profe[ilor,ar avea valoare doar cu referire la pietate gi imbdrbdtare. De aceeasaducheii cdutau doar in Pentateuh bazele pe care sd-Ei intemeiezeargumenta[iile. Spre deosebire de farisei, nu vor recurge niciodata lafrazele sau opiniile doctorilor Legii anteriori lor, adicd la ,,tradiliabdtrAnilor" ca argument de autoritate pentru a justifica o anumitdinterpretare. Flavius Josephus spune cd saducheii intrelin ,,disputedespre in[elepciune cu dascdtii proprii" (Antichitdti 18,1,6). intr-omanierd similard, se comenteazd despre Iisus cd ,,ii invd[a precumcineva cu autoritate, nu ca invd[dtorii Legii" (Marcu 1,22)1. Aceastanu inseamna ca n-au existat interpretari ale Legii comune tuturorsaducheilor. Trebuie subliniat insd ca opiniile dascdlilor saduchei nusunt normative nici pentru eiingiqi gi, ca atare, potrivit lor, nu existdnici o ,,tradifie a batrAnilor" care sd reprezinte autoritatea. Cu altecuvinte, pentru saduchei, opiniile propriilor inva[atori ai Legii au ovaloare temporard Ei circumstan[iald gi pot fi modificate: singurullucru inamovibil e Legea ca atare. Nu pot exista adausuri de nici unfel la Tora scrisd.

Firegte, problemele vie[ii de zi cu zi sunt foarte diferite gi multenu apar in Pentateuh. Saducheii ofera rdspunsuri, ca Ei fariseii. Din

rin Bibtia Ortodoxd romdneascd: ,,ii invdla pe ei ca Cel Care are putere, iar nuin felul cdrturarilor".

r,3.2. CRUPANILE RELIGIOASE: FARISEI, SADUCHEI, ESENIENI IO3

nefericire, materialul disponibil se reduce la foarte pu[ine texte' in

cel mai explicit, care se una itt tratatul ladaim din Migna (4' 6-8)' se

facrefer i r i lad iverseproblemecaresuntobiectdecontrovers i in t rei"rir"i gi saduchei: ntrme ale purificdrii rituale (oase de animale,

uur" ,upucare iesedint r -unc imi t i r ) ' responsabi l i ta tea-unuis tapAnp;;i;" sclavul lui qi modul de redactare a unui act de divor[. Merita

mentionat cd in acest text saducheii se aratd mai pu[in rigorigti ca

i;;ffi 1; r.rti-rr, intr-un alt caz, referitor la relaxarea repausului

sunutia, cunoscutd ca eruo, fariseii sunt cei ce se dovedesc mai

flexibili (tratat Eruvin 6,2). Acesta gi alte cazuri' precum aplicarea

pedepsei capitale celui care a mdrturisit strdmb (tratat Makot l'6)'

a ra tdcdaccen te l e fa r i se i l o rg i saduche i l o r sun td i f e r i t e ' da rprocedeele exegetice utilizate de ei sunt similare. Diferen[a sta in

valoarea, normativd Sau nu, pe care o acordS sentin[elor,,batrAni|or'',

inuagatorii Legii recunosculi' Saducheii nu vor forma niciodatd un

corpus al tradi[iei cu interpretdri proprii' spre deosebire de farisei'

Acesta va fi un alt motiv pentru care vor rdmAne' cum remarcd J' P'

Meier, figuri estompate in umbra istoriei'

3,3.2,4. Esenienii

Esenienii Ei QumranulCu toa te reze rve lea rd ta tedeun i i ce r ce t i t o r i , comun i t a tead inQumran, de lAnga Maiea fUoartS, a fost' se pare' centrul esenienilor'

o grupare iudaica derpr".ur" dau informalii Plinius cel Bdtran, Filon

din Alexandria Ei, ffie, Josephus Flaviui' Cum am spus anterior

(3.3.2.1.), originea esenienilor trebuie situatd spre 150 i'H' (dupd

une leop in i i sp re l40 /130 ) , cdndopar teaa r i s toc ra [ i e i sace rdo ta ledin Ierusalim ruper"i"tiir"'cu Macabeii-Hasmonei. Asta se intdmpla

probabilin timpul luilonatan, numit Preotul cel Hain in documentele

gasite la Qumran, cel care a aiuns in mod nelegitim mare preot

inlocuind ,rt Ou*"ndent al lui Sadoc care ocupa sau trebuia sd

ocupe aceastS r"r.ii" sau care ii indeplinea atribu[iile; cel numit -

criptic - lnva[atorul Dreptalii' Acest.personai necunoscut il infruntd

pe Ionatan, rupe legaturile cu proprill cerc,-aristocralia sacerdotald

din Ierusalim, gi intemeiazd gruparea esenlana'

Se pare .a i,,it" "nii

lsd 9i 135 i'H' un mic grup de oameni se

instaleazdintr-oro,ta,eulaabandonatadelaKhirbetQumran,lAngZMarea MoartS. ;;;; i"tt-"" al doilea moment' intre anii 125 g

104 SS. net'tctA IUDAICA

100 i.H., un numdr considerabil de persoane - nucleul central alesenienilor _ se asazd definitiv in complexul de Ia Qumran, in plindegert al ludeei. li cc. 30 km de lerusalim. Acest complex constddintr-o casd mare cu un refectoriu sau salS de mese, un birou, unatelier de ceramic 6, ma'i sSli de reuniuni (folosite Ei ca dormitoare?),depozite, trei mari rezervoare (aprovizionate cu apd printr-oconductd), diferite bdi rituale gi un turn de paza. Nu gtim dacd atuncicAnd se construieSte mdndstirea liderul grupului este tot fondatorulsau, maiprobabil, acum grupul este condus de unuldintre succesoriilui, care se nume$te tot Invdlatorul Dreptd[ii gi continua sa-l infruntepe suveranul hasmoneu in func[ie gi pe marele preot (loan Hircan?),Preotul cel Hain din textele qumraniene.

Cauzele exacte ale ruperii gi automarginalizarii esenienilor, ca Eiistoria lor, se pot afla - cu toate dificultafile - din documentele comu-nitdlii qumraniene. Reiese cu claritate cd inva(atorul Dreptalii a vrutsd se despartd de ,,oamenii rdi" (Regula Comunitalii S, l-2). pliniuscel BatrAn o confirmd, nu fdra a sugera un anume exotism:,,[Esenienii sunt] o rasd singuraticd giadmirabila... doar parmierii (investul Mdrii Moarte) ii [in companie" (lstoria naturald 5,15). Acolo,comunitatea din Qumran, care are congtiinla gi comportament de,,sectA" in rela[ie cu restul iudaismului, se configureazd dupa unmodel sacerdotal Ei cultual, in care purificarile rituale ocupd un loccentral.

Pe de altd parte, studiul gi respectarea Legii sunt purtate pe unteren de mare radicalitate gi exigen[a. Via[a comunitara, de tipmonastic, se desfdEoard intr-un climat spirituar profund, insolit de oputernicd tensiune escatologicd: cei din eumran se considerdIsraelul autentic, cu misiunea de a pregdti marea luptd de la sfdrEitulistoriei, care se va sfArgi prin triumful strdlucitor al celor fideliDomnului' Nu este de mirare ca autorii antici care vorbesc despreesenieni o fac cu mare respect. scrie Josephus Fravius: ,,[esenienii]meritd sd fie admira[i pentru dreptatea lor, prea pulin cultivatd degreci sau de barbari" (Antichitati l g,l,5). cu posibilitaiea de a citi dinsursd directd o parte importantd a bibliotecii din eumran, lectorul deastdzi este izbit de bogalia spirituala gi literara a unor opere caPsalmii de recunogtinfa (Hodayot), gasili in prima pegterd, saurugdciunile liturgice, intre care cdntarile de sacrificiu de s6mbdtd,din a patra peEterd, care reflectd liturghia cereascd gi ingereascd Iacare participd cei ce sunt ca ingerii, membrii comunitd(ii qumranite.

s.l'z' cRupARILE RELIGIOASE: FARISEI' SADUCHEI' ESENIENI 105

O comunitlil::!::::1u ," reduce insa la membrii comunitalii din

Gruparea esenlenll

Qumran care trdies-c' t" 'a folosim t""j"Li" lui Plinius' "fard femei

si fara bani". rn u,urJ'O-'ilLnului' in tui" iiora$e din Pale^stina' poate

ii in oiurpo'u, "i'8"'to*"nitagi eseniene care practica religia

iudaicd conform prir,.ipiilo, sl n9rl"lor proprii, dar se cdsdtoresc

(nu ,,de dragul a"'iai*irt'' ti di". aoringa'de : uu:u..:opii"' cum

iubliniaza Flavius Josephus' *ti?:l{,ea'ig) gi dispun de proprietali

Drivate, provenite din munca ugri.otl'li- ain activitdli comerciale''Sunt,

ins., obliga[i Ht",'*iu"i" t"u fo''J*-ticomunitar cu'o cotd lunard

corespunzdtoa'e tl-ao'''rdt zile a" *'itt"a gi sa acorde ospitalitate

nelimitatd *u-ulioi *t* :uI",ii viziteaza' Aga consemneaza

manuscrisur o""u'Jt fitturn"ntul de la Damasc' gasit in sinagoga

din Cairo in 1896, tu'Li"p'"zintd un '"gufu*""t eentl::omunitd[ile

eseniene ce trdiesc in afira eumrunui,ii. Furtarei auster6' profundul

sentiment Ae fraiernitate 9i g"""*titutea extremd intre ei trezesc

inc6 o data etogiul-t'ig""i", ior"p^r,url"i".ut" da din awlia sa celui

care este nevoiaq qi primegte la rdndui'sau de la celalalt ceea ce ll

6tHilSlrH'lli'?;-l;dvestigiull'ii:l*H,::::'ili:i'"siintrec-eialegi, c'ror" D;;;;;ie-a aaiuit un invalator al Dreptatii care sa-t

conduca pe t"i"l- i" i*i i" (Dtt";;;;; iJe ta Damasc 1'l l) '

