mîntuirea la picioarele Cuvioasei Parascheva · dintre ele este prezentarea unui monolog, a unei...

Repeti]iile sînt momente unice în carechinul se îmbin\ cu obsesiile [i pl\cerea

Am crezut că teatrul trebuie să fie obucurie, dar cînd au apărut conflictele, am

fost tentată să mă retrag. | PAGINILE 8-9

„Interviu cu actriţa Ofelia Popii, „Doamna Bulandra” de la Sibiu

Există ceva spectaculos la făpturilecare gravitează în jurul SfinteiParascheva. În pelerini, în jandarmi. Înpreoți, în cerșetori. Există ceva în e pui zarea bătrînelor careîngenunchează lîngă racla Sfintei, fără amai putea înainta nici un pas. Înîncăpățînarea părinților de a-și împingecărucioarele neîntrerupt, uneori cîte 16ore. Există o disperare împărțită, îndoze inegale, între toți oamenii carepășesc în capitala Moldovei în aceastăperioadă. Dar e dublată și de speranță.De pasiune. Și de credință.

Există ceva, la Iași, de SfîntaParascheva. Ceva ce nu poate fiexplicat, o stare intangibilă dar pe careaproape o vezi plutind prin aer, de latarabele cu pielării pînă la talciocul cupapuci. La Iași, de ziua Sfintei, sacrul șiprofanul se întîlnesc și nasc în urma lorcontradicții acoperite de fumul detămîie care se ridică dinspre Mitropolie.Pentru cîtă deznădejde se naște, atîtasperanță pulsează din piepturileoamenilor. Fiindcă în weekendul care atrecut, pe străzile care se preling din-spre Mitropolie spre Bahlui, pelerinii și-au lepădat, din nou, păcatele. Pentru căexistă, într-adevăr, o vamă a sufletului,și aceasta care începe încă de la primiipași în gara Iașilor. O vamă aînceputurilor, atît pentru credincioși cîtși pentru cei care preferă, în aceastăperioadă, să se închidă în case. Pînă șiorașul și-a legat soarta de sărbătoareareligioasă, serbîndu-și an de an istoria,tradiția și oamenii deodată cu unul din-tre cele mai mari pelerinaje care existăîn România.

Iar, în acest amestec, problemele parcă se estompează. Teii de pe Ștefan celMare vor putea fi plantați și mîine,trenurile vor zbura peste bariera de laUricani, iar praful de pe șantiere sesedimentează în adîncul conștiințeinoastre. La suprafață rămînem parcă

năuciți, departe de-a putea înțelege dintot mai mult realitatea din fața ochilornoștri. Iar în fața noastră, dincolo deorice prejudecăți, vedem oameni care-șifac un țel în viață de-a veni, cu miile, ande an, se își întindă bocceaua încărcatăcu nedreptățile vieții la picioare SfinteiParascheva. Și oamenii aceștia sîntîmpliniți. Nu poți să-ți explici altfelbucuria de pe chipul lor pentru fiecaremetru de pămînt cîștigat, pentru fiecarestîlp în dreptul cărora își lasă bagajeleaduse uneori și de la sute de kilometridepărtare. Nu poți să-ți explici răbdarealor de a veni pînă la Iași pentru a-șiîntări credința. Dar, într-un fel, uitîndu-mă pe chipurile lor ostenite,triumfătoare, înțelegi. Le înțelegisuferința și le înțelegi nevoia de aînfrînge. Nevoia unei victorii.

Și astfel, în fiecare octombrie,credincios sau nu, ajungi să te așezi laaceeași coadă cu toți oamenii SfinteiParascheva. Ajungi să te cuprindănevoia de a ține în palme intangibilul,de a putea simți, la rîndu-ți, triumful.Ajungi să cauți, umăr la umăr cu ei,izbăvirea, fără a ști ce înseamnă. Șiexistă ceva spectaculos în asta. n

Pelerinii veniți la Sfînta Parascheva din Iași și-au spus rugăciunilela lumina celor 63 de stîlpi care i-au străjuit pînă la picioareleCuvioasei. Pe unii și-au lipit lumînările cu care au picurat

acatistele, iar pe alții au legat mănunchiuri de busuioc și crinzateme. Înoraș este sărbătoare și toată România se apleacă sub racla ocrotitoreiMoldovei, precum un cavaler sub sabia domnitorului său. La coadaformată în spatele Mitropoliei, pe 10 străzi, s-au adunat preoți,

călugări, bătrîni, tineri și romi. Vineri la picioarele sfintei a murit ofemeie. La coada formată în spatele Mitropoliei, pe 10 străzi, s-auadunat preoți, călugări, bătrîni, tineri și romi. Vineri la picioarele sfin-tei a murit o femeie. La coada formată în spatele Mitropoliei, pe 10străzi, s-au adunat preoți, călugări, bătrîni, tineri și romi. Vineri lapicioarele sfintei a murit o femeie. Pînă luni însă zeci de suflete și-augăsit acolo alinarea. | continuare în PAGINA 7

LUMEA PE JAR

Vrei să fii miliardar înbitcoins?l apărut în 2009, bitcoin-ul ne permitesă facem tranzacții online cu banii carenu există. Putem cumpăra de la temepentru bloguri, pînă la produse elec-tronice sau haine. Ori chiar baniadevărați. | PAGINA 4

CAP ÎN CAP

Referendumul, un dosarcu demitere subităl Liviu Dragnea a fost trimis săptămînatrecută în judecată pentru dosarulprivind organizarea referendumului dedemitere a președintelui Băsescu din2012 | PAGINA 13

PASTILA DE DUPÂ

/opiniavechewww.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032 e‐mail:[email protected]

HONORIS FĂRĂ CAUSA

Ministerul S\n\t\]iiîmboln\ve[te examenul de reziden]iat

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

EDITORIAL

Spectacolulde pe urmeleSfintei

Cu aproape două luni de zile pînă la susținereaexamenului de rezidențiat, ministerul Sănătățiidin România s-a hotărît să schimbe regulilejocului. | PAGINA 5

l preotul de la maternitatea „Cuza Vodă” îi ve -ghează pe copiii abandonați și pe femeile pe ca -re soții nu le mai primesc în casă | PAGINA 11

Cînd aurul se leapădăde caratel nu cumperi viață sau moarte culingouri și nici n-o să se facă vreodatăselecție naturală după lungimea firuluide aur atîrnat la gît | PAGINA 6

De pe masa deopera]ii, la pieptulp\rintelui Damaschin

Înainte de a se apropia de raclă, credincioșii aprind o lumînare pentru cei de-acasă.

Cătălin HOPULELEredactor-șef

[email protected]

««

l Anul XLII l 14 - 20 octombrie 2013 l IAȘI l Nr. 463 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea

Oamenii care-[i caut\ mîntuirea la picioarele Cuvioasei ParaschevaSărbătoarea de la Iași este pe limba tuturor românilor.

2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 463 | 14-20 octombrie 2013

La Politehnic\, voluntariatul se recompenseaz\ cu credite

Muzica româneasc\, invitat\ la teatru [i dans

Locuri libere în trupeleCasei de Cultură

Studenții Universității Tehnice„Gheorghe Asachi” din Iași(TUIAȘI) vor putea beneficia detrei credite suplimentare pe an, ob -ți nute în urma activităților de

voluntariat. Conducerea TUIAȘI aavizat acest proiect în urmă culună, acesta fiind propus înRaportul Național de Im ple men -tare a Statutului Studentului din

2012. Deocamdată mai necesitădoar aprobarea Senatului, iar în celmult două luni va fi trecut și în Car -ta universitară.

Inițiatorul acestui proiect pe

zona Iașului este Marian Petrariu,vicepreședintele Uniunii Naționalea Studenților din România (UNSR)pe centrele universitare ieșene, carea precizat că „deocamdată singurul

avantaj principal pe care îlreprezintă aceste credite este no -tarea lor pe foaia matricolă, la ab -solvire pe diplomă. Astfel, orice ab -solvent își va putea demonstraexperiența pe mai multe domenii”.

În momentul de față, doarpentru stu denții Politehnicii vor ficei care vor beneficia de credite,dar UNSR plă nuiește ca acestea săca și studenții de la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza” și U ni -versitatea de Științe Agricole și Me -dicină Veterinară „Ion Ionescu dela Brad” din Iași care fac volun t -ariat să beneficieze de același trata-ment. n

Studenții Universității de Arte„George Enescu” (UAGE) din Iașiși artiștii Filarmonicii de Stat„Moldova” din Iași vor participala cea de-a XVII-a ediție a Fes ti va -lului Muzicii Românești, care vaavea loc în perioada 21-27 oc tom -brie. Printre locurile de des fă șu -rare a evenimentelor se numărăCasa Balș, Teatrul Luceafărul sauCasa de Cultură a Studenților.

„Intrarea la spectacole este li -be ră, cu excepția a două concertecare sînt organizate exclusiv cuartiștii Filarmonicii. Este vorba deconcertul vocal-simfonic de vineri,25 octombrie, de la ora 19.00 șicon certul de sîmbătă, de la ora11.00, din Sala «Eduard Cau de -lla», cu ansamblul de suflătoriNova Musica Viva și cvartetul decoarde Ad libitum, ambele dincadrul Filarmonicii”, a precizatconf. univ. dr. Carmen Chelaru,

membru în comisia de organizarea festivalului.

Vor avea loc spectacole de tea -tru-dans, concerte, o lansare decarte, dar și o decernare a titluluiDoctor Honoris Causa compozi-torului Corneliu Dan Georgescu.La această ediție, majoritatea con -cer telor sînt camerale și sîntinspirate din lucrări de George E -nescu, Marțian Negrea sau VioletaDinescu. Va avea loc și un specta-col de jazz, inspirat din repertoriullui Johnny Răducanu și RichardOschanitzky.

Festivalul Muzicii Românești adebutat în 1973, la Iași. La cea de-a treia ediție, în 1975, a avut locpentru prima dată la Iași premieraspectacolului „Oedip”, de GeorgeEnescu, care a mai fost organizatpînă atunci la Paris, Bruxelles,Stockholm și București. n

Asociațiile și cluburile care își desfășoară activitatea la Casa de Cul -tură a Studenților (CCS) recrutează noi membri. Majoritatea înscrierilorau început în luna septembrie, dar unele cluburi au prelungit perioadapînă la finalul lunii octombrie. Quasar Dance a încheiat înscrierile pe 7octombrie, tot atunci avînd loc și primul curs. „La prima ședință auvenit mulți, dar de obicei dacă li se pare prea greu, majoritatea renunță.Totuși, avem aproximativ 25 de cursanți și un lucru pozitiv este faptulcă a mai crescut media de vîrstă, avem acum mai mulți studenți, carepar mult mai motivați”, a declarat Alexandru Ignat, instructor coregraf.

Asociația Club de dans Sportiv Elegance a prelungit perioada deînscrieri, deși aceasta se finalizase inițial la începutul lunii octombrie.„Am avut abia prima ședință, la care au participat peste 100 de per-soane. De obicei se înscriu peste 150, dar pe parcurs se mai răresc”, aprecizat Cosmin Ioneasa, instructor coregraf. Clubul de dans The Sky afinalizat înscrierile pentru copii, continuînd cele pentru adulți și pentrudans modern. „De fapt noi facem înscrierile și direct la curs, ei participăla o demonstrație și dacă le place ceea ce văd, rămîn. Fiind abia primelecursuri, cînd se învață elementele de bază, nu este tîrziu”, a declaratAdrian Șerban, coregraf. La cursul de dans pentru nuntă s-a renunțat,din cauza numărului mic de participanți.

O situație diferită este înregistrată la Teatrul Ludic, unde pentruînscriere trebuie să treci și printr-o preselecție. „Se dau două probe: unadintre ele este prezentarea unui monolog, a unei fabule sau a uneiimprovizații, iar cea de-a doua este interpretarea unei poezii. Dinpăcate, cu fiecare an care trece vin tot mai puțini tineri, lumea nu maiare timp de pasiune. Chiar și cîțiva oameni dacă am reuși să selectămam fi mulțumiți”, a declarat Aurel Luca. Preselecțiile se fac pe durataîntregii luni, în fiecare seară, începînd cu ora 17.30. n

de Paul ANDRICI | [email protected]

de Cătălina DOBROVICEANU |[email protected]

de Mădălina OLARIU | [email protected]

Nu este și cazul la celelalte universităţi ieșene.

OFF THE RECORD

Studenții de la Universitatea Tehnică, încurajați să iasă din amfiteatre.

La spectacole participă corul Filarmonicii și studenții de la Arte.

Peste drum de Biblioteca Centrală .

„Singurul avantaj principal pe care îlreprezintă aceste credite este no tarea lorpe foaia matricolă.”

Primul schimb de gardă între viitorii medici

Studenții de la diferite centre universitare medicale dinRomânia vor putea participa timp de o săptămînă, între 4-10 noiembrie, la cursurile diferitelor facultăți din alte orașeprin intermediul proiectului Transmed, organizat deSocietatea Studenților Mediciniști din Iași (SSMI). În s -crierile se pot face între 14-18 octombrie. „Transmed se a -dresează studenților din anii II-VI de la diferite u -niversități medicale din țară, precum cele din Cluj, Bu -curești, Craiova, Tîrgu Mureș sau Oradea. Or ga niza toriiprincipali sînt asociațiile și organizațiile stu den țești dinrespectivele orașe, instituțiile de învățămînt pu nînd la

dispoziție doar locurile de cazare pentru me diciniști”, ade clarat Andreea Vrănescu, președinte SSMI. De ase me -nea, aceasta a menționat că la Iași vor putea par ticipa doar30 de studenți din celelalte orașe, întrucît nu au sufiecientelocuri de cazare pentru un număr mai mare. (P. A.)

Aventuri în Relaţii PubliceAsociația studențească PRIME organizează luna aceas-

ta înscrierile pentru cea de-a șasea ediție a evenimentuluiTeam ADventure, competiție ce presupune crearea decampanii de relații publice, pornite pe baza a trei studii decaz . Lansarea oficială a proiectului va avea loc pe data de16 octombrie, în corpul A al Universității „Alexandru Ioan

Cuza”, iar înscrierile vor începe tot în aceeași zi și se vorîncheia pe 23 octombrie. La concurs poate participa oricestudent, însă doar într-o echipă de cîte patru membri, iardupă o analiză a fișei de înscriere doar nouă echipe voravea ocazia să participe.

„Probele, reprezentate de studiile de caz sînt realizatede către sponsorii noștri, iar în funcție de studiul ales,echipele se vor întrece pentru cele două premii, unul aljuriului și celălalt al firmei care a compus una din analize”,a declarat Florentina Grosu, președinte PRIME Iași.Aceasta a mai menționat că Team ADventure va fi divizatîn trei părți, începînd cu lansare, apoi o conferință, încadrul căreia specialiști în relații publice vor sfătuiechipele în funcție de temele alese, și gala, cînd vor fipremiați cîștigătorii. (P. A.)Ș

TIR

I P

E S

CU

RT

Cozile, raiulcomercianţilor

Inventivi și întreprinzători din fi -re, oamenii care stau la casele de pelîn gă Mitropolie ori prin zonele princare trece coada de credincioși și-auamenajat în curte tot felul de buticurisau tarabe și vînd sucuri, bere, țigăriori tot felul de dulciuri și alimente. Pelîngă aceștia au mai apărut și cî țivacomercianți care vînd sandvișuri cusalam direct din saci de pînză ori dinsacoșe. Cumpărători au berechet. Ni -meni nu vrea să-și piardă locul la rînddoar pentru că îi e poftă de o bere.

Largi sînt buzunareleenoriașilor

Pe lîngă credincioși, moaștele SfinteiParascheva a atras săptămîna aceasta șinumeroși hoți. Aceștia au grijă să cercetezeatent buzunarele celor aflați la coadă.Săptămîna trecută, polițiștii au prins chiarși o femeie în vîrstă de 55 de ani, care laprima vedere trecea drept o bunicuță sme ri -tă. Aceasta furase de la un credincios douăbatiste, nereușind să ajungă însă laportofelul pe care acesta îl ținea la piept.

Cucernicii cartofi prăjiţiÎn căminul C4 nici săptămîna asta

nu-i chip să fie liniște. Dacă pînă a -cum era gălăgie din cauza pe tre căr -eților, acum holurile răsună în miezde noapte de rîsetele stu den ților dela Teologie care-și fac de mîncare șila 3 dimineața. Din moment ce pe tre -ce rile au încetat, in tu im că tot teo lo -gii erau cei care asc ultau manele pînădi mineață în urmă cu o săptămînă.

3ACADEMIA DE GARDĂNumărul 463 | 14-20 octombrie 2013

Săptămîna trecută a fost a șap -tea duminică în care oameni dinorașele mari ale țării au ieșit săpro testeze împotriva proiectuluiminier pe bază de cianuri de la Ro -șia Montană. Pe măsură ce trecetimpul, protestele se disipează,dar nu se vede nici un rezultatconcret, cel puțin nu în ansamblu.De fiecare dată cînd e un eve ni -ment de genul ăsta, încerc să-midau seama dacă e doar un trendsau o schimbare în conștiința co -mună, dacă nu a populației, măcara tinerilor. Și de fiecare dată sîntsceptic și reținut, dar îmi doresc sămă înșel. Așa cum și acum speramca protestele să fie „picătura care aumplut paharul” și să se trans -forme în mișcări mai ample îm po -triva unui sistem corupt și bolnavpînă în rădăcini.

Acum două duminici, 6 oc -tom brie, a fost pentru prima oarăcînd s-a ieșit în stradă pentruJustiție. Au fost 200 de oameni înfața sediului DNA, protestîndîmpotriva revocării procurorilorLucian Papici și Mariana Alexan -dru – protestatarii fiind de ran jațide amestecul premierului Vic torPon ta în Justiție –, în timp ce restulde aproximativ 10.000 și-au con ti -nuat drumul, axați doar pe Roșia.

De-aici și dezamăgirea. Ca defoarte multe ori, ne pierdem îndetalii. Iar Roșia Montană asta eacum, un detaliu în schema maimare a lucrurilor. Pentru că amajuns la punctul în care obiectivular trebui să fie nu „Salvați RoșiaMontană”, ci „Salvați România”.Salvați-o de politicieni corupți,salvați-o de o clasă politică care s-a tot rotit la conducere în ultimii20 de ani, în toate combinațiile,alianțele și uniunile posibile,

salvați-o de Băsești, de VictoriPonta și de Voiculești, de „cel maicinstit Guvern” și de „am pierdutcon trac tul cu Bechtel”. Ei sînt duș -ma nul, nu RMGC. Ce n-au înțelesfoarte mulți protestatari e că ei lu -crează la efect și nu la cauză. Poatesal vea ză azi Roșia, dar mîineapare alt proiect, cu de două orican ti tatea de cianură și jumătatedin locurile de muncă oricum fic-tive, atîta timp cît va fi acolosistemul care să le permită a ce -leași ma ne vre care s-au făcut a -cum. Și cine nu realizează că jus ti -ția joacă un rol cheie în tot me ca -nismul ăsta, iese degeaba din casă.

O parte dintre protestatariscan dează „presa română, plinăde minciună”, dar în același timpse laudă că nu consumă media (im -plicit nu o susține cu bani), și nuvede problema în raționa men tullor. Și tot ei nu-și dau seama căfără pre să, așa găunoasă cum e, nupot pri vi problema în ansamblu șipro testa inteligent, nu doar cool.

Sigur, un lanț uman în jurulParlamentului gol dă bine în pozepe Facebook, dar nu ajută cu ni -mic cînd policienii cu aceeași sfi-dare iau decizii. Iar cancerul tre -buie tăiat de la rădăcină. n

ȘAH-MAT

Astenia detoamnăromânească

Ioan STOLERUsecretar general

de redacţ[email protected]

Studenții francofoni au standuri de promovare chiar la intrarea în corpul A al Universității „Cuza”

Asociaţiile au început vînătoarea de boboci

Odată cu noul an universitarau început și recrutările de vo lun -tari organizate de asociațiile și li -gile studențești. La Universitatea„A le xandru Ioan Cuza” (UAIC)din Iași, spre exemplu, perioadade înscrieri la Asociația Stu den ți -lor Francofoni (ASFI) a început pe2 octombrie și se va încheia luni,14 octombrie. Ca la majoritatea or -ga nizațiilor, în primă fază trebuiecompletat un formular, care segăsește și în variantă online. Ur -mă toarea etapă de selecție este or -ga nizarea unor întrevederi cumem brii asociației, la care par ti ci -pă toți cei înscriși. „Anul trecut amavut cinci zile de interviuri și s-auînscris în jur de 200 de voluntari.Noi vrem să avem o discuție cu eiprin care le testăm creativitatea,dorința de implicare, dacă auactivat în alte ONG-uri și de cedoresc să facă voluntariat la noi”,

a precizat Luciana Murarașu, pre -ședintele ASFI.

