BEDACŢrUKEA,

HUŞOT, Piaţo-aar* M .(ÎHiHgl MfrMMâtâ Uk M- n m »Am -

ÎN S E R A T E : a» primase la Adminictn- (Nbk Braşov şi la biraa-

îtta următoare:M m I» M. DikN M uţii, U M ta k M M , B U atf H om . - 1» M * - i M i h a b t ^ l t n i k h M i * 1'* -

poli, BIoekner L Ml

racruL m sE iu m o a . r

A N U L LXXIII.TaJefon: Nr. 226.

„gazeta- apar« IILJUC.Abonam M it |»Mtro Au«tro-Ung«r. : pe an an : ',2 4 cor. h 6 Ioni 12 eor. po trai luni 6 oor. —B-rll 0« Oumlntsi i

patra cor. pe an.Pratra loiliia si străUitate: ;

u m U franci, pe şaaa iaai >0 franci, pa trai laai lo franci.

N-r!l de OiMlaşna 8 fr. m .-* poate pranamara la toata ofleiila poftele pracCm ţi la d-aii aolacteri.

ADonameunil peitri Braso? îLo Administraţia „SAZETEI“. pa1 an 20 C. Pe 6 luni lO C. pe trei luni 5 0 . Ou donai■ c u i : Pa an an t t Car. Pa S ’ f n fÎS Cor. Pa trai luni 0 Cor. Dn exem­plar 10 bani. — Atât abonamla W i ’1 c it | i ineertlanOa ta pliteac u > u .

Nr. 286 Braşov. Joi, 39 Decemvrie 1 9 1 0 .

Şcoala tinerilor oţetiţi.Am avut prilejul să asist mai

săptămânile trecute la o adunare ge­nerală a unei secţiuni de-a societăţii regn ic ol are a comercianţilor.

M’am dus mai mult din curiosi- Cate, căci voiam să ascult prelegerea prfm-secretarului, venit din Buda- pe-Sa, Dr. Szende Bela, pe care toc­mai atunci îl atacase în mod brutal „ Budapest! Hirlap“ pentru nişte pre­tinse vorbe ce le-ar fi rostit în cer­cul „Galilei“ din Budapesta.

Ceea ce am auzit din gura a- «estui tînăr — căci e un om încă ^bia trecut de 25 de ani — m’a pus in uimire.

0 profundă cunoaştere a mate­rialului greu şi vast ce l’a tratat, uşurinţa şi eleganţa predării, şi mai pre sus de toate o modestie nefăţă- *ită, cum numai la un om cu ddevă- ta tă pregătire ştienţifică o putem afla, iată calităţile unui „tânăr“ du­rere nu de-ai noştri, crescut nu în atmosfera lărmuitoare, pretenţioasă şi frazeologă a vieţii noastre publice, ci în şcoala serioasă şi înaltă a societă- t ' sociologice ungare. v<, Aceasta societate în scurt timp V dat neamului unguresc o generaţie întreagă de tineri serioşi şi bine pre­gătiţi, am putea zice aproape savanţi, cari fac cinste şcoalei din care au ieşit.

Şi când am văzut cum acest tâ­năr apostol al societăţii mercantile a ştiut in câte-va clipe să captiveze întreg auditorul, constătător şi din o mulţime de „agrarieni“ după ocupa­ţie, cum a ştiut să ridice pe toţi din­tre barierele convingerilor şi patimi­lor lor unilaterale şi să-i silească a privi lucrurile şi acţiunile omeneşti dintr’un punct de vedere mai gene­ral şi mai omenesc şi cum în urmă

, întreg auditorul, soţi de principii şi Vk adversari de-opotrivă, l’au sărbătorit

\ u aceea însufleţire spontaneă, care

ne-o stârneşte omul superior, dar mo­dest şi simpatic în acelaşi timp, m’am îndepărtat întristat şi cu un mic sâmbure de invidie, ce fără voie a încolţit în inimă, când m-am cuge­tat la tineretul nostru.

Să nu fiu rău înţeles. Nu vreau să contest, că nu am avea şi noi ti­neri de talent — şi ce-i drept in număr minimal — şi tineri cu pre­gătiri serioase.

Ceea-ce nu avem însă, — lip­sa aceasta o simţim îndoit de greu,— e că tineretului nostru ii lipseşte în­suşirea indispensabilă la ori-care tânăr de-o cultură superioară.

Şi însuşirea asta se chiamă mo­destie

Ea e un produs necesar al ori­cărei pregătiri serioase stientifice.

Numai capetele seci şi goale umblă cu nasul ridicat pe sus.

Adevăratul talent, dacă a petre- | cut câţi-va ani ai vieţii studiind din i greu lângă mescioara lui de scris, dacă | s’a îndeletnicit cu problemele mari şi I grele ale esistenţei noastre pe pâ- ' mânt, sau dacă a resfoit paginile is- j toriei, ori în sfârşit a ori-cărui ram | de ştiinţă, e esciiis ca să fie îmfu- \ murat, brusc şi -ofensator faţă de | alţii.

Conştiinţa, că ori-cât ai ceti şi învăţa tot e puţin, aproape nimic pe lângă ce au ştiut şi produs alţii, tre- bue să ne facă smeriţi şi iertători faţă de neştiinţa sau pretinsa neştiinţă a altora.

La noi lucru e anapoda.Şcoala inaugurată de tinerii noş-

trii „oţeliţi“ a rupt şi în direcţia asta cu tradiţiile şi prejudiţiile întregei lumi culte.

Conducătorul acestei scoale d-1 Octavian Goga a dat primul signal, care apoi a fost primit cu multă în­sufleţire de întreaga gardă tinără.

Eu am fost şi sunt şi azi un admirator sincer al talentului poetic a lui Eminescu.

HUm

Dar când i-am cetit volumul de j scrifti politice literare, am rămas uimit în faţa adâncei pătrunderi po­litice, în faţa seriositâţii şi nivelului superior, de unde privea Eminescu chestiunile grele ale politicei noastre, a românilor din monarchia Habs- burgică.

Eu cred, că multe dintre ideile lui politice au şi azi şi vor avea în veci actualitate şi valoare.

In faţa unui astjel de talent „politic“ mă închin şi eu şi poate că l-aşi ierta, dacă s?ar dimite se pilduească despre măgarii din Ardeal.

D-lni Goga însă îi contest drep- | tul, ca să declare de măgari o gene­raţie întreagă de vechi şi tineri lup­tători de pe pământul clasic al ro­mânismului.

Privească d-nul Goga la roadele şcoalei sale şi apoi pue-şi ‘cenuşă pe cap. Ne aducem cu toţii aminte de atacul brusc al Unui anonim din „Tribuna“ fată de d-nul Dr. Mihali zicând, că nu are nici idee de lite-

| ratură, căci aceasta nici nu poate 1 pătrunde până în eercurile în care se | învârte d-nul deputat.

Nu ştim să râdem sau să ne nă­căjim de uşurinţa, cu care „Tribuna“ retrage brevetul de om cuminte ce il dase d-lui luliu Maniu, înnainte de conferenţa din Pesta.

Ai gătat-o, d-nule Maniu, înnain- tea areopagului „Tribunii“. D-ta „ai fost numai — om cuminte“!