Dumnezeu . ra.ri*.u ;i ;, ruga*iniu"rf rt l"-1 l|'*'o"it calea

sfinleniei qi adevdrului' De aceea' pout"'-nif"i ::l'tt explice ter-

menul essenrs (;";;' norning o" iu tt-rua"tul pentru "sfin[i" (hosioi

in greaca) wvp;;;iioii'rl tll ;;aita imagin-e' esenienii sunt

cei ce se adapd din f6ntAna cu apd ii" ^n""aengE' Legea' sdpati de

preoli si de laici dG6iiilrr""i"r#i Jut"-t-u"i"pt.de Templul din

Ierusalim Ei '-ut"i"tiu' i" degert'-unde au realizat "interpretarea

exactd a Legii" iil;;;;tut de.la'Damasc 4'8)'

Dar care sunt normele de "iufa]lo*pof33"lll'"oncret'

drept

gi pios, ar natuu-tiio;;i f;;"il"t oi"to-unitd[ile eseniene? Esenienii

opteazd pentru familia *ot'ogt;ll-ti fidgl'a' pentru dispretul

boga[iilor, o"ntiu ;;il;".. r"gii"i tnorate (de exemplu' aiutarea

sdracilor, u uaOi'""fot' orfanilo.r' tnit' u strainilor)' implinirea cu

scrupurozit",";i;i;;*;:SS:*:il'i;;?X?ff:f;;ii"""J':i;';i""'H?3'Tf ';::Hil':!:1i":'iil;';;;"a*'isif 'op.'n"'e::intoarcd la Legea lt'i Y:i::'"\t1;i'i;

ea totul este statornicit"

(Documentul de la Damasc to'z''

106 3.3. RELIGLA IUDAICA

Intrarea in comunitate impricd o innoire spirituara profundd,traita concomitent in pace Ei in mustrarea, fard duSmanie, a fraterui.Lectura Documenturui de ri Damasc ofera imagin".u-unei comunita[iriguros ierarhizate, dar dominatd de spiritur"r*i"rn-'"ure impricafolosirea in comun a bunurilor: este evident ca printre esenieni nuexistd sdraci; cdsdtoria sub 20 de ani este r.,t".rira (ReguraCongregaliei l ,g-l l) . in faga unei asemenea ati tudini, nu estesurprinzdtor cd nu-Ei p.".rpl1"rc raudere ra ao.ura es"nieniror niciautori contemporani, ca p. p. sanoers, care-i caracterizeazd drept,,evreii cei mai yl?!! _cei mai- riguroEi qi devota[i Legii, cei maicongtien(i de srabiciunea umand, cei maiincrezatori in .gratia divind,cei mai radicari,

.cei. mai deosebigi". N"d;il;; #; evaruat deFlavius Josephus la circa patru miltanticnitafi Is,l,Si'"Una dintre comunital'e mixte de esenieni, cu iemei gi copii, erapoate situatd in actuarur Ain Feshka, ra caliva kilometri sud deQumran, unde au fost descoperite ingradituripentru gradini gifarcuripentru turme, ca qi un cimitir cu vestigii u-un" - d;;l;.!i gi femei.Este posibir ca acest mic nucreu

"Giun sa fi reprer*L, un sprijinpentru mdndstirea qumranitd din apropi"r", fo.-uta exctusiv dinbarbalii' La eumran, cum se poate deduce oin aocum"n,"t" sectei,trdiau doar barba(i in regim a"

-""rioat. s-a afirmat frecvent carafiunea acestei practici, singutare -.u g.rp - in cadrul iudaismuluitrebuie cdutata intr-o concep[ie despre reraliire ,"ruutl'ca genera-toare de impuritate. qu-.unilii ur-n'i-pins p6nd Ia extrem normaabstinenlei sexuare a sacerdol'or, varab'a doar cdnd se aflau inserviciu ra Tempru: acum' norma ar imp.rica i.,tr"ugu;i;ta. ceribatur,

fr1?,t;1"1".,ff:1f,", ar n un -r;io" ",ii"ni ilil;*"!",manentDar poate fi si o arta raliune: cei din Qumran se considera sorda[iai lui Israel care ireb^ui" rd r;t; i.npli.i"u dugmaniror rui Dumnezeuin marea bdtalie a:fargiF;l;;;,:,".9i, prin urmare, rrebuie sa fie

"perfec[i trupeEte Ei .sp'iritual't d"] ;;u1e sa rrpt" urituii de i.geri,care nu cunosc rerali'e.lu.nesti (nesura nazboiurui 7,5-7).pregdtireaspirituald pentru aceastd tupia oe.'isivd ar insemna sd trdiascd incelibat gi sd evite comportamente care- trezesc dorinla sexuara (deexemplu, sd umbli,tard.motiv, g"iFt"grfu Comunitd! ii T,l2).in oricecaz' este exclusd, ca ra[iune pJnttu piacticarea continenlei sexuare,rutoapdrarea in fata presupusei laicivitdfi femine, motivul dat detlavius Josephus: ,,qi=..,";;;;lr;;;";"a cd nici una dintre ete nu-qi>dstreazd credinla fa[d de un singur"om,, (Rdzbo iul2,g,Z).Filon din

It.s.z. cnupAnllE RELIGIoASE: FARISEI, SADIJCHEI, ESENIENI 107

Alexandria se exprima in termeni similari (Hypothetico 11,14-17)-Celibatul din motive misogine nu concorda cu afirma[ia din Regula

Comunita[ii conform careia comunitatea Israelului ,,in ultimele zile"- comunitatea eseniana adica - include ,,copii Ei femei", care trebuieinstrui[ i , , in toate preceptele legamAntului" (1,1-5).

in ceea ce privegte bogafia, pozi[ia esenienilor din Qumran estemult mai stricta, evident, decAt a esenienilor din ora$e gi sate. La

Qumran se exclude total proprietatea privata: cel admis definitiv in

comunitate trebuie sa-qi puna averea la dispozilia acesteia. Acest

lucru il afirmd Flavius Josephus (Razboiul 2,8,4) qi il confirmd RegulaComunita[ii gdsita in prima pegtera: dupa ce a rdmas doi ani in

mdndstire, novicele este votat qi, dacd votul e pozitiv, este inscris cafrate in comunitate ,,pentru Lege, pentru judecatd, pentru puritate gipentru comunitatea bunurilor" (6,22). Acestea sunt cele patru

angajamente fundamentale pe care 9i le ia un nou membru almdnastirii qumranite: sd respecte Legea cu fidelitate conformnormelor gi interpretdrilor sectei, sd fie ascultat in deciziile comune,sa indeplineascd preceptele referitoare la puritatea str ictd(qumranilii urmeaza norme de purificare de parca ei to[i, sacerdo[isau laici, ar sluji la Templu) gi sd renun[e la posesiunea asuprabunurilor proprii, intrate intr-un regim de uz comun i1 mdndstire.Singurele lucruri part iculare sunt o sapd pentru acoperireaexcrementelor proprii, o piesd de lenierie intima 9i o tunica albapentru masd gi pentru intdlnirile comunitare.

Bunurile comunitare trec in gestiunea membrilor de originesacerdotald. AceEtia formeazd consiliul director qi au autoritatedeplind de decizie, execu[ie 5i, dacd este cazul, de corectare 9ipedepsire a gregelilor comise, care poate ajunge pdna la excludereadin comunitate. Este cazul celui care defaimeazd pe fondator sau peconducdtori, al celui care blasfemiaza sau incalcd un preceptimportant al Legii. Ierarhizarea strictd a organiza[iei qumranite arputea sprijini supozilia cd arbitrariul responsabililor domina via[acomund. Nimic mai departe de adevar! Este suficientd lecturanormelor cdrora trebuia sd i se supuna Instructorul, cel careprezideazd sfatul comunita(ii: barbat in[elept, care sd respecte voin[adivind, Instructorul trebuie sa-gi sus[ina frafii, distingdnd ceea ce emai convenabil, inva[Andu-i gi conducAndu-i cu dragoste, cdci ,,estetimpul pregatirii drumului in pustie" inainte de timpurile finale(Regula Comunita[ii 9, 1 9-20).

r08 3.3. RELIGIA IUDAICA

Respectarea LegiiUn element centrar ra eumran este practicarea normeror de puritaterituald gi o respectare foarte stricti a Legii. o"

"*"*pru, esenienii

interpreteazd cu o asemenea rigoare regea odihnei dJ sambata ca,dacd un animar cade intr-un pu! sau intr-o groapa in aceasta zi, nueste ingdduit sd fie scos (Documentur de ra Damasc r r, r3-r4). Nuaceasta este pozilia invalatoriror Legii apropia[i de farisei Ei nu estenici a lui lisus. Dimpotrivd, acesta ifirma: ,,cur" di;i;; voi, de_i vacddea fiul sau bour in fdntdna, nu-r va scoate indatd in ziuasAmbetei?" (Luca 14,?;_v. Matei l2,l l). Un document qumranit, numit,,carta halakica", gdsit in pegtera a patra, este deosebit de rerevantpentru normele rituale gijuridice ale dascdlilor esenieni, clar diferitede cele ale fariseiror gi, din pulinur pe care-r cunoagtem, de interpre-tdrile saduchee. probreme iegat-e de Tempru tu ,u"rificiile giofrandele fdcute de.pdgAni, jininca rogie (v. Numerii lg,l_10),burdufurile din piere de animar-forosite pentru transportur richideror,tipurile de animare ce pot fi sacrificate, zeciuieriie din fructe gianimale ce trebuie prdtite preoliror... gi mai ares tema carendaruruiindicd, in spatele autoexciudeiii invalatorurui oreptJlii, fondatorulesenienilor, existenla unei confruntdri in interiorui aristocralieisacerdotale din lerusarim asupra tuturor acestor probreme.