În schimb, la asociația de stud -enți Board of European Studentsof Technology Iași (BEST Iași), dela Universitatea Tehnică „Gheor -ghe Asachi”, după evalua rea for -

mu larelor de înscriere se fa ce oselecție a participanților, iar apoiurmează o serie de interviuri.Valerica Moțoc, președintele BESTIași a explicat că viitorul membrual asociației trebuie să fie „un stu-dent de anul I sau II, în principal,care are timp și dorește să seimplice în activități de voluntariatși care, evident, știe să vorbeascăla un nivel mai mult decît

începător limba engleză, pentru cănoi sîntem o organizație inter na -țională”. La începutul lunii no iem -brie are loc o ultimă etapă de se -lecție, denumită BEST Case Study,în care candidații „vor fi or ga ni -zați în echipe de cîte patru-cinci

persoane și li se va cere, spre e -xem plu, să gîndească o strategiede organizare a unui eveniment,pe care o vor prezenta apoi unormem bri ai asociației. Prin aceastăac tivitate, dorim să vedem carestudenți interacționează mai ușorîn echipă și care pot să vorbeascăcu ușurință în public”, a completatpreședintele BEST.

Spre deosebire de cele două

aso ciații, la Liga Studenților de laGeografie și Geologie (L.S.G.GIași) de la UAIC, unde „înscrierileau loc tot anul. La noi nu se facinterviuri. Cine vrea să devinămem bru, poate oricînd să se im -pli ce la proiecte sau să vină laședințe”, a declarat Dragoș Marin,președintele L.S.G.G. Pe 8 octom -brie, odată cu reluarea activitățiide către asociație, s-au înscris înjur de 200 de persoane. Aceeași si -tua ție o întîlnim și la SocietateaStudenților Mediciniști din Iași șila Liga Studenților de la Uni ver si -ta tea de Științe Agricole și Me di ci -nă Veterinară „Ion Ionescu de laBrad”, unde voluntarii se pot îns -crie în orice perioadă a anului u ni -ver sitar și unde nu există o sesiunede interviuri.

La momentul actual, în Iașisînt peste 50 de ligi și asociațiistudențești, de la instituții de în vă -ță mînt public și privat. n

Patru studenți ai Facultății deTeatru, de la Universitatea de Arte„George Enescu” (UAGE) din Iași,sînt protagoniștii primei ediții a„Zi le lor tinerilor regizori”, e ve ni -ment inițiat de Institutul Francez(IF) din Iași. De pe 15 pe 18 oc tom -brie, va avea loc în fiecare zi cîteun spectacol al acestora, la TeatruFix.

„Este un proiect care pro -movează, pe de o parte dra ma tur -gia franceză, iar pe de altă partesus ține tinerii artiști locali. Deo -cam dată este desfășurat la unnivel mai mic, urmînd ca de anulvi itor să dezvoltăm acest eve ni -ment. Sperăm să organizăm și ate -

lie re de regie, să aducem invitați,să creăm spații de dezbatere mailargi, poate să și publicăm textedramatice franceze în ediție bi -ling vă, însoțite, sperăm noi, și deînregistrări video ale montării”, amenționat Dan Daia, responsabilcu proiecte culturale și co mu ni ca -re la IF Iași. Spectacolele puse înscenă sînt „Cameristele”, de JeanGenet, „Sfîrșit de partidă”, de Sa -mu el Beckett, „Neînțelegerea”, deAlbert Camus și „Plîngerea meseiși a scaunului”, de Benoît Vitse.

După fiecare piesă de teatru,va urma o sesiune de comentariiîn tre spectatori, regizori și actori.„Publicul poate astfel să-și spună

părerile, să dezbată, să ceară re -gizorilor să-și exprime viziuneadramatică și să-și spună la rîndullor părerile. În felul acesta, tineriiregizori aflați la început de drum,care încearcă să-ți definitivezestilul, pot să primească un feed-back de la cei pentru care, practic,montează piesa”, a adăugat DanDa ia.

Cei patru tineri sînt LauraGiorgiana Dâmbu, absolventă asecției Regie de la Facultatea deTeatru a UAGE, Dumitriana Con -du rache și Cristian Avram, stu -denți în anul al II-lea și BogdanPa lie care este student în anul alIII-lea la aceeași specializare. n

Cei care vor să se înscrie organizaţiiinternaţionale, trebuie să știe limba engleză.

de Cătălina DOBROVICEANU | [email protected]

Nu toate ligile organizează și sesiuni de interviuri.

Spectacolele se vordesfășura la Teatru Fix.

Trei zile de sărbătoare laInstitutul Francez

Cei 20 de ani de existență a InstitutuluiFrancez (IF) din Iași au fost marcați săptămînatrecută prin organizarea evenimentului ZilelePorților Deschise. Astfel, timp de trei zile pub-licul larg a avut acces gratuit la o serie deacțiuni, printre care vizitarea ghidată a institu-tului, participarea la cursuri de limbă francezăsau vizionarea unor filme.

„Ediția de anul acesta este o premieră pen-tru noi, întrucît, spre deosebire de aniiprecedenți în care organizam evenimente pe

parcursul unei singure zile, de data aceasta amextins manifestarea de-a lungul a trei zile și amintegrat pe lîngă accesul la Mediatecă șiactivități care să descrie atmosfera de la cur-surile pe care le punem la dispoziție”, a de cla -rat Dan Daia, responsabil cu proiecte culturaleși comunicare la IF Iași. În plus, cu aceastăocazie a fost prezentată publicului platformade resurse digitale „Culturethèque”, inițiată deInstitutul Francez din România, care integreazăfilme, reviste și cărți în format electronic. Maimult decît atît, elevii au putut urmări înpremieră cîteva prezentări ale tabletelor, e-readerelor si iPad-urilor cu care a fost dotată decurînd mediateca „Charlotte Sibi” a institutu-

lui. „Am avut înscrise grupuri de elevi și pro-fesori din diferite zone ale Moldovei, care auparticipat la ateliere în care s-au prezentat cîte-va reguli pentru realizarea unui CV sau a uneiscrisori de intenție”, a mai adăugat Dan Daia.Studenții, pe de altă parte, au avut ocazia încele trei zile să obțină informații despre con -dițiile de admitere într-o universitate dintr-oțară francofonă.

Publicul care a deschis porțile institutului aparticipat automat la o tombolă, la care seputeau cîștiga cursuri gratuite de limbăfranceză, abonamente la mediateca IF, romanede autori francezi, traduse în limba română și oexcursie de două zile la munte. (I. C)

Studen]ii din Ia[i se joac\ de-a regizoriide Cătălina DOBROVICEANU | [email protected]

Tatăl fără chipOriginea bitcoin-ului este una

foar te bizară. Se cunoaște doarpseu donimul creatorului monezii,care este Satoshi Nakamoto, dar i -dentitatea acestuia este încă unmister. Nu se știe exact dacă estevor ba de o singură persoană sau ogru pare, ori din ce țară provine.

Pro cedeul prin care a fost in tro -dusă valuta pe piața virtuală esteunul destul de simplu. Site-ulbitcoin.com oferă utilizatorului po -si bilitatea de a descărca un pro -gram. Odată instalat pe compu te -rul persoanei, el îi permite acesteiasă își creeze o identitate și un por -tofel online personal, în care se voraduna banii virtuali. Contul online

funcționează după principiul unuicont bancar real. Însă, dacă într-uncont adevărat poți stoca un numărli mitat de bani, numărul de mo -nezi virtuale pe care le poți avea înportofelul digital nu are cifre. Pen -tru depozitul de bani virtuali nusînt percepute taxe de întreținere acontului și nu se plătesc nici un felde comisioane în cazul trans fe ru ri -

lor. Fără tată și fără un „patron”

care să îl controleze, bitcoin-ul estecopilul creat după chipul și a se -mănarea Internetului: al tuturor șial nimănui. Este primul model decryptocurrency, sau de monedă di -gi tală, care utilizează criptografia,un sistem de comunicare sau scrie -re pe baza unui cod format din

semne convenționale, și o schemăde transfer online pentru a crea va -luta.

Cartoful în biţiTranzacțiile cu bitcoin folosesc

principiul peer to peer, (n.r de laegal la egal), ceea ce înseamnă cătoată economia banului virtual estecontrolată din mici fracțiuni, caresînt utilizatorii. Nu există o bancăsau un sistem central care să con -tro leze tot procesul prin care mo -ne da circulă în mediul online. Pia -ța bitcoin-ului funcționează peprin cipiul trocului. Ne putem i ma -gina o piață din vechime, unde car -to fii sînt cea mai căutată legumă dea colo. Pentru un kilogram, ci ne vaîți dă o găină, altul îți dă pentrudo uă carne de porc, și tot așa. În -toc mai se întîmplă și în tîrgul on -line.

Cel mai lesne, portofelul vir -tual se poate umple de bitcoin-uriprintr-o me to dă numită „minerit”,ca re sînt calcule ma te matice ce tre-buie re zolvate de „miner”, sau uti-lizator. Cu fie ca re calcul reușit, osumă de bitcoin este introdusă încont. Cu cît mai multe ecuații sîntbiruite, cu atît ele devin mai difi-cile, atît pentru cel ce le rezolvă, cîtși pentru hardware-ul com puterului.Di le ma apare de oa re ce, într-omăsură, rapiditatea cu carecalculul es te re zolvat de -pinde și de compo nen - tele PC-ului, iar re -cent s-a des co peritcă mai multe plăcivideo, pu se înjuncțiune, pot rea -liza ecuații com -plexe foarte iute.Doar că acestea con -sumă multă energieelectrică, ceea ce înschimb semnifică bani re -ali investiți în bitcoin.

Avantajele și dezavantajele cartofului

Matematicianul Charles Hos -kin son, directorul Proiectului deEducație Bitcoin, con si deră cămoneda ge ne rează, deo cam da tă,un sistem su fi cient de in te li gentpentru a se în treține sin gur, chiardacă e xistă și pe ri co lul ca unii să ofo losească pen tru a comite in frac -țiuni econo mi ce. „Bitcoinul a de -venit o parte foar te relevantă dinviața cu rentă, chiar dacă mo men -tan nu realizăm acest lucru. În -

cepînd din martie 2013, foarte mul -te site-uri l-au folosit drept mone -dă de schimb, și există în mo -mentul de față pagini care con ver -tesc valuta virtuală în dolari, eurosau rub le”. De aceea, ma te ma ticia -nul are dubii le ga te de au to no miași liber ta tea pe care le mai are a cea -stă e co nomie on line. Întrucît nuexistă un sis tem de control cen tral,

există po si bi litatea ca unii să ofo losească pentru a evita

plata taxe lor, ceea cepoate afecta în mod

negativ e co no miaunui stat. Gu ver neprecum cel a me -rican sau ger manși-au luat dejamă suri de pre -

cauție pentru apreveni e ven tuale

situații ne plă cute. Sta - te le Unite au trimis în iu -

nie un re pre zen tant la în -tîlnirea Bitcoin, cu in tenția de ades coperi o me to dă de ta xa re a fo -lo si rii valutei. Nem ții au de claratcă bitcoin-ul va fi recunoscut doarca „unitate de cont”, ceea ce în -seam nă că poa te fi folosit pentruorice tip de tran zac ții private sauco mer cia le, ambele fi ind mai ușorde su pus u nor taxe și impozite.

Primele care au acceptat va loa -rea monezii au fost, însă, site-urileale căror produse nu erau tan gi bi -le. Abia recent au apărut și magazi -ne online de unde se pot a chi zi țio -na obiecte fizice. Wordpress și Re -ddit acceptă bitcoin pentru ca unu tilizator să obțină statutul de

membru vip, de asemenea fiind fo -lo sit și pentru achiziționarea deteme pentru paginile personale saualte elemente de design. Statele U -nite ale Americii, Regatul Unit,Ger mania sau Japonia sînt mo -men tan printre singurele țări undese pot achiziționa produse fiziceprecum electronice sau haine.

Jackpot în ciberspaţiuPe cît de simplu se pot obține

bitcoin-urile, pe atît de ușor se potși pierde, mai ales cînd luăm în cal-cul o a treia entitate din acest sis-tem. Sînt site-uri de jocuri de noroccare dau la troc jetoanele pe nouavalută. În urmă cu cîteva luni, do -meniul paginii SatoshiDice, unadin tre primele care au folosit mone -da online pentru pariuri, a fostcumpărat de un investitor anonimcu 11.5 milioane de bitcoins.

Oricine poate folosi bitcoin-ulsub anonimat. Deși piața este unadeschisă, unde oricine poate vedeasuma de bitcoins deținută într-unanume portofel, nimeni nu poatecunoaște și identitatea reală a celuicare îl deține. Precum Satoshi Na -ka moto, și bitcoinul mai ascundesecrete încă nedescoperite. Nu seștie exact cum se va comporta însituații financiare precum inflația,sau dacă inflația își va avea vreunloc în această economie. Încă nueste sigur dacă trecem pur și sim-plu printr-un gold rush al ereivirtuale, sau dacă într-adevăr amfăcut primul pas în viitor. n

4 LUMEA PE JAR

Cînd ne gîndim la bani, fie facem asocierea cu simbolul dolarului american, fie cu cel al moneziieuropene, sau, în cel mai rău caz, noi, românii,

ne reprezentăm cu bancnota de un leu. Însă, în epocaInternetului, banul virtual se aseamănă mai degrabă cuun bit: nu are nici culoare, nici miros, e o stare de a fisau a nu fi. Apărut în 2009, bitcoin-ul ne permite săfacem tranzacţii online, nu doar cu bani pe care nu-ivedem, ci cu bani care nu există. Ce putem cumpăracu banii care nu există? De la teme pentru bloguri sauun statut de vip pe unele site-uri, pînă la produseelectronice sau haine. Ori chiar bani adevăraţi.

Cît valorează moneda virtuală.


Cum să cîștigi bani care nu există.

Vrei să fii miliardar în bitcoins?

Copertă a revistei Bircoin magazine.

Nu există un sistem central care să contro -leze cum circulă moneda în mediul online.

Numărul 463 | 14-20 octombrie 2013

Una dintre cele mai mari schim - bări pe care le-ar putea aduce im -plementarea acestei „Ordonanțepri vind organizarea și finanțarea re -zidențiatului” presupune, practic,eli minarea examenului de re zi den -țiat. La sfîrșitul celor șase ani de fa -cul tate, studenții de la Medicinăsînt nevoiți, pe lîngă susținerea li -cen ței și a unui examen scris, sătrea că și printr-o probă teoretică,pe cîteva locuri limitate, pentru aputea accede la rezidențiat. Însămo dificările propuse de către Mi -nis terul Sănătății precizează că ad -mi terea la rezidențiat se va face pebaza mediei de la sfîrșitul fa cul tă -ții. Primii doi ani după această ad -mi tere vor constitui un stagiu detrunchi comun, în condițiile în carerezidențiatul se desfășura speciali -zat, pe un singur domeniu. Repre -zen tanții ministerului au ar gu men -tat această împărțire în două etapeprin faptul că înainte, un studentde venea prea concentrat pe spe cia -li zarea sa fără a mai deprinde cu -noștințe de ordin general care i-arfi venit oricînd de folos.

Însă, dacă înaintea propuneriiaces tei ordonanțe de urgență lo cu -ri le de rezidențiat se stabileau lanivelul țării și erau limitate, acumministerul susține faptul că va găsio metodă ca toți studenții caretermină facultatea să poată lucra înspitale. În aceleași spitale în care,pînă la momentul dezbaterii pe ba -za ordonanței, încăpeau doar 1.000– 1.500 de rezidenți. „Noi nu amfost de acord cu admiterea pe bazamediei de absolvire, pentru că no -tele din timpul facultății nu re flec -tă întocmai abilitățile și capacitateaunui student. Și, în plus, di fe ren țe -le sînt mari între universități, întrediscipline, între profesori, astfel în -cît nu se putea face o uniformizareși o clasificare corectă”, a precizatAndreea Vrănescu, președinteleSo cietății Studenților Mediciniștidin Iași (SSMI) de la Univeristatea

de Medicină și Farmacie „GrigoreT. Popa” din Iași (UMF).

Rezolv\ri sub presiuneastuden]ilor

Același punct de vedere îl are șirectorul instituției de învățămîntsuperior, prof. univ. dr. VasileAstărăstoae. Acesta insistă pe fap -tul că un trunchi comun era ne ce sarrezidențiatului, că studenții s-ar ficoncentrat prea mult pe o singurăspecializare, însă nici forma ac tua -

lă nu este una viabilă. „Trunchiulcomun trebuie realizat dar pe maimulte domenii. Consider că estene cesar și benefic dacă s-ar în tîm plaașa. Trebuie să vedem cum se vaproceda la absolvirea acestei etape.În următoarele două săptămîni, Co - legiul Medicilor va avea discuții pemarginea acestui subiect și vom re -dac ta o lege cum trebuie pentru re -zi dențiat”, a declarat acesta. Defapt, atît rectorii universităților deme dicină cît și președinții ligilorstu dențești s-au întîlnit cu re pre zen -tanți ai cabinetului MinisteruluiSănătății pentru a încerca să cla ri fi cesituația creată de proiectul ordo nan -ței de ur gen ță. Mai mult decît atît,se cretarul de stat Raed Arafat s-aîntîlnit du mi ni că, de la ora 14.00, înAula „Emil Palade“ a UMF pentrua vorbi di rect cu studenții.

În urma discuțiilor de săp tă mî -na trecută, problema admiterii pebază de medie s-a rezolvat, însădoar pe jumătate. Aceasta urmeazăsă nu se aplice pentru cei de anulacesta, însă va rămîne, cel puținmo mentan, forma prin care stu -den ții vor putea intra la rezidențiatdu pă aplicarea ordonanței. În schimb,ministerul propune ca, pentru a

putea avea un control mai bun alstudenților care termină Fa cul tateade Medicină, să se or ga ni ze ze unexamen de licență la nivel național.„Aceas ta ar trebuie să aibă obibliografie unică la nivelul țării,așa încît studenții să poată fi cla si -fi cați și să își poată alege trun chiulcomun cît mai obiectiv. În acestmoment, studenții din anul al VI-leadau examenul de licență care cons -tă în prezentarea lucrării și într-otest are scrisă, iar bi blio gra fiapentru examenul grilă de la li cen țăeste aproximativ două treimi ace eași

cu cea pentru cel de re zi den țiat”, acompletat Andreea Vră nes cu.

Mai pu]in timp pestehotare

Însă admiterea la examenul derezidențiat nu este singura pro ble măpe care o invocă studenții. Pro iec -tul ordonanței de urgență mai sti -

pu lează și faptul că aceștia nu voravea dreptul să își petreacă în afarațării mai mult de o treime din pe -rioa da rezidențiatului, în condițiileîn care, conform legislației aflate învigoare, aceștia pot pleca pentruperioade mult mai îndelungate.Acest lucru încă nu s-a lămurit înurma întîlnirilor cu reprezentanțiiministerului.

Marți, la discuția cu studenții,Raed Arafat a precizat că deșiforma actuală a legii cel mai proba -bil se va schimba, durata nu va ficu mult modificată. „Acesta vreasă reglementeze mai strict ple careaîn străinătate: șase luni în pri miidoi ani de stagiatură și în restulduratei rezidențiatului, în funcțiede numărul de ani, să fie un anu-mit procent. S-ar putea ajunge laun an și jumătate din restul durateiiar asta s-ar putea să îi nemul țu -meas că pe mulți dintre colegii carevoiau să plece“, a precizat pre șe -din tele SSMI.