Culmea la toate însă o pune co­respondentul din Sibiiu al „Tribunii“*), care în numărul de Crăciun — vezi Doamne — număr festiv al „Tribunii“ esecută nu mai puţin, decât pe trei bărbaţi valoroşi ai societăţii noastre.

Las că atacul faţă de vrednicul director al seminarului Andreian e lipsit de ori-ce gust, dar pe deasupra comite şi un păcat de neertat, când

*) Este d-nul Ilarie Chendi de la Bucureşti. Red. „Gaz. Trans.“

ni-1 prezintă pe d-nul Dr. Eus. Roşea, ca pe un stupid şi un vanitos,

Nu mă simt îndatorat să-l ian în apărare faţă de astfel de graţio- sităţi. Asta e treaba corpului profe­soral şi a sutelor de elevi, cari au ieşit de sub manile lui.

Eu înregistrez numai faptul trist şi condamnabil, când trebue să văd cum de se esecută şi se trag în noroiu în coloanele „Tribunii“ bărbaţi de seamă ai vieţii noastre publice.

Şi toate acestea se fac sub masca sau eticheta primenirii mora­vurilor noastre politice şi culturale, din partea unor tineri cu o cultură europeană?

Iată dde Goga unde duce şcoala d-tale despre măgarii de pe coastele Ardealului!

înainte deci cu opera de pre- menire, sau să-i zicem pe româneşte, de distrugere.

Numai să nu uitaţi vorba înţe­leaptă a lui Ibsen din piesa „Stâlpii societăţii“, când una dintre persona- giile din piesă esclamă cu indignare „Ihr seid die Stützen der Gesell­schaft?“ iar cel apostrofat ii răs­punde plin de resignare: „Sie hat Tceine besseren“.

Noi stâlpii ide azi ai societăţii româneşti, pe cari şcoala d-voastră să îndeletniceşte a-i numii „stupizi“, „măgari“, „gogomani“ şi mai ştie D-zeu ce, bucuros vă facem loc şi ne dăm deoparte să vedem, dacă d-voastră „oţeliţii“ veţi "fi mai . cu­minţi, mai pregătiţi, mai culţi decât suntem nai.

Poftiţi deci d-lorl Nu vă sme­riţi! Că ş i aşa nimeni nu vă crede, că modestia asta nu ar fi pre­făcuta.

(v. mol.)

«FOILETONUL GAZ. TRANS.«j

Vedenia Coşarului.De Selma Lngerlof.

Era pa vremea aceia, când August era împărat la Roma, iar Irod rege al Ie­rusalimului. Şi atunci se întâmplă odată, că se lăsă peste lume o noapte adâncă şi sfântă. Era cea mai întunecată noapte din câte se văzuseră până atunci, că se pă- rea, că pământul se rostogolise în abis. Era peste putinţă să se deosebească apa de uscat şi te-ai fl rătăcit pe cel mai cu­noscut drum. Şl nici nu putea fi în treit fel, căci cerul nu tnai trimetea pământu­lui nici o rază de lumină. Steieie toate se

* Jndbteeră în casele lor, iar luna cu privi- drăgălaşe îşi întorsese faţa dela lu­

me. Şi tot aşa de adâncă, cum era întune- recul, era şi tăcerea şi liniştea. Râurile îşi opriseră cursurile, vânturile nu se mai

K tiiişcau şi odată cu ele se conteniseră foş­netul şî frunzele plopilor. Şi, de sfar fii dus «ine-va la mare, ar fl văzut, că valurile ei nu se mai isbesc de mal, iar dacă ar fi

; pornit prin deşert, urmele picioarelor lui ■ nu Var mai fi scris in dăsip.

TOtUl era împietrit şi nemişcat, pen­tru ca să nu turbure liniştea nopţii celei

sfinte. Iarba nu mai îndrăsnia să crească rouă nu putea să cadă, iar florile nu se îndurau să-şi împrăştie mirosul. In noap­tea aceasta fiarele nu-şi mai pândiau pra­da, şierpii nu ciocni&u cu limbile lor veni- nate, câinii nu lătrau. Dar ceea-ce era şi mai măreţ, era că şi lucrurile neînsufle­ţite nu se lăsau a fi întrebuinţate pentru săvârşirea de fapte rele, ca să nu turbure liniştea sfântă a acelei nopţi.

Nici un drug de fier n’ar fi putut sfărâma o încuietoare şi nici un cuţit n’ar fl fost în stare să Tacă să Scurgă sânge. Tocmai în noaptea aceasta cobora o mică ceată de oameni dela reşedinţa Cesarului din Palatin şi trecând prin Forum, se în­dreptară cătră capitoliu. Chiar în ultima zi senatorii întrebară pe Cesar, dacă ar avea ceva împotriva propunerii de a i-se ridica1 un templu pe muntele cel sfânt. August însă nu îşi dăduse părerea. Nu ştia dacă va fi lucru plăcut zeilor, ca el să aibă un templu alături de al lor şi răs­punse, că mai întâiu trebuie să aducă un sacrificiu de noapte geniului său şi, astfel să afle care va fi dorinţa zeilor în această privinţă. Şi el era acela, eare însoţit de câţi-va credincioşi cobora sâ săvârşească aducerea jertfei.

August era purtat în litieră, căci era bătrân şi mulţimea treptelor Capit iiu!u>

îl obosiau. El însu şi ţinea în mână coli­via cu porumbeii pe cari trebuia să-i Je r t­fească. Şi nu-1 urma nici un preot, nici soldaţi, nici senatori, ci numai prietinii lui cei mai de aproape. Purtătorii faclelor mergeau înainte pentru a lumina calea, iar îii urmă păşiau sclavii, cari duceau altarul triped, cărbunii, cuţitele, tocul sa­cru, precum şi alte lucruri cari trebuiau la săvârşirea ceremoniei sacrificiului. Pe drum, Cesarul vorbise într’una cu credin­cioşii săi şi din această pricină nu obser­vase nimeni nesfârşita tăcere şi linişte, care domnia în noaptea aceia.

Tocmai sus, pe* cel mai înalt loc de pe Capitoliu, care era destinat pentru ri­dicarea noului templu, prinseră de veste, că trebuia să se întâmple ceva deosebit. Noaptea aceasta nu putea să fie ca toate celelalte, căci sus, pe muchea steiului ză­riră cea mai ciudată arătare din câte se putea închipui. La început crezură, că tre­bue să fie trunchiul uscat al vre-unui măs­lin bătrân; pe urmă li-se păru,.că o sia- tue din vremurile bătrâne fusese luată din templul lui Jupiter şi adusă acolo pe vâr­ful «tâncei. In cele din urmă se văzu bine că nu .putea să fie altceva, decât’bătrâna Sibilă. Ceva mai mare, mai ros de'dintele vremii şi cu înfăţişarea unui uriaş nu mai

as ră ei niciodată. Bătrâna Sibilă era

nespus de înfricoşătoare, şi dacă nu s-ar fi aflat Cesarul acolo, toţi ar fi rupt-o la fugă. >Ea e« îşi şoptiră curtenii, »Ea, care poartă pe umeri atâta mulţime de ani câte boăbe are năsipul mării«.