cum am ardtat deja, acc-ederea lui lonatan i"-rrr"li" de marepreot trebuie sd fi presupus victoria unei facfiuni, ."u u viitorilor^sadocili sau saduchei, gi infrdngerea cetuilari grup, in frunte cuInvdlatorul Dreota[ii, care-Ei r"u"riJi* gi er apartJneii ta neam.rr tuisadoc. intr-adevdr, in Regura Cr**itatii citim cd aceia care vor sdse curefe de orice rdu trebuie sd se departd de ,,oamenii pierzaniei,,(sau de ,,oamenii qrotgi'], _l0,l

g) Ei ,a for-"ze o singurd comunitatesub autoritatea ..fiior rui'saooi iir*tii care pdstreaza regdm6ntur,,(5, I -2).Punctul cerei mai virurente confruntdri dintre cere doud grupurisacerdotale era' neindoiernic, probrema carendarurui utilizat raTemplu, care reqrementa data slrbdtoriror in Israer. se pare ca inprima jumatare u"ru.. II i.H. carenaarut iunar,;;ffiilie de fazerelunii (gi folosit inainte de exirul babilonian), ar fi substituii carendarulsolar (doudsprezece runiatreize"iriru, prur patru zire ca sd se ajungaIa364), pdnd atunci oficiar i" T"*pi;. Aceastd modificare insemnaschimbarea datei mariror sdrbatori care se cerebrau, in opiniaesenienilor, intr-o zi eronatd. Nu este deci surpri nzdtor cd ra eumrans-au gdsit o duzind de cdpii are carlii Jubileeror, intocmite pe baza

:.:.2. cRupARILE RELIGIoASE: FARISEI, SADUCHEI, ESENIENI 109

calendarului solar, qi multe texte astronomice - e adevdrat, extremde fragmentare qi cu elemente de tip ezoteric cum ar fi amestecul dealfabete in acelaEi text - referitoare la miScarea corpurilor ceregti,fixarea sarbatorilor iudaice gi serviciul sacerdofilor in Templu.

Se pare deci ca exilul interior al esenienilor iqi are originea, inbund parte, in confruntarea dintre doua grupari ale aristocralieisacerdotale din Ierusalim in probleme juridice gi de cult: saducheii,alia[i cu Ionatan gi cu succesorii lui, gi esenienii, care se considerdautenticii fii ai legamdntului Ei aparatorii purita[ii cultuluiin opoziliecu un Templu profanat, care va fi renovat doar de Inva(atorulDreptalii. Mai mult, Sulul Templului - gasit in pe$tera a unsprezecea- care amesteca elemente din Deuteronom cu norme nebiblice, seprezinta ca o revela[ie divind, cdci Dumnezeu vorbegte aici lapersoana intdi: congtiin[a qumranitd a alegerii ii conduce spre a seconsidera depozitari direc[i ai cuvAntului lui Dumnezeu. Faptul camulte alte car[i biblice gasite in biblioteca din Qumran au fostrescrise gi largite cu materiale noi aratd apropierea qumrani[ilor degdndirea apocaliptica: comunitatea se conduce, in ultima instanld,dupd ,,cele revelate despre timpurile orAnduite [de Dumnezeu]"(Regula Comunita[ii 1,9).

Autenticul IsraelPreocuparea pentru toate aceste probleme cultice 9i rituale nutrebuie sd ne facd sa uitdm defini[ia pe care esenienii din Qumrangi-o dau lor ingigi: ,,o comunitate intru adevar, buna umilin[a, iubiremilostiva qi dreapta g6ndire", in care se intrd dupd ,,schimbareavie[ii", cea ce inseamnd sf6rEitul ,,inddrdtniciei propriei inimi"(Regula Comunitatrii 2,24; 3,1-3). Intrarea in ,,legdmAntul luiDumnezeu" trebuie sa fie curatd gi sincerd, cdci, daca cineva refuzdcunoagterea care i se da gi nu-Ei pdstreazd ferma decizia de a-Eischimba via[a, ,,nu va fi indrituit [...], nu va fi curdtat prin ispagiri, apaabluliunilor nu-lva curS[a" (3,3-5). Cinstea inimii 9i sinceritatea vieliisunt elemente fundamentale pentru a apar[ine ,,fiilor luminii" gipentru a fi salvat ,,prin mila lui Dumnezeu", chiar dacd vor existaobstacole Ei dureri: dreptatea buna qi salvatoare a lui Dumnezeu,afirmd Regula Comunita[ii qumraniene, ,,va curS[a pentru totdeaunap6catele mele [...], md va purifica de necurd[ia proprie fiin[eiomenegt i " (11,14) .

Se stabilegte o balanfd foarte echilibrata intre ceea ce trebuie safacd omul gi ceea ce Dumnezeu face posibil in inima lui. in inima

I t0 3.3. RELTGIA IUDAICA

fiecdruia se infrunta doua spirite, al adevdrului gi al minciunii, care-giau originea in lumina gi in intuneric, ambele create de Dumnezeu,dar in opozilie unul cu altul. Aceste doua spirite sunt prezente in,, istoria tuturor oamenilor" (4,15). Iar sfArgitul t impului secaracterizeazd prin sfdrgitul nedrepta(ii Eial minciunii giprin triumfulsfinlenieigi adevarului. Lupta feroce se dd acum gi se va rezolva apoi:aga a hotar6t Dumnezeu ,,in tainele gtiin[ei sale Ei in in[elepciuneagloriei sale" (4,18). Speran(a infloreEte la sfdrgit, c6nd sosegte Mesia,trimisul lui Dumnezeu, gi se implinegte tot ceea ce indica o noudlume: cei drep[i vor fi rasplati[i, bolnavii se vor vindeca gi mor[ii se vorintoarce la viala. Dumnezeu ii va intdri pe cei slabi gi, in cele dinurmd, va da ,,veqti bune celor sdraci". Aceasta apare intr-uninteresant fragment din peqtera a patra (4Q521), care amintegte deunele pasaje din profetul Isaia gi de un text din evanghelii in careIisus igirezumd misiunea: ,,orbiiigi capdta vederea gi Echiopii umbld,leproqii se curdfesc gi surzii aud, morfii inviaza gi saracilor li sebinevestegte" (Matei I1,5 ll LucaZ,22).

Esenienii se considerd unicul lsrael autentic, ,,poporul luiDumnezeu" (Regula Rdzboiului 3, I 3),,, fiii Iuminii",,,restul poporului"chemat sd uneascd ,,to[i fiii lui Israel" t...] in comunitatea luiDumnezeu, conform ,,planului [divin] etern" Regula comunita[ii 2,22-23). in concluzie, unica solulie pbsibila fafa de istorie este caintregul Israel sd abandoneze cdile pierzaniei, ia se indeparteze decei ce l-au dus pe cai greqite gi sd recunoascd rolul de lideri alcapeteniilor sacerdotale din Qumran. Dintre ele va iegi marele preotcare, in ziua bataliei finale, va conduce armata formatd din ceilal[ipreo[i, din levifii gi bdrbalii comunitd{ii, transforma(i in soldali, carevor zdrobi oastea dugmanilor lui Dumnezeu: ,,pe regele neamuluikitim ;= romaniil gi toata armata lui Belial", ,,principlle impara[ieirdului" (Regula Razboiului lS,2-4; lT,S).

In alte texte se vorbeEte despre Mesia preo[esc - Mesia lui Aaron,gi despre Mesia al Israelului (Mesia politic), care se aEazd impreunila masa comunitalii, degi primul Ioc ii va reveni celui pieotresc(v. Regufa Congregiliei z,iZ-Zl). Regula Comunita[ii menfioneuia givenirea finala a ,,profetului Ei a mesiilor lui Aaron Ei Israel" (9,1 l), darin Documentul de la Damasc pare a fi vorba despre un singur Mesia(12,23-13,1). in orice caz, se stabileEte o distinc[ie netd intrecomunitatea eseniand, aleasd spre a juca rolul principal in luptafinald, sprijinitd de Dumnezeu gi de ingerii sdi, qi for[ele dugmane:obiectivulvictoriei este de a infrange,,intunericul t...1si de a face sd

:.:.2. cRupARILE REI-IGIOASE: FARISEI, SADUCHEI, ESENIENI I I I

creascS lumina" (Regula Razboiului 13,15), adicS Dumnezeu sa fie

recunoscut ca Suveran al suveranilor pe tot pamdntul'

Pe langa acest antagonism total fa[a de dugmaniitrecu[i, prezen[i

Ei viitori ai Israelului, existd o diviziune profundd in interiorul

israelului insuqi. Pe de o parte, sunt cei care s-au angajat liber sa

,,infdptuiascd adevdrul, dreptatea qi cinstea pe pamant" gi de aceea

iu aderat la comunitate qi au intrat in Iegamantul cu Dumnezeu(Regula Comunitd[i i 1,5-6); pe de alta parte, existd mull imea

"oamenitor rdi" (5,1-2), intre care cei Care au vrut sd se despartd qi cu

.ur" nu trebuie avute legaturi. separarea intre sfin[i Ei rdi, ,,fiiiintunericului", este absoluta; qumranigii au congtiin[a ca au fost

chema[i la ,,sfin[enia desdvdrgitd" (8,20) gi, ca atare, trebuie sd ignore

,,oum"nii grotei;'gi sa pdstreze o atitudine interioard de ,,urd vegnicd"

iald de .l (g,Zt-ZZ). invatatorul Dreptalii scrie coreligionarilor lui:

,,1i"-u- despar[it de cei mai mul[i din popor" (Carta halakica,

fragmentele 7 Ei8).Dragostea fraleasca intensd din interiorul comunitalii

contrasteaza cu ura fdrd drept de apel pentru cei care nu-i apar[in:

esenienii trdiesc puternic inchiqi in propriul grup, respingandu-i pe

cei din afara sau neavAnd incredere in ei. Este astfel de in[eles ca

elita eseniand nu aratd, la fel ca saducheii Ei spre deosebire de

farisei, un minim interes prozelitist. Sistemul separatiilor include,fireqte, pe cei care sunt impuri de la natura cdci, conform Legii, lor le

este intLrzis sd intre in Templu. Paraliticii, orbii, ologii, leproqii, cei ce

au un defect fizic nu pot fi admiqiin Qumran. sunt exclugi, chiar dacd

temporar, qi cei ce se gdsesc intr-o stare de necurS[ie rituald: nu le

este permis sa intre in adunarea comunitara pAna nu se purifica(Regula Congrega[iei2,3-4). Normal, starea de necurdlie rituala nu lepermit" nici participarea la marba lupta finala a istoriei, alaturi deingerii sfinli, a$a cum afirmd Regula Rdzboiului (7,4-6).