Toate aceste modificări au fostrealizate, în argumentația minis tru -lui Eugen Nicolăescu, pentru caab solvenții de la medicină să poatărămîne în sistem chiar dacă nu auintrat la rezidențiat. Acest lucrueste posibil fiindcă, după primiidoi ani de stagiatură, cînd trebuiesă își aleagă specializarea, studen ții

vor trebui să dea un examen, simi-lar celui de acum. Cei care vor picaexamenul respectiv vor avea timpde un an un statut asemănător cucel al rezidenților, însă după aceeavor avea posibiltatea de a fi în ca drațica medici de familie, în ur ma sus ți -ne rii unui examen, fără a mai par -cur ge rezidențiatul. Însă du pă anulrespectiv, aceștia vor pu tea reluatestarea și încerca să intre la o spe-cializare. Dar nici acest lu cru nu îimulțumește pe stu denți, ca re afir măatît în gru pu rile de dis cuții res trîn -se cît și prin in ter me diul asociațiilorcare îi reprezintă că nu este cea maibună variantă. „Sin gu ra soluție estesă în cerce pînă reușesc, așa e la ori ceexamen! Trecînd peste toate de fi cien -țele legii, dacă se do rește aplicareaacesteia, să se aplice celor care ur -mea ză să dea admitere la medicinăanul viitor, să știe din start că fie ca renotă, la fiecare examen, va con ta lao medie care va cons titui criteriulde departajare”, susține o studentădin anul al VI-lea.

Indiferent însă de felul în careva arăta varianta finală a ordo nan ței,

Ministerul Sănătății încă nu a dez-voltat un mecanism de cooperarecu cei afectați de aceste decizii. Mi -nis trul Nicolăescu anunță schim bă -rile, secretarul de stat Raed Arafatle discută în teritoriu, în timp cetoată lumea – de la minister saudin universități – admite faptul căproiectul are mari probleme. Spe -ran ța studenților este ca, după 30octombrie, atunci cînd dezba te rease va încheia, viitoarea ordo nan țăsă fie realizată și asumată atît decătre universități, cît și de că tre mi -nis ter. Și, de data asta, ci ne va să ți năcont și de părerile lor. n


Ministerul S\n\t\]ii îmboln\ve[teexamenul de reziden]iat

Cu aproape două luni de zile pînă lasusţinerea examenului de rezidenţiat,ministerul Sănătăţii din România s-a

hotărît să schimbe regulile jocului. Printr-oOrdonanţă de Urgenţă scoasă la dezbatere laînceputul lunii curente, ministerul propunemodificarea fundamentală a examenului carepermite absolvenţilor facultăţilor de medicinădin România accesul în sistem. Și dacă uneleprevederi au venit pe baza insistenţelorColegiului Medicilor din România (dar sub altăformă), cum ar fi existenţa a doi ani de trunchicomun pentru toate specializările, sînt unelearticole din ordonanţă care au nemulţumit atîtstudenţii cît și cadrele didactice ale facultăţilorde profil din ţară. Practic, după ce s-aupregătit șase ani pentru a susţine examenul dereziden ţiat, studenţii din anii terminali, con -form ordonanţei, vor fi admiși pe baza medieide absolvire, iar examenul scris îl vor susţineabia în al treilea an din cei minimum șapte. Înurma dezbaterilor care au avut loc săptămînatrecută, culminînd cu vizita secretarului destat Raed Arafat la Iași, unele dintre prevederivor fi renegociate însă ordonanţa mai poate fimodificată pînă la sfîrșitul lunii. Din noiembrievom afla dacă, în locul unui exod al medicilorvom avea un exod al studenţilor la medicină. Secretarul de stat, Raed Arafat, s-a întîlnit cu studenții pentru a discuta problemele rezidențiatului.

Modificările au fost făcute pentru caabsolvenţii să poată rămîne în sistem.

de Cătălina DOBROVICEANU | [email protected]ătălin HOPULELE | [email protected]

Rectorul UMF este de acord cu introducerea trunchiului comun de doi ani de zile.

5HONORIS FĂRĂ CAUSA

Studenții își vor putea schimba specializarea în al treilea an derezidențiat

Problema admiteriipe bază de medie s-a rezolvat doar pejumătate

6PASTILA DE DUPĂNumărul 463 | 14-20 octombrie 2013

Cînd aurul se leapădă de carate

Patima aurului i-a dus pe mulţi la pierzanie. I-a aruncat înrăzboaie, le-a rătăcit cărările, i-a zăvorît în mine, le-a sfărîmatdestinele, le-a luat minţile și i-a răsplătit cu o strălucire fără de

seamăn. Preţul real al acestuia nu este cel al pieţei, nu are echivalentnici în bijuterii, nici în lingouri, nici în bani. Este cel al invidiei, al sacrificiului, al victoriei supreme și al statutului social. Este aceabogăţie după care tînjim toată viaţa, dar care nu ne face mai bogaţi.La sfîrșit, nu ne rămîne decît să adunăm toate podoabele pentru caream dat totul și să ni le punem pe piept.

Să nu rîvnești. L-am văzut ani de zile, însă nu mi-a fost drag ni cio -dată. Chiar aveam ciudă pe miile de granule întărite de care m-amîmpiedicat fugind să prind tramvaiul. Pe bucata mică de cărbune caremi s-a băgat în suflet ca o piatră la rinichi. Încet, pe nesimițite, la începutcu fire de nisip pe care nu le-am putut scoate niciodată. Atît de nenorocitmi s-a părut încît l-am luat acasă, să îi dau puțin din culoarea mea. Eranegru, mic și urît, iar eu voiam de fapt ceva strălucitor și auriu. L-amluat mai mult să îl privesc, să îi admir urîțenia, de frică să nu fie el maifrumos decît mine. Fericită că nimeni nu îl va dori atît de urît și negru.

Să nu îți faci chip cioplit. A doua zi, mi-am cumpărat o bucată deșmirghel și l-am curățat. O zi întreagă am stat deasupra lui încercînd săîi suflu puțin din voioșia mea. Seara strălucea atît de puternic și îmi eraatît de drag încît l-am luat ca pe un talisman. Să îl port oriunde, oricum,în palmă, să îl țin acolo cît mai aproape de mine, să nu pățească ceva. Sănu îmi alunece și să îl pierd. Îmi era prea drag. Și lui îi era drag de mine,mi se lipea de palmele transpirate, vrînd mereu să vină cu mine.

Să nu furi. Ieri, cineva mi l-a furat. Mi l-a luat din palme, așa cum îlfăcusem eu: strălucitor, curat, asemenea unui diamant. Nenorocit să fiecel care mi l-a furat și să nu aibă liniște! Nu era orice fel de cărbune, eraal meu, chiar dacă era o făcătură. Iar în palmele sale sigur nu va străluciașa cum strălucea doar între degetele mele. În palmele mele, transpiratede atîta grijă.

Să nu poftești vreun lucru care este al aproapelui tău. Ai poftit, să nu-țifie de bine! n

Chiar dacă am auzit de ne nu -mă rate ori în ultima vreme că au -rul este cea mai sigură in ves ti ție,mie nu mi-a plăcut niciodată. Nu

știu dacă e din vina strălucirii găl -buie, a faptului că există ne nu mă -ra te bijuterii opulente sau a din ți -lor vecinului de la doi, pentrumine aurul însemnă doar un metalgăsit pe placa de circuite a lap to -pului. Poate aș fi înțeles mai bineda că aș fi prins o goană după aur

ca-n America, unde într-un orașconstruit peste noapte, o tigaie înmînă și niște ochi ageri mi-ar a -sigura traiul pentru vreo trei vieți.

Însă, mai important decît va -loarea sa, oala de la capătul cur cu -beului are o simbolistică aparte șiaici nu mă refer la aia prin care-țidesfaci fastuos penele, precum unpăun, ci la cea de învingător. Cînd

am urmărit pentru prima oară Jo -curile Olimpice, medalia de argintîmi plăcea mult mai mult decît ceaa sportivului de pe primul loc șinu înțelegeam de ce oamenii au a -les o convenție conform căreia au -rul să fie atît de valoros, deși existămetale mai rare pe pămînt, pre-cum Iridiu sau Ruteniu.

Dar, mai apoi, cu cît îl în tîl -neam mai des cu atît îmi dădeamsea ma că seamănă un pic cu Soa -re le. Mereu arzător și strălucitor,ce nu ruginește niciodată. Cine n-ar vrea să aibă un soare în mi nia -tură pe deget sau la gît? Azi îl vezipeste tot, pornind cu mînerele clă -dirilor importante și încheind cuultimul model de iPhone. De a ce -ea valoarea sa va rămîne de ne -clin tit pentru multe secole de-acum încolo. Sau pînă cînd i se ter -mi nă bateriile stelei noastre pre fe -rate. n

Nu cumperi viaţăsau moarte culingouri și nici n-o să se facă

vreodatăselecţie naturală

după lungimeafirului de aur

atîrnat de gît.

În ciuda celor zece poruncide Mădălina OLARIU | [email protected]

Nu îți amintești, dar cînd ți l-am agățat întîia oară de urechileacelea mici ai plîns de nu știamcum să te oprim. Era dintr-acelarusesc, cu două bobițe rubinii laîncuietoare, ușor, că abia îl simțeaiîn palmă. Nașa ta de botez a alesmodelul, așa se obișnuiește. Toatălumea îți zicea că ești cochetă, dartu abia puteai să mergi. Gîngureaiceva și rîdeai cu gura pînă laurechi, cine știe ce voiai tu să zici.Tare ai fost guralivă...

***Cum te lua cineva în brațe,

cum îi trăgeai lanțul de la gît. Îțifura ochii auriul acela lucios șipandantivul în formă de cruce saude potcoavă. Mai tîrziu ai avut șitu unul, atît de fin era, ca pentru opăpușă de porțelan. Îl ai și acum,te-am văzut purtîndu-l cu aceeașiinimă bombată și mică. Și mai ai șiinelul pe care l-ai primit la 14 ani,acela pe care l-a purtat și mama tala aceeași vîrstă. Ea avea degetele

mai groase, așa că te-ai dus la bi ju -tier și l-ai făcut pe măsura ta. L-aiținut pînă a început să-ți fie preastrîmt, așa că l-ai mutat pe inelar.Rîdeai că vara te bronzai cu urme,dar nici că ți-l scoteai vreodată.Mai ții minte brățara de la 18 ani?Și pe aceea ai purtat-o pînă aiagățat-o de-un nasture și i s-a rupto verigă. Ce rău ți-a mai părut,erai cît pe ce să pierzi zorzoaneleîn formă de lacăt și cheie pe careîncercai mereu să le unești. Încănu ai reparat-o, de cînd tot zici căo vei purta iar. Acum trebuie să îțivină la fix, ți s-au mai împlinitîncheieturile.

***Știu că nu te-ai lăudat nicio da -

tă cu valoarea lor. Pentru tinecostul lor se măsoară în dragosteape care o ai pentru cei care ți le-audăruit. Asta îți trece prin degete,prin lobii urechilor și prin jurul gî -tului, la fel cum trece curentulelectric prin aur. n

De la cruce pîn’ la inim\de Cătălina DOBROVICEANU|[email protected]

Cu Soarele în buzunarde Iulian BÎRZOI | [email protected]

O singură dată îmi amintesc să fi rămas cu ochiiațintiți pe mîna unei femei atît de mult timp.Îmbătrînită, pătată și strînsă în pliuri, cu degetesubțiri și unghii mici, curate și-un cerc alb, mai albdecît restul mîinii, în jurul inelarului. Un loc gol încare rămăsese o bucată de viață. Avea 78 de ani. La70 îi căzuse verigheta de aur, prea mare pentru fi -rișoarele de degete pe care i le lăsaseră bolile înurmă. N-a fost sfîrșit de lume, a pus-o într-un fundde vază spartă și-a ținut-o acolo de-atunci. Într-unsfîrșit de lume n-ar fi contat, oricum, cît cîntărea po -doaba și nici cît de pur era aurul din ea. Pe bărbatulcu celălalt inel îl pierduse de mult, nu-l mai găsea înnici una din fețele șlefuite ale bijuteriei.

De asta nu pot suferi ideea că „orice sfîrșit e unînceput”. Există și cîte-un capăt de linie de la care nu

te mai intorci, lucruri pe care nu le mai recapeți și pecare simbolurile, darurile strălucite nu le mai aducînapoi. N-ai ce să-ncepi, de unde să-ncepi cu douăgrame de aur în mînă. Nici cu o mie. Nici dacă ți lelegi de gît, nici dacă-ți strîngi încheieturile cu ele.Oricît de bine-ar merge cu mătasea purpurie, oricîtde mult ar fi dormit pe pielea noastră, podoabeleajung, mai devreme sau mai tîrziu, ghiuluri inutilecu care nu-ți poți cumpăra nici măcar iertarea de sinela sfîrșit de zi. Nu există apocalipsă cu loc în lojă, deunde să te holbezi la prăpăd prin monoclu. Nucumperi viață sau moarte cu lingouri și nici n-o să sefacă vreodată selecție naturală după lungimea firuluide aur atîrnat de gît. Unele sfîrșituri, ale fiecăruia, aletuturor poate, sînt menite să-ți scape printre degetecu tot ce ți-e drag.

Poate îi pare cuiva că a crescut prețul aurului peundeva. Nu. Tot cît un nimic în două cu apă face. n

Nimic la capăt de lanţde Anca TOMA |[email protected]

„

Cine n-ar vrea săaibă un soare în mi nia tură pe degetsau la gît?

71001 DE CHIPURINumărul 463 | 14-20 octombrie 2013

Oamenii care î[i caut\ binecuvîntareala picioarele SfinteiCredinţa pe limba tuturor românilor.

Coada s-a întins și cinci kilometri.

Pelerinii veniţi la SfîntaParascheva din Iași și-auspus rugăciunile la lumina

celor 63 de stîlpi care i-austrăjuit. Pe unii și-au lipitlumînările cu care au picuratacatistele, iar pe alţii au legatmănunchiuri de busuioc șicrinzateme. În oraș estesărbătoare și toată România seapleacă sub racla ocrotitoreiMoldovei, precum un cavalersub sabia domnitorului său. Lacoada formată în spateleMitropoliei, pe 10 străzi, s-auadunat preoţi, călugări, bătrîni,tineri și romi. Vineri, pe dru-mul acela, a murit o femeie.Pînă luni însă zeci de suflete îșivor găsi acolo alinarea.

Sfînta Parascheva aduce lao -lal tă românii de pretutindeni.Ar deleni, moldoveni, olteni,mun teni și transilvăneni își înal -ță inimile împreună către ce ruriși pășesc cu grabă în spatele ca -ta falcului cu moaștele Cu vio a -sei. Se îmbulzesc să nu o scapedin ochi și în același timp cîntăîn cor imnuri îngerești. Printre eizăresc un preot de vreo 30 deani, mulțumit de ce ea ce-l în con -joară, neatent la mi cile răutățicare apar la în gră mă deală șifoar te bucuros să salute oameniidin jur cu care leagă mă car cî te -va cuvinte. Părintele Teo filact es -te „născut și crescut la Brăila cufrică de Dumnezeu” și slujitor al

lui Hristos în Bi se ri ca „Sfînta Tre -ime” din Cernăuți, una dintre ce -le două biserici din orașul ucra -inean în care se mai aude slujbași în limba română. Iar la Iași avenit cu încă un că lu găr get-be -get ucrainean iubitor și vorbitorde limbă română.

Lecţii de română înPortugalia

„Slavona veche mi-a fost dra -gă încă din facultate, iar acum,vedeți cum a vrut Cel de Sus?”îmi răspunde părintele cald cîndîl întreb cum de a ajuns să slu -jească într-o biserică atît de de -parte de casă, fără ca pe chipullui să se întrezărească vreo urmăde regret. Ba, dimpotrivă. Dupăce a călcat prima dată în Bu co vi -na de altădată, el însuși a ales sărămînă la biserica din Cernăuți,pentru că „ce simți odată ce a -jungi acolo nu poate fi explicat.Pă mîn tul acela te copleșește”. Iarde atunci, poveștile cu familiidez binate nu mai sînt doar po -vești pentru călugăr. Sînt cazurireale pe care le ascultă cu mîh -nire la spovedanie, încercînd săaducă o mică alinare acolo undese poate. „Vin oameni la măr tu -risit și-mi spun că undeva pe laCluj, Timișoara sau Ploiești au

nea muri. Mătuși, verișori, un -chieși pe care nu i-au văzut ni -cio dată și despre care nici nuștiu exact unde se află, ce fac, saudacă mai trăiesc”. Însă, alți ro -mâni, după ce au fost înstrăinațide către istorie, au abandonat șiei, cu timpul, limba „ce avem noimai de preț din tezaurul na țio -nal”. Iar acum, copiii lor, tineride seama părintelui, nu știu oboa bă de română pentru căpărinții, după alipirea la Ucra i -na, au vorbit și ei în casă ucra i -nea nă, tot cu gîndul la viitorulcelor mici. „Cunosc, de exemplu,un băiat dintr-o familie de ro -mâni care a învățat limba noas -tră la lucru în Portugalia, de la

colegii de apartament”. Tot ro -mâ nii din Cernăuți, mai alesbătrînii, au povestit după slujbecum au rămas fără nici o bucatăde pămînt în care să cultive cîteceva pentru că, dacă gospodăriaera pe tărîm străin, moștenireape care-o puteau cultiva rămă se -se în România. Și înapoi în țarănu au mai călcat niciodată, saudacă au reușit, a fost prea tîrziu,cînd tarlalele deja aparțineau alt -cu iva. Ca să le aducă o bucurie șicelor care au vrut să revină înțara mamă, părintele Teofilact avenit de cîteva ori în România șile-a făcut chemare românilor

prinși în Ucraina. Iar unii dintreei, cînd au călcat pe pămîntulstră moșesc l-au îmbrățișat minu -te întregi.

Părintele Teofilact o săr bă -torește anul acesta pe Sfînta Pa -ras cheva și la Iași și la Cernăuți.O dată pe 14 octombrie, în inimaMoldovei, și încă o dată pe 27, înBucovina îndepărtată unde seține calendarul pe stil vechi.Dincolo de Tisa, timpul trece

mai molcom, iar oamenii sîntmai așezați, ceea ce și părintele aîm prumutat cu drag, în cei doiani de cînd le slujește. Căci gra -iul său curge mai domolit față dehărmălaia din jur, iar bunăvoințacu care-i salută pe toți oameniicare-i trec prin cale pare din altălume. Simplitatea și cumințeniasa sînt trăsăturile românilor ui -tați de românii înșiși, al căror trai

este mai anevoios în Cernăuțide cît la Iași. „Acolo sînt nu me -roa se familii care trăiesc numaidin împletituri și croitorie. Staunevestele zi lumină și fac rochiide mireasă, pe care le vînd laMos cova și reușesc astfel să ținăcasa în spinare. Nu ca la noi un -de găsești locuri de muncă petoate drumurile, dar nu le ac -cepți pentru că vrei să fii șef dinprima zi". n

de Iulia CIUHU | [email protected]

„Stați aciuați că se uită lumea lavoi”, îi dăscălește răspicat tanti Var va -ra pe cei doi nepoți de-o schioapă carenu contenesc cu rîsetele și îmbrîncelile.La cei 83 de ani ai săi a venit cu fiica,ginerele și copiii lor de la Vaslui să seînchine la moaștele Sfintei. Din ʼ97, decînd i-a murit soțul, se perindă înfiecare toamnă la Iași „să-mi ispășeascpă catele. Crezi că pot sta liniștită acasăca un om normal? Mă tîrîi mereu pedrumuri”. E îmbrăcată simplu, cuhaine împletite sau cusute de mîna ei.

De la amiază de cînd așteaptă să seînchine la Cuvioasă le-a explicat fe -meilor de lîngă ea cum se împletește în„bob de orez”, cîte ochiuri pe față șicîte pe dos trebuie să facă pentru adesena diferite modele sau le povesteacum se întîlneau înainte fetele să toar -că sau să țeasă pentru măritiș. „S-aupierdut toate obiceiurile, iar lumea s-afăcut mai rea decît chiperiul”, spunetărăgănat tanti Varvara. Dă din mînă alehamite și se ridică sprinten de pe

scaunul adus de acasă, să vadă dacămai este mult pînă la capătul cozii.