»Oare pentru ce o fl eşit din ascun­zătoarea ei, tocmai în noaptea asta ? »Ce va fi profeţind «a Cesarului şi Împărăţiei, ea care îşi scrie profeţiile pe frunzele ar­borilor şi ale ierburilor, şi vântul le poartă cătră acela, căruia sunt trimise ? Şi erau atât de înspăimântaţi, încât, dacă Sibila ar fi făcut o singură mişcare, ar fi oăzutcu toţii în genunchi ori cu feţele la pământ. Dar ea stătea aşa nemişcată, ca şi când ar fi fost de piatră. Şedea Jos pe margi­nea prâpăstiei şi ţinându-şi palm ast răşină de-asupra ochilor privea aşa ţintă în în- tunerecul nopţii.

Se urcase acolo spre a vedea mai bine cele ce aveau să se întâmple în de­părtări. In aceiaşi timp, Cesarul şi cu cei dimprejurui său băgă de seamă efit de gros era întunerecu*'nopţii.

... Nu-ţi puteai vedea mâna. Şi ce tă­cere, ce linişte! Nici' murmurul, surd al Tibrului nu se ri^l liJSfizea! însuşi aerul părea, că-i apasă şi începură să le curgă sudori pe frunţi, iar mânile lor ei an tară de puteri. Şi gândiră, că aie să se întâm­ple ceva grozav. Dar nici unul nu .ynia să.

i

GA Z E T A T R A N S I L V A N I E IPagina 2. Nr. 286 - M i

Vampirul. Din când, In când Fana­rioţii din Constantinopot îşi întind ghiara spre malurile Dunării, voind asemenea vampirului, a mai suge sânge, ca pe vre­muri, din corpul poporului românesc.

Din Constantinopoi se anunţă, că pa­triarhul ecumenic şi-a reînoit reclamaţia în chestia averei mănăstirilor secularizate din România.

Această reclamaţie însă nu are nici o importanţă, deoarece patriarhul din in­terval in interval îşi reînoeşte această re- clamaţie, pentru ca cererile lui in această privinţă să nu se dea uitării.

Cu toate acestea, oare n-arfl bine să se taie odată definitiv ghiara vampirului nesăţios şi obraznic?

Planurile ministrului de agriculturiLa sfârşitul desbafceriior generale din ca­meră asupra convenţiei comerciale cu Sâr­bia, a ţinut un discurs ministrul de agri­cultură Serényi, reflectând la antevorbitori şi declarând între altele/ că guvernul faţă de Sârbia urmăreşte aceeaş politică comer­cială, ca faţă de alte s ta te : statelor Balca­nice le dăm favoruri agricole pentru favo­ruri industriale, statelor din Apus invers, le dăm favoruri industriale pentru favo­ruri agricole.

In One, a făcut cunoscute următoa­rele planuri pentru de3voltarea agricul- tu re i:

Guvernul cumpără cu un milion cor. tauri şi îi vinde comunelor cu 40—50# preţ scăzut. Pe iarnă taurii se vor < da în

' îngrijire la câte un proprietar.Se va admite păşunatul tn păduri în

destul de desvoltate.Pieţele comunelor se vor preschimba

In păşuni pentru gâşte şi galiţe.Se va da sprijin culturei râmătorilor

şi oilor, prin introducerea de soiuri nouă şi se va sprijini în măsură mai mare pră­sirea peştilor.

Vorba e, că promisiuni de aceste au făcut şi alţ' miniştri, da* ele au rănâas li­teră moartă — pe hârtie.

Ministru plenipotenţiar anatro- ungar la Baeureşti. „Nene Freie Presse4

■ sfl& din Bucureşti, că pentru postul de ministru plenipotenţiar austro-nngar la Bucureşti sunt can­didaţi contele Forgach, fostul ministru plenipoten­ţiar austro-ungar la Belgrad şi contele Nemess consilier pe lângă ambasadă din Paris.

Din Austria. Foştii miniştri din all doilea cabinet al lui Bienerth au primit diferite distincţii de ia M. Sa împăratul.

— Noul cabinet să pare a avea un * caracter mai mult transitor.

— Parlamentul se va întruoi In 17 1. c. El are se voteze mai multe proiecte de importanţă, precum : convenţia corner- cială cu Sârbia, proiectul băncii comune, budgetul pe 1911 şi reformele militare. Noul minister va Întâmpina mari greLtăţi, dat fiiud, că deputaţii cehi îi vor face opoziţie rezolută.

se arate, că-i e frică, ci toţi spuseră Co­şarului, că acesta e un semn bun; toată firea îşi ţinea respiraţia, pentru a saluta pe un nou zeu. Şi in lemnară pe August să se grăbească cu sacrificiul, căci însăşi bătrâna Sibilă ieşise din ascunzătoarea ei ca să-i salute geniul. Adevărul era, că Si- bila era aşa de preocupată de o vedenie, încât nici nu ştia, dacă Cesarul urcase sus, Ia Capitoliu. Era numai cu trupul aci, căci înaintea ochilor ei se întindea o ţară căl-

‘ duroasă din răsărit şi i-se părea, că merge pe o câmpie Întinsă. Şi mergând aşa prin

r In tun ere c se împiedecă de ceva I-se păru, ' « i ar fi nişte muşuroae, dar aplecându se

văzu, că erau oi. Şi iată, că atunci băgă de seamă şi focul păstorilor, care pâipăia In mijlocul câmpului.

Se îndreptă într-acolo. Ciobanii dor- Mniau pe lângă foc, având alături bâte

lungi şi ascuţite, cu cari trebuiau să apere turmele de fiarele cele sălbatice. Dar fia­rele mici cu ochii aprinşi şi cu cozi te în­covrigate şi cari se apropiau de foc, oare nu erau şacali?

(Va arma)

Trei foi.II.

Mai avem să vorbim de a treia foaie poporală, de foaia d-lui Dimitrie Birăuţ.

D-i Birăuţ silit a sista »Lupta« şi a preda comitetului naţional organul, pe care se înstăpânise: »Poporul Român«, scoate acum o nouă foaie, cu numele aug­mentat: *Foaia Poporul Român*. Publi­cul adecă să fie bine orientat. „Poporul Român*, redactat pe vremuri sub ocroti­rea d-lui Birăuţ, azi e organul poporal al comitetului naţional, e redactat de d-1 Dr. Vasile Lucaciu şi se tipăreşte în tipogra­fia slovacă din Budapesta.

>Foaia Popoml Român* e esclusiv foaia d-lui Birăuţ, e redactată de dânsul, se tipăreşte în tipografia dânsului şj n-are de-a face nimic cu comitetul năţioa’di.

' Despre această foaie vrem să facem vorbă.

»Poporul Român« în primul său nu­măr anunţând, că foaia aceasta nu se mai tipăreşte în tipografia d-lui Birăuţ, zice următoarele:

»Dreptul d-lui Birăuţiu, de-a scoate şi d-sa o altă foaie »românească«, nimeni nu l trage ia îndoială. Numească-o chiar şi »Foaia Poporului Român«, boteze-o, cum îi place. Din potrivă, primim cu plăcere din oricare parte semnul de »întrecere« în a redacta şi lăţi din Budapesta un or­gan poporal, ce stă în slujba programului şi în cinstirea deplină a disciplinei par­tidului nostru naţional român. Din sutele de mii de cărturari români, s-ajung des­tui abonaţi şi cetitori.