Un final dramaticNu gtim ce s-a intdmplat exact spre sfArgitul anului 68 d.H. cAnd un

detaSament al legiunii Decima Fretensis, care tocmai cuceriseIerihonul, a pornit impotriva Qumranului. Deqi qumranilii nu fabricauarme, fiind de aceea numili de Josephus Flavius ,,sluiitorii pdcii"(Razboiul 2,8,6), se pare cd armata lui Vespasian a intAmpinatrezistenld armatd din partea membrilor comunitd[ii. Ceea ce esteindicat Ei de stratul de cenugd 9i vdrfuri de sdge[i descoperit de

arheologi, care poate fi datat din aceastd epocd. Cei ce i-au infruntat

I I2 3'3. RELIGIA IUDAICA

pe romani nu erau, cu Siguranld, o forma[iune in stilul celor descrise

in Regula Razboiului, cu mii de oameni perfect instrui[i gi echipali.

Realitatea trebuie sd fi fost destul de modestd, chiar minord, pentru

legionarii care au asediat gi distrus Qumranul. Pentru qumranili,poate, era ceasul luptei finale contra neamului hitim, nume cripticcare, cum am vdzut, ii desemna in Regula Rdzboiului pe romani.Acolo citim cd ftrtr'm trebuie sd fie zdrobi[i (18,3).

Nu gtim dacd qumranilii au opus rezisten[d crezAnd cd seajunsese la batdlia finala intre Mihail gi Belial, intre fiii luminii Ei fiiiintunericului, bdtdlia care trebuia sa se termine cu ,,supunereaneamului kit im" (Regula Razboiului 1,6) Ei sa aduca paceauniversald, care trebuia sd insemne ,,stdpAnirea Israelului asupratuturor" (17,7). Este evident, oricum, cd esenienii dispar complet dinistorie, nu inainte de a-gi fi ascuns in pegterile vecine din degertulIudeei biblioteca. Gralie acestei previziuni providenliale, putem aveaacces direct la gdndirea gi via[a unei grupari unice Ei singulare iniudaismul din timpul lui lisus. Sunt incd destule dificultd[ile deinterpretare a textelor qumranite, actualmente toate publicate. Deexemplu, rdmdne de cercetat sensul faimosului gi enigmaticuluiManuscris de Aramd, gdsit in pegtera a treia, care cuprinde uninventar de comori fabuloase, ascunse in intreaga lard.

3.3.3. Migcarile populare gi rezistenlii

Lunga domnie a lui Irod (37-4 i.H.), exercitatd cu mAnd de fier Eifrecvente vdrsdri de sAnge, nu a permis nici cea mai micd opozifie.Irod a in{eles lec[ia de la inceputul domniei cAnd a trebuit sd lupte,chiar sd infrunte pericolul mor[ii, inainte de a-iinvinge pe cei ce seridicaserd contra lui. Doar aga a putut incepe sd guverneze de factoregatul ce-i fusese incredinlat de Roma. Cum a aiuns insd sdcontroleze situalia, a indbugit cu cruzime orice incercare deimpotrivire. Flavius Josephus nu da informa[ii despre grupuri deopozanli gi probabil cd in timpul domniei lui lrod opozi(ia fa[d de el

Ei fald de impdratul roman nu a gdsit nici cel mai mic spa[iu demanifestare (Antichi6ti 15, 9,5). Dar, de la moartea lui (4 i.H') gi pandIa cucerirea Ierusalimului de cdtre romani (70 d.H.), fiecareschimbare politicd a fost insotiti de incercdri de revoltd populard,locale la inceput, generalizate apoi cdnd, in anul 66 d.H., izbucnegte

3.3.3. Mr$cARlLE popuLARE gr REZlsrENTrr I t 3

o puternicd rdscoald antiromand. Aceasta nu inseamna insa cd sec. Id.H. se caracterizeaza prin rdnrratiri constante. Marire dificurta[i nuvor incepe p6nd in anii 50, odata cu consoridarea progresivd arezistenlei armate contra Romei. inainte de aceasta se constatd oatmosferd difuzS de protest gi revorta contra puterii romane, chiardacd numai in cateva ocazii aceastd atmosferd se converteEte intr_orevoltd populard, de tonaritate mesianicd, teocraticd sau profetica.

3.3.3.1. Migctnri populare de tip mesianic

Dupd moartea lui lrod (4 i.H.)Moartea lui lrod gi gorur de putere ce a urmat dispariliei tiranurui aprovocat o explozie de revorte spontane. unii se iutoprocrama,,rege", unur dintre ei, un anume simon, scrav al lui Herodot, reu$e$techiar sd-Ei pund diadema regara (Antichita$ r2,10,;t. Fervoareapopulara pe care acest personaj obscui o trezegte indicasentimentele de refuz Ei manie fa[a de un guvern care doar formalac(ionase ca iudaic,. fara sd se fi simlit niciodata astfer. Simon, cu ceice'l urmau, ,,o mulfime de aventurieri", mai ares din pereea, potrivitIuiJosephus Flavius, au prddat c6teva din paratere regare construitedin ordinul lui lrod, incepdnd chiar cu lerihonur. Gratus, un ofi[er allui lrod, i-a iegit inainte cu armata monarhurui defunct gi, cu ajutorurromanilor, a inabugit migcarea Ei l_a executat pe Simon.. . un alt pretendent regar care a profitat de moartea rui Irod esteAthronges, un cioban neins"mnat, originar din Emaus, care, dupdf::?nltllavius

(Antichitdti tZ,t},lj, astrAns ,,o mare mutfime,,deluptatori' se pare cd Athronges nu doar gi-a pui coroana regard, dara pdstrat puterea ,.murta vreme" gi a eriminainu pulini oameni de-ailui Jrod, ca gi romani, acuza[i, pri-ii, de aroganld gi, ceilalli, denedrepta[i. varus, guvernatorur siriei, a pus" .upai

'r"uortei ruiAthronges, care se prezenta ca un nou David, miticur rege arIsraelului, Ei er pastor, Ei el ca atrriongls, cu frafi puternici gi curajogi.Un al treilea pretendent, ieEit ilt ain paiu.ite populare,.duparnoartea lui lrod, aclioneazd in cltiteea. Numere rui esie ludas, fiurunei cdpetenii de bandd de t6rhari, Ezechias. EI gi adeplii sdi, ,,oceatd de oameni depravafi" dupd Josephus rr""ir,

-iar,fichitari

l7'10,5), ndvdlesc in paratul regar din sepphoris, pe atunci capitaraGalileei, pun stdpanire pe arminentur din arsenar gi iau cu ei tot ce

I I4 3.3. RELIGIA IUDAICA

gdsesc. Ulterior, Iudas se va dedica banditismului qi extorcdrii, degi ,,adorit Ei domnia", gie urmat de oameni pe care administratia irodiandii aruncase literalmente in mizerie. PAnd la urmd Iudas - care luasein stdpdnire Sepphoris - este invins de armata lui Varus, legatulroman al Siriei. Sepphoris este distrus, iar locuitorii lui- to[i partizaniai lui Iudas - sunt faculi sclavi (Razboiul 2,5,1).

E de remarcat cd versantul religios gi revolta sociald suntprezente in toate aceste razwdtiri armate contra Romei. Nici macarin revolta lui ludas, fiul lui Ezechias gicapetenie de tAlhari, nu lipsescreferin[ele religioase provenite din tradifia israeliand (regele David,de exemplu). Pe de altd parte, cei ce-i urmeazd pe aceqti liderispontani sunt oameniintr-o situafie economicd disperatd, zilieri sauchiar mici proprietari asupra cdrora a cdzut cu mai multd duritatepovara fiscald a regelui lrod. AtAt ludas, cdt Ei Athronges, dar EiSimon, provin din zonele rurale ale ldrii gi ataca zonele urbane gicentrele de putere. Succesul momentan al acestor ,,mesia", carereugesc sa mobilizeze un numdr considerabil de [drani din Pereea,Iudeea gi Galileea, se explicd doar prin faptul cd dau expresieconcretd speranfelor populare in eliberarea imediata de opresori girestabilirea drepta[ii sociale. Vechea aspira[ie apocalipticd devinerealitate, chiar daca pentru pu[in timp.

in timput Primutui Razboi ludoic (66-70 d.H.)Figurile mesianice vor reapdrea in for[a in timpul Primului RazboiIudaic, mai ales la lerusalim. intre liderii rezisten[ei armate contraromanilor care au adoptat forme gi practici regale se afla Menahem,cdpetenia grupului de luptdtori care ocupase fortarea[a Masada,devenit apoi, la lerusalim, primul conduc6tor al rdsculalilor contraRomei. Menahem, care se plimba prin orag in vegminte regale, a fostasasinat de zelo[ii grupului lui Eleazar, fiul lui Simon, un preot(Razboiul 2,7,8). Poate nu a fost strdin de asasinat faptul cd zelotismulradical cu greu putea accepta ca o figurd monarhicd si ocupe, intr-oformd sau alta, locul lui Dumnezeu.