„Stai mamaie jos că de acum pînănu se termină procesiunea nu mai ple -căm de aici”, o dăscălește ginerele, cuun ușor accent de italian. Toți cei patrucopii și nepoții bătrînei sînt plecați dințară, iar acasă vin rar, cînd patronii seînduplecă și le dau concedii. Cei micia proape că nu știu limba română, a -ceasta vorbindu-se din ce în ce mai rarîn casa din Italia a familiei de vas lu -ieni. Vor să se stabilească acolo, copiiiau deja doi ani de cînd învață în școlileita liene, iar la casă mai au de plătit

doar cîteva rate. Nici în concedii nu arveni, dar dorul de prieteni și de rudenu-i lasă să stea mai mult de un an de -parte de România.

Pe tanti Varvara însă nu o de ran -jează că își are copiii mereu plecați.„Să fie ei sănătoși acolo și să aibă mîn -care pe masă că eu mă descurc”, spunefe meia cu încredere. Anul acesta,înainte să vină la Iași, a făcut opt sutede litri de vin, iar strugurii i-a cules șizdro bit singură. „Păi la iarnă ce am săfac? Nu mă mai doare capul de mîn -care. Un păhărel sau două de vin cupîine și-mi ajunge”. Nici nu ar aveabani de mai mult. Pensia de la CAP a -bia dacă îi ajunge să plătească lumina,iar de la copii nu acceptă nici cel maimic ajutor. „E încăpățînată foc baba. Îimai trimitem pachete și alea nu areîncotro și le primește că altfel ar mîncacu pîine tot vinul din beci ”, spunerîzînd Doru, ginerele bătrînei.

Imediat ce amintește de vin băr ba -tul începe să plescăie din limbă. „Ce armai fi mers acum o sticlă. Ne mai în -căl zeam și noi un pic că muzică văd căavem”, glumește bărbatul făcînd semnspre un grup de femei care cîntau pi ți -găiat. Comentariul o face pe tanti Var -vara să se încrunte și dă din cap a ne -mul țumire. „Ia nu mai vorbi prostii șimergi să-mi iei niște cafea de la colț”,îi comandă autoritar bătrîna, ca pe -deap să pentru vorbele rău tă cioa se.

Aceasta așteaptă apoi să plece băr -batul și îmi zice șoptit că nu l-a plăcutniciodată. „Mi-a păcălit fata și a luat-ola el. Ce era să mai fac? Am mers la po -pă ca să nu trăiască în păcat”. Ofteazăscurt și apoi începe să zîmbească.„Parcă pe mine nu tot așa m-a luat o -mul meu?”. Se închină apoi încet, mul -țu mește Născătoarei și-mi zice tă ră -gănat. „Nu mai am nici eu mult șimerg după el. Poate m-o primi și pemi ne Dumnezeu la el.” n

Rug\ciune cu accent italiande Andrei MIHAI |[email protected]

Zăresc un preot neatent la mi cile răutăţicare apar la în gră mă deală și foartebucuros să salute oamenii din jur.

Părintele a venit în Româniaîn ultimii doi ani de trei ori.

Înainte de a ajunge la raclă pelerinii aprind o lumînare.

La Cernăuţi, înstrăinaţi de istorie,românii, au abandonat limba maternă –„ce avem noi mai de preţ.”

„Crezi că pot staliniștită acasă ca un omnormal?”

Teofilact, duhovnic mai sus de Tisa

8 MICROFONULNumărul 463 | 14 -20 octombrie 2013

Am crezut c\ teatrul trebuconflictele în trup\ am fos

Interviu cu actriţa Ofelia Popii, „Doamna Bulandra” de la Sibiu

Mult timp m-am ocupat cuurmăritul oamenilor pestradă

Erai mică tare cînd stăteai la bunici,dacă te-ai putut ascunde după o petunie.

Da, aveam pînă în trei ani, pentrucă am stat la ei cam pînă la vîrsta as ta.Părinții mei erau profesori și pe a tun cise obișnuia să fie repartizați pe la di -fe rite școli, iar eu rămîneam în grijabu nicilor. Pînă la urmă au și renunțatla serviciu ca să fie împreună, dar auiu bit meseria asta foarte tare. Mai tîr ziumergeam în vacanțe, cînd la o bunicăcînd la alta. Eram atît de im pre sio na tăpe atunci de basmul „Slava, fiica pă -mîn tului”, încît și acum îmi amintesc,cu drag, de cartea copilăriei. Adică euși acum copilăresc. Tot atunci îmi po -ves tea bunica „Cireșarii”, „La Me de -le ni” și multe alte cărți de literaturăpen tru copii. Iar după am descoperitcăr țile polițiste. Cred că nu ter mi na semclasele primare și eu citeam toate căr -ți le polițiste pe care le găseam. Îmiplă cea misterul, mă atrăgea foarte mult.

Și la un moment dat ai vrut chiar sădevii detectiv particular.

Neapărat. Mergeam pe stradă, măuitam la oameni, și-mi făceam în captot felul de povești despre cum per -soanele respective au făcut nu știu ce,cum se înțeleg cu soțul sau cu so țiasau ce ascundeau despre ser vi ci ul lor.Și după aia îți dai seama că a tun cicînd în facultate ne dădeau să fa cemfișă de lectură a personajelor, in -ventate bineînțeles, mi se părea foar -te caraghios, pentru că eu făceam a stade vreo șapte- opt ani. Mult timp m-am ocupat cu urmăritul oamenilor pestradă, iar mai tîrziu am avut o pe -rioa dă în care am vrut să mă fac zia -ris tă. Vîrful carierei mele, să zic așa, afost interviul pe care l-am luat Prin țu -lui Paul de România. În perioada a ce -ea a adolescenței am vrut să fac foar temulte lucururi. La un moment dat aînceput să-mi placă moda, de se namfoarte mult și chiar mi-am dus mo -delele mele la un teatru de mo -dă.Voiam prin clasa a șasea să mă lasde școală și să fiu creatoare de modă.Nu m-am dus cîteva zile la școală pen -tru că simțeam că-mi găsisem me ni reaiar săraca maică-mea era disperată în -trucît nu acceptam nici un ar gu ment.„De ce să mai fac școală?” Eu știu dejace vreau să fac și sînt foarte ho tărîtăsă merg pe direcția asta.

Senzaţia că nu o să pot faceteatru m-a dus la disperare

Atunci declicul care te-a împins cătreteatru cînd a apărut?

Nu a fost vorba despre un declicpen tru că, în paralel cu toate ac ti vi tă -ți le pe care ți le-am prezentat deja, cî nderam mică, mă trimitea mama și lacon cursuri de recitări. După aceea m-am înscris la Palatul Copiilor, apoi laȘcoa la Populară de Artă, la secția detea tru. Deci arta aceasta mi-a plăcutdin totdeuna, dar la vîrsta aceea nu-mi

trecea prin cap ideea de carieră în do -meniu sau că eu asta vreau să fac. Tottimpul era pe lîngă ceva ce-mi a tră geaatenția mai tare, care era mai in tens șimă încînta mai mult. Teatrul potspune că a fost ceva cu care mer gea mla braț. Era în programul meu și atît.Pînă în clasa a opta mergeam de trei oripe săptămînă, iar după ce am in trat lașcoala populară aveam cursuri înfiecare zi. Acolo, în Arad, am în tîlnito actriță excepțională, prin ale că reimîini treceau copii care astăzi sînt ac-tori foarte buni în țară sau în stră -inătate. Doamna Emi se pricepeafoar te bine să lucreze cu acei copii ca reerau mai zbuciumați și ne ghida du păenergia și simțul nostru creativ. Deex emplu, pe mine, care voiam să facce va cu timpul meu, dar să nu mergla discotecă precum ceilalți tineri devîr sta mea, m-a cules de la concurs de

scris poezii, unde trupa ei recita ver -surile premiate. Eu cînd m-am dus să-mi iau premiul mi-a venit pe mo mentsă recit ceva din Eminescu și dum -neaei m-a întrebat „nu vrei să vii pe lanoi?”, iar de atunci m-am lipit detrupă. Un declic, însă, a fost după ceam picat prima dată la admiterea lafacultate, în București. Abia atunci s-a născut în mine un fel de prăpastie șisenzația că nu o să pot face teatru m-a dus la disperare. Lipsa sau po si -bilitatea unei absențe a acestuia dinvia ța mea m-a făcut să înțeleg că tea trulmă face pe mine împlinită și că astavre au să fac mai departe. Dar să știi căîmi aduc aminte și de o profesoară { -na Penelopa Popa, care mă lăsa să facab solut ce voiam la cercul de teatru,cît eram eu de mică. Îmi dădea copiiimie, eu regizam, iar cu ce învățam înfe lul acesta participam la concursuri.Era ceva foarte frumos pentru că a ve amlibertate absolută și astfel piesele aude venit un loc de refugiu pentrumine. Așa văd și acum teatrul. Un locunde po ți să faci lucruri pe care soci-etatea nu ți le permite, întrucît toatăima gi na ția ta se poate revărsa înteatru.

Cu Mefisto am urmărit sal-varea personajului șiconștientizarea faptului cădiavolul este extrem de micși neputincios

Dar cel care te-a remarcat și ți-a oferitastfel primul rol a fost domnul Alexan-der Hausvater.

Da, la el am debutat. A fost no ro culmeu că m-a selectat căci, de altfel, numă angajau la Teatrul „Radu Stanca”din Sibiu. A fost un concurs la care aupar ticipat mai mulți, dumnealui a se -lec tat o serie, iar după un workshop dedo uă-trei săptămîni a făcut dis tr ibu -ția la care eu am primit rolul maioru-lui Schrekinger. De atunci, m-au

an ga jat la teatru și astfel am avut o noa -rea și plăcerea să lucrez cu Silviu Pur -că re te, Andriy Zholdak, MihaiMă nu țiu sau Alexandru Dabija. Înparalel cu ac toria propriu-zisă am șipredat la li ceu vreo doi ani „Istoriateatrului”, du pă care am renunțat, darsper să re vin după ce capăt mai multăex pe rie nță pentru că-mi place foartemult să predau. Părinții erau extrem debu ni pedagogi și cred că se poate să fimoș tenit și eu ceva.

Te-ai gîndit vreodată că ai putea, la cinciani de la debut, să obții PremiulUNITER „pentru cea mai bună actrițăîn rol principal”?

Nu, niciodată. În primul rînd pen -tru că inițial nici nu am știut că la unadintre reprezentațiile pentru „Fa ust”(n.r. în care actrița a jucat ro lul luiMefisto), de la Sibiu, comisia pre mii -lor era în sală și urmărea spec ta co lul.Nimeni nu mi-a zis că spe cia liș tii sînt

în public pentru că s-au gîn dit să nu măpanichez. Colegii mei știau { cu niștepriviri așa, subînțelese, și îmi zi ceau„hai că în seara asta o să fie bi ne”.Adică ei veneau mereu să mă în cu -rajeze dar parcă atunci era altceva. Dece musai în seara aceea trebuia să ia -să bine? Eu cînd intru pe scenă joc defiecare dată la fel. Și spectacolul a ie -șit bine. Dar nu mă așteptam să pr i -mesc premiul pentru cea mai bunăac triță, faptul că fusesem no mi na li za tădeja mi se părea ceva. Pe urmă, tot cuMe fisto, am cîștigat Herald Angel A -ward la Festivalul de la Edinburghun de am jucat de cinci ori piesa cu ca -sa închisă. A venit acolo la spec ta colpreședintele Comisiei Europene, Jo séManuel Barroso, și era atît de e mo -ționat la final încît avea lacrimi înochi. Apoi a venit și a făcut o poză cutru pa și mi-a spus că i-am amintit deo prietenă foarte bună, o actriță ex tremde energică, dar care cred că între ti mpa murit. M-a impresionat, tot jucîndMe fisto, un preot care a venit la mineși m-a felicitat pentru felul în care amin terpretat rolul într-o idee foartecreș tină. De altfel, eu asta și ur mă -ream. Salvarea personajului și conș -tien tizarea faptului că diavolul esteex trem de mic și de neputincios în fa țadragostei și mărinimiei lui Dum ne -zeu. Am ilustrat așadar micimea lui,cît de mult și-ar fi dorit să iubească, darnu poate, vede ceva acolo în Dum ne -zeu, dar nu poate simți.

Spuneai într-un interviu că „Mefisto nuşi-a încheiat misiunea. La fiecarereprezentaţie simt că mă duce într-oanumită direcţie, ca şi cum ar avea viaţalui. Sper că îmi va trece şi nu va punestăpînire pe mine”. A pus gheara pe tineîntr-un final sau nu?

Nu, Doamne ferește! Eu văd foar teclar diferența dintre actor și rolul peca re acesta îl joacă. Evident că te îm -bo gățești prin rolul însuși, prin în tre -bă rile pe care ți le pui cînd ajungi încon tact cu el și prin ceea ce studiezi î -na inte să intri în pielea lui. Cumva tuți-l asimilezi, personalitatea ta se îm -

Ofelia Popii, actriţă a Teatrului „Radu Stan ca”din Sibiu, a venit anul acesta de trei ori laIa și. O dată la Gala Premiilor UNITER, unde a

fost nominalizată pentru rolul Egorovna din „Pla -tonov”-ul lui Alexandru Dabija, altădată la Fes ti va -lul Internaţional al Educaţiei, cînd a jucat în„Că lătoriile lui Gulliver” depănate de Andrei Șer -ban, iar acum a adus la Festivalul Internaţional deTea tru pentru Publicul Tînăr spectacolul „Felii” deLia Bugnar. „Doamna Bulandra” este firavă ca De -ge ţica la prima vedere, dar un munte de om în sa lade spectacol, gata să dărîme scena. În 10 ani de lade but, Ofelia Popii a reușit să obţină două premiiUNITER „pentru cea mai bună actriţă în rol princi-pal” intrînd astfel în cercul marilor doamne ale tea -trului românesc, precum Maia Morgenstein, Ma ri a naMihuţ sau Oana Pellea. Iar acest fapt o motiveazăși mai mult să se autodepășească și să-și găsească defiecare dată un alt fel de personaj, să nu bată apaîn piuă cu aceeași tipologie. Ofelia a fost prima ca res-a aplecat să ajute un bătrîn care-și scăpase che i lepe jos în faţa la Moldova. De altfel, i se pare o glu -mă faptul că echipa o strigă Doamna Bulandra. „Eusînt energică și strictă în ceea ce fac, asta ar fi sin -gura asemănare între mine și doamna Luiza Stur-dza Bulandra. Dumneaei este un punct dereferinţă în teatrul românesc, eu abia încerc săvăd ce-i și cu arta asta”.

„Mefisto” a fost primul rol care i-a adus recunoașterea din partea criticii de specialitate.

„Lulu înseamnă o curățire de tot ceea ce însemna mijloace exterioare.”

Un rol te îmbogăţește, iar tu îl asimilezi. Însă ni -ciodată nu o să se suprapună perfect peste ti ne.

de Iulia CIUHU | [email protected]

9 DE SERVICIUNumărul 463 | 14 -20 octombrie 2013

uie s\ fie o bucurie, dar cînd au ap\rutst tentat\ s\ m\ retrag

„

bo gățește, dar niciodată nu o să se su -prapună perfect peste tine. Ori tu eștimai mult, ori personajul este maimult. Suprapunere completă între ac torși personaj nu o să existe niciodată.Doa mne ferește! Așa gîndesc acum șiașa sper să-mi mențin luciditatea și maideparte. Dar un rol mare – și Mefistoes te un rol mare – deschide po si bi li tă -ți de interpretare fără ca tu să schim bisensul spectacolului. Astfel, în timp cejoci, în funcție de dispoziția de mo -ment, în funcție de sensul pe care-l daireplicilor tale, în funcție de par te ne rultău, se deschid posibilități noi de în -țelegere și interpretare. Iar tu poți săle apuci și să mergi pe ele pentru căasta impune un ritm pozitiv. Eu credcă în fiecare seară spectacolul seschimbă în funcție de felul în careînțelege actorul în acel moment rolulsău. De altfel, mie mi-au și zis colegica re ajută la partea tehnică a spec ta -co lului că „uite de data asta am în țe -les spectacolul într-un sens pe carepî nă acum nu l-am identificat”. Deci,un spectacol important, pe un text im -portant și rolurile mari și grele îți dauaceastă posibilitate de a fi în fie ca researă diferit și de-a înțelege person-ajul într-un mod deosebit, însă nu în -tru totul diferit. Sînt împotriva de aa duce spectacolul spre alt sens, că a -tun ci ar fi împotriva regizorului, iarasta nu mă caracterizează.

Cînd mă documentez prefercărţile pentru că nu-mi dausoluţii, ci îmi creează imag-ini în interior și mă inspiră

Să înțeleg că Mefisto a fost un rol mare,dar greu.

Mare da, însă nu neapărat greu. Seacumula în fiecare zi și parcă de fie ca -re dată mă ducea cu el. Cumva, par cătot ce făcusem, tot ce în vă ța sem șiacumulasem pînă atunci, toate pro -blemele pe care mi le pusesem la alte

personaje, toate se adunau dintr-odată și căpătau sens în acest per so naj.Plus că citeam despre el, cum o fac deobicei, pentru că după ce capăt un rolmă documentez temeinic. Citesc des -pre acesta, văd ce s-a mai montat înal te părți, mă uit la filme și caut cărțipe tema respectivă. De altfel, cărțile îmiplac mai mult pentru că nu-mi dauso luții, ci îmi creează imagini în in te -ri or și mă inspiră. Însă după ce începlu crul nu mă mai documentez deloc.Pun cărțile deoparte pentru că ele sea flă deja în mine într-o formă nouă șinu vreau să mă obsedeze ceva a nu me,ci să se contureze o formă proprie.Me fisto a fost culmea a ceea ce-miplă cea în perioada respectivă, și a nu -me să studiez personajele într-o a nu -mi tă zonă. După ce am făcut acest rolam simțit nevoia să-mi schimb stilulși astfel au urmat Lulu și Ofelia. Celdin tîi cele două roluri a fost și primulper sonaj la care am încercat să nu maiapelez la coloratura vocală sau la ocorporalitate mai specială. Am în cer -cat ca totul să fie extrem de sim plu, iarludicul și felul ei de a fi pe care nu-lpoți prinde să vină din stra nie ta te șiambiguitate și nu din faptul că-i întoa te felurile. Îmi place foarte multLu lu și simt că a fost o curățenie și ocu rățire de tot ceea ce însemna mij loaceexterioare.

Dar Bess în ce stil se încadrează? Bess este mai între, pentru că nu pot

spune că nu mai folosesc mijloacelecare-mi sînt la îndemînă dacă rolul oce re. Iar Bess cerea mijloace vocale,dar de exemplu în „Felii” am pornit dela cu totul altă abordare. Nici măcarnu am plecat de la ideea că cele șapteper sonaje trebuie să fie diferite. Am a -juns la forme diferite de interpretarepen tru că am analizat personajele castruc tură interioară, ca psihologie șitem perament. Am încercat să ajung lacămăruța interioară a fiecărui per so -naj. Bătrîna, din oboseală și din fe lul eide a fi, are o anumită poziție; doam na,pentru că e alcoolică, ajunge la o a -numită stare care-i determină în fă ți -șa rea finală. Mi-a plăcut multabordarea aceasta, chiar pot spune cămi-e mai pe sufletul meu decîtcealaltă. Cum va, nici la Mefisto nu ampornit din afară, dar m-am concentratmai mult pe partea de reprezentație,pen tru că rolul era mai spectaculos șiatunci ce rea transformări fizice maimari. Chiar pot spune că „Felii” estevîrful noii direcții, a ceea ce am jucatdupă „Faust”.

Cu piesa aceasta ai cîștigat și al doileaPremiu UNITER, cu cel mai înalt grad.