»Dar ne-ar părea rău, dacă d-nul Bi răuţiu ar mâna-o mai departe şi de-acum înainte în a nesocoti legătuinţele, când apoi vom fi siliţi să fim şi noi necruţători faţă de dumnealui. • 1 - ir * . j ,

»Peste to t : partidul nostru este decis a stârpi fără cruţare orice gânduri răz­leţe ale unor oameni, cari o iau razna, deşi de altfel pe faţă se dau a fi şi ei părtaşi ai partidului«.

Nu ştim de ce legătuinţe de-aio d-lui Birăuţiu este vorba, dar prin pasagml din urmă sigur se face aluzie la roiul politic dubios, ce l-a avut în trecut d 1 Birăuţ, când voise să vânză »Poporul Român« lui Burdia, iar după aceea „şi a râs in pumni« de »fericitorul« graniţei.

Astfel sunt oamenii, cari pe faţă se arată a fi »părtaşi ai partidului«, iar apoi »o iau razna«.

Se va fi cuminţit d-1 Birăuţ din pă­ţaniile trecutului, va avea o atitudine po­litică corectă ori ba, nu ştim. Viitorul ne o va arăta. Deocamdată constatăm un lucru din foile sale, căci d l Birăuţ are propria- mente trei foi. Una e politică. Aceasta e »Foaia P. R.«, iar ca suplimente se alătură la ea două alte foi: »Cucul« foaie umoris­tică şi »Foaia Ilustrată«.

In aceste foi se Întâmplă adeseori să dăm de espresdi şi pasage scrise româ­neşte, dar infiltrate de duhul streinismului, vârâte ici colo prin foi cu voia dânsului sau fără să bage de seamă.

Astiel d. e. din *casa ţării* d-1 Bi­răuţ nu ne mai slăbeşte. »Casa ţării« e o espresie streină, e tradusă din »Ország- ház«-ul maghiar. 4

Mai dăm apoi şi de unele năzbutii fabricate conform unei mentalităţi streine.

In „Cucu“ d. e. la titlul «Cine cui gratulează de anul nou» dl Birăuţ scrie:

„Preoteasa Gurădulce dinOtlaoa gratulează) —pe popa lancu din, Zârand, poftindu-i mait noroc la un „Calabăr“ cu Feddk S ă ri contra?.

Ce au să caute asemenea streinisme în coloanele Unui ziar, care se zice a fi românesc ? Poporul nostru n’are lipsă de astfel de aberaţii jidano-magbiare, auzite prin cine ştie ce cafenea obseură din Bu­dapesta.

Cel ce se pretează a redacta o foaie românească, să-o redacteze in spirit româ­nesc, iar nu strein, căci cu streinismele destul li încâlcesc pe biet poporul nostru fibtârii, pretorii şi alţi slujbaşi şovinişti.

Dl Birăuţ are să ştie, că un «editor- proprietar şi redactor responzabil» treîVue

să aibă mai nainte de toate sentimente integre româneşti, iar nu streine.

Şi mai are să ştie d-1 Birăuţ, că în «cariera» sa de ziarist nu va rămânea ne­controlat....

Sfinţirea şcoalei din Caţa.— Raport special. —

Gohalm, 28 Dec. v. 1910.Eri (a treia zi de Crăciun) s-a inau­

gurat în mod sărbătoresc noul edificiu al şcoalei române din comuna Caţa, protopo­piatul Cohaimulul. Clădirea aceasta, care ar face cinste ori-cărei comune, nu numai rurale, ci chiar şi ori-şi-cărui oraş, a fost înălţată cu deosebire prin silinţele vred­nicilor fii ai acestui sat, c&ri trăiesc de prezent în România, în frunte cu fraţii Mircea, proprietarii întreprinderii »Carul cu bere« din Bucureşti, şi ou d-1 profesor universitar din Iaşi, Dr. loan Vrsu.

Clădirea, despre care e vorba, esecu- tată, după planurile d-lui inginer Hârjeu din Bucureşti, de cunoscuta firmă Duşoiu şi Leucă din Braşov, constă din două cor­puri : însăşi clădirea şcolară, cu două sale de învăţământ şi cu Încăperile laterale necesare, — şi din locuinţa învăţătorului cu o sală mare pentru petreceri şi confe­rinţe poporale, ambele părţi împreunate printr-o galerie frumoasă şi solidă, lucrată în stil românesc, după modelul mănăsti­rilor din Ţara românească. întreg edificiul, care a costat peste 50,°00 coroane, face impresia unei clădiri solide, practice şi în acelaşi timp din cele mai estetice. El este o adevărată podoabă a comunei, şi cum am spus mai sus, ar fi o podoabă pentru ori-şi-ce localitate.

Serbarea de eri, prin care s-a inau­gurat In mod oficios această frumoasă clă­dire şi la care au fost invitaţi mai mulţi fruntaşi, atât dela noi, cât şi de peste munţi, a decurs în modul cel mai înălţă­tor şi a lăsat impresiile cele mai vii în inimile tuturor participanţilor.

Înalt Prea Sfinţitul Archiepiscop şi Metropolit loan M*-ţianu şi Conzistoriul gr. or. român din Sihiiu au fost reprezentaţi la această solemnitate prin d-1 asesor con­sistorial Lazar Triteanu, care a sosit încă în preseară, însoţit de amabila d-sale so­ţie. De cătră Braşov a venit d l G. Dima, însoţit de corul bisericesc dela bis. St Ni- colae, invitaţi anun e, ca să ridice nimbul serbării, şi împreună cu dânşii câţiva oas­peţi distinşi d n România, în frunte cu poetul 6r. Goşbuc, cu d-1 Marin Dumiire- 8iu, directorul liceului G. Lazar din Bucu­reşti, şi cu d 1 Dr. G. Munteanu-Murgoci, profesor ia şcoala de poduri şi şosele şi sub director al institutului geologic din capitala României.

Oasptţii sosiţi cu trenul de 9 oare a. m. au fost întâmpinaţi Ia gară de un număr frumos de săteni, mai cu seamă ti­neri şi tinere, precum şi de fruntaşii co­munei, şi într-un pitoresc conduct, între cântece şi aclamâri de bucurie, au fost în­soţiţi la biserică, unde avea să se ţină Sf. Liturgie. Serviciul dumuezeesc a fost în­deplinit de 5 preoţi şi un diacon, în frunte cu trim sul Vene**. Consistoriu. Cântările liturgice le-a esecutat în mod măiestru corul braşovean, condus de d-l G. Dima (s a cântat a doua liturgie a distinsului nostru compozitor şi dirigent muzical, iară la sfârşit s a intercalat frumoasa colindă: »0, ce veste minunată«), Cătră sfârşitul slujbei, păr. Lazar Triteanu a ţintit o fru­moasă şi instructivă cuvântare, in care a vorbit despre însemnătatea bisericei pen­tru noi Românii şi apoi s-a oprit la fiica bisericei, ia şcoală, arătând, cum a fost ea ta' trecut şi cum se cere să fie astăzi. Termină, mulţămind acelora, cari au făcut »această minune« tn Caţa şi sfătuind po­porul, să se folosească de lumina ce s-a aprins în mijlocul lui şi s-o ferească de toate vânturile duşmane.

După Liturgie oaspeţii şi nwnărosul popor au trecut în procesiune la noul edi­ficiu şcolar, în curtea căruia s-a făcut sfin­ţirea apei. înainte de stropirea cu apă sfinţită a noului edificiu, trimisul consis­

torial ceteşte o scrisoare a I. P. S. Sab Metropolitului, în care laudă pe,parohiei) pentru jertfele aduse pe altarifl culturc şi ie împărtăşeşte binecuvântarea sa y hiereascâ.