Un al doilea pretendent regal din aceastd perioadd a fost,probabil, Simon bar Giora, originar din sudul ludeei sau, poate, dinGerasa (Decapolis). Simon a organizat un puternic grup de goc,promi[dnd eliberarea detinu[ilor - ac[iune tipic mesianicd - din toataludeea inainte de a intra in lerusalim Ei de a-l ocupa. Grupul luiSimon bar Giora s-a baricadat in palatul regal al lui Irod - ultimulfocar al rezisten[ei iudaice in capitali - pe care legiunile lui Titus,

Lr.:. rurgcAnrlE popuLARE gr REZTSTENTU I 15

generalul roman, l-au putut ocupa doar dupa cdteva zile de ladistrugerea Templului. Dus la Roma ca prizonier de rdzboi, Simon afost purtat in lan[uri in cortegiul triumfal al generalului victorios; apoia fost executat ca pretendent regal 5i, ca atare, acuzat de inaltdtradare fala de Cezar.

3.3.3.2. Miqcriri populare de tip teocratic

Iuda Galileeanul (6 d.H.)Nu este deloc sigur cd pretenden(ii mesianici aparu[i dupd moartealui Irod (4 d.H.) ar fi avut idei teocratice, ar fi luptat, adicd, pentruinstaurarea unui regim politic guvernat doar de Legea lui Dumnezeu,unicul stapAn al pamAntului (nu impdratul Romei, intrus giblasfemator!). Motiva[ia religioasa domina insd miqcarea populardini[iata de luda Galileeanul, in anul 6 d.H., cu ocazia unei alteschimbari politice importante: destituirea luiArhelau, fiul lui Irod, dinfunc[ia de etnarh al ludeei gi transformarea acesteia in provincieromani.

Iuda era originar din Gaulanitida, teritoriu vecin Galileei- de aiciporecla Galileeanul -, dar ac[ioneazd in ludeea, incitAnd popula[iacontra Romei Ei declanqdnd o rdscoald legatd de tributum so/t, pecare romanii vor sA-l impuna. Principiul lui luda este clar: pamdntuleste al lui Dumnezeu, nu al imparatului. De aceea, acesta din urmanu are nici un drept sd greveze posesiunea pamdntului cu unimpozit. Miqcarea condusd de luda este o combina[ie intre ideologiateocraticd gi protestul social impotriva inabuEitoarei fiscalitSfi subcare se afla popula[ia gi impotriva noilor preten[ii ale romanilor.

Tema impozitelor apdruse deja in plAngerile adresate lui Arhelau,la numirea acestuia ca etnarh in anul 4 i.H. Josephus Flavius leprezinta astfel: ,,Unii au cerut prin strigate scdderea impoziteloa al[iisuprimarea taxelor vamale gi, ceilal[i, eliberarea de[inulilor"(Razboiul 2,1,2). Lucrurile se inrauta[isera dupd l0 ani cdnd, odatd cuexilarea lui Arhelau, Iudeea (cu ldumeea) Si Samaria se transformdin provincia romand ludeea gi depind direct de un prefect sauguvernator, un inalt func[ionar imperial, cu jurisdic[ie judecdtoreascigi fiscald directa. Atunci, Quirinius, legatul roman al Siriei, ordond sdse facd censul populaliei din noua provincie pentru stabilirea bazelorde impozitare, a impozitelor care, incep6nd de acum, vor ingrogatezaurul statului roman. Din acest moment, regimulfiscal al ludeei va

I 16 3.3. RELIGIA IUDAICA

fi subordonat direct Romei. in celelalte doud teritorii iudaice(Galileea gi Pereea), impozitele vor fi colectate insd de Antipa,guvernant irodian gi, deci, evreu.

Dar mdsura fiscala adoptata de autoritatea romand din Iudeeacontrazice principiile religioase iudaice, a$a cum le interpreteazdIuda Galileeanul, un ,,invd[dtor [al Legii]", cdruia i se aldturd, dupdcum relateaza Josephus Flavius (Antichitali l8,l ,l ), un anume Sadoc,un fariseu. Pentru luda, censul roman este o inova[ie care atenteazdla principiul sfAnt al pamAntului ca proprietate exclusivd a Domnului,in mdsura in care se doreqte evaluarea lui gi impunerea unuitributum soli corespunzdtor. Aceasta evaluare (apotimEx'sJ este,pentru Israel, o sclavie injositoare (Antichita[i l8,l,l) care incalcadrepturile lui Dumnezeu gi sistemul obiqnuit de recensdminte alpoporului evreu, care implica doar plata de tributum capitis, adicaimpozit per capita (despre tema recensdmAntului, v. mai jos 4.2.).

Astfel incdt, nu pare exagerat sd vedem in doctrina lui IudaGalileeanul- care va constitui, ulterior, baza teoretica a grupurilor derezisten[i gi de zelo(i - o radicalizare a teoriilor politico-religioase alefariseilor. Intr-adevar, cum observa M. Hengel, uniifarisei apropia[ilui$ammai, invafatorul Legii, priveau cu simpatie violenla revolu-[ionard. Iuda Galileeanul nu este un zelot (acest grup nu se vaorganiza pAna la sf6rgitul Primului Rdzboi ludaic), dar ideile acestuiinvdlator al Legii vor fi puse in practicd Ei vor contribui la declangareainfruntdrii militare directe cu romanii. intr-un limbaj mai actuat, s-arputea spune cd doctrina lui luda Galileeanul reprezintd puntea intrena[ionalismul non-violent al fariseilor gi na[ionalismul hotarAt violental zelo[ilor, luptdtorii contra Romei. Trebuie remarcat insa cdproblema nu e pur Ei simplu de teorie politicd, ci esen[ial religioasd,cu toate evidentele consecin[e politice pe care le implica.intr-adevar, Iuda Galileeanul nu pir" a fi fost un activist politic in sensstrict, chiar daca - aSa cum afirmd Faptele Apostolilor (S,37) - a avutnumerogi adep[i gi moartea lui a fost probabil violenta. unii autori iiatribuie un anumit rol de lider mesianic, dar ideea mesianicd nu estein mod necesar legatd de teocra[ie, afirmarea radicald a uniceistdpAniri a lui Dumnezeu.

Este de in(eles, din toate aceste motive, ca Josephus Flavius ilcalificd pe luda Galileeanul drept fondator al unei ,,a patra filosofii" ...poporului iudeu (Antichitati 18,1,6), care se adauga doctrinelor sau,,filosofiilor" fariseilor, saducheilor gi esenienilor. Principiile lui vortriumfa hotarAt in urma revoltei contra Romei, care va implica

3.3.3. MI$CARTLE POPULARE $l REZISTENTil n7

ruperea imediata a rela[iilor cu impdratul: se va suprima sacrificiulzilnic oferit pentru elin templul din Ierusalim Ei se va intrerupe totalplata tributului cdtre fiscul roman. In acord cu teoriile lui desprelibertatea nafiunii iudaice, monedele batute la lerusalim in timpulPrimului Rdzboi Iudaic (66-70) vor purta inscriplia:Libertate / lzbdvire a Sionu I ui.

Mai trebuie observat ca tributul se pldtea cezarului in dinari,moneda romand pe care era gravatd figura acestuia, ceea ce incdlcaprimul precept al Legii, in care este inclusd interdic[ia idolatriei: ,,Sdnu-li faci chip cioplit gi nici un fel de asemdnare a niciunui lucru dincdte sunt [. . . ] pe pdmAnt, jos [. . . ]" (Exodul 20,4; Deuteronomul 5,8).Dogma esenliald a religiei iudaice, repetatd zilnic de fiecare israelit(,,Ascultd, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn",Deuteronomul 6,4), era interpretatd escatologic, ca gi cum ar fi sosittimpul final al istoriei gi ca gi cum autoritatea oricdrui suveranpdmAntean, precum impdratul roman, n-ar fi avut nici o validitate.Pentru luda Galileeanul nimeni pe pamAnt nu putea fi numit domnfiindcd Dumnezeu, nu cezarul, era Domn in Israel Ei pe intregulpdmAnt. Trebuia, deci, pdstrata Legea cu fidelitate Ei fara echivoc Ei,dacd lupta pentru ca suveranitatea lui Dumnezeu sd fie efectivaimplica pierderea propriei vie[i, exista certitudinea unei viefi viitoarepentru. cei care se angaiaserd sal serveascd pe Dumnezeu, penimeni altcineva, dAndu-i ceea ce i se cuvenea. Credinla in inviere,aparata de farisei, facea parte Ei din speran[a teocraticd arezistenlilor.

Problemo tributului cdtre CezarIdeile teocratice ale lui Iuda Galileeanul au avut ecou in sec. I, maiales in Iudeea. O dovada este intrebarea de naturd politico-religioasape care i-o pun lui Iisus unii farisei gi irodieni, legatd de platatributului catre impdratul roman (v. Marcu 12,13-17 ll Matei 22,15-22fl Luca 20,20-26). Ne afldm la lerusalim, in anii 29-30 d.H. Fariseii suntinteresa[i de dimensiunea religioasl a problemei: ,,Se cuvine[conform Legii] a da dajdie Cezarului sau nu?" (Marcu 12,14). inultima instanfd, il intreabS pe Iisus ce crede despre interpretareaLegii propusa de luda Galileeanul.

