REDACŢIUNEA, 'iiministraţianea şi TipografiaBraşov, piaţa mare nr. 30Serisori nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscriotenu se re­trimit. I X S E H A T E t se pri eectAdministraflune Breşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : în Yiena la M. Dukes Nachf, H eiam h Scha- lek, Rudolf Mosse. — In Bu­dapesta la Ekstein Bernât. hlius Leopold. Blockner I. Preţul inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi Învo­ială RECLAME pe pag 8-a

A N U L LX X II I .Telefon Nr. 226.

ZIARUL APARE IN'■sLT5- fiecare zi.ABonanientepentrn Anstro-Ungaria:Pe un an 24 C. pe 6 luni 12 C. pe trei luni 6 C. Nrii de Dumineca: 4 C pe an.Pentru România şi străinătate:Pe un au 40 franci, p ? şase luni 20 fr., pe trei luni 10. Nrii de Duminecă 8 fr 1 anSe prenumără la toate ofi­ciile poştale din lontru şi dinafară şi la domnii colec­tori. — Abonamente pentru B R A Ş O V : A D M IN IS T R A - Ţ1UNEA în P IA Ţ A -M A R E târgul Inului Nr. 30. etagiul I. pe an 20 C. pe şase luni

— 10 Cor pe trei 1. 5 Cor- —

Nr. 51. Braşov, Sâmbătă 6 (19) Martie 1910.

Inteligenţa şi votul universal.Tisza István e la ordinea zilei.

Cotrierâ neobosit ţara dela un capăt la altoi, oprindu-se în centrele mai însemnate şi făcând propagandă din răsputeri pentru programul noului partid al muncii. Este purtătorul de

:ă, de agitaţie ul guvernului, lângă ei, în meseria de a-

gitator, membrii guvernului sunt ueşte pitici. Rivalizează cu cei mai aprigi agitatori kossuthişti de pe vre­muri, şi Iusth abia poate sta alăturea de dânsul.

In vorbirile sale îl pasionează cu deosebire chestia de naţionlitate şi votul univers Ü. Asupra celei dintâiu a aflat de bine să-şi desvoalte păre­rii« mai cu seamă in ţinuturi româ­neşti, la Orade şi Arad. Probabil, că şi h Ciuj, unde va apărea pe scena de agitaţie Duminecă, va veni să ne dea sfaturi, cum să ţinem la naţiona­litatea noastră, dar să fim şi buni maghiari totodată şi va da in cu­vinte aspre lecţii, celor cari nu vreau iau nu pot să-i urmeze sfaturile.

In chestia votului universal a Jóst mai rezervat. La Orade, cum ştim, •a grăit an singur cuvânt despre lârgirea dreptului electoral, la Arad

poate observându-şi greşala re­marcată de ziare, s*a estins şi asupra «ceBtei teme.

Tisza ştie bine, că naţionalităţile stăruesc pentru introducerea votului universal, fără restricţiuni şi ţine cont de aceasta.

De aceea îi vedem acuzând in vorbirea sa partidul lui Iusth, că numai din cauza aceea stăruie pentru votul universal creat pe te-

meiul cel mai larg, ca să deştepte simpatii în tabăra naţionalităţilor.

El nu poate face aşa. [El cearcă pe altă cale a ne face să avem sim­patii pentru părerile lui. Voieşte să ne convingă, că nu e bine să se rezoalve radical problema votului universal. S-o luăm mai pe încetul, mai mode­rat, aşa cum e punctul lui de vedere. Şi pentru ca să ne poată convinge, să foloseşte când de cuvinte de capacitare, când de ameninţări, ba uneori o întoarce chiar pe ton dulce, rugător.