Pentru al doilea, chiar nu mă aș -tep tam. Am zis că am primit unul, ammai fost nominalizată și cu „Brea kingthe waves”, dă-o încolo că nu se maipoate iar să-l iau. Dar l-am luat și m-am bucurat extrem de tare pentru că„Felii” este un spectacol la care țin e -norm și pentru că a fost un momentdu pă Mefisto în care UNITER-ul măși apăsa. Pe de o parte datorită mie,de oarece după ce m-am trezit așa sus,m-am întrebat dacă urmează să co borși mă gîndeam cînd o să mă au to -depășesc din nou, și pe de altă par tedin cauza oamenilor care veneau cu oușoară milă și-mi spuneau „cum a șa

de devreme ai ajuns aici?”, „ești conș -tientă că mai mult de Mefisto nu ai săpo ți să faci niciodată?”. Dintr-o datăs-a tranșat așa un fel de povară pen tru

că ziceam „auleo! abia am început șieu de cinci ani să văd cum e cu tea truși deja am și terminat?” M-am speriatfoar te tare și din păcate perioada a ce eam-a destabilizat mult, iar acum îmipa re rău ca nu am fost puternică. De cicînd am luat și pentru „Felii” a fost obu curie enormă, am răsuflat ușuratădin rărunchi, pentru că mi-am de -mons trat și am demonstrat că se poa te.Trebuie doar să te gîndești bine și sănu încerci să bați apa în piuă cu a ce -la și gen de rol. Să nu repeți tipurile pecare le joci pentru că în teatru po si -bilitățile sînt nenumărate, infinite. Iarnominalizarea și de anul acesta pen -tru Egorovna din „Platonov”, du păAlexandru Dabija, mi-a întărit a ceas tăcredință că se mai poate, pentru că șidu pă „Felii” mă gîndeam „bun, amluat cu spectacolul acesta în care jocșap te personaje numai eu pe scenă, și-i greu de numa-numa, acum ce pot săfac mai greu de atît?”. Dar uite că sepoate și pentru un rol mai mic, pen -tru un rol de susținere. Și oricum nufaci meseria asta pentru no mi na li za -rea la UNITER.

Repetiţiile sînt momenteunice în care se îmbinăchinul cu obsesiile și zbuci-umul cu o senzaţie deplăcere

Te necăjești la repetiții?Deloc, ba dimpotrivă, repetițiile

sîn t preferatele mele. Îmi plac și spec -ta colele, dar repetițiile sînt unice. Es teun moment în care se îmbină chinulcu obsesiile, zbuciumul cu o senzațiede plăcere, pe care o descoperi atuncicîn d îți vin idei noi. În perioada aceeau neori nu dorm, alteori visez foartemult și foarte frumos cîte ceva ce maia poi mă inspiră. Pentru spectacoluldin seara aceasta, spre exemplu, ur -mea ză să facem repetiție pentru că sa -la este diferită față de cea în care amjucat pînă acum. Trupa noastră, dealt fel, avînd multe spectacole di fe ri te,unul după altul, este obișnuită să fa -că repetiții pentru că așa îți adunimin țile, energiile și îți aduci cu tine at -mosfera personajului respectiv, fă ră săvii pe scenă cu alte personaje. Și înplus, noi le facem fără public. DoarAn drei Șerban la „Pescărușul” a fă cutun exercițiu din acesta cu public, darîn regim de spectacol. Însă mie mi sepa re că în momentul în care tu repețiși trebuie să fii creativ, ai nevoie de uncerc destul de închis în jurul tău. Aine voie de un glob în care trebuie să

re peți doar cu echipa cu care te-aiobiș nuit deja. Dacă vine cineva din a -fa ră și se holbează, fără să vrei îți vi nedintr-o dată să faci mai mult și astanu-i bine pentru că ești într-o fază de -li cată. Rolul încă nu este în tine și-lpo ți duce astfel pe drumuri greșite.Spec tacolul nu-i de arătat publiculuide cît atunci cînd tu stăpînești perso -na jul, cînd te afli deasupra lui. Abia a -tunci îl inviți pe spectator să se bu cu rede ceea ce tu ai creat.

Apropo de spectator, ai spus la un mo-ment dat că la sfîrșitul spectacolului îțiamintești toate sunetele pe care le-aiauzit venind din sală.

Da, la sfîrșitul piesei fac o radio -gra fie la tot ceea a venit din sală, pen -tru că pe scenă nu ești doar tu în lu meata. Acolo este și publicul, chiar dacă tu-lignori și pretinzi că nu-i acolo, totușiîl simți. Bineînțeles că nu trebuie să ite supui, să-i fii sclav, ci să deții con -tro lul, dar în același timp să te ghi de zidupă dînsul. De exemplu, dacă el rî dela o prostioară, adesea e o capcană pen -tru că de multe ori ai tendința să facio prostie și mai mare ca să-l distrezi șimai tare și-ți strici astfel spectacolul.Chi ar dacă pe scenă creez o altă lu me,eu sînt cu un picior în povestea a ce ea,dar cu celălalt sînt în realitatea de a -tun ci, de la ora 19.20, sau la cît se joa căpiesa. Deci tu îți spui monologul, ești în

poveste, dar părerea mea este că tre -bu ie să fii conștient că publicul e în sa -lă, ți-e martor, și chiar dacă pentruti ne primează povestea și nu dorința saunecesitatea lui, ea totuși trebuie să fieîn plan secund, undeva, aici, în ceafă.

Au existat momente dificile care să tefacă să te îndrepți spre o altă carieră?

M-am gîndit de vreo cîteva ori săre nunț la spectacole, dar nu la teatru,și nu neapărat din cauză că mi-a fostmi e greu, ci pentru că au mai fost mo -mente mai grele în echipa în care ju -cam. Mie mi s-a părut la început cătea tru trebuie să fie o bucurie, mai a lesatunci cînd repeți, dar de vreo cîteva

ori cînd au intervenit conflicte am avuttentația să mă retrag și să fug. Însă amînțeles pînă la urmă că discuțiile sînti nevitabile, la fel ca într-o familie, iarîm păcarea vine imediat, pentru că întim pul spectacolului, cînd publicul estede față, trebuie să fim o echipă, ca îna rena cu lei. Altfel, îți pierzi viața!

Înainte de Mefisto ai fost îngerul lui Iov.Acum cine ești?

Știi, mie îmi zicea o doamnă, oprie tenă foarte iubitoare de teatru, anide-a rîndul, îngeraș. Îngeraș în coa ce,îngeraș încolo. Și acum după Me fistoîmi zice tot „ce faci îngeraș?” deo -arece pentru ea am rămas tot în ge raș.Chiar cred că am ajuns precumîngerașii. n

Ela din „Felii” este o doamnă alcoolică pe care soțul a părăsit-o pentru o menajeră.

Primul UNITER m-a apăsat. Pe de o

parte da t o ritămie, deoa re cedupă ce m-am

trezit așa sus, m-am în tre bat da căur mea ză să co borși pe de al tă par -te din ca u za oa -me nilor ca re-mi

ziceau eș ti „conș -ti e ntă că mai

mult de Me fistonu ai să po ţi săfaci nici o da tă?”

„

Sînt împotriva ideii dea da spectacolului unalt sens, pentru căatunci ar fi împotriva regizo ru lui.

„Felii” este vîrful direcţiei pe care am urmat-odupă ce am jucat „Faust”.

Hectare pentru învăţareMuzeul e în grija domnului

Bu nea de mai bine de 30 de ani. Ele singurul care are cheile de la uși -le înalte ale palatului și, totuși, une -ori, găsește încuietoarea fostuluisalon al familiei Sturdza descuiată.„Avem și o fantomă, este fantomamiresei. Legenda spune că uneiadintre proprietare i-a murit mireleînainte de nuntă, după care s-aaruncat din turnul acela care se ve -

de acolo, pe la sfîrșitul secolului19. De-a lungul timpului, în turn afost cămin de fete și ele aveau niștehalucinații colective, plecau noap -tea urlînd «mireasa!», ieșeau în pi -ja male în noiembrie-decembrie,stă teau două-trei ore în frig și peurmă intrau înapoi. Nu mai eranici o mireasă!”

Tonul molcom de ardelean alprofesorului perforează linișteadin încăperi, în timp ce aprinde,pe rînd, becurile în fiecare sală. Pelîngă piesele de port popular, do -nate în mare parte de elevi, păs tre a -ză vie în vitrine și istoria liceuluiagricol, veche de 182 de ani, dar șiportretul prințesei Olga Sturdza,al lui Mihail Kogălniceanu sau allui Ion Ionescu de la Brad. În holulde la parter, înainte de a urca spresalon, mă oprește pentru a-mi po -vesti despre cum, în 1867, Școalade sericicultură Vitlimescu-Miro -nea nu, precursoare a liceului agri -col de astăzi, a obținut prima me -dalie de bronz la expoziția univer -sală de la Paris. Atunci, Româniași-a făcut pavilion separat de cel alÎnaltei Porți, ca și cum ar fi fostindependentă.

Însă la temelia școlii de astăzistă Institutul de educație pentrufiii de nobili, înființat în 1831, care

l-a avut premiant pe Mihail Ko găl -niceanu. Mărturie stă o pagină dinAlbina Românească, înrămată peperete, în care este anunțată des -chiderea institutului, dar și caieteale elevilor, cu rînduri arcuite ca li -grafic din penițe îmbibate cu cer -nea lă groasă. „Un an de șco la ri za -re costa 2000 de napoleoni, campre țul a 250 de hectare de pămînt.Deci, mămuca și tătuca, pentrupatru ani de studii, vindeau 1.000de hectare. Elevi au fost Dimitrie și

Grigore Sturdza, băieții lui Sturd -za, Mihail Kogălniceanu și alți puide mari proprietari.” Mai apoi,printr-un decret al regelui Carol I,s-a înființat Școala fermă de agri -cultură Galata Miroslavei. Aici sereparau și automobile aduse dinGermania, Franța sau Anglia, însăîn ’74 „își întrerupe activitateapen tru că nu mai erau bani pentrueducație. Nu știu, parcă îmi sunăfoarte cunoscut.”

Vitrinele din camere decămin

Piesele de port popular sîntpăs trate în altă încăpere, în salonulpalatului, folosit de profesor casală festivă pentru activități aleelevilor. Aici găsește uneori ușadescuiată, chiar dacă din încăperenu lipsește nimic, nici măcar ia dinborangic auriu de China, cea maifină mătase naturală, care stă în vi -trină de 30 de ani. „Ei, azi e în -cuiată ușa. E și mai întuneric însala asta, numai bun pentru o fan -tomă”, glumește profesorul întimp ce înconjoară masa mare, ro -tundă, și scaunele cu spătar înalt.De-a lungul pereților sînt expusecostume populare, brodate cuînflorituri, unele unicat cum esteun costum bărbătesc de poprican.

Cel femeiesc, perechea, este lamu zeul de la Palatul Culturii. „Demulte ori, autoarea nici nu știacarte, însă crea niște opere deartă”, talentul moștenindu-se de lamamă la fiică.

Pînă în sala cu obiecte din gos -podărie, profesorul a deschis rarvitrinele. Aici însă dă geamul desticlă la o parte și scoate o bîtădintr-un lemn deschis la culoare,cu un capăt bont și cu mînerulsculp tat, care nu ajunge de laîncheietura mîinii pînă la cot. „Oascundea așa, sub mînecă, nu-l ve -deai, ziceai că-i om cinstit și nu maice îți dădea în cap. Nu te omora,dar nici mult nu mai aveai. Con su -mau inventivitate pe lemneleastea.” Dincolo, în ultima în că pe -re, pe rafturi aranjate ca într-o ga -le rie stau vase și oale de tot felul,așe zate de parcă ar urma ca lutulsă se usuce. Lîngă un ulcior pentruciorbă fierbinte care era dusă co sa -și lor de gospodine stă fixată peperete o fotografie cu o femeiepur tînd batic pe cap, așezată întrezeci de oale de lut, iar între celedouă ferestre stă agățat un tablou„realizat de o pictoriță țărancă dinBanatul sîrbesc. Sînt cunoscute întoată Europa. Un tabloaș dintr-ăsta e vreo 200 de euro”.

Și exponatele adunate de pro-fesor sînt cunoscute peste granițe,unele din ele fiind trimise la ex po -zi ții în Canada sau Japonia. Nu -me le celui mai mare muzeu etno -gra fic din Moldova este pronunțatcu zeci de accente. Printre oaspețise numără și rectori din Strass -bourg, China sau America, dar șifoști elevi ai școlii care au locuit încamerele palatului, transformateîntr-o vreme în cămin de băieți. Însala festivă erau 70 de paturi su -pra puse în locul în care sînt acumvitrinele cu straie populare. Un di -rector de școală din Republica Mol -dova, venit în vizită cu elevii săi,cînd a intrat în fostul salon al co na -cului, „a fugit la fereastră și îmiarăta cu degetul: «uite, aici am dor -mit între ’40 și ’43, aici a fost patulmeu!»”, rîde domnul Bunea.

Portret de prinţesăTot ca un cămin a funcționat și

în timpul principesei Sturdza, cîndea a înființat un orfelinat pentrucopiii celor căzuți pe front, ca maiapoi să întemeieze „So cie ta teapentru ocrotirea orfanilor dinrăzboiu”, fiind instituite 270 deșcoli similare în țară. Sub con du ce -rea prințesei și prin alăturarea re -gi nei Maria ca președinte de onoa -

re, asociația a ajutat 340.000 de or -fani din toată țara pe care i-a hră -nit, îmbrăcat și instruit, uneori pî -nă la terminarea facultății. Șefii depromoție care se căsătoreau cu unalt orfan de la o altă astfel de școa -lă primeau de la prințesă 10 hec ta -re, car cu boi, o vacă și o sumă debani pentru a-și construi o gospo -dă rie.

Și profesorul Bunea cunoaș teun astfel de absolvent, orfan deambii părinți. Cînd tatăl i-a muritpe front, iar mama de tifos, a ajunsla palatul din Miroslava. A termi -nat studiile și, fiind remarcat deprincipesa Olga Sturdza pentru in -teligența sa, i-a devenit avocat.

Aceasta a fost și președintelecomitetului de părinți de la Co le -giul „Costache Negruzzi”, unde aufost elevi cei doi fii de-ai ei. Cîndunul dintre ei a rămas corigent, eaa cerut să fie lăsat repetent să seînvețe minte. Ținea la disciplină șiîi încuraja să facă sport și să ci teas -că, iar în timp ce alți fii de ne gus -tori mergeau la școală cu auto mo -bi lul, cei doi erau aduși cu trăsura.Sîmbăta sau duminica invita lamasă colegii fiilor săi, îi îmbrăca șiîi educa cum să folosească tacîmu -rile. „A fost o femeie de-o inte gri -ta te morală formidabilă și cum afost răsplătită? Tipic românește”.După o pauză ca un moment dere culegere, profesorul povesteștecă „în perioada foametei a adustrenuri peste trenuri cu alimentedin Țările Nordice, în special, afăcut cantine populare și a salvat omulțime de lume. Tovarășa AnaPauker, din gelozie pe dumneaei ,a băgat-o în pușcărie, unde a statpînă în ’64”, iar apoi într-undomiciliu forțat la demisolul uneiclădiri în Galata. În România apierdut tot, așa că a reușit să pleceîn Franța, unde a și murit.

Aici, la muzeu, amintirea îieste păstrată, ca un omagiu, înportretele de pe perete. Priveșteîntr-o parte, iar bărbia îi umbreșteșiragul de perle. Nu zîmbește, darîn ochi îi citești noblețea. Aceeacare nu dispare odată ce pleoapelesînt închise. n

10 POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 463 | 14-20 octombrie 2013

Palatul de sub oblăduireaprincipesei Olga SturdzaÎn sălile conacului se deschid rar vitrinele.

Clădirea a funcționat inițial ca un cămin.

Mergem imediat la muzeu, numai să îi liniștesc pe neastîmpăraţi”,spune calm domnul Dumitru Bunea, profesor de filosofie la LiceulAgricol „Mihail Kogălniceanu” din Miroslava. El a transformat palatul

Sturdza de peste drum de școală în cel mai mare muzeu etnografic dinMoldova, iar cu timpul i-a devenit și director. Piesele pe care le adună dezeci de ani îi poartă amprentele, ale lui și ale elevilor săi, care l-au ajutatsă umple vitrinile cu iile, brîiele sau ștergarele moldovenilor. În curtealiceului, castanii își leapădă carcasele spinoase și le împrăștie pe alee. Peaceeași cărare, principesa Olga Sturdza își purta trena rochiilor, cu zeci deani în urmă, cînd se plimba pe lîngă palatul de peste drum de școală, încare a locuit. Ca într-o fotografie, istoria acelor vremuri a rămas încamerele cu tavan înalt și iese la iveală ca dintr-o ladă de zestre ori decîte ori profesorul Dumitru Bunea povestește despre principesă și despregeneraţiile de învăţăcei ai școlii agricole din Miroslava.

Elevi au fost Dimitrie și Grigore Sturdza,băieţii lui Sturd za, Mihail Kogălniceanu șialţi pui de mari proprietari.

Exponatele adunatede profesor sîntcunoscute pestegraniţe.


De pe masa de opera]ii la pieptul p\rintelui DamaschinPreotul și-ar fi dorit să fie și medic, dar și dascăl.

Cea mai mare bucurie a sa este atunci cînd convinge tinerele să nu avorteze.

La maternitatea CuzaVodă din Iași, pe lîngăsufletele care se nasc în

sălile de operaţie, mai existăși suflete care prind viaţă înbiserica din curte. De optani de cînd a ajuns aici,părintele Dan Damaschin areîn grijă toate mămicile dinspital, ocrotindu-le atîtînainte de naștere – prinsfaturi și rugăciuni – cît șidupă, cu pamperși sau laptepraf. Însă înainte de aîmbrăca straiele negre depreot, bărbatul era gatapentru o carieră în halatulalb de medic. Acum, însă, areușit să le îmbine peamîndouă și recunoaște căpoate cele mai mari bucuriipe care le trăiește sînt celedin biserica sa, atunci cîndoamenii își refac legătura cuDumnezeu.

Pe strada Cuza Vodă din Iași, încurtea maternității cu același numeîn care se nasc, în medie, 20 deprunci pe zi, se află o bisericuțăaproape cît o cameră de cămin. Epuțin mai îngrămădit înăuntru fațăde restul lăcașelor de cult și nici nuare la fel de mulți vizitatori, însă ceo deosebește este pulsul antrenantal copiilor și rîsetele gingașe aleacestora. Majoritatea celor care vinsă se roage aici sînt viitoarele mă -mici, care tot ce-și doresc este unprunc sănătos și o sarcină cît maiușoară, fără complicații. Printre elese află și cazuri mai delicate, celeale mamelor care ar dori să nască,dar care nu au de unde să cumperemăcar un pampers sau cele ale ti -ne relor care rămîn însărcinate și nuprimesc nici un sprijin din parteafamiliei sau a societății, „fiind pre -sate să renunțe la copil și să facăavort”, după cum îmi povesteștepreotul Dan Damaschin.

De aproximativ opt ani, acestaare în grijă nu doar biserica ci și zecide familii întîlnite în maternitate,oferindu-le ajutoare, de la re chi ziteșcolare și haine, la pam per și, laptepraf sau bani de drum. Ține le gă -tura cu majoritatea credincioșilor,însă de multe ori află cu mîhnire căaceștia au rămas fără lemne de foc,că n-au ce pune de mîncare pe ma -să, sau că au nevoie de un acoperișdeasupra capului. Astfel, și-a spusde fiecare dată că nu-i îndeajuns șia încercat să-i ajute și mai mult.Acum, odată cu deschiderea nou -lui an școlar, preotul a reușit săspri jine copiii a opt familii ne vo ia -șe și își propune să ajute și cîțivastudenți. Asta pentru că greul fa -mi liei, spune părintele, cade ade -sea pe umărul mamelor care abiaies din maternitate. Slăbite și obo -site, femeile trebuie să țină pieptnevoilor de acasă, pentru că de cele

mai multe ori soțul stă nemișcat încîrciuma satului. Iar cînd văd căpreotul le întinde o mînă, simt că l-au prins pe Dumnezeu de unpicior. „Noi ne rugăm împreunăpentru ele, le îmbărbătăm, dar astanu-i suficient. Trebuie să punem șiosul la treabă, pentru că în fiecarezi întîlnești alte mame care, în locsă se bucure că au un copilaș, segîndesc la ce sărăcie, ce foame sauce necazuri au acasă. Și fără să vrei,intri în suferința acestui om, simțiceea ce simte și el”, crede părinteleDamaschin.