Pe de altd parte, fariseii sunt inso(ifi de irodieni, adep[iisuveranilor din dinastia lui Irod cel Mare: Irod Antipa, pe atunci tetrahal Galileei Ei Pereei, Ei Irod Filip, care guverneazd Gaulanitida gi alteteritorii din nord-estul lordanului. Cum am ardtat, suveranii irodieni

I

1.,"".

l 1 9i l8 3.3. RELIGIA IUDAICA

colecteazA ei ingigi impozitele de la popor, astfel cd supugii lor evreinu sunt obligali sa pldteasca impozit direct cezarului. Pentru irodieni,agadar, pozi[ia lui Iisus fa[a de tribut are gi relevanfd politicd: ,,Sd ddmsau sd nu ddm?" (Marcu, 12-14). Cu aceastd a doua intrebare, multmai pragmaticd, irodienii vor sd afle, ca Ei fariseii, dacd Iisus se vaardta de acord cu tezele lui Iuda Galileeanul gi se va pronun[a contraRomei sau dacd va da un rdspuns politic corect (cu un ,,depinde"),distingdnd intre regimul fiscal roman qi cel irodian. in acest aldoileacaz, ar fi aparut semnificativ slabita radicalitatea pe care sepresupunea cd ar trebui sa o aiba un inva[5tor al Legii ca lisus, cinevacare, in ochii poporului, trebuia sd apere drepturile lui Dumnezeu, nuale cezarului.

Rdspunsul lui Iisus con[ine principiul religios indiscutabil aldoctrinei lui luda Galileeanul: ,,Da[i lui Dumnezeu cele ale luiDumnezeu". Nu leaga insd acest principiu de opozi[ia directa Eiviolenta fa(d de impdrat, pentru apdrarea libertd[ii politice aIsraelului, cum cerea luda. Cu alte cuvinte, Iisus nu se inscrie in nicio teocra[ie; dar nici nu ia atitudine in favoarea sau impotriva puteriiromane. Propozi[ia ,,Da[i cezarului cele ce sunt ale cezarului" e de oremarcabild ambiguitate, apropiata de ambiguitatea intrebdrii ce i-afost pusd. Nu este clar dacd sensul frazei este refuzul de a plati,formulat ironic (,,lua[i banul asta Ei dali-i-l inapoi cezarului: sa Ei-lpdstreze, cd e al lui!"); sau un asentiment bazat pe pruden[5 (,,plati[itributul celui ce are puterea, sd nu vina el qi sa fie mai rdu") sau frazanu exprima, pAna la urmd, decAt o anumitd indiferen[a (,,sd facdfiecare ce crede cu banul lui: problema importantd e alta"). DupaIisus, important e sd se recunoascd intAietatea lui Dumnezeu qi sa ise dea ceea ce i se cuvine: adeziunea din inima, fdra condi[ii gi faracondifionari. De aceea greutatea rdspunsului cade pe afirma[iafinala: ,,Da(i lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu". Pe bund dreptateG. Theissen compard acest rdspuns cu o altd afirma[ie asemdndtoarea lui lisus: ,,nu putefi sd sluji[i deodatd gi pe Dumnezeu gi banii"(Matei 6,24; Luca 16,13)r.

in anul 44 d.H. Agrippa I, care reugise sd reunifice intr-un singurregat teritoriile bunicului sau lrod Ei care era bine privit de iudei,moare gi, odatd cu el, se sfArgegte visul unui suveran nestrdin. Acum,toate trei teritoriile cu popula(ie majoritar iudaica (ludeea, Galileea 9i

rin Biblia Ortodoxemamona".

3.3.3. Mr$cARrLE popuLARE $r REZrsrENTll

Pereea) devin dependente direct de un procurator roman (v. J.4.2.).Tema tributuluise pune cu intensitate sporita. in acest context, doi fiiailui Iuda Galileeanul, Iacob gi simon, reiau principiile teocratice aletat5lui gi reaprind revolta contra Romei. Nu gtim c6t de larg a fostsprijinul popular. E sigur doar cd riberius Alexandru, guvernatorulIudeei intre 46 Ei 48 d.H., evreu de origine, dar care-gi renegasecredinfa, i-a crucificat (Antichitdti 20,5,2).

3.3.3.3. Migcdri populare de tip profetic

Ioan Botezdtorul gi /r'sus din Nozaret (anii 20-J0 d.H.)Prima figurd profetica din sec. I d.H. cunoscutd este aceea a lui IoanBotezdtorul, activ in degertul ludeei qi in regiunea lordanului, qianume in teritoriul Pereei gi, poate, gi in ludeea, in deceniul i.Regiunea Pereea sau Transiordania apar[inea atunci domeniilor luiIrod Antipa (4 i.H.-39 d.H.), suveranur care va ordona uciderea luiIoan dupa ce acesta va predica pocdin[a inainte de sosirea iminentda sfargitului. Ioan este agadar un profet escatologic ai aga se Eiprezintd, cu o via[d total austerii, in contrast cu luxul luiAntipa, gi carepredica tuturor, boga[i gi sdraci, drep[i Ei pacatogi, practicanli ai Legiigi ignoran[i ai ei. Figura lui - asemdndtoare marilor profegi iiIsraelului - impresioneazd prin autenticitate gi atrage simfatiaoamenilor, veni[i din tot teritoriul iudaic. Ioan ,,bdrbat drept Ei sfdnt",va ajunge sa aiba un grup numeros de discipoli care vor boteza gi eiEi-i vor pdstra memoria gi dupa moartea violentd. Totul susiineipoteza cd, in 28/29 d'.H.,loan a fost executat de Antipa, instigat de adoua lui solie, Irodiada, nepoata lui lrod cel Maie gi, ca atare,nepoatd luiAntipa insugi. critica publica a unei situa(ii matrimonialecare incdlca direct Legea iudaica gi sentimentele religioase alepoporului ii va aduce moartea (v.4.5.2.3.).

$i Iisus din Nazaret, pe care Ioan il botezase, impartaEegte spiritulprofetic al acestuia. hedicarea rui incepe prin anunlarea manifestdriiregalitaui lui Dumnezeu, a impard[iei lui Dumnereu, ucrm Ei aici.Aceastd bund veste, deschisd tuturor, dar adresatd mai ales sdracilorgi dezmogtenililor, bolnavilor gi pdcdtogilor, cere pocain(a. Iisusac[ioneazd induntrul gi in afara Galileei, merge la lerusalim gi, deci,nu duce o viala asceticd in degert, ci se migcd dintr-un loc intr-altul,mai ales prin zonele rurale din Gatileea de Jos, urmat de un grup deucenici care-gi impart via[a cu el. Comportamentul lui profetic se

romdneascd: ,,nu pute[i sd slujili Iui Dumnezeu gi lui

I2O 3.3. RELIGIA IUDAICA

'manifesta in vindecdri, exorcisme qi alte semne neobiqnuite, primite

cu entuziasm de oameni care-qi aduc la el bolnavii gi-iascultd predi-

cile. Iisus evitd confruntarea directa cu Antipa gi cu puterea romand

gi-gi indreapta cuvAntul profetic impotriva Templului din lerusalim,

de la care cere purificare spirituala. Aristocrafia sacerdotalS a

Templului este cea care il considerd o amenin[are gi face presiuni

asupra guvernatorului roman, Pilat din Pont (26-36 d.H.), sd il

condamne la moarte. Iisus din Nazaret va muri rastignit in ajunul

PaEtelui, foarte probabil vineri 7 aprilie, anul 30 d.H.

Epoca anterioord Primului Rozboi ludaic (anii 30-66 d.H.)

$tirea singulard despre un profet samaritean care a chemat oameniipe muntele Garizim sus[in6nd cd acolo vor g6si vasele sfinteingropate de Moise trebuie situata in jurul anului 36 d.H. Era vorba de

o mul[ime inofensivd, dar guvernatorul roman Pilat din Pont a

ordonat sd fie masacra[i. Protestele samaritenilor s-au soldat cuindepdrtarea lui Pilat din funclie (Antichita[i 18,4,1).

Restul profe(ilor sunt evrei. Sub procuratorul Cuspius Fadus(44-46 d.H.), Teudas a convins un mare numdr de oameni (Faptele

5,36 vorbesc de 400) sd-l urmeze in degert pAna la lordan. Spunea cdeste profet gi cd, la porunca lui, apele rAului se vor despar{i 5i-l vorputea trece cu piciorul pe uscat. Fadus a atacat Ei ucis c6[iva adep[iai lui Teudas gi pe Teudas insugi, al cdrui cap a fost dus Ei expus IaIerusalim (Anticfritati 20, 5,1). E evident cd Teudas voia sd realizezeun semn profetic, repetAnd trecerea miraculoasd a lordanului dintimpul lui losua. Aceastd minune trebuia sa indice o noud cucerire a

larii, de aceastd data de la romani, actualii ocupan[i.in timpul guverndriiprocuratoruluiAntonius Felix (52-60 d.H.), un

personaj cunoscut drept Egipteanul a adunat ,,patru mii de sicari",conform Faptele 21,38 (Josephus Flavius vorbegte de 30000,Rdzboiul2,l3,5) gi i-a dus in degert Eide acolo pe Muntele Maslinilor.Egipteanul - care ,,s-a dat drept proroc" - anun[ase cd, la ordinul lui,zidurile lerusalimului se vor prdbugi, cum cdzuserd miraculoszidurile lerihonuluiin timpul lui losua, qi ei vor intra triumfal in orag,vor invinge garnizoana romand Ei vor instaura un regim politic Eireligios bazat exclusiv pe Legea iudaicd (Antichitati 20,8,6). Trupeleromane sta[ionate in oraE au ieEit gi au ucis in masd pe revolta[i, celce-i afdfase scdpdnd.