Atât la Liturgie cât şi la Sfinţii apei au luat parte, pe lângă ai noştri, ş preotul evangelic Binder din loc, precun şi membr i reprezentanţei comunale, îi frunte cu primarul şi cu notarul, do ase , menea de naţionalitate săsească.

La ora 1 p. m. a fost o masă fes ti vă în sala cea mare a noului edificiu Bucatele, pregătite de oameni aduş( anu ni din Bucureşti, au fost însoţite de cântări ale »Acordului« din Braşov, de cântecel* fetelor de pe galerie şi ale unei orche stre ţărăneşti.

S a ţinut, ca de obiceiu la aortei ac ocazii, un şir întreg de t^aste. D-! asesoi L. Triteanu a toastat pentru I. P. S Me tropolitul; profesorul A. Bârseanu din Bra şov pentru întemeietorii şcoalei; trimisa consistorial, ridicându-se din nou, a to&s tat pentru reprezentanţii confesiune! even- gelice, la ceea-ce parohul Binder a n v puns printr-o frumoasă vorbire, ta caro a lăudat zelul pentru înaintare al R^.n ii­lor şi a încheiat cu urarea, ca noul edi­ficiu şcolar să fie nu numai un isvor a luminei, ci şi al dragostei creştineşti; d-1 Ignafcie Mircea a închinat pentru rrehitecţi şi pentru reprezentantul Consisteriului, d nul trimis consistorial pentru raăe&Uu! Dima; d-1 inspector şcolar Dr. ORisilof Gh'bu, reamintind principiile răposatului pedagog 1. Popescu, născut ta Caţt, urează, ca în noua şcoală să se pună în aplicara aceste principii; d l P. Bănuţ, directorul artistic al Soc. pentru fond de teatru, în chină tot pentru întemeietorii clădirii, d-1 profesor Dr I. Ursu mulţâmeşte oaspeţi- < lor veniţi din depărtare etc etc.

Centrul întregei serbări însă a fost iubitul nostru poet George Goşbuc,. Ori­unde se arăta, era aclamat; de câte-ori i-se rostia numele, un ropot de apia ,%b şi strigări de »Să t'ăiască !« urmau . >«diat. Fetele cântau cântece cu texte st* v de el; poporul întreg: tineri şi ţ< 1 ,bărbaţi şi femei, se întreceau să-l v i ă: iar când măestrul Dima rosti câte va cu ̂vinte însufleţite pentru acest »diamant rl neamului nostru, ale cărui lucrări vor ră­mânea, până când va mai răsuna limba ro­mânească«, întreagă asistenţa se ridică, făcând cele mai entusiaste ovaţiun nar^- lui poet.

Aclamat din toate părţile, d-1 Coşbue improvisă câte va versuri glumeţe, dorin- du-le tuturor viaţă şi sănătate.

Astfel serbarea dela Caţa a fost • ,înălţare a sufletului românesc, o i erbare, ale cărei amintiri vor rămânea neşterse în inimile tuturor acelora, cari au avut parte să fie de faţă la dânsa.

Onoare şi recunoştinţă aceluia, a ne-au dat prilej, să avem parte de de momente înălţătoare; onoare şi racu noştinţă membrilor societăţii »Frăţia«, Cc»ii n-au cruţat nici o jertfă pentru luminarea celor de acasă î

* >Sara a urmat concertul corului biae- I

ricesc din Braşov, însoţit de reprezentaţie teatrală şi de dans.

Despre acestea însă las să povestească altul mai competent decât mine.

Călătorul.

C o n feren ţă p reo ţească .—- Reflexiune la »Apelul* fraţilor din pro­

topopiatul Mediaşului. — ' J

Mai mulţi fraţi din tractul protopo pese al Mediaşului învită în apelul cat în preţioasa »Gazeta Trans,« tosjf preoţi mea provinciei metropolitane gr. esj» de Alba-Iulia-Făgăraş la o conferinţă m&te preoţească, cu scop de a lua de iziuni # dispoziţii pentru urcarea congruei preo­ţeşti, pentru cuincuenale, pentru fav» rul de a călători cu */* bilet pe tren otc. Sunt aceste aevea cauze, de cari cu căldură ne interesăm toţi; tuturor ne-ar plăcea spo­rirea mijloacelor de traiu, a-igur u-ea sub» sistenţei proporţionat cualificaţiei ce o n» vem, 1 asemenea toţi ne-am bucura, das-ă

hr. 286—1910 G A Z E T A T R A N ö I L V A N l E l . Pagina 8.

1 B:ar putea stoarce ajutor d:n visteria ţă­rii pţritru edificiile, ce au să le susţină coam ele noastre bisericeşti. Prin ajutorul acesta s’ar uşura nespus sarcina noastră, 'm preveni multe neplăceri intre păstor

şi turmă, căci e lucru notorie, că spesele recerute pentru îngrijirea acestor edificii ’ormează pedeca principală, care stânji- neşte activitatea preotului, fie acela cât de zelos, cât de conştienţios.

Scopul proiectatei conferinţe trebuie recunoscut de foarte bun, dorinţele espri- mate în apel le aflăm de îndreptăţite, ele par a purcede din inima a toată preoţi- mea română unită din Ungaria, dar cu toate aceste, dacă am urma Invitării fră­ţeşti, dacă ne-am declara de aderenţi ai ţinerii conferinţei între marginele deliniate iu apel, eu cred, că am face paşi greşiţi, contrari ordinei de drept, care statoreşte marginile activităţii fie-cărui membru dlb ierarhia provinciei metropolitane, cătră cari se adresează fraţii din jurul Media­şului. In conferinţa aceea adecă sunt pof­tiţi toţi preoţii — de cineV Locul confe­rinţei ar fi Clujul — cine l’a deflpt? Nu conţinu seria întrebărilor, ce se impun, ci conchid simplu, că ţinerea unei conferenţe cu scopul mai sus indicat şi cu caracte­rul cetei proiectate e interzisă prin Con­ciliu! provincial al 111l«a ai aceleiaşi pro­vincii metrop. ia titlul 11 cap ii în § 2, înde cu provocare la can. 57 lea al sino- u lu i din Ltodicea şi la al 40-iea din ca­nonul Apostolilor se zice: »preoţii presto cercul de activitate încredinţat lor, nimic nu pot iace fără de ştirea şi învoirea e- uiscopului«; atarî cauze, cari adecă nu-s ucredinţate activităţii preoţimii sunt, cum

se zice ceva mai la vale: afacerile de con- gruâ, de îmbunătăţirea beneficiului paro­hial, »cari toate cad în sfera de compe- tin ţâ a ordinariatuiuic. Apelul Insă tră­dează intenţiunea de a porni acţiune me­ritorie fără ştirea episcopiior tocmai în cauză rezervată capilor bisericeşti, despre

fle-care cetitor se poate convioge şi mai firm, dacă va scruta premisele ape­lului în n-ni 38 şi 41 »Unirea« an. 1910 şi anume articolii: »Congruă, bilete de urmi şi Catehizare« şi »De-ale noastre«. Ouv nte ca cele urm ătoare: »Poziţia Ar­hiereilor noştri e foarte grea pentru de a puteu porni PP. SS. Lor toate. Să ne miş­căm şi noi, dacă voim să fim mai bag ţi in sa mă... să facem să se audă glasul nos­tru (subliniat de subscrisul) până la nai- r ’strul de culte de az'..«y apoT nrirrtrwrori joştei nu s’ar putea supăra pentru aşa eovo (înţelege o conferinţă mare, fie şi congres preoţesc), căci toate cele ce se vor hotărî, li-s’ar comunica«, — în vede­rea,? i deajuns sînamăgirea autorului arti- coîului »Congruă, b lete de tren, Catehi­zare« când zice: »Eu aştept mult bine de!a un atare congres şi nu l aflu în con­tra canoanelor bisericeşti«. (Unirea, 1910 pag. 316)