De la Hippocrates laDumnezeu

De fiecare dată cînd vorbește,Dan Damaschin pare că îți spune opoveste cu tîlc. Iar cînd ajunge la co -pii, preotul își împreunează pal m e -le ca și cum ar vrea să spulbereîntre degete toate necazurile dinlume, zîmbind discret din colțulgu rii și sperînd, în zadar, să nu seobserve. Pe lîngă faptul că a primitîn grijă bisericuța maternității din2005, părintele Dan îmi spune căde acel loc îl leagă un puls al viețiide care s-a conectat și nu s-ar ve -dea fără el. Totodată, fiind doctorulspiritual al maternității, i s-a îm pli -nit și pasiunea pentru medicină,în trucît acum vreo 20 de ani băr -batul era elev la liceul sanitar șivisa să devină doctor. Însă, în 1992,după mai multe întîlniri cu „uniidintre cei mai mari duhovnici aineamului românesc”, precum pă -rin tele Cleopa, acesta a decis că tre -buie să facă mai multe pentrusufletul său și a pornit să-l caute peDumnezeu. A slujit timp de opt aniîn mai multe parohii din mediulrural, iar apoi părintele Dan Da -mas chin a decis să-și reînvie și cea -laltă pasiune, căutînd să fie „preot

misionar într-un spital”.I-au trecut prin gînd mai multe

variante, printre care și o instituțiede îngrijire pediatrică care i-ar fipermis să trăiască „într-o lume acopilăriei”, însă pînă la urmă aajuns la maternitatea Cuza Vodă,unde a putut fi mai aproape demame și de micuții în fașă. Cîtdespre studiile medicale, bărbatulîmi spune înflăcărat că nu a re nun -

țat încă la ele și că într-o bună ziprobabil că le va duce la bun sfîrșit.Acum, însă, după alți opt ani pe -tre cuți printre enoriașii de pe ho -lurile maternității, părintele rămî -ne impresionat de fiecare dată delupta teribilă pentru viață dusă decătre mame, copii și cadrele me di -cale. Însă această experiență poatesă te și înrăiască, pentru că „dacătu ca om nu înveți nimic din ce seîntîmplă aici, atunci chiar nu ainimic de spus în lumea aceasta”.

Avortul înșală studente Pe lîngă ajutoarele pe care le dă

familiilor nevoiașe, preotul maioferă și niște burse de 500 de leipen tru patru adolescente cu o si -tuație mai dificilă, închiriind, dease menea, pentru acestea și o casăîn care să stea. Ar vrea să extindăacest sprijin la un număr mai marede tineri și apreciază inițiativelefundațiilor care vin în ajutorul lor,însă este de părere că bursele de180 de lei pe care le oferă uneledintre acestea nu mai sînt atît de

potrivite pentru costurile zilelornoastre. Preotul n-ar vrea ca bursape care o oferă el să fie asemă nă -toare celei de merit, întrucît „bursade merit se dă unui copil special.Eu aș vrea să dau bursă și unui co -pil care face profesionala și vaajunge un mecanic bun”. Și chiardacă ambițiile părintelui sînt mari,acesta nu-și face griji cînd se gîn -deș te la micuța armată ce-l susține

din spate. Formată din oamenisim pli, de bună credință, foste pa -ciente, angajați ai spitalului, prie -teni și rude de-ale sale, precum șifamilia sa, echipa din jurul pre o -tului Damaschin adună ajutoare demai multe ori pe an. Tot ei merg șile împart celor săraci, iar părinteleare numai cuvinte de laudă pentruefortul lor. „Oamenii pot face lu -cru ri frumoase”, îmi spune DanDamaschin amintindu-și amuzatde o întîmplare de acum cîțiva anicînd a oferit unei familii nevoiașe ovacă care a fătat mai tîrziu. Re cu -nos cătoare, familia a dăruit maideparte vițelușul altor credincioși,umplînd astfel inima preotului dela Cuza Vodă de bucurie.

Cît despre celelalte bucurii, pă -rintele recunoaște că se simte unom privilegiat, deoarece trăieștefoarte multe clipe plăcute. Însă celmai împlinit se simte cînd la ma -ternitate vine o studentă cu in ten -ția de a face avort și, pînă la urmă,lasă copilul să trăiască chiar dacăta tăl și prietenul nu o mai primescacasă. „La fel de minunat este și

atunci cînd vezi că sînt sute demame care nasc miraculos, deșidin punct de vedere medical numai aveau șanse. Și desigur, cîndmai vezi că dintr-o familie nevo ia -șă un copil face carte și este pre o -cupat de viitorul său, fără să seînchidă în cercul vicios al alcoo lu -lui sau violenței, îți crește inima debucurie”, îmi mărturisește preotul.

O altă preocupare a preotuluide care nu a reușit să se ocupe atîtde mult precum ar fi destul estemeseria de dascăl. A reușit doar sățină cîteva ore de religie, însă dinca uza celor peste 200 de ore pe lu -nă pe care și le petrece ca misionarîn spital, abia dacă mai apucă săgăsească o fereastră de 2-3 ore încare să poată să iasă la o plimbarealături de familia sa. Recunoaște căi-ar fi plăcut să se apuce și deliteratură, însă mai degrabă și-arvedea cei patru copii crescuți lacasele lor, știind că i-a trimis măcaro dată să stea la coadă la Sfîntă.

De asemenea, părintele Damas -chin este de părere că ieșenii artrebui să fie mult mai entuziaști fa -ță de aceste sărbători, întrucît din -colo de aglomerația de pe trotuare,sau tradiționalul foc de artificii datde către primărie, se află încăr că tu -ra duhovnicească a celor cîteva zilede hram. Iar rugăciunile peleri ni -lor care vin în număr de cîteva sutede mii de suflete, „ne fac să trăimpuțin într-o lume cerească. Esteteribil să asculți cîteva ceasuri cîtstai acolo poveștile oamenilor șiminunile pe care Dumnezeu le-aînfăptuit prin Sfînta Parascheva.Este o experiență unică, neînțe lea - să dacă stai acasă în fotoliu. Așa șiaici în bisericuța mea. Dacă vrei săsimți bucuria sufletească, trebuies-o cauți”. n

De aproximativ opt ani acesta are în grijă nudoar biserica, ci și zeci de familii întîlnite înmaternitate, oferindu-le ajutoare, de la re chi zite școlare și haine, la pam per și, lapte praf sau bani de drum.

de Iulian BÎRZOI | [email protected]

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 463 | 14-20 octombrie 2013

11

DansulScena din Sala Mică a Teatrului

Luceafărul nu a dus în brațe doarteatru, ci i-a primit pe AndreeaGavriliu și Ștefan Lupu cu specta-colul de dans contemporan „ZicZac”. O poveste animată și inter -pre ta tă animat, cei doi artiștimimînd un cuplu supervizat de unDJ a cărui muzică îi manipulează șiîi transformă. Asemenea unor ma -rio ne te, cei doi se lasă purtați de DJ-ul îmbrăcat în blană de urs, cu căștiimense pe urechi. În reprezentațialor, din rochie neagră elegantă șicos tum cu cravată vișinie, aceștiaajung să fie aproape dezbrăcați,purtînd spre final doar un tricoularg. Muzica pe care o aud îi apro -pie, îi atrage, apoi îi face să serespingă reciproc, ca mai apoi să îșialunece speriați în brațe. „Iartă-mă– ceartă-mă, pardon – n-am vrut,condoleanțe – felicitări.” Bivalențaaceasta îi conduce către un orgasm,în urma căruia descîlcesc o serie deproverbe, stîlcite într-un mod amu -zant. Cei doi nu se ceartă, ci, așezațipe scaune, își împart replici ca la unjoc de poker. Dansul se sfîrșește înforma unui triunghi, creînd prin in -ter mediul personajelor și un actnarativ.

PăpușileDe la Teatrul de Ventrilocie din

București s-au născut Romeo șiBunicuța Julieta. Purtați de mînaCrinei Zvobodă, cele două persona -je au stîrnit hohote de veselieprintre copiii strînși vineri dimi nea -

ță în Sala Mică. Spectatorii nu-l cu -nosc pe Romeo Alună, un copil decinci ani cu șapca de pe cap așezatăștren gă reș te, însă răspunsurile amu - zante îl acoperă de aplauze. La în -trebarea „cum îți place gră di ni ța?”,răspun sul este simplu: „Închisă!”

Crina îi propune unui băiețeldin sală să se lase îmbrăcat cît maicaraghios posibil, fiindcă dacă dinmîinile artistei iese „destul decaraghios, atunci trebuie să ne luămla revedere de la el”. Din spate,tînăra își poartă în mîini următorulpersonaj care ridică toți copiii dinsală în picioare, aplaudînd și țipîndla vederea „bunicuței sexy”. Însăbu nicuța Julieta e tristă pentru cănu are mîini adevărate, ale salefiind din plastic moale. Salvarea

vine de la un băiat din sală care îiîm pru mută pentru cîteva minutebrațele care, la îndemnul copiilordin sală, o vor ajuta să gătească, săîși aranajeze părul crețuliu șialbicios sau să dan seze din palme.

PutereaȘapte femei în trupul uneia

singure. Piesa „Felii”, bazată pe unscenariu scris de Lia Bugnar, esteinterpretată de o singură actriță,

Ofelia Popii, de la Teatrul Național„Radu Stanca” din Sibiu, premiatăîn 2008 și 2011 cu cea mai înaltădistincție la Gala UNITER. Sub olumină slabă, aproape difuză, într-un fotoliu stă întins un bărbat.Frînturile scrise de mînă, în grabă,nu au finalitate. „Dragă tati, să nulași...”, „zîmbetul ăla de țap încălduri de pe fața ta”, pe care încercisă le continui în minte. Întregul joceste construit în jurul unui singurbărbat, care marchează viața celorșapte femei. Moartea lui scoate laiveală atît chipul celui care înșală șinu iubește, cît și cel tuturor femeilorinterpretate de Ofelia Popii.

În mod cameleonic, actrița semișcă pe vîrfuri transformîndu-sedin amantă în soție, din fiică înbunică, doar trecînd dincolo deușile pe care stau scrijelite pasaje

din pie să. Plînge, rîde, fumează, seghe mu iește, își aruncă pantofii ca șicum nimic nu ar conta.

InvidiaCreația colectivă inspirată din

„Fata babei și fata moșneagului” alui Ion Creangă trece dincolo desimbolismul deja-cunoscut. Pusă înscenă de Teatrul Tineretului dinPia tra Neamț, piesa „O...ladă” , înregia lui Alexandru Dabija, com bi -

nă uni versul sătesc cu cel creat depo ves tirile lui Creangă. Comu ni -tatea de babe este întîi transformatăîn bo ci toare, apoi în bîrfitoare șiava re du pă bani, iar la final sedestramă și devin personaje alepoveștii origi nale.

Bătrîne, crăcănate sau îndoitede spate, femeile pregătesc înmor -mîn ta rea penultimului bărbat dinsat. „De ce o murit, de bătrînețe?Ei, de prea mult bine. Dar oare cuio fi lăsat averea?”, sînt șușotelilecare plu tesc deasupra celui întinspe tar gă. Trecerile de la o povestirela alta se fac prin intermediulmuzicii compuse de Ada Milea, pe

sunetele blînde ale chitării. Pînă lafinalul piesei te simți captiv însatul mol do venesc, unde fericirea șibunăstarea depind de avere șibogății.

Din lăzile pe care fata babei șifata moș nea gu lui le primesc ies șiintră moravurile unui sat ale căreicomori morale au fost furate.

***Din ecoul lăsat în urmă de

festival s-au desprins bucăți dinviața zilnică, defecte și calitățiomenești, care, ridicate la nivelulscenei, au prins curajul de a fiînfruntate cu cea mai simplă armă:zîmbetul. n

Vinerea trecută, Laszlo Beres ne-a adus o părticică din gerulși crivățul nemilos al Siberiei imaginat de către EvgheniGrișkoveț în „Iarna”. Jucată în sala „Uzina cu Teatru” aTeatrului Național din Iași, piesa a debutat cu imaginea uneizîne îmbrăcate într-o rochie albă și lungă, care, după ce ne-aprimit în interior pe muzica lui Ceaikovski, ni s-a prezentat cafiind Snegurochka, un fel de crăiasă a zăpezilor din basmelerusești.

Imediat, pe scena care seamănă cu un cub uriaș din pînzăalbă cu latura dinspre public lipsă, apar doi oameni zgribulițiîmbrăcați din cap pînă în picioare în niște armuri care să-ipăzească de frig. După ce întorc o hartă pe toate părțile fără săajungă la vreo concluzie, aceștia se gîndesc să detoneze exploz-ibilii din poverile de pe spate, sperînd ca, măcar de dataaceasta, să nu îndure frigul de dragul unui exercițiu. Degeabaînsă, căci cei doi militari se răzgîndesc, iar caninii reci ai tundreiîncep iar să-i tortureze bucățică cu bucățică. Pînă și timpul paresă fi înghețat, cei doi încercînd să-l trezească prin tot felul de

mici conversații. „Arde buza după o țigară...” „– Știi că n-aivoie”, îl previne celălalt încercînd să glumească pe seama sa.„Fiecare părticică din mine vrea să fumeze” ... „Sau e cald, sauplouă” ... „sau ești în cadă beat” ... „sau cauți prin toată casa șinu găsești, și-ți aduci apoi aminte de sacoul de toamna trecută”... „deschizi pachetul, și fumeeeezi”.

Din cînd în cînd „pereții” încep să se despartă, suficient cîtsă încapă o față zîmbitoare. După ce își face curaj, Snegurochkapășește între cei doi bărbați ascultîndu-i cu interes, fiindu-leinvizibilă acestora. Fără gînduri rele, fata îi smulge păcătosuluițigara din mînă și, cu o suflare, o transformă în cristale degheață, pentru ca mai apoi să dispară după ce marchează CarulMic și Carul Mare pe cerul aventurierilor.

Militarii reiau cursul fragmentelor de povestiri și rămășițelede amintiri, trecînd de profesorii din liceu, aventuriledescoperite în cărți și ajung la concluzia că Gulliver a fost unbărbat adevărat. Deodată, realitatea începe să se împletească cuvisul, nefumătorul retrăind o întîlnire adolescentină. Aceastaînsă nu s-a petrecut exact cum încerca el fălos să povestească,iar după cîteva atingeri timide și niște tentative eșuate de sărut,

care au provocat chicoteli în public, revenim la crivăț.De disperare, înfrigurații încep să blesteme gerul și

realizează că e în zadar să-și frece palmele de corp, așa că unuiaîi vine ideea să se culce ținîndu-se în brațe pentru a conservacăldura. „Și dacă mîine dimineață or să ne găsească așa?”,răspunde celălalt care, pînă la urmă, renunță la mîndrie și secuibărește ca un pui de rață în poala primului. Iarăși, ca unghem ce se destramă, poveștile celor doi încep să prindă viață,cea mai tragi-comică întruchipînd o dimineață de Crăciun încare unul dintre militari, deși i-a scris lui Moș Gerilă că vrea obicicletă, primește pînă la urmă un elicopter de jucărie. Ca să-ifacă pe plac „micuțului”, tatăl dă fuga pînă în oraș și se întoarcecu o bicicletă, însă ceva tot nu e bine. „Tată, asta e o bicicletă defete”.

După alte cîteva întîmplări la fel crepusculare, cei doibărbați realizează că Snegurochka este adevărată, și încep să oinvoace asemeni unui ritual, aflînd cu dezamăgire că ea nupoate îndeplini dorințe. Chiar și așa aventurierii nu renunță șivor să se întoarcă acasă împreună cu crăiasa, căutîndu-sereciproc călare pe biciclete, în jurul scenei, în timp ce pe pînzaalbă a cubului ce a ținut loc de scenă apare cu rol parcă de a neamăgi - „Tu ce-ți dorești?” n

12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 463 | 14-20 octombrie 2013

Măștile Teatrului, aliniate pe scena „Luceafărului”

Spectacolele incluse în cea de-așasea ediţie a FestivaluluiInternaţional de Teatru pentru

Publicul Tînăr (FITPT) au purtatchipuri invizibile. Și-au dus cei peste12.000 de spectatori în locul în caretinereţea nu are limite de vîrstă și i-a întinerit timp de o săptămînă, înperioada 5-11 octombrie. La Teatrulpentru Copii și Tineret „Luceafărul”,sălile au fremătat de rîsete șiaplauze pe care publicul le-aîmprăștiat abia după ce artiștii s-audezbrăcat de replici.

Piesa „O...ladă”, inspirată din poveștile lui Ion Creangă.

Piesa „Felii”, bazată pe un scenariu scris deLia Bugnar, este interpretată de o singurăactriţă, Ofelia Popii, actriţă a TeatruluiNaţional „Radu Stanca” din Sibiu.


de Iulian BÎRZOI | [email protected]

Tema principală: „ludicul”.

Două premiere și 200 deartiști pe scena Iașului

Magie [i delir pe-o biciclet\ înghe]at\

A șasea ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru PubliculTînăr a avut ca temă centrală ludicul. În cele șapte zile de festival,organizatorii susțin că dintre cei 200 de artiști din zece țări europene și16 companii teatrale ce au venit la Iași, multe interpretau pentru primadată în România (Teatrul Tineretului Stuttgart, Ateliercuncheon Italia,Teatrul Tineretului Kabarovsk Rusia, Puppentheatre Irene LarosOlanda, Noisy Oyster Marea Britanie). Cele peste 40 de evenimente și24 de reprezentații au inclus două premiere, „Prințul fericit” dupăOscar Wilde, de Radu-Alexandru Nica, spectacol pentru copii și tineretal Teatrului „Luceafărul” și „O...ladă”, a Teatrului Tineretului dinPiatra Neamț, creație coordonată de Alexandru Dabija.

Printre evenimentele din cadrul FITPT se numără lansareaconcomitentă a ediției bilingve a volumului Teatru-Théâtre de DenisEmorine, în capitala Franţei şi în Iaşi, lansarea volumului „Micul Prinț70 de ani- ediție aniversară”, spectacolul „HOP la Iași”, susținut delaureaţii ieşeni ai Galei HOP (Dumitru Georgescu, Laura Bilic, ClaudiaChiraş, Bianca Ioan) și spectacole-lectură aparținînd lui Lucian DanTeodorovici – Unu+Unu și al Mihaelei Michailov – Soldata lu’ buni.

FESTIVALUL ÎN CIFRE

Sub-semnații solicităm în modin sistent să fim audiați în Dosarulcu același nume, în calitate de în -făp tuitori.

Principala noastră în făp tuire,cu care ne mîndrim în mod de o -sebit, este exercitarea votului laReferendum.

Iată faptele: în ziua de 29 seara,cu puțin înaintea închiderii urne lor,am fost chemați să salvăm Ro mâ nia.În momentul respectiv, la între ba reace poate să facă dom nu Dragneapentru noi (făcuse a tî tea), ne-amrăs puns tot cu o în tre ba re: ce pu temnoi să facem pentru domnu Drag -nea?

Ca urmare, după ce am rîs și-am glumit, am părăsit incinta, con -trar dispozițiilor în vigoare, însă înmod organizat, în dricul pri mă riei(cîți am încăput) sau încolonați înspatele acestuia.

Menționăm că i-am dat în ju de -ca tă pentru mărturie mincinoasă

pe cetățenii care au declarat că nune-au văzut la fața locului, respec-tiv la urne. Dovedim cu acte în re -gu lă că noi nu putem fi văzuți,fiind strigoi, adică fantome. Darniș te strigoi decenți, respectați, cu -nos cuți și apreciați în democrațianoastră.

Declarăm și susținem că nu amvotat decît cei care eram pe listelecircumscripțiilor, o singură dată –ceilalți cerînd urna mobilă.

Care a fost greșeala noastră?Că, după ce ne-am exercitat drep -tul constituțional, ne-am oprit la otombolă cu cîntare, pentru a e fec -tua cîteva dedicații. Fiindcă am ză -bo vit la fața locului mai mult decîtne-am propus, ne-au găsit a treiazi procurorii, cu capul pe capotadri cului, unde ne-au și interogat,se sizîndu-se din oficiu nu pentrufap tul că am votat, ci pentru că eraprima oară cînd se confruntau cugrup atît de mare de strigoi mah -muri.

Aceasta este măreția Drep tu -lui: domnu Dragnea nu poate ficon damnat doar pentru faptul cănoi am ținut morțiș să votăm.