3.3.3. MTSCARTLE popuLARE gr REZrsrENTrr t2l

Tot in timpul guverndrii lui Felix acfioneazd un profet anonimcare anun[a ca se vor produce in degert semne ale eliberdrii, cureferire la timpul exodului (Antichita(i 20,8,6; Rdzboiul 2,18,4).

Un alt personaj, un ,,garlatan" potrivit lui Josephus Flavius, acondus lumea in degert in timpul procuratorului porcius Festus(60-62 d.H.), cu promisiunea mdntuirii gi eliberdrii de toate relele,anunfAnd, adicd, un nou exod (Antichitdli 20, 8, 10). Totul se sfArEegteprintr-un alt masacru infdptuit de trupele romane.

sd remarcdm cd circumstan[ele in care ac(ioneaza to(i acegtiprofe[i din anii 40, 50 gi 60 sunt foarte asemdndtoare. FlaviusJosephus rezumd astfel activitatea lor in timpul lui Felix: ,,...duaparut garlatani gi oameni plini de viclequguri, care sfatuiaumulJimea sa-i insoleascd in pustiu, unde urmau ei sd facd semne Eiminuni cu ajutorul proniei divine" (Antichitd[i 20,8,6). Dar descriereaeste valabila pentru ansamblul ultimei epoci a procuratorilor romani(44-66 d.H.). situa[iile se repetd. Personaje charismatice anun(d cdacfiunea eliberatoare finala a lui Dumnezeu este iminenta gi ca to[ipot lua parte la ea. hevestirea acestei eliberariatat de agteptate va fiun semn miraculos, explicabil doar prin interven[ia divind, careevocd una dintre minunile fdcute de Dumnezeu in timpul exodului:traversarea degertului qi sosirea pe pamdntul fagdduinlei cu ajutorullui Moise gi/sau losua. De aceea este menfionat deseori exodul inpromisiunile acestor profeli. Latura revolu[ionard se vede inconvingerea cd duqmanii, romanii, vor disparea gi se va restabilidreptatea pentru to!i. Mai mult, acest lucru se va intampla intr-unmod miraculos - prin interven[ia lui Dumnezeu - in concordanla cugesturile fdcute de elin trecut, la trecerea lordanului sau la cddereazidurilor Ierihonului.

Oamenii simpli, pdturi le de jos, agteaptd cu bucurie uneveniment definitiv care sd puna capdt inegalita[ilor sociale Einedreptafii in care traiesc, impingi de incompetenfa Ei corupfiaautoritafilor romane: eliberarea divina implica srarlitui brusc altuturor relelor. Febra profeticd, indiciu al disperarii multora, nu s-aoprit niciin ultimele zile ale asediului Ierusalimului cand, in timp ceTemplul era in flacdri, unii agteptau incd un semn din cer care sd leaducd eliberarea atAt de rAvnita.

in contrast cu toate aceste figuri de tip profetic care mobil izeazdmul[imile cele mai defavorizate qi chinuite gi re tardsc spre dezastru,apare, in anul 62 d.H., figura unui profet charismatic: Iisus, fiul tuiAnanias. Josephus Flavius spune cd era un [dran fdrd culturd care

! .s

122 3.3. RELIGIA IUDAICA

strabatea Ierusalimul anun[And cd oraqul gi Templul vor fi distruse.Lovit cu silbaticie, nu s-a aparat qi nu s-a vaicarit. Repeta doarstrigatul cd nenorocirea se va abate asupra oragului. Dus in falaprocuratorului, nu a cerut iertare Ei nu a pldns gi acesta, dupd ce apus sd fie biciuit, l-a lSsat sd plece socotindu-l nebun. Profetul acontinuat sd prevesteascd distrugerea oraquluipAna la moartea sa, inferusalim, in timpul asediului (Razboiul, 6,5,3) (v.6.2.1.3.).

G. Theissen observa cu indrepta[ire cd, dintre to[i acegti profeli,doar loan Botezdtorul, Iisus din Nazaret Ei lisus, fiul lui Ananias,vorbesc in mesajul lor despre judecata care impune pocain[aintregului poporin fala sosirii iminente sau prezente a lui Dumnezeu.Celelalte figuri profetice promit o salvare care va veni o data pentrutotdeauna, in mod miraculos Eiimpetuos: minunile cele mai mari dinistoria Israelului se vor repeta intocmai. DeznoddmAntul a fost insdtotal diferit.

3.3.3.4. Grupurile de rezisten[i. Zelo[ii

Rezisten[a armatd impotriva romanilor a inceput, probabil, cafenomen curent, abia dupd moartea lui Agrippa I (44 d.H.), regelecare a intruchipat in ochii multor evrei speranfele mai mult sau maipu[in imediate de eliberare de sub jugul roman. Nu trebuie uitat cdAgrippa era nepotul popularei Mariamne, ultima prin[esa din dinastiahasmoneilor - suverani ai unui stat independent - cu care lrod,idumeu de origine, se cdsdtorise spre a se lega cu casa regaldiudaicd. Rela[iile dintre rege - blAnd la fire - gi supugii sdi au fostbune, fara semne rdu prevestitoare.

Agrippa era vdzut ca un om care respecta scrupulos Legea Eiparticipa la ritualul Templului intr-o asemenea mdsurd incAt deSdrbatoarea Corturilor, in anul4l d.H., a citit chiar public un fragmentdin Sfintele Scripturi. Venea des la lerusalim Ei a inceput lucrdrilecelui de-al treilea zid, destinat sa intdreascd flancul nordic, cel maislab, al apardrii oragului. Pe monedele batute in timpul sdu laIerusalim nu este gravatd nici o figurd umand, in conformitate cuLegea iudaica gi exigen[ele teocratice, dar cele batute in oragelegreco-iudaice, ca Tiberiada, poarta efigia impdratului, iar cele dinCaesarea Maritima efigia sa. In ciuda acestei duplicitali, JosephusFlavius nu inceteazd sd se refere encomiastic la practicarea religieiiudaice de cdtre Agrippa care, ,,nu lisa sd treacd o zi fdrd, sd aducd

3.3.3. MTSCARTLE popuLARE $r REZTSTENTil 123

jertfa indatinatd" (Antichita[i 19,7,3). Fariseii in special s-au ardtatferven[i adep[i ai regelui iudeu. Pe de alta parte, Agrippa a fost foarteostil comunita[ii cregtine din lerusalim: a ordonat executia lui Iacob,fiul lui Zevedeu, gi l-a inchis pe Petru, cdpetenia celor doisprezeceapostoli.

Agrippa fusese educat la curtea imperiala gi-l cunogtea personalpe imparat (Caligula intAi, apoi Claudius). increderea de care sebucura la curte i-a adus reunirea, sub jurisdic[ia lui, a teritoriilorbunicului sdu Irod. Dar Agrippa, ca Ei lrod, avea un regat bicefal, inparte iudaic, in parte grecesc, gi trebuia sd dea satisfac[ie tuturorsupuqilor. Printre rdnduri citim in Josephus Flavius ca Agrippa, cumfdcuse gi lrod, s-a comportat ca un suveran elenistic cAnd trebuia,fdra sa se constate in acest punct reticente deosebite. AstfelJosephus Flavius (Antichita[i 19,8,2) Ei Noul Testament (Faptele12,19-23) spun cd moartea rapida a regelui a fost precedatd de unstrigat de entuziasm al mullimii adunate in teatrul din CaesareaMaritima, in timp ce i se adresa imbracat intr-un vegmAnt de argint:,,Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc!" Ambitiile politice ale luiAgrippa par, deci, clare. Chiar din timpulvie[ii, Claudius i-a interzis sdtermine al treilea zid al lerusalimului, iar dupd moartea lui, consilieriiimpdratului au blocat trecerea regatului fiului sdu, tAnarul Agrippa II(Antichitdfi 19,9,2). Frustrarea iudeilor a fost imensd Ei a reaprins, cumai multd putere, focul care avea sd cuprinda lara Ei sd o devasteze,odata cu dezastruosul Prim Rdzboi ludaic. in anul 44 d.H.,ludeea, dedata asta impreund cu Galileea Ei Pereea, vor trece sub autoritateadirectd a procuratorului roman.

in timpul celei de-a doua etape o guuernatorilor romaniAm vdzut cd revenirea guvernatorilor, dupd paranteza reprezentatdde Agrippa I, a suscitat reac[ii populare imediate, nu lipsite de oanumitd disperare (ca in cazul liderului profetic numit Egipteanul).Dar starea de revoltd contra Romei s-a intensificat in anii 50, odatd cuprocuratorul Felix, despre care Tacitus spune: ,,Bdrbat cAt se poatede crud gi libidinos, a exercitat puterea impdratului cu fire de sclav(seruili ingenio)" (lstorii 5,9). incalcdnd Legea iudaicd, ce interziceacasatoriile mixte, Felix s-a cdsdtorit cu Drusila, fiica luiAgrippa, gi n-aincetat sa taie gi sa spdnzure gi sa jigneascd constant poporul iudeu.Furia contra Romei a devenit imensd, mai ales in rdndurile pdturilorpopulare. Pdnd alunci, violenfa contra ocupantului fusese episodicd,dar acum incep sd circule prin [ard cete de ,,tdlhari", termen peiorativ

;"'.."g*.i

125124 3.3. RELIGIA IUDAICA

folosit de Flavius Josephus pentru a desemna grupurile situate totmai aproape de protestul politic: ace$ti ,,tAlhari" se prezintd cadugmani ai claselor avute gi ai ocupanfilor romani. Represaliile luiFelix au fost de maximd duritate, cu crucificari gi toate celelaltepedepse posibi le.