Dacă scopul şirelor de faţă ar fi combaterea ape ului din nr. 273 ai «Ga­zatei» — aşi fi terminat, eu însă nu asta am intenţionat, câni aai pus mâna pe condeiu. Nici nu era de lipsa, doar însăşi preoţim ea provincială nu adereazâ. căci nu poate adera, pe lângă ei, aşa să es- piicâ neapariţia nici unei declaraţii de aderenţă până la scrierea acestor reflexi- unî — l>a, fraţilor, da, «poziţia Arhiereilor .loştri e foarte grea», precum se esprimă unul din subsemnaţii apelului şi trebue

ne mişcăm şi noi, nu numai dacă vrem să dobândim mai mult decât ni s’j esope- rat, ci şi ca să păstrăm ce au mijlocit prea bunii noştri Arhierei. Fac aluzie la ameninţările guvernelor de a detrage -cnngrrua celor ce nu se supun ordinaţiunii privitoare la cateheză. înaltul Cor epi co- pesc preaînţeiepţeşte a luat poziţie faţă fie ordonanţă, şi tot cu aceeaşi înţelep­ciune va apăra totdeauna şi interesele preoţilor-cattbeţî faţa de puternicii* ame­ninţări guvernaie, dacă noi rejunosoând, că «poziţia Arhiereilor noştri e foarte grea» pentru a duce în depl nire PP. SS, lor toate, vom urma toţi poveţele lor, vom asculta de glasul lor şi asttei în toate vom secunda acţiunile PP. SS. Sale, cu ce, durere, nu prea ne putem măguli. Acestei nesupuneri faţă de mai mari şi lipsei de coherenţâ Intre toţi preoţii uşor a poate urma aplic >r*a pedepsei, cu care suntem ameninţaţi. Iată dar pentru ce susţineam mai su«, că prima iată trebue să ne asigurăm puţinul ce-I avem, graţie Arhiereilor noştri, şi numai după aceea să ne silim a ajunge la mai mult pe căi drepte, între marginile legii, gr jind ca nu cumva neţinând cont de acestea, să ne prezentăm ca o ceată lihnită, heme* ai să de foame, ce strigă: «panem! panemt»

Şi purcezând pe căi ilegale, noi toc­mai impresiunea aceasta am face-o asupra celor dela cârma ţării, cărora fără multă băfcae de cap le ar putea veni idea: aceş­tia Bunt o mas să bună de espioatat, apli-

cată a ne presta servicii bune — pentru hani. Departe să fie dela mine a învinui pe fraţii, că au emis apelul cu aplicări servile faţă de guvern, eu îmi esprim nu­mai temerea, să nu ajungem să ne con- zidere guvernul de atari, căci atuuci într’adevăr ne-am dejosi până la «servi­lismul» cel mai cras, de care vrea să ne apere unul dintre iscălitorii apelului.

Nu de îmbuibat mă declar contra ţinerii conferinţei celei mari, doar îmbu­nătăţirea stării sărăcăcioase prin eventu­ala realizare a dorinţelor depuse îu apel şi pentru mine ar fi tot atât de bioeve- nită, ca pentru ori-care preot din provin­cia noastră metropolitană, ba din capul locului nici nu-s contrar conferinţei, nu­mai cât să fie convocată «cu ştirea şi învoirea» Corului episcopesc, ţinută îu prezenţa delegaţilor Preaven-ior Ordina­riate etc., ca prin aceea «să nu se facă nici o prejudecare drepturilor şi discip­linei ecleziastice». (Conc. prov. c. pag. 82.)

Vas. Gerghizanu. preot gr. cat.

Ş T IR I.— 29 Decemvrie v.

Jâfulrea blsericei din Tobanul-vechlu.In aceiaşi noapte, în care s’a săvârşit furtul din biserica rom. din Râşnov, cum am înregistrat ieri, — s’a jăfuit şi biserica din Tobanul-vechiu, furându*se 44 cor. din scrinul epitropiei. Furtul s’a comis în aceiaşi mod, ca şi în Râşnov. Se vede, că făptuitorii sunt organizaţi Intr’o bandă, căci lucră uniform şi deodată unii î n r ’o parte, alţii într’altă. Suntem informaţi, că pertru urmărirea spărgătorilor de biserici s’a pus în mişcare întreaga jandarmărie din comitatul Braşovului şi al Făgă­raşului.

Gale ferată Intre Sibiiu şi Răşinari.Se scrie, că pentru cazul când s ar tace o cale ferată secundară între Sibiiu şi Răşi­nari, reprezentanţa comunală din Răşinari a decis să contribue spre scopul clădirei cu 100.000 de coroane.

Din «Turnul de veghe». Ziarul «Új­ság» din Cluj în rubrica, cu titlul de mai sus, ce permanent o dedică cest'unilor

editorii, aottra doînceputul carnevilului, cu nişte sarmale patriotic*, de să mori de râs » etindu-le.

Iată una: Cu utula: «Gin Făgăraş la Sáros» scrie: »Szabó Elemér, inspectorul reg. a lăsat mare gol în urma sa. Pe în­văţătorii cari fantazau, că aici trăesc în România i a donustint şi j-a făcut s i se simtă în Ungaria. Inrr’aceea a venit gu­vernul împăciuitor, faţă cu c re Metropo- litul a eschis din şcoalele gr. or. toate manualele maghiare şi magh>aro-române, pe cari le în*ruduseserăîr«văţători, împin- tenaţi de râvna lui Szabó. Szabó a împe- decat coufesioi.alizarea şi romanizarea şcoalelor comunale şi prin aceasta a ajuns . . . . ca guvernul maghiar să-l per­mute de'a Făgăraş, «aci în vecini» la Şaroş, unde experinţeie câştigate între «ăi cu buze roraino» le va putea fructi­fica acum spre înflorirea culturei ma­ghiare. Comitatul Făgăraşului acum ră­sună de hohotele celor cu »buze române» pentru o astfel de rec .noştinţă a merite­lor din partea regelui maghiar...

Tot acolo se anunţă, că advocatul din Timişoara Emanuil Ungureanu a lă­sat prin testament 130 mii cor. pentru scopuri culturale, în loc de repozatul Ţegle....

Sărman public maghiar, cum te se­duc şi prostesc ziarele taie...

Demonstraţiuni antigermane înAlsaţia.Din Meiz să scrie: Societatea de sport fran­cezi «Lorraiu» a dat un concert, cu toate că autorităţile refuzaseră permisiunea ceruiă. In timpul concertului a intervenit poliţia şi a evacuat sala cu forţă. Acest fapt a dat loc la demonstraţiuni violente. Mulţi­mea a manifestat eri seară pe străzi până la orele 11 cântând câutece franceze, la cele din urmă a intervenit miliţia,împrăş­tiind pe demonstranţi. Sunt 8 răniţi. Opt demonstranţi au fost arestaţi.