Respetele noastre! n

Cînd mi s-a propus să îmi dauși eu cu părerea despre dosarul„Fra udă la referendum“, am căzutîntr-o capcană. Adică, să zic așa,m-am adîncit în dosar, încercîndsă-mi conturez o părere personalăși obiectivă despre prestația in cul -pa tului Nicolae-Liviu Dragnea. Amparcurs și articolele aferente su -biectului, ba și comentariile desub sol, care, fiind însă un subiectcu multe chichițe juridice, au fostchiar pe subiect, semn că „hater“-iipreferă să-și lase gîndurile otrăvitela alte articole. M-am pus pe pu ri catși rechizitoriul. Ei bine, capcana re -zi dă în faptul că am fost ispitit săiau în serios ceva ce, de fapt, n-amcompetență să judec. Nu știu să văspun dacă Dragnea și-a și constrînstrepădușii să a du că lumea la vot,ceea ce ar fi ilegal, sau pitoreștileînregistrări i lus trea ză doar îndem -nu rile baronului pesedist să fierugați frumos oa me nii să voteze,ceea ce pare exact atît de legal cît săfie rugați frumos să nu voteze. Darnu decid eu în a cest caz.

Ceea ce însă poate decide ori -cine e de bună-credință e că or ga -ni zarea referendumului a fost o mi - zerie, din momentul în care a fostanunțat, apoi i s-au modificat re gu -li le, pînă în momentul de față, încare unui vicepremier i se pre zintăfile din dosar privind voturi mul -tiple pe care Dragnea le cu noaștemai bine chiar decît pro curorul

care a instrumentat cazul.Să trecem și peste constatarea

a gramată a boierului roșu, care ve -de că nici pe moșia sa nu

iese so co teala la vopsea (celebrareplică a lui Dragnea „aveți decît38% prezență în Alexandria…“),urmată de un ui mitor reviriment lanivel de pro cente anti-Băsescu)…Zic doar că, înainte de a-lcondamna noi înșine în afara săliide judecată, să-l e lo giem peDragnea, pentru că le-a fost dragmultora la referendumul de demi te -re a lui Traian Băsescu. S-a com -por tat exact ca șefulețul dat în mă-sa, care îi freacă pe toți de le sarochii, dar care îl privesc cu re -cunoștință bovină. OK, a coor do -nat, vai cît de pompos sună, un sis-tem informatic complex, care i-aper mis să dea cu biciul și-n Vran cea,și-n Gorj, și-n Olt, nu doar prin tre„teleoltenii“ săi, un pic rămași înurmă cu tehnologia și cu mecanis-mul de a vota disciplinat, precummorții de pe listele suplimentare.

Acest dosar, oricît s-a discutattoată seara la televizor, la cîrciumăsau la păcănele, cuprinde în el fo -tografia unui exercițiu electoral ra -

tat. Nu din pricina tombolelor cupremii și ordinelor date în secțiilede votare, ci a traseului ulterior.Practic, cine a cîștigat referen du mul?Și cine l-a pierdut? Păi Drag nea, dintabăra celor care aparent au rămascu buza umflată după re fe rendum,n-a ajuns vicepremier, jupîn pestenenumărate surse de bani frumoși(cel mai recent, și vă mu itor de fon-duri pentru dez vol tare rurală)? Iaracest război civil, în care nu s-amurit decît de rîs pen tru atîteanumărări și con tes tări, nu cumva s-a încheiat printr-un armistițiu, a seciti pact de coa bi tare, și acelacontestat de be li ge ran ții care serăzboiesc și pe timp de pace?

Bref, n-o să aflați de la mine da -că Dragnea e vinovat și-n fața legiipentru că s-a ocupat atît de mult,u nii i-ar zice infracțiunea defolosire a influenței bla-bla-bla, caun soldat credincios al celui maimare partid de la noi. Totuși, am oîntrebare simplă: de unde naiba sîntatît de mulți antimaghiari în Te le -or man, Vrancea ori Gorj care să firezonat la mesajul „Vreți ca pesteromâni să decidă Ungaria? Ve nițila vot!“. OK, intră într-o re țe tă ve chede ațîțare a na țio na lis mu lui pri mi tival multora dintre noi. Însă tot măuimește Dragnea prin capacitateade a găsi anti ma ghiari printre ăiacare n-au picior de ungur pe la ei!Păi nu-i nedrept ca un asemeneaom să ajungă in cul pat?... n


Referendumul, un dosar cu demitere subit\Liviu Dragnea a fost trimis săptămîna

trecută în judecată pentru dosarulprivind organizarea referendumului de

demitere a președintelui Traian Băsescu din2012. Procurorii DNA susţin căvicepremierul este suspectat de instigare laviolarea votului secret de către membriibiroului electoral și asociere pentrusăvărșirea de infracţiuni. Mai mult decîtatît, președintele PSD este acuzat și deinstigarea la promisiune și oferirea de altefoloase în scopul de a determina votulcetăţenilor și de a crește rata de prezenţăla vot la 60%. Stenogramele procurorilor auscos la iveală conversaţii în care vicepre -mierul instiga la ură împotrivă maghiarilorîn 2012. Anul acesta, Dragnea se referea laungurii din România cu alte sentimente:odată cu regionalizarea, le dădeaposibilitatea să-și aleagă steagul propriu înteritoriu.

Pînă la 60% mai e, trebuie anunțată o tombolă.

Procurorii n-au crezut în recensămîntul lui Dragnea.

13CAP ÎN CAP

Lelia MUNTEANUsenior editor

Horia GHIBUŢIUredactor-șef la

revista FHM

Asociaţia DecedaţilorTeleorman: cum ampărăsit incinta

DRAG NE-A fost referendumul!

Privit din alt unghi decît cel strict juridic, dosarul fraudeila referendum în care a fost trimis în judecată vicepremierulLiviu Dragnea mi se pare a fi o sursă bogată de inspirațiepentru un scenariu de film. Un regizor de talent ar găsi acolotot ce îi trebuie pentru a face portretul caricaturii politice încare s-a transformat democrația din România. Cetățeniiinformați și responsabili sînt priviți ca o masă de manevră ,organele puterii locale, ca și organizațiile PSD din teritoriu,fac parte dintr-un imens mecanism de presiune condusastfel încît să mituiască electoratul - prin tombole, de pildă -sau să-i întoarcă mîna la spate. Mai mult, PSD, prin baronulbaronilor, alias Liviu Dragnea, s-au substituit instituțiilorstatului cu atribuții în procesul electoral – în speță birourileelectorale – pentru a controla procesul electoral, mai alesparticiparea cetățenilor la vot. Dacă momentul referen du -mului a fost unul trist și penibil, pentru că președintele arămas în funcție nu datorită sprijinului popular, ci grație

absenteismului, care nu echivalează cu o susținere mai maredecît respingerea, dosarul referendumului are de faptproporții catastrofale, pentru că radiografiază sistemul demanipulare a votului în România, căci nu există nici unmotiv să credem că s-a procedat altfel la alegerile locale șilegislative. În demascarea metodică și profesională a acestuimecanism infam consta marele merit al procurorului DNALucian Papici, cel care a instrumentat dosarul fraudei lareferendum, iar reacția paranoică a lui Victor Ponta, care aîncercat să-i intimideze pe procurori încă din fazaadministrării probelor și nu a renunțat la tentativele deinfluențare a justiției nici după trimiterea în judecată a luiLiviu Dragnea, ne îndeamnă să fim convinși că procuroriiDNA au atins un nerv vital al culturii și practicii politice a

PSD. Morala acestei istorii este că doar procurorii pot face

ordine în politica românească, pentru că nu putem conta pesocietatea civilă sau pe prea mult spirit civic la nivelulsatelor și comunelor. Am afirmat desigur, implicit, că practi-cile electorale ale PSD sunt adesea de natură penală. Ce potface însă procurorii în fața imenselor presiuni politice care sefac asupra lor, căci Lucian Papici și adjuncta sa, MarianaAlexandru, au plătit cu retrogradarea curajul de a-și fi făcutdatoria? Răspunsul l-au dat destul de limpede LauraCodruța Kövesi, UE și SUA: să nu renunțe, pentru că niciBruxelles, nici Washington nu sunt dispuse să tolereze dera -paje la capitolul justiție, după cum au spus fără echivocdiplomații olandezi, britanici și americani aflați la Bucureștiprecum și purtătorul de cuvînt al Comisiei Europene.Datorită acestor intervenții externe guvernul a fost nevoit săcapituleze și să facă alte propuneri pentru conducerea secției1 a DNA, iar Mariana Alexandru a primit șefia secției careurmărește infracțiunile conexe faptelor de corupție.

Citiți continuarea pe www.opiniastudenteasca.ro

Portret de ]ar\

Rodica CULCERjurnalist freelancer

În orice film ar juca, Morgan Freeman a -tra ge întotdeauna atenția publicului. Așa s-aîntîmplat și cu „Now you see me” (n.r.Acum mă poți vedea), care deși a strîns cri -tici negative, acest lucru nu i-a alungat pefanii actorului. Mai ales că acesta a jucat a -lături de nume precum Mark Ruffalo,actorul care i-a dat viață lui Hulk, WoodyHarrelson nominalizat pentru cel mai bunactor, sau Michael Caine, care l-a întruchipatpe Alfred, majordomul lui Batman.

„Now you see me” se concentrează înju rul poveștii a patru magicieni talentați,însă care nu au prea mare succes pe contpro priu. Lucrurile se schimbă însă atuncicînd sînt aduși împreună de o organizațiesecretă numită „The Eye” (n.r. Ochiul), carefa ce dreptate furînd de la bogați și îm păr -țind banii săracilor.

The Four Horsemen (n.r. Cei patru că lă -reți ai Apocalipsei), cum se autointitulează,

re ușesc să se facă cunoscuți încă de la primareprezentație, cînd jefuiesc o bancă din Fran -ța deși ei se află în Las Vegas. Atenția pub-licului din întreaga lume este brusc captatăde magicieni și spectacolele lor, acaparînd

peste noapte milioane de fani, mai alespentru că iluzioniștii nu au păstrat baniipentru ei ci i-au împărțit publicului.

Devin astfel un fel de haiduci modernicare în loc de săbii sau pistoale folosesc ilu -ziile, tehnologia ori hipnoza și dau impresiacă într-adevăr au abilități supranaturale.

Încă nedumeriți de modul în care a fostrealizat numărul de iluzionism, autoritățilenu pot decît să aștepte o explicație. Iar a ceas -

ta vine de la Morgan Freeman, al cărui unicscop este acela de a deconspira nu me re le deiluzionism aparent inexplicabile.

Urmează apoi o serie de anchete ale FBI-ului, urmăriri vertiginoase, bătălii ale mințiiși numere de magie menite să le încurcepistele agenților federali. Acestea sînt in ge -nios îmbinate cu tachinările permanentedintre cei patru călăreți, iar modul în careagenții federali sînt duși de nas stîrnesc șiacestea rîsul.

„Now you see me”, deși mai curînd unfilm popcorn, fără mesaje ascunse sau cu opoveste foarte puternică, a reușit să aducăîncasări de peste trei sute de milioane dedolari. Pe lîngă profiturile uriașe filmul arămas și în primele zece poziții ale boxoffice-ul american timp de șase săptămîni,iar succesul acesta i-a determinat pe pro du -cători să anunțe și o continuare a poveștii.De altfel, modul în care s-a sfîrșit producțiace rea o a doua parte, multe dintre enigmeleacesteia rămînînd nerezolvate, semn că„Now you see me 2” era deja plănuit. n

„Sunt după-amiezi care au ceva din tristețeaunei crime nereușite.”

În limba română, atunci cînd nici o tra -du cere nu-i filtrează cîtuși de puțin ni hi lis -mul, Cioran pare să-și scoată gîndurile lasoa re. Însă în „Razne”, volumul de rătăcirigăsit de criticul Constantin Zaharia în ar -hivele Bibliotecii „Jacques Doucet” din Pa -ris, soarele nimicește ca fulgerul, iar luminae totuna cu extazul, dar și cu scîrba. Toateororile lumii lovesc ființa în același timp,apocaliptic, nu pentru a o testa, ci pentru-a otrezi. Iar starea de deșteptare cețoasă,greoaie de după atac e chiar cea spre care teîmping „raznele” lui Cioran.

Volumul a apărut pe rafturile româneștila sfîrșitul anului trecut, cuminte, fărăzgomot. Gîndurile și metaforele de războiale filosofului, strînse în „Îndreptar pă -timaș”, erau ultimele frămîntări în limbamaternă găsite printre manuscrise, așa că„raz nele” au venit ca o mîngîiere, fie ea șiuna care zgîrie. Poetice, adesea contaminate

de lirica lui Blaga, frînturile de text aubogăția unor pilde fără voia lui Cioran. El nuvrea să predea „viața ca un accident per ma -nent”, însă o spune obsesiv în atîtea formeîn cît slăbește, într-un final, rezistența citi-torului la pesimism. Dureroase, cinice, im -perfecte, episoadele ce compun volumul nusînt „razna” pentru că s-ar rătăci în afara fi -lo sofiei cioranești, ci pentru că, deși aparținaceluiași sistem, ele rămîn un mănunchi derăz lețiri, de gînduri care nu pot naște,singure, o carte.

„Razne” se dezvăluie, la fel ca „Si lo gis -me le amărăciunii”, drept un volum post be -lic disprețuitor față de viață, scris de un Cio -ran „foarte sărac și foarte cinic”, așa cum seca racteriza el într-un interviu în 1984. Pa ra -do xal e faptul că același om din scriitura că -ruia se decupează o infinită osteneală, o ne -pu tință care-l leagă de mîini și-o empatietandră cu moartea nu face decît să se salvezeprin cuvinte. Prin „Razne”, Cioran se pu ri fi -că de suicid, ca să mîntuiască o viață din ca -re, spune el rigid, „trebuie să facem un sonetsau să ne spînzurăm.” n

ADUSE DE TORENȚINumărul 463 | 14-20 octombrie 2013

AS

TR

ELE

DIX

IT

14

Părinții îțitrimit maipuține pacheteașa că tegîndești

metode de a face rost demîncare. Ai vizitat dejatoate rudele, colegii și pri-etenii.

Te enerveziatît de desde cînd aiînceputfacultatea și

te gîndești serios să teapuci de yoga. La ce colegiai în an ar funcționa doarterapia prin electroșocuri.

Săptămînaasta le-ai pusgînd răucolegilor de laserviciu. Vei

munci de două ori maimult decît ei, îi vei aduceîn fiecare dimineațăcafeaua șefului.

De cînd te-aimutat cu pri-etena stai înfiecare zi înbucătărie

gătind tot ce-i trece ei prinminte. Privește parteabună, măcar nu mai daibani pe restaurante.

De osăptămînă numai dai pe lafacultate deteamă să nu

te murdărească ciorile depe Copoul. Ieri ai făcutînsă comandă pe internetde pușcă și de cartușe.

Te-ai hotărîtsă terăzvrăteștifață de șefităi, dar nu știi

cum să le transmiți asta.Îți lipsește însă curajul șide aceea iar vei face o micăgrevă japoneză.

Cioran [i masacrele suflete[ti

FĂ UN STOP-CADRU

de Andrei MIHAI | [email protected]

de Anca TOMA|[email protected]

Samson, cel închipuit de V V Brown, eslab și supus. Puterile i-au fost luate și el afost secătuit de orice încercare de-a riposta.În artiști, V V Brown vede cîte un supraomcare reușește să spargă carcasa în care a fostînchis, la fel cum a făcut și ea. Tocmai deaceea și-a deschis propria casă de producție,la care a lansat cel de-al doilea album al său,„Samson & Delilah”. Recunoaște că a fost șiea slabă, cîndva.

Încă de la prima melodie, „Substitute forLove” (n.r. Înlocuitor pentru iubire), teizbește vocea plină, desprinsă parcă dintr-uncor. Pielea îți este pișcată de fiori cînd glasullui V V Brown lasă în urmă ecouri, fă ră a fiascuțit sau ridicat. E și poruncitor, dar șidojenitor în același timp și așa e în toate ce le11 piese, cînd cîntă despre despărțiri, a -mintiri sau introspecții. Nu mai e acompani-at de instrumentele clasice, ci de tonurielectronice, care contrastează cu gravitateavocii. Doar în „Like Fire” (n.r. Precum focul)intonațiile lui V V Brown prind viață și

domină acordurile sintetizatoarelor.Albumul pare confesiunea unei povești

de dragoste, de viață, scrisă pe pagini de jur -nal în care cerneala s-a amestecat cu la crimi.Nu e o suferință mascată cum a în cer catcîntăreața să o ascundă sub ritmul vioi șijucăuș din piesa „Shark in the Water”, de pe

primul material discografic. În cel de-aldoilea album avem de-a face cu un spiritmatur, sătul să fie neputincios și să-șimototolească ofurile sub zîmbete. Maturpentru că învață să se uite mai întîi înspresine și apoi la alții. Nu știm cine e Dalilaimaginată de V V Brown, dar Samson paresă fie întocmai cîntăreața, care și-a înz dră ve -nit puterile odată cu noul proiect muzical.Pen tru ea, răzbunarea a venit ca o avalanșădin adîncul pieptului și s-a transformat înecouri, născute mai întîi pe portativ. n

Pe urmele Dalileide Cătălina DOBROVICEANU |[email protected]

Mînecile cu enigme

NAVIGHEAZĂ PE-O PAGINĂ DE CARTE

Titlu: RazneAutor: Emil CioranAn: 2012Editura: HumanitasGen: Filosofie

ASCULTĂ DE (LA) NOI

Album: Samson &DeliahArtist: V V BrownAn: 2013Gen: Pop/ Rock

Un film fără mesajeascunse a reușit să aducăîncasări de peste 300 milioane de dolari.

Te izbește vocea plină,desprinsă parcă dintr-un cor.

Titlu: Nowyou see meRegizor: LouisLeterrierAn: 2013Gen: Thriller Actori:MorganFreeman,WoodyHarrelson,Mark Ruffalo,Michael Caine

Ultimul deceniu a fost pentru industria ci ne -ma tografică și cea a jocurilor unul foartezbuciumat, dar ceea ce mulți își vor reamintimai ușor este introducerea constantă a pro-duselor 3D în orice produs al lor. Tehnologia întrei dimensiuni a fost, și încă mai este parțial,una din cele mai longevive apariții care aparcurs variate cărări din diferite domenii,folosind mai multe seturi de picioare.

Ajungem astfel la compania japoneză Nin -ten do, care încercînd să muște și ea din plăcinta3D, a creat în 2011 consola portabilă Nintendo3DS , dar al cărei succes n-a fost tocmai acelașicu cel a predecesorului său, DS-ul, din cauza nu -mă rului mic de jocuri din librăria sa. Aparatulnu are nevoie de ochelari speciali pentru a redaefec tele 3D, factor ce l-a deosebit de restul

produselor din aceeași nișă.Tocmai chichița ce-ldiferențiază de alte aparate portabile de pe piațăeste însă și cel mai mare blestem al său. O primădilemă apare tocmai pe linia de asamblare, unastfel de dispozitiv fiind foarte costisitor derealizat. Iar o astfel de investiție dă naș tere șiunui preț pe măsură, de aproximativ 169 dedolari. Plus transpor tul. De asemenea, efectul3D poate fi foarte dă u nător copiilor sub 7 ani,iar majoritatea a dul ților au reclamat dureri decap după ce l-au folosit prea mult timp.

Nintendo a redresat aceste probleme, și alansat sîmbătă, 12 octombrie, 2DS, o versiunemult ieftină a 3DS-ului. În primul rînd, aceastăconsolă s-a descătușat de efectul vizual, dar înacelași timp și de alte componente. Ecranuldual al 3DS-ului a fost eliminat, în schimb a fostintrodus un singur ecran despărțit printr-omargine de plastic, asemănătoare cu cele de laiPad-uri. Au fost păstrate în schimb toate com-ponentele interne ale fratelui său 3D, astfel fiindcompatibil cu toate jocurile și aplicațiile createpînă acum pentru consolă.