Apostrofând partidul lui Iusth cu votul radical, el continuă:

„Eu rog chiar şi pe naţionalită­ţile cu dispoziţie naţionalistă, cu atât mai mult pe elementele pacinice ale concetăţenilor noştri de naţionalitate, să cumpănească bine această chestie, înainte de a da mână de ajutor pen­tru rezolvarea radicală a ei.“

Tisza prin estinderea dreptului asupra masselor vede periclitată in- fluinţa inteligenţei asupra poporului. In vorbirea sa dela Arad el mărturi­seşte, că în privinţa aceasta noi Ro­mânii — căci numai de noi îi place să vorbească — suntem în avantagiu faţă de Unguri, că inteligenţa noastră conduce azi mas3e)e şi că estinzândn-se dreptul electoral, la Români nu va urma nimicirea totală a influenţei inteligenţei asupra poporului, ca la Unguri,

Aşa va fi aceasta momentan — zice el.

Dar în 10—20 de ani se va schimba iacrul. In acest restimp, in­trodus fiind votul universal fără res­tricţiuni, se va nimici total influinţa inteligenţei române asupra poporului.

Ergo, inteligenţa română n-are să pretindă şi să ajute introducerea votului universal, egal şi secret.

Cum vedem, d l Tisza, ca să poată ajunge la conclusia aceasta, să face şi profet. Ne spune, că ce va fi peste 20 de ani. Dar îl asigurăm, că e slab profet. Sau nu cunoaşte inteligenţa şi poporul nostru, cum şi legătura dintre aceste clase, sau nu vrea aci să o cunoască. Ori apoi o priveşte prin prizma legăturii, ce esistă între poporul maghiar şi „inteligenţa“ ma­ghiară, sub care Tisza înţelege mai mult clasa de magnaţi şi gentry, de­cât inteligenţa de carte.

Să nu-1 doară capul pe Tisza de inteligenţa noastră. Ea va avea tot aceeaş influinţă asupra poporului şi dacă se va introduce votul universal. Inteligenţa noastră nu e aristocratică şi în desvoltarea modernă a stărilor sociale-politice nu poate să fie nici în viitor.

Dar despre aceasta vom mai vorbi şi cu alt prilej.

De astădată îl asigurăm pe d-1 Tisza, că dacă n-are alt argument, acesta relevat aci e de tot slab şi falş, ca prin el să ne poată abate de-a cere şi a stărui pentru votul universal în concepţia lui adevărată,

Kussuthistul Hody va face o inter­pelaţie de urgenţă, in cauza participării Maj. Sale şi a curţii împărăteşti la înmor­mântarea lui Lueger.

Să zice, că prezidentul camerei Gál va pune la ordinea zilei propunerea. Ia adevăr, Maj. Sa trebuia înainte de a se decide să participe la înmormântare, să esopereze învoirea kossuthiştilor.

A doua minunăţie o vor face iua- thiştii. Ei voiau să depuie pe biroul ca­merei o propunere de a fi tras în jude­cată guvernul. Au abstat însă dela acea­sta şi vor propune să se ia un concluz de protestare contra guvernului. Aceasta va provoca o discuţie înfocată şi scene tur­bulente, poate.

In cercurile guvernamentale nu sa dă ceva însemnătate deosebită acestor 8vârcoliri kossuthiste şi iiisthiste.

Şedinţa camerei. Prim-ministrulKhuen- Hddervâry a avizat pe cale oficioasă pe prezidenţii celor două camere despre con­vocarea şi disolvarea parlamentului.

Camera deputaţilor se întruneşte Luni, în 21 1. c. la 10 ore de dimineaţă, iar camera magnaţilor după amiazi la j 4 ore. !t

La şedinţă se vor pefciece unele mi­nunăţii, graţie independiştilor.