Contra monarchiştilor portughezi. DinL'ssabona se scrie, că 40 de demonstranţi au năvălit în redacţiile celor trei ziare monarchiste de acolo, tăcând mari pus­tiiri. Personalul redacţiilor n’a fost atacat, nimenea n’a fost rănit, numai pagube materiale s’au făcut. Demonstranţii au fost deţinuţi. In oraş domneşte linişte.

Df. Ebriicb decorat Ţarul Rusiei a de­corat pe ü r ül Ehrlich cu ordinai St. Ana, cu briliante. Dintre oameni» ştiinţei, până acum, au primit acest ordiu > a mai Pasteur.

Incăerare Intre rogaliştii şt republicaniiportughezi. Se telegrafiazădin Rio-de-Jane- iro că mai multe familii braziliene şi por­tugheze vizitând crucişătorul «Adamastor», ce tocmai sosise în port, au oferit căpita­nului vasului un steag republican, care a fost ridicat pe catarg. La ora 9 seara, când grupul de republicani a debarcat de pe crucişătorul Adamastor, fuseseră atacaţi de o bandă numeroasă de regalişti portughezi, care au strigat: „ Jos cu Republica!“ O în­căierare s’a produs şi au fost câţi-va ră­niţi; poliţia a restabilit ordinea.

Victimlle cntremurului din Rusia, s ’ascos un mare număr de oameni şi vite dintr’o înfundătură formată de cutremur. Se crede, că focarul principal al cutremu­rului a fost sub lacul Issykul. 700 familii suht fără adăpost. Ziua mulţi sunt găzduiţi în hanuri, şcoli, cazărmi dar noaptea dorm sub cerul liber, deşi sunt 10 grade de frig, temându-se de noi cutremure. Pământul în împrejurmi este crăpat adânc şi cu to­tul scofâlcit. Numeroase persoane în drum spre locuinţele lor, spre munte, au fost trântite la pământ de puterea cutremuru­lui.

Iama In — Italia. Vremea pri mă văra­tică ce a domnit pe la noi şi aproape în întreaga Românie, s’ar putea explica prin aceia că iarna e ’n voiaj la Italia.

Italienii trebue să fi rămas foarte sur­prinşi, văzând frumoasele câmpii ale «Ţârei Soarelui» acoperite de un enorm strat de nea gros pe alocurea de mai bine de un metru. De mult nu s’a mai întâmplat un asemenea lucru în italia. Zăpada căzută a fost atâta de mare, în cât pe liniile dru­mului de fier s’a întrerupt în numeroase puncte circulaţia.

Astfel toate trenurile plecate din Mi­lano spre Piacenzza, Turin, Parma şi în alte direcţiuni s’au înzăpezit pe drum, ră­mânând blocate în mijlocul noianului de zăpadă, timp de mai bine de 20 de oare, suferind călătorii de foame şi de frig. Can­titatea de zăpadă căzută pe firele telegra­fului era atâta de mare, în cât acestea se încovâiau, rupându-se chiar în cele din urmă sub greutatea ei. Persoanele, cari aş­teptau prin diferite gări sosirea rudelor şi a prietinilor erau foarte îngrijate, de oare ce timp de 48 de oare nu au putut avea nici cea mai mică, desluşire cu privire la situaţia a estora din urmă.

1« Cremoiva, Pia enţa Florenţa er,<%, nici trăsurii*, nici tramwae’e nu ; A mai putut să facă obicnuiteie curse 5 mai multe rânduri, sus numitele localităţi <>u tost cufundate în înturierec în urma între­rup- rei curentului electric din cauza enor­mei cantităţi de zăpadă căzută peste firele electrice.

Siguranţa trenurilor In Rusia. Din cauza prea nu mei oalelor atentate, săvârşite de bandiţi asupra trenurilor, minisierul căilor de co nunicaţie, a hotărât să înarmeze cu revolvere pe toţi funcţionarii căilor ferate ale Rusiei sudice. S’au dat instrucţiuni când să se recurgă la uzul revolverelor, prevă- zâudu-se c<*zul legitimei apărări ş> încer­carea de prădare a poştei sau a călătorilor. Şefii de staţii au primit ordinul, ca ia ple­carea fiecărui tr n să controleze, dacă toţi funcţionarii au revolvere.

POtrOCOrO. Inteligenţa română din Hu­edin şi ju r invită la petrecerea împreunată cu serată literală, ce se va ţinea Duminecă in 2/15 lanuar 1911 în Huedin în localul nou al institutului «Vlădeasa», în favorul bisericei române din loc. Preţul de intrare duDâ bunăvoinţă. Comitetul: loan Pop pre­şedinte. D .̂ Andreiu Pop v. preşedinte. Constantin Căciulă controlor. Mihai Marin- caş v. preşe linte. Stefau Pop cassar.

ApollO BiOSkop Vineri în 13 şi Sâm­bătă în 14 Ianuarie 1911. Sa dă peste cap (humor). Profesoara (dramă colorată). A-« venturiied lui Cegă (humor). Ginerele(hu- mor). înmormântarea lui Tolstoi (vedere). Pali pescue$te (humor). Prietinul pungaş (dramă). Cataracte în Tirol (vedere). Sirena (dramă). Duminecă şi Luni program nou.

Capela orăşeneasca din Braşov va da primul concert de carnaval din ăst an Du­minecă în 15 Ianuarie 1911 n. în Restau­rantul «Europa».Începutul la 8 oare seara.

9 ^ Numeri jubilări de-ai »Gazetei«s-au pus din nou în vânzare în librăria Mureşianu, în urma avizului procuraturei din Târgul-Mureşul ui, prin care ni-se aduce la cunoştinţă anularea confiscărei acestui număr reînapoindu-ni-se şi numeri! con­fiscaţi. Preţui unui exemplar 1 cor. 50 fi), plus porto.

LA„GAZETA TRANSILVANIEI“ .Cn 1 Ianuarie 1911

se deschide nou abonament, la care învit&m pe toţî amicii şi sprijinitorii ziarului nostru, cu atât mai vârtos, că din pricina mulţimei restanţelor sufere foarte mult expediţia regulata a ziarului. Rugăm din nou cu insistenţă s i se reguleze şi abonamentul restant, almin-

trea va fi oprită trimiterea ziarului.'Preţul abonamentului:

Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 coroane, pe şase lunî 12 coroane, pe trei luni 6 coroane, pe o lună 2 coroane.

Pentru România şi străinătateis Pe un an 4 0 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50.

ADMINISTRA ŢUJNtA.

C on cu rs.Pentru conferirea alor 15 locuri libere

la «Masa studenţilor academici Dr. Aurel Mureşianu» din Cluj sunt a să înainta pe­tiţiile până în 20 Ianuarie 1910, la cassa institutului «Economul» — Cluj— Kolozs­vár.

Petiţiile au să fie însoţite de urmă­toarele documente:

a) indice sau atestat de maturitate,b) atestat despre starea materială pro­

prie şi a părinţilor precum şi despre nu­mărul membrilor familiei, şi

c) deci araţi u ne, dacă au vre-un sti­pendiu sau nu.