Cetelor de ,,tAlhari" [i s-au adaugat curAnd grupuri de ,,sicari",care comiteau asasinate, mai ales in zonele urbane, cu un pumnalscurt (srca): din Faptele 21,38, reiese cd un lider ca Egipteanul a reuEitsd uneasca patru mii. Deqi sicarii eliminau romani sau evreiconsiderali colaboralioniEti, frontiera cu crima organizatd era fluidd.Josephus Flavius men[ioneazd cazul fostului mare preot lonathan,fiul lui Anna, asasinat de un.sicar la instigarea procuratorului Felixinsuqi (Antichitati 20,8,5).

Cetele de tAlhari gi sicari nu erau ceva cu totul nou' Deja inprocesul lui Iisus (anul 30 d.H.) apare figura lui Baraba, un ,,tAlhar"(loan 18,40), un personaj ,,vestit" (Matei 27 ,16) care, potrivit lui Marcu15,7 gi Luca 23,19, fusese intemni[at pentru un asasinat cu un grup derazvrati[i, in timpulunor tulburdri la Ierusalim (v. 6.2-4.4'). Acum, insd,situa[ia se inrdutd[egte, odata cu degradarea comportamentuluiguvernatorilor romani, tot mai corup[i 5i incapabili, gi cu intervenfiafigurilor profetice care, cum am vdzut, vesteau eliberdri divinespectaculoase, soldate cu alungarea ocupan[ilor romani 5i indepen-den[a [arii. in spatele acestor figuri 9i grupuri sunt speran[e de tipmesianic care se aprind Eise tempereazdin funcfie de circumstanfe,dar care formeazd un orizont constant in via[a poporului iudeu.Confruntarile din Ierusalim nu ocolesc nici mdcar clasa sacerdotald.fuistocra[ia sacerdotald, in bune rela{ii cu Felix, comitea constantabuzuri, insuqindu-gi chiar unele zeciuieli care apar[ineau preo[ilordin paturile inferioare. Astfel incAt, cdnd a izbucnit rdzboiul, in66 d.H., a izbucnit concomitent 9i o revoltd sociald impotrivaestablishmentului Templului, in timpul cdreia au fost asasinali nupufini capi aiacestei institulii.

in timpul Primului Rdzboi ludaic (66-70 d.H.)Istoria Primului Rdzboi ludaic (66-70 d.H.) este un amestec de ac[iunicurajoase gi aproape disperate contra unui inamic mult superior,format din trei sau patru legiuni, cohorte auxiliare, cavalerie gi trupeauxiliare ale regilor asocia[i cu Roma (intre care un eweu, Agrippa II'pe atunci suveran al unei pdrfi din Galileea Ei Pereea), alSturi de lupteinterne intre evreii ingiEi, care vor inceta doar cAnd inamicul comun

s.:.r. nrrgcAnlLE popuLARE Sr REZrsrENTrr

ajunge la por(ile Ierusalimului, ultima redutd dupa Masada. Dupa ceintreaga Galilee cade in mainile romanilor (gi Josephus Flavius,comandantul iudeu, este fdcut prizonier), razboiul se concentreazain asediul Ierusalimului.

in capitala iudaica se refugiazd, dupd dezastruoasa campaniedin Galileea, Ioan din Giscala. Ioan e un personaj fara prea multescrupule care, impreund cu grupul sdu armat, devine curdnd stdpa-nul oragului. Cdpetenii le claselor avute din Ierusalim cusanhedrinul ca organ suprem - care-gi impar[iserd conducereaopera[iilor contra romanilor, sunt depagite de evenimente. oameniilui Ioan din Giscala au eliminat pe Anan gi pe lisus, fiul lui Gamaliel.care ocupaserd func{ia de mare preot, gi al[i membri ai aristocra(ieisacerdotale gi laice. Acum, mai mult ca oricand, rdzboiul iudaicdevine un razboi popular, fdra organizare, condus de Iidericharismatici, in mainile cdrora se afld destinul politic al iudaismului.sosirea unui alt lider al rezisten[ei, simon bar Giora, transformdIerusalimul intr-un camp de batalie cu grupul rival al lui loan dinGiscala, care igi impar[ise oragul in zone de influen[d cu Ereazar.situa[ia ajunge sub controlul total al zelo[ilor, nume generic cu careJosephus Flavius desemneazd grupurile rezisten[ilor, veni(i dindiferite puncte ale (drii, care participa la apdrarea lerusarimului infa[a romanilor.

De fapt, doar Ioan din Giscala - galileean - gi Eleazar, fiul luiSimon - sacerdot - pot fi numi[i zelo[i, caci Simon bar Giora giMenahem sunt lideri de tip mesianic care, cum am vdzut (3.3.3.1.) seprezintd ca pretenden[i regali. Zelolii sunt rezisten(ii cei mai radicali.Devotamentul lor pentru cauza lui Dumnezeu, pentru Templu gipentru Lege se voia absolut, fdrd concesii, asemenea celui al luiFinees, nepotul lui Aaron, ucigagul unui evreu apostat care adorasezeii moabi[i (v. Numerii 25,1-15). in acelagi timp, speranfa intr-ointervenlie iminenta gi decisiva a lui Dumnezeu impotriva romanilor,inamicii Israelului, ii facea sd treacd peste toate nenorocirile Ei princele mai dure incercdri cu un curaj extraordinar. Nu e decide mirarecd marele zbucium Ei suferin[ele din timpul asediului lerusalimuluiau fost interpretate de zelo[i ca un semn al sosirii sfArgitului. Lupta lorindarjita impotriva romanilor avea accente escatologice._ In acest punct, existd asemdndri evidente intre zelo[i gi esenieni.$i nu este lipsit de justificare sd presupunem ca eseniLnii supra-vieluitori dupd distrugerea Qumranului s-au putut indrepta spreIerusalim: romanii le distruseserd mdndstirea de la Marea Moartd.

126 3.3. RELIGIA IUDAICA

ceea ce ardta, din perspectiva Jor, ca sfArgitul lumii batea la uga.Poate in acest context, de convingere profunda in apropiereasfdrgitului Ei in iminenla manifestdrii victorioase a lui Dumnezeu,trebuie interpretata arderea proviziilor de catre zelofi in plin asediu:,,ei priveau cu fe[e vesele la cetatea in flacdri Ei igi spuneau ca suntgata sd-gi primeascd sfArgitul..." (Rdzboiul 6,7,2). Potrivit lui JosephusFlavius, chiar dupa ocuparea gi distrugerea sanctuarului de cdtreromani, zelo[ii, infr6n[i qi luafi prizonieri, i-au cerut, fdrd succes,generalului Titus sa le permita sa se retragd in deEert spre a agteptaacolo ceea ce, dupd ei, era pe punctul sd se implineascd: eliberareadivina care trebuia sd coincidd cu sfArgitul istoriei, ale cdrui semneerau, in concep[ia lor gi in apocaliptica populard, distrugereaIerusalimului gi distrugerea Templului.

Rezisten(iin timpul lui lisus?Reflec[iile anterioare asupra activitalii rezisten[ilor in epocaposterioard lui lisus ne ajutd sa distingem situa[ia din anii 40-60 decea din timpul vie[ii lui Iisus. Grupurile armate ale rezisten[ilor, cuactivitate continud impotriva puterii romane, apar doar incepdnd dinanii 50; zelo[ii, cei mai radicali dintre rezisten[ii antiromani, suntactivi gi organiza[i odata cu inceputul rdzboiului contra Romei (66d.H.). Din punct de vedere istoric, nu se poate vorbi despre zelo[iinainte de anut 50 d.H. in timpul lui Iisus nu existd o rezistenfd armatdsistematicd impotriva Romei gi, cu atAt mai pu[in, ac(iuni rdzboiniceale zelolilor.

Existd, este adevdrat, probleme fierbin[i, precum plata tributuluicdtre cezar, foarte dezbatute (v. 3.3.3.2.). Exista Ei protest social Eitdlhdrie, multe speran[e neimplinite, oameni, ca Baraba, gi cete carese gasesc la granifa dintre tdlhdrie qi rezisten(d antiromand. Pe de altdparte, apdrarea Legii caracterizeazd toate gruparile religioase aleepocii, in primul rdnd pe farisei. Pe o linie nu foarte depdrtatd deaceea a fariseilor sunt al(i ,,militangi" ai Legii, zeloEii Legii, careimbind radicalismul religios gi na[ionalismul politic gi care, fdrd apractica violen[a, sunt inclinati sd o iustifice, cel pufin din punct devedere teoretic. Se poate ca unul dintre acegtia sd fi fost SimonZelosul (nu Zelotul), un membru al grupului celor doisprezeceucenici, cercul intim al lui lisus (v. Marcu 3,18). Probabil cd, dupdacceptarea chemdrii luilisus,lucrurile nu au fost deloc u$oare pentruSimon, nici pentru Natanael Bartolomeu, ,,cu adevdrat israelit" (loan1,47), expresie care ar putea indica o afinitate intre convingerile

3.3,3. MI$CARILE POPULARE $I REZISTENTIT D7

acestor doi ucenici. (v. 4.s.s.i.) oricum, refuzul oricdrei violenle,iubirea fala de duqmani, afec(iunea pentru straini (*ui uil,samariteni), severitatea atenuata a modului de'u

"on""p" respec_

tarea sabatului, faptur.de a se aseza Ia masd cu pacaiogi puutici,precum prostituatere Ei corectorii de impozite,Si, insfarEit, prezenfaunuia dintre acegtia, Levi, in grupui ucenititor, toaie acesteareprezentau pentru. oamenii devota[i Legii rui Moise, chemag sJdevina ucenici ai rui lisus, o schimbare su-bstan[iara de perspectivd.(v.4.s.s.3.)