In Jurul vorbire! d-lui A. G. Popovití,pe care era s-o ţină la mormântul prima­rului Lueger, s au lansat prin pressa vie- neză şi maghiară diferite versiuni. Faţă de ştirile acestea tendenţioase, d l Popovicl publică în numărul de eri al ziarului »Neue Freie Presse« o declaraiiune în care spună între altele:

»Eu, ce-i drept locuesc în Bucureşti, dar nu sunt supus român, ci cetăţean un­gar. Prin urmare şi aici la Viena am voit să reprezint numai pe Românii din mo­narchia Austro- Ungară şi am avut de gând să-mi rostesc vorbirea la mormântul Iui Lueger numai în numele acestora. Pri­măria era de acord ca eu să vorbesc ia numele Românilor. In momentul din urmă aflai însă — era chiar în cimitir aceasta — că vorbirea mea ar face greutăţi şi ne­plăceri guvernului austriac. Aceasta mi-a fost de ajuns, ca să abzic de bunăvoie de a-rai rosti vorbirea. Nimenea n-a exercitai vre-o presiune asupra mea.<

FOILETONUL »GAZ. TRANS.»

Tito Maiorescu1848

in Transilvania.-1851.

Din notiţele biografice, apărute In număruljnbilar al „ Convorbirilor literare“ .

T. Maiorescu s-a născut în ziua de 15 Februarie 1840, la Craiova, în casele limnaziului, unde tatăl său, ‘ I. Maiorescu, ira pe atunci uirector. Titu Bengescu, fiind naş i-a dat numele de Titu, cu atât mai bine venit, cu cât mulţumea dorinţa tatălui, care ca toţi Transilvănenii culţi de pe acea vreme, ţinea să dovedească şi prin nutne latinitatea neamului românesc. Tot de aci porni mai {târziu dorinţa ca fiul să-şi mai adaoge şi numele de Liviu, - în amintirea istoricului roman. De pie­tate, adaosul a fost apoi păstrat până la noartea bătrânului loan Maiorescu (24 A u- fust 1864).

In biografia lui Ioan Maiorescu (He­rnia Nouă, Decemvrie 1889) se pomeneşte ie o notă a lui G. Bariţiu ( Transilvania, 1788, Nr. 14), în oare e vorba de înrudi­rea iami'iei Maiorescu cu istoricul Petru Maior. Unele particularităţi de stil — de pildă dispoziţia lui Maior spre argumen­tarea nur logică — ar face interesantă o cercetare şi în această direcţie. Dinspre tată, rudenia II mai lega apoi de eruditul lanonic de.’a Blaj, Timoteiu Cipariu, căruia fiul lui loan Maiorescu (în Septemvrie 1857), fiind şcolar în Viena, îi adres<?ază§o «crisoave spre a-i cere nişte informaţii cu privire ia istoria bizantiană. Critica de

mai târziu a etimologismului ciparian a impedecat dezvoltarea unor relaţii perso­nale mai strânse. Legături familiare, tot aşa de cunoscute, sunt şi cele din partea mamei, printre care cităm pe ion Popazu, episcop al Caransebeşului ( f 5 Februarie 1889), ales mitropolit după moartea lui Şaguna, dar ncrecunoscut de guvernul un­guresc.

Cei dintâi 8 ani au iost petrecuţi în Craiova, afară de o întrerupere da câteva luni, când loan Maiorescu a fost îndepărtat din directorat, pentru nişte articole de ziar, şi silit să se ducă ia Iaşi, ca profe­sor la tfocola; — până ce alt efor, Petre Poenaru, l-a rugat să vină «araşi ia gim­naziul din Craiova.

Ca întâmplare mai însemnată din anii de copilărie e o călătorie pe ia Turnu-Roşu spre Sibiiu, unde sora mai mare, Emilia, era aşezată in pensionatul francez al unei d-re Vauthier, precum şi asistarea ia o reprezentare teatrală (a unei comedii nem­ţeşti a iui Kotzebue), din care copilul n-a priceput riimi , râmânându-i în minte doar titlul: W irrw arr, — poate un semn de im- presionabilitate deosebită pentru tonalita­tea cuvintelor. Tot acoio, în S*biiu, i s-a mai întâmplat şi o molipsiră de scarla- tină, — singura boală în tot cursui vieţii.