Beneficiaţii din semestrul I al anului şcolastic curent vor avea preferinţă, încât vor dovedi progresul în studii şi îndepli­nirea condiţiilor din regulament.

C lu j, în 9 Ianuarie 1911.Direcţiunea inst. tEconomul»

ULTIME ŞTIRI.Bucureşti- 11 Ian. Primul \

nistru Brătianu a prezintat aseară demisia cabinetului liberal. Azi se formează noul cabinet conservator Petre P. Carp.

Triest, 11 Ian. Vaporul „Yian- dotte“, cu un transport de carne ar- gentineză, destinată pentru Viena, a sosit aoi.

Patru vagoane au şi fost expe­diate la Viena, unde vor sosi astă- seară.

Metz, 11 Ian. Eri după amiază mari manifestaţii s’au prod as pe stradă din canză, că poliţia a oprit un concert organizat de „Uniunea sportivă din Lorena“.

Cu toate piedicele puse de po­litie, manifestaţiuniie au ţinnt până la ora 11 seara. Manifestanţii an cântat cântece franceze; trupele an intervenit: s’au produs încăierări: opt manifestanţi an fost răniţi şi aî$ opt an fost arestaţi.i Melila, 11 Ian. Eri s’a ţinut nici, în o ploaie torenţială, recvie­mul pentru cei căzuţi în timpul campaniei marocane, în prezenţa re­gelui, miniştrilor şi soitei.

Suveranul a asistat apoi la re­miterea drapelelor nonilor regimente şi a primit defilarea a 10000 oameni. O mulţime imensă a aclamat căldu­ros pe suveran.

Strassbnrg, 11 Ian. Partidul so­cial-democrat a cerut guvernului ca provinciile Alsacia-Loren a să fie de­clarate republică.

Proprietar : D r. A ure l Succesorii.

Redactor resp. loan Spndero

Pagina 4. G A Z E T A R T A N S 1 L V A N I E L Nr. 285—1910-

*■-. ' _ *

m

de Bliete de Bal şi S e ra tet©cMo.aâ a, s o s itGhete de dans Chic dela 3 20 c. în sus. Ghete cn brätele foarte eleg. dela 4 20 c.

Mare asortiment de tot felul de încălţăminte cu pire- : ţuri ieftine de fabrică tipărite pe talpă. :

„TUBUL“ fabrică de gfiete Soc. pe acţii, Timişoara.i ■ , * •B raşov, Strada Porţii Nr. 8.

120 magazine de vânzare în oraşele mai mari din ţarăşi străinătate.

%d

Recomandăm cetitorilor ziarului nostru, Magazinul de haine şi Confecţiuni âe dame

■■j

Braşov, Strada Inului Nr. 26.

unde pot cuilipăra de superioritate constatată h a i n e pentru bărbaţi, băeţi şi copii, asemenea şi pentru dame şi fe tiţe : Jacheta, Costume de daMe, Foi, Hâlatari, Bîuzs, Jupoane etc.

Bogat asortiment de blănuri pentru călătorii, pentru oraş, Sacco scurte blăuite, precum şi mantale pentru Dame cu căptuşală de blană.

C O t t i a n d e c u p o 's t a se efectuează completcu r a t a n b i i r s a .

Când se comandă, notaţi lăţimea peptului, co­loarea stofii şi cam eu ce preţ.

......... 1148,7-100

Pentru ce nu convine se dau banii îndărăt. ]

* 1 " illJ , i.

C A 1 £ P B E L LFabrică de motoare cu renume mondial, liferează cele maibuneconstruite şi durabOe'

= GAS-ASUGAT1V- LOCOMOBILE

funcţionare • Ä s *

P SJ BENZIN- O Uleiu crud-

0 Cea mai eftlnă> > sigură> > netulburată

' ©© Preţuri ieftine. = Conâiţinni le plată favoraîile. = Garanţie ia ţoală privinţa, <S© Representant General: Q-

•-m ^oxdaa.3ri TTictox ZSSSESS&'Si.«. g0 ....... - = ■ Telefon 64—64 —- = ■ Q

âcţîani de vândut ~~Sunt de a se vinde 24 acţiunii

„Economul“. Cumpărătorii au a se5 adresa la D-nul NiCOldU Pop» protq-1 pretore pensionat în Gyalu comita­tul Kolozs.

Nr. 1297. 1 -3 .

„ECONOMUL“,Institut de credit şi economii, societate pe acţiuni.

Centrală in Cluj (casa proprie) Strada Vesselényi- Miklós 26. Filiale In Gherla,, Ludoşul de Mare

Panticeu, expozitură In Aiud.

Întemeia© Ia anul 1880.

Are Capital social în 4000 acţiuni K. 400.000

250.000

15.000

„ Fonduri de reservă „„ Fonduri culturale şi

de binefacere „„ Depuneri spre fruc­

tificare peste . „ 1.700.000Primeşte depuneri spre fructifi­

care dela privaţi cu 472% <3U "5%iar la sume peste 10.000 cor. şi dela corporaţiuni culturale sau filantropice cu condiţiuni escepţional favorabile.

Escontează cambii cu cel puţin două subsiirieri;

Dă împrumuturi pe cambii cu acoperire hipotecară cu 7% 8%.Acoardă împrumuturi hipotecare cu amortizare pe 10, 20 şi 30 ani cu7%.

Acoârdă împrumuturi de Cont curent cu acoperire de hârtii de va loare notate la bursă cu 6% 7%.»s

„Economul“ ajută, ca să S8 în­fiinţeze în comune bănci săteşti; de acelea s’au făcut la Gilău, Feneş, Sălciua, Tic, Berind, Măcicaşul Ung., G-ădălin,.

„Economul“ mijloceşte cele inai eftine asigurări pe ‘Viaţă şi contra focului. Preşedinte;

Eugen Bianumare prdprfetar.

Dir. executiv:Dr. Amos Frâncu.

Membrii în Direcţiune: Dr.lSIeB Dăianu, vice-preşedintehzdislsLu Papp Dr. Baziliu, Başiota, Dr. Romului Marcu, Iuniu Br Hodoş, Dr. CorioJan Pop. Jurisconzult: Dr. Victor Poruţiu advocat. *1

Birou de informaţii.Cunoscând multele îipăurl âîe publi-'

oului românesc din provincie, udăm hotă* rât să deschid în H âda p esta b irou de in fo rm a ţii şi

Agentur i Românească.Orice informaţie relativ la pătlţiii©

îoâiutate la minister şi la alte foruri, ori­ce informaţii comerciale şi In general in orice ca u ză dau în răstimp de 2—3 zile ori şi cui, rezolvând ’toate eftebtiile In modui cel mai 9instit.

Urgifcez rbzOlVireaf pbt iţiflor. Vorbesc în persjană cu referentul cauzei şi 'rog Pezolvire favorabilă.

Fac tot f^lul de mijlociri comerciale şi comande.

Preţuri moderate, serviciu ptoinpt informaţii detailate.

La aviz aştept la gară.L Olariu.

Budapest, Lajos utca 141, III. 19.

A bonam en te Ia

„Gazeta Transilvaniei“se pot face ori şi când pe timp mai

îndelungat sau lunare.

A dm m istr. * Gazetei T fsm s“..

Tipografia Murăşanu Brago?.