2DS-ul nu a fost primit cu brațele deschisede comunitatea online, majoritatea neîn țe le gîn -

du-i scopul. Unii consideră aparatul un pas îna -poi, cel puțin din punct de vedere tehnologic,iar alții îl prevăd doar ca un simplu moft, princare compania dorește să atragă și pe cei care n-au gustat din ce le oferea 3DS-ulu. Indiferent depăreri, majoritatea acestora sînt de-acord într-osingură privință. Se va vinde mult mai bine de -cît consola soră, dar nici nu va influența preamult cota de vînzare a acesteia, deoarece dinpunct de vedere tehnologic sînt același aparat,doar că unul a renunțat la efectul 3D. n

Vineri, Naționala României defot bal a întîlnit echipa Andorrei.De și formată „parcă de ciobani careau coborît în propriul careu luîndcu ei şi cîinii”, cum spunea CornelDinu despre adversari, aceștia le-au pus probleme tricolorilor. Pînăla finalul primei reprize ai noștri nureușiseră să dea nici un gol pestadionul de la Vella și abia în mi -nu tul 42 Keşeru a înscris pentrupri ma oară. Asta în condițiile careîna inte de meci eram nehotărîți cîtegoluri să le dăm, șapte sau opt. Ne-am demonstrat că unsprezecelenos tru nu este încă bine închegat,iar atacul duce lipsa unui vîrf.

Următoarea repriză a fost unamai favorabilă pentru națională, în -să jocul conaționalilor nu a fost u -nul cu mult mai bun. Aceasta s-apo ticnit în fața unei echipe de a -matori și ne-a arătat că în aceastăformulă de joc nu putem spera larezultate foarte bune în cazul uneicalificări la Campionatul Mondial.Scorul final al meciului, 4-0, nu esteunul deloc mulțumitor. Chiar dacăAr menia a învins Bulgaria în grupaB și, prin urmare, locul secund dingrupa D, în care se află și România,va merge la meciurile de baraj, înmomentul de față sîntem încă în

urma Turciei la golaveraj. Cu toate acestea șansele noastre

nu arată cu totul rău. Avem nevoieca echipa turcă să piardă în fațaOlandei marți, iar asta ne-ar trimitedirect la meciurile de baraj.Încrede rea unui rezultat favorabilpentru noi la meciul Olanda-Turciaeste cu atît mai mare avînd învedere rezultatul meciului de vi -neri în care echipa din țara morilorde vînt a spulberat Ungaria cu sco -rul de 8-1. În plus, batavii au a nun -țat deja că vor trata cu seriozitatejocul de marți. În cazul unei victoriia ceș tia vor fi primii la urna valoricăpentru tragerea la sorți a grupelorCupei Mondiale din 2014, ceea ceîn seam nă că vor avea adversari maiușori la turneul final.

Chiar și așa, în momentul defață sîntem la mîna Olandei, iaracest lucru nu este deloc măgulitor.Avem jucători valoroși, tineri și cudorință de afirmare, însă ceva paresă ne țină în loc. Pînă nu vom găsi osoluție și un liant pentru naționalăvom rămîne mereu la mîna altorechipe. n

de Andrei MIHAI | [email protected]

ADUSE DE TORENȚINumărul 463 | 14-20 octombrie 2013

Nicicînd nu am prins o CaleaVictoriei mai goală și mai liniștităca-n duminica de acum două săp tă -mîni. Claxoanele, muzica din ma -șini și aglomerația de la semafor afost înlocuită, preț de vreo șase ore,de pet-uri goale, bandă galbenă șimaratoniști care-și călcau pe limiteletrupului și minții pentru a face fațăcelor 42 de kilometri.

În pantaloni scurți, în costumspecial pentru alergat, cu teniși,pan tofi de sport sau desculț, peste6000 de oameni au vrut să vadă cîtde departe își pot păcăli picioarele,ca să ajungă la linia de finish. De ce?Fiecare alergător are propria luimotivație. Unii-s sportivi pro fe sio -niști, alții sunt corporatiști carealear gă pentru numele companiei încare lucrează. Dar cei mai mulțisunt ca Marc Jenner. Își dau seamaîntr-o dimineață că vor să fie partedin acel grup imens de 35.000 de a -ler gători și se pun pe alergat, trans -pirat, înjurat, până își dau seama căpot alerga 42 de kilometri.

Într-o duminică dimineață deaprilie, în 1995, tocmai ce ieșise dela o petrecere și-și aștepta trenulspre casă, cînd, prin fața lui, treceauzecile de mii de oameni care se pre -găteau să ia startul maratonului dinLondra. „Mi-era rușine că eramACEL om care mergea contra lor șimi-am dat seama că vreau să fiuunul dintre ei”, povestește englezulîn vîrstă de 38 de ani. Iar de atunci,a participat la peste 15 ediții alemaratonului londonez.

După o cursă de maraton, spu -ne el, alergătorii se împart în douăcategorii: îi avem pe care spun „nuvoi mai face asta niciodată în viațamea” și cei care zic „voi face astapentru tot restul vieții”. Acolo unde

antrenamentul

riguros nu te mai ajută, trebuie să îțigăsești o mo ti va ție, un scop pentrucare să alergi, iar Marc a decis săalerge în scopuri caritabile. Nu înspandex și maieu, ci îmbrăcat îndiverse costume.

A început ușor, cu un costummedieval care-l reprezenta pe SaintGeor ge, pînă la un costum derinocer de vreo zece kilograme. Într-un an s-a dus la maraton îmbrăcatîn pijamale, pentru că voia să fieultimul om care începea cursa.„Înainte de maraton, întotdeauna aifrica asta că nu vei ajunge la timp,că nu te vei trezi. Eu m-am gînditatunci, de ce n-aș fi eu aceastăpersoană?”, spune englezul. n

DE LA CENTRU

Cum duminicaschimbă vieţi

George GURESCUredactor TVR

15

S-a deschis unnou magazinde haine latine în cartierși toată ziua

stai printre rafturi. Pînă sipatronul a crezut că îi eștiangajată și te-a pus să daicu mopul.

Colegii dela cameraalăturată nute lasă sădormi. În

fiecare seară ascultămuzică proastă cu boxeledate la maximum. Ai însăun plan și o bormașină.

De cînd te-aiîngrășat unpic și nu maiarăți caMorticia

Addams toți colegii s-auîndrăgostit de tine. Deacum aştepţi să veyi cecadouri o să primeşti.

Te-aiîndrăgostitlulea de ocolegă și nuștii cum să-i

spui. I-ai lăsat trandafiri înbancă, i-ai trimis poezii oriai pus să-i fie livrate lacameră bomboane.

Săptămînaasta nu teapropia denici untramvai. O

fostă geloasă ți-a pus gîndrău și te urmărește pestetot să te împingă în fațaroților din metal.

Îți doreștiun hamalfrumos șiputerniccare să te

ajute să-ți aduci pachetulde la gară. Ai tot organizatpreselecții, dar nu s-aprezentat nimeni.

AS

TR

ELE

DIX

IT

SCOR LA PAUZĂ

Românul fratecu batavul

Îl mai țineți minte pe BearGrylls? Aventurierul care urcamunți, înota sub cascade și făceawrest ling cu crocodilii? Și-a ter mi -nat lecțiile despre cum să su pra -vie țuiești în pustietate, însă cei dela Discovery au găsit un nou das -căl într-ale sălbăticiei. De data a -ceasta l-au ales pe Ed Stafford, celcare a intrat în cartea recordurilorpen tru că a străbătut pe jos dis tan -

ța fluviului Amazon. A filmat deu nul singur călătoria de 6.400 dekm, de pe înălțimile munților Anzidin Peru pînă în Brazilia, pe care i-a parcurs în doi ani și jumătate, iarmaterialele au fost difuzate tot peDiscovery Channel.

„Supraviețuire extremă” este ado ua emisiune realizată de Sta -fford și va debuta la același post dete le viziune, pe 15 octombrie. De si -gur, noul proiect nu este o copiedupă cel în care Bear Grylls a fostpro tagonist, singura asemănarefiind viețuirea în sălbăticie. Sta -fford este lăsat de izbeliște pe o in -su lă din arhipelagul Fiji, undetrebuie să se mențină în viață timpde 60 de zile. Producătorii au măr -

tu risit că are la el doar o cameră defil mat și o trusă de prim ajutor,nici vorbă de hrană, apă, haine saucuțite.

Stafford a petrecut trei zile cutribul Komo, de pe insula cu ace -lași nume, de la care a spicuit

secretele supraviețuirii într-un ast -fel de mediu. Aici se află și un aju -tor al echipei de producție, carevine o dată pe săptămînă în loculunde este Ed pentru a-i aduce ba -te rii noi și a prelua materialelefilmate. Însă nici unul dintre ceidoi nu interacționeză, schimbulfiind realizat printr-o cutie poștală.Există și o convenție între aven tu -rier și producători. Acesta poartăla el un dispozitiv de urmărireprin satelit, pe care trebuie să îlpor nească o dată pe zi pentru a learăta că este în siguranță. O fi vreoîncercare de a ne arăta că Staffordnu este un trișor, la fel ca Grylls,ca re își mai lua cîte un scurt con ce -diu la hoteluri în călătoriile sale. n

MAI PLAȚI CA ECRANUL

Sălbăticie 2.0

PRIMUL RĂCNET


2DS, o versiune mult ieftină a 3DS-ului.

Metamorfoza 3D-ului în dou\ dimensiuni


„Supravieţuire extremă” este a do uaemisiune realizată de Sta fford.


ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!

De afară se vede un copil carecîntă la o chitară de două ori maimare decît el. Dinăuntru, pielea țise strînge, iar pe șira spinării simțiun fior cînd Andrei Cerbu intră înpielea de chitarist a lui GaryMoore. Te oprești din orice ai face,așteptînd ca fiecare acord să-țitreacă pînă în vîrful degetelor, pînăla venirea celor de la Antract.Luminile rămîn încă stinse, chiardacă din fiecare colț al localuluimurmură cîteva degete imaginarepe un pian.

„Sînt prea lucid pentru lumeaasta”, se aude, însă buzele nici u nu -ia dintre cei de pe scenă nu par a semiș ca. Ne lungim gîturile și ajun gemcu privirea la separeul de unde a -pa re solistul cîntînd cu ochii în chiși.„Înseamnă că sînteți prea lucizi da căați venit aici”, spune el rîzînd, iarcei de la prima masă îi răspund mes -tecînd din niște felii mari de pizza.

„Ce credeați, că eu nu știu săcînt la chitară?”, ne strigă solistulîn timp ce își pune după gît o

chitară neagră, ale cărei corzi le ciu -pește încet, adăugînd că melo di aes te una autobiografică. „«Chi ta raasta va plăti facturi»” sau «tre buiesă crezi» este genul de cîntec pecare trebuie să îl asculți cînd eștiînconjurat de lu cruri facile, ca deexemplu atunci cînd tot ce auzi la

televizor este des pre nunta Bian căi”,încearcă acesta să glumească. Me -lo diile de dra goste ne înmoaie și neîndul cesc atît de tare încît simțimcum ni se în cle ia ză degetele pecare le ținem pe gî tul sticlei de be re.„Să stau la căl du ră sub pătura ei,să am o figură de pisoi mulțumit,să mă ling pe buze”.

Versurile ne umplu de iubire șinu ne aduc „fluturi în stomac”, așacum ar fi de așteptat. Răzvan de la

tobe, „cel mai sexy toboșar din Ro -mânia”, bate bețele unul de ce lă -lalt, creînd impresia că urmeazăme lodia „With or without you” dela U2. De fapt, e piesa „M-amobișnuit”, una din primele lor pie -se, care, din cînd în cînd, se între -pă trunde cu cea de la U2. Paul cîn -tă cînd în română, cînd în engleză,apropiindu-se de basistul său, pe

care îl mîngîie suav pe chelie. Ba -sis tul, cu curea mov și pufoasă lachitară, rîde, lăsîndu-și privirea înjos.

Sunetul mai tare„Nu prea vă aud cum cîntați”,

urlă în microfon solistul atuncicînd începe „Rolling on the river”.„Înțeleg, motivul e pentru că mîn -cați. Ia să vedem, nu putem cînta și

cu gura plină?”, adaugă acestamușcînd dintr-o felie de pizzaluată de pe masa celor din față.Pen tru că cei din local rîd cu poftă,bă ieții de la Antract combină me lo -dia cu „hopai țurai și țurai”, prin -zîn du-se de cap și țopăind. De labar, două brunete puțin amețite seprind într-o horă în doi, apoi mergpe la fiecare masă, insistînd cu niș -te ochi sclipitori să li se alăture.

În aer nu este miros de băutură,dar se simt aburii care plutesc pescaunele rămase libere. Lumea e înpicioare, aplaudă, se îmbrățișeazăși aruncă picioarele în toate di rec ți -ile. „Pentru că ne aflăm într-un

oraș atît de religios... Va urma uncîntec cu tentă pascală”, se hlizeștesolistul și face semn să înceapămelodia care zice doar „e bine cîtavem oo”. Dezamăgiți că nu aucîn tat melodia „fă, ești frumoasă”,un grup de tineri o cer, solistulspu nîndu-le colegilor săi să în cea pă.„Fă, ești frumoasă, dar ești proas tă,da’ ești proastă oouu”, fa ce cafetele să se bulucească toate la baie,în fața oglinzii. Nu ne mai arde dezbînțuială. Ne-am consumat toatăenergia încercînd să înțelegemdacă în dragoste trebuie să fii orifrumoasă, ori proastă. n

Numai de „două cuvinte” a avut nevoie trupa Taxica să atragă zeci de studenți romantici, înapoi la fa -cultate, sîmbătă seara. Și mulți au răspuns chemării,încovoiați la brațul persoanei care i-a transformat înîndrăgostiți, în Sala Pașilor Pierduți.

Tema care a dominat atmosfera a fost, inevitabil, ceaa iubirii, sau cel puțin așa ne anunță Dan Teodorescu,profitînd de moment pentru a face o glumă referitoarela povestea de dragoste dintre doi studenți. „Amauzit că mica romanță a unui cuplu de studenți a fostvotată pe Facebook drept cea mai frumoasă. Dacăaceștia se află aici, aș vrea să-l întreb ceva pe amorez.Cît e de iubibilă e partnera ta?”. Acel cuvînt a fostsuficient că să prefacă fețele rătăcite în zîmbetevoioase și mîinile împreunate în îmbrățisări legateparcă cu lanțul. „Iubibila” s-a răspîndit foarte repedeîn holul ca de muzeu al instituției și vocile prefăcutedin șoapte în strigăt au cîntat versurile piesei.

Alte glasuri cer, mai în șoaptă, „piesa aia cu cîinii,frate. Era să mă muște unul ieri, și măcar de la Taxi săaud ceva pentru bunăstarea mea.” Povestea tînăruluiatacat de animale este, însă, ignorată, deoarece înseara asta nu „cîinele comunitar” sînt cele mai grele„două cuvinte” de pronunțat, ci altele. Dan Teo -dorescu ne spune cît de complicate sînt, parcă ți seîncîlcesc în gură, mai ceva ca o pereche de șnururi

ude, și abia după vreo cîteva încercări nereușite reiespe jumătate cît ar trebui. Noroc cu publicul sama ri -tean care sare în ajutorul solistului, terminînd fiecaretentativă de a spune „te iubesc”.

Sunete f\r\ direc]iePe cît de larg este holul, pe atît de mare este și mul -

țimea care se-nghesuie pentru a fi mai aproape de sce naimprovizată din scările ce duc spre aulele uni ver si tă ții.Învinși, unii se lasă păgubași, și iau o pauză de țigarăalături de leii nemișcați, privind împreună cu aceștiala strada luminată de candelabrele electrice ale SăliiPașilor Pierduți. Unul dintre tineri, cu plete care-i totintră în ochi, pare puțin dezamăgit de spectacol. „Cîn -tă bine, n-am ce zice, dar păcat de loc, holul este preamare și sunetul se reverberează în toate colțurile. Nuse aude așa de bine”, la care toții colegii de țigară dauaprobator din cap.

Inconvenientul nu pare să afecteze buna dis po -ziție a celorlalți spectatori, care se leagănă în voie lacîntecele duioase și mimează mișcări de dans pe me -lo diile mai ritmate. Trio-ul de chitară al trupei răzbateprin toate colțurile sălii, iar toba răsună mai ceva caîntr-o arenă în aer liber. Baladele sînt primite de pub-lic asemenea unei pîini calde, din care muști cu poftăpentru a avea energia să continui mai departe „pentruo noapte albă cît mai lungă, plină de insomniaciromantici”. n

Muzica și-a făcut de curînd culcuș în RockMusic Café. Și-a pus așternut moale dechitară electrică, s-a învelit cu chitară

bass și tobe și a așteptat să adoarmă. Însă a fosttrezită vineri seara de formaţia Antract. Dupăcîteva melodii de dragoste, cover-uri și frînturide muzică populară, atmosfera a fostasemănătoare cu cea a concertelor cu mii deoameni, în aer liber. La început calmă, la sfîrșitrăzvrătită.

„Să stau la căldură sub pătura ei, să am o figură de pisoi mulțumit“

În aer nu se simte miros de băutură, dar sesimt aburii care plutesc pe scaunele rămaselibere.


de Paul ANDRICI |[email protected]

O Madonă de alt rit

Somnul, inamicul romanticilorSînt aproape 25 de ani de cînd

Ma donna a cîntat pentru primada tă piesa Like a Prayer (n.r.: Ca orugăciune). Cam tot atîția ani cîtare și actualul iubit al cîntăreței,Bra him Zaibat. Deși a trecut maibine de jumătate de secol de cînds-a născut, aceasta încă nu s-a ho -tă rît către cine să se roage. Bo te za tăîn religia romano-catolică dar ne -mul țumită de preceptele și dog -me le Bisericii de Apus, cîntăreațaa devenit în anul 1997 o adeptă în -ver șunată a Cabalei, o ramură mis -tică a Iudaismului.

Pe deplin devotată credinței nouadoptate, aceasta dilua su cu ri ledin fructe și legume ale copiilor eicu apă binecuvîntată de rabini,pur ta haine albe pentru că acestea„atrag energia pozitivă” și l-a con -vins pînă și pe fostul ei soț, GuyRitchie, de care s-a despărțit în 2008,să se convertească la acest cult.Acum însă se pare că artista învîrstă de 55 de ani nu mai estemul țumită cu ceea ce Iudaismul îioferă și este pregătită să-și schim -be din nou orientarea religioasă.Mai nou, aceasta este interesată deIslam, iar partenerul său mai tînărcu 30 de ani o ghidează în des co -pe rirea Coranului, chiar dacă laîn ceputul relației cei doi se certauadesea, avînd convingeri diferite.

Pe lîngă studierea cărții reve-late lui Mahomed, Madonna a în -ce put chiar și construirea unorșcoli pentru fete în mai multe țăriislamice. Asta după ce în 2008 fun -dația „Raising Malawi”, fon da tă

de artistă, a cheltuit mai bine dedo uă milioane de lire din baniistrînși din donații fără ca vreun bansă fi ajuns la copiii cărora le eraudestinați.

Cu toate că, în prezent, aceastaîncearcă să se implice cît poate demult în descoperirea religiei mu sul -mane, personalitatea ei, după cuma declarat artista, nu prea se îm pa -că cu preceptele Coranului. „Credîn puterea comportamentului ri tua - lic însă nu sînt o mare susținătoarea regulilor”, spunea Madonnaîntr-un interviu. Prin urmare, chiardacă pe viitor se va converti în to -talitate la Islam, sînt șanse ca ar tis -ta să nu îmbrace niciodată hainelelungi și negre sau să-și acoperefața cu voal. Nici nu ar avea sens,din moment ce oricum întreagalume a văzut tot ce era de văzut. n

„Cred în puterea comporta-mentului ritualic”

PUNCTUL PE VIP

de Mihai ANDREI |[email protected]

16Chitările care au dezacordat dragosteaRock cu tentă populară.

DIRECTOR: Laura PĂULEŢREDACTOR-ȘEF: Cătălin HOPULELEREDACTOR-ȘEF ADJUNCT: Oana OLARIUSECRETAR GENERAL DE REDACŢIE: Ioan STOLERUȘEFI DE DEPARTAMENT: Iulia CIUHU, Anca TOMA (Portugalia)REDACTORI: Dan CONDREA, Paul ANDRICI, Iulian BÎRZOI, CătălinaDOBROVICEANU, Andrei MIHAI, Mădălina OLARIU, Ana SIPOȘ (Norvegia)PUBLICITATE: Bogdan COBUZEDITOR: Daniel CONDURACHE

Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: [email protected] site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche

Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.

mîntuirea la picioarele Cuvioasei Parascheva · dintre ele este prezentarea unui monolog, a unei...

Documents

Transcript of mîntuirea la picioarele Cuvioasei Parascheva · dintre ele este prezentarea unui monolog, a unei...