In cei din urmă ani petrecuţi în Cra­iova (1846—48), loan Maiorescu a dat pe fiu! său la o şcoală primară, unde un prietin, pictorul Constantin Le^ca, întors atunci din Italia, da lecţii caligrafice. Ală­turi însă de învăţăturile unei şcoli pri­mare de atunci, şi de importanta ocupa­ţie de a scrie cu degetul pe nisip, cum

era metoda pe acele vremuri, copilul mai învăţa şi latineşte sub privegherea părin­telui său, care adeseori îi iua de mână şi-i arăta în cancelaria şcoalei cadre din is­toria romană, atârnate pe părete: Horatius Gocles apărând podul, Mucius Scctevola cu mâna în loc, Hannibal trecând Alpii şi a’tele.... Mama, fiind o mare iubitoare de lectură, copilul îi citea seara cu glas tare, multe cărţi; povestiri de ale iui Chris- toph Bchraidt (traduse de Pleşoianu), Re- lizarie de Marmontei (tradus de Alexan­dru Magheru), Călătoriile lui Guliver.... şi multe altele; iar mai târziu, la Braşov, el c^ti din biblioteca protopopului Popazu: Gaz-iniile, Patimile tânărului Werther, Don Quichole, Jidovu rătăcitor, Corsarul şl Lara, apărute pe acea vreme în tra­duceri româneşti.

Afară de această citire, ca împreju­rare mai însemnată a copilăriei e plecarea din Craiova spre Vieaa, hotărâtă de îm­prejurările politica ale timpului. Prietin cu loan Maiorescu, generalul Magheru, veninind dela Islaz, unde proclamase re­voluţia, trage la Craiova în gazdă tocmai i la gimnaziu. Cei care a cetit Craiovenilor j proclamaţia şi constituţia deia Islaz a fost j loan Maiorescu, directorul gimnaziului, — j suit pentru această solemnă ocazie revo-1 luţionară într-un pom şi admirat, se în- j ţelege,- de toţi ai familiei şi de e^pil săi J cari, împreună cu mama şi alte prietine . ale casei, coseau pe capete la cocarde tri- I colore! Copiii primiseră cu mare însufle­ţire pe Magheru, venit in curtea gimna­ziului, călare pe un cal alb şi având pe cap o pălărie rotunda cu trei pene treico- lore... Dar urmarea acelui eveniment a

fost că profesorul Maiorescu s-a trezii trimis de guvernul provizoriu tocmai ia Frankfurt am Mein, să susţină drepturile Românilor laţă de Turci şi laţâ de Rusia. Aceasta aduse mare grije asupra familiei, de oarece loan Maiorescu, trebuind să ia înţelgere cu comitetul naţional din Tran­silvania, abia se strecurase prin Ardeal, lără să fie arestat. El ajunge la Frank­furt şi şeade acolo aproape 3 luni, fiind în raporturi politice mai ales cu miuisir ! Hchmeriing, iar pentru numeroase comu­nicări la ziare cu orientalistul Falhner-y i. In urma sa, Turcii intraseră însă in ţară. oa < Maiorescu îşi pierde situaţia sa în Roma­nia, este exilat şi nimereşte în lanuari© 1849 la 'Viena, unde găseşte câtva timp ocupaţie în ministerul de justiţie, fiind în­sărcinat cu redactarea legilor austriaco, vala- biie»pentru provinciile din imperiu locuite de Români«. împrejurării*! îi aduceau astfel din nou în curentul istoriei ponorului său.

Intr’acestea, familia rămasă la Cra­iova, pornise spre Bucureşti, dar veninâ Turcii asupra Capitalei, mama cu cei doi copii şi o orfană, alipită de familie, pleacă din Bucureşti spre Braşov, unde mai eram şi alte emigrate (soţia generalului Chr. Tell ş. a.) ; iar de acolo, pentru mai multă siguranţă, la Sibiiu. Insă nici aici sigu­ranţa n-a durat. Trupele austriac©, unite cu cele ruseşti, au fost bătute de Bem. In timpul luptei, sfătuiţi de Aiex. GoL seu (Aimé Martin) şi Gh Adrian (mai pe rmâ general), marna şi copiii, ce o însoţ* au so adăpostesc într-o casă mare a unei ungu­roaice, unde erau şi d-nele Magheru, He- liade-Rădulescu ş. a. românce, fugite dis

Pagina 2 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 6 1 —1910

0 consfătuire a fruntaşilor '.români iaBudapesta Membrii comitetului centrai al partidului naţional român, precum şi pre- sidenţii comitetelor comitatenze sunt in­vitaţi pe 21 1. c. n. în Budapesta la o con­sfătuire, în care se vor lua dispoziţiunile necesare, în vederea convocârei conferenţei generale electorale şi a campaniei elec­torale.

Anexarea Coreei de cătri Japonia.Din Mukden se anunţă, că anexarea Gereei de cătră Japonia este iminentă. Guvernul japonez s-a hotărât Ia aceasta în urma numeroaselor cereri, ce a primit împăratul Joponiei din partea locuitorilor din Coreea- Se svoneşte, că guvernul japonez a obţinut consimţământul tuturor marilor puteri, aiară de Statele-Unite.

Mişcări electorale şi constituiri.' Jf *

Instalaţie de com iţt

In Bistriţa a fost instalat nou 1 co. mite suprem, Eugen de Feidrvăry. Dintre membrii români a vorbit d-I Dr. Longin advocat, ^accentuând atitudinea rezervată, ce o are partidul nostru naţional.

*

>Pesti Naplo* despre alegeri.

Ziarul »Peşti Naplo« scrie din isvor afirmative bine informat, că Kristoffy pre­găteşte o straşnică agitaţie electorală. Par­tidul său burghez va pune în vestul Un­gariei 75 de candidaţi, din cari cel puţin 25 sunt siguri de reuşită.

»P. N.< tace şi o statistică a alegerilor dela 1896 încoace şi conclude, că ori ce guvern din Ungaria poate conta iâ cel pu­ţin 200 de mandate.

*

In comitatul Turda-Arieş.

In 14 Martie s-a ţinutconterenţa clu­bului comitatens al partidului naţional ro­mân, în Murăş-Ludoş. Au fost de faţă peste 40 de fruntaşi din comitat. S-au ales reprezentanţii cercurilor pentru conferenţa naţională, şi s-au designat candidaţi de de­putat în trei cercuri, unde ar avea şanse de reuşită, anume; în cercul Trăscăului Dr. Zosim Chirtop, advocat, în cercul Lu­duşului Emil Cormoş Alexandrescu, pro­prietar, şi îd cercul Vinţului de sus Dr. W e r Moldovan advocat.

In comitatul Solnoc-Dăbâca.

In 15 1. c. s-a ţinut în Dej conterenţa clubului comitatens din Solnoc-Dăbâca. A prezidat d-nul Dr. Teodor Mihali. S-au ales reprezentanţii din cercuri pentru con­ferenţa naţională din Sibiiu şi s-au făcut eandidări în 2 cercuri. In cercul Ilendei a

candidat d-1 Dr. T M ihali, în cercul Lă- ■ puşului Dr. Vas. Lucaciu.

* iAdunare poporală în Alba-Iulia.

Alegătorii cercurilor electorale Alba- Iulia, Abrud, Aiud, Ighiu, M.-Uioara, Ocna- Sibiiului şi Vinţul de jos din comitatul 1 Albei-inferioară, se convoacă la adunarea poporală, care se va ţinea în 29 Martie st. n. la 11 oare a. m. în Alba-Iulia la otel „Europa«. Program : 1. Desbatere asupra situaţiunei politice. 2. Desbatere asupra votului universal. 3. Alegerea delegaţilor pentru conferenţa naţională.

Alba-Iulia, în 17 Martie 1910.

Dr. Ioan Mărci ac, Dr. Ioan Pop, Rubin Patiţia, Florian Rusan, Dr. luliu Morariu, Dr. luliu Maniu, Dr. Rubin Patiţia, Ioan Teculescu, Dr. Daniil Szabd, Simion Micu;

Concertul in favorul Sanatoriului.Braşov, 18 Martie n.

Ca în toţi anii din urmă astfel şi în anul acesta s-a dat, la Invitarea primaru­lui oraşului, de cătră reuniunile de muzică un concert în favorul sanatorului pentru tuberculoşi. Sunt atât de rare ocaziunile în Braşov, ca să vedem debutând alăturea diteritele reuniuni de muzică, pe cari le avem, încât ar trebui să te aştepţi ca la o astfel de manifestaţiune culturală inte­resantă să participe în număr cât mai mare toate naţionalităţile din Braşov şi aceasta cu atât mai vârtos cu cât benefi­ciul bănesc ce se realizează serveşte unui scop atât de umanitar.

La concertul de eri seara publicul braşovean a excelat, spre surprinderea noastră, prin absenţă, un fapt foarte re­gretabil, pe care îl t ot regreta îndeosebi acei, cari s-au lipsit de plăcerea de-a as­culta un concert într’adevăr frumos şi artistic.

Variatul program a fost inaugurat de cătră » Societatea filarmonică«, care a esecutat, sub conducerea probată a d-lui Max Krause, în mod măiestru compoziţia admirabilă »Les Preludes« de Liszt. Socie­tatea filarmonică ne-a dat prin debutul ei de eri seara o nouă dovadă despre înal­tul nivel artistic, la care s a avântat în ultimii ani.

A urmat apoi reuniunea >Daldrda<, care a cântat sub conducerea dirigeotu- lui Bedeuss o »serenadă« de contele Z i­chy Géza cu acompaniament de orchestră şi reuniunea „ Liederkranz“ sub conduce­rea d-lui Zeides cu două coruri de bărbaţi a capela. Frumoasele prestaţiuni a>e am­belor reuniuni au fost răsplătite cu bo­gate aplauze.

Penultimul punct din program l-a a- vut coral m ixt al bisericei sf. Nicoiae sub

conducerea d-lui G. Dima. Fără a detrage cât de puţin din prestaţiunile frumoase ale celorlalte reuniuni de muzică, facem cu plăcere constatarea, că publicul întrunit, fără deosebire de naţionalitate, a distins în mod deosebit pe cei 23 cântăreţi (12 dame şi 11 domni) şi pe neîntrecutul lor dirigent, făcându-le ovaţiuni călduroase şi neîncetate. Esecutarea celor cinci coruri mixte (două religioase şi 3 lumeşti) n’a lăsat nimic de dorit şi corul bisericei Sf. Nicoiae ne-a dat o nouă şi splendidă do­vadă despre înaltul nivel artistic, la care se poate ridica şi un grup mic de cântă­reţi însufleţiţi, sub o conducere măiastră cum este acea a d-lui G. Dima. » Corul românesc« — scrie între altele recenzentul lui »Brassói Lapok« — a cucerit publicul prin şcoala sa, prin disciplina sa, dar în ­deosebi prin frumseţea vocilor«.

De încheiere au urmat două coruri imposante, esecutate cu multă măiestrie de escelentul cor de bărbaţi ai reuniunei »Man­nergesangverein« sub conducerea d-lui P. Richter.

x.

Rezolvarea unei caz concretdin sfera dreptului bisericesc!

— Doi articoli. —

I.

Un student de teologie, în repeţite rânduri a stăruit ca să ţresolv în public un caz concret din dreptul bisericesc. Ca­zul e următorul: »Un absolvent de teo­logie însurându-se rămâne văduv cu mai mulţi prunci... iar după aceasta e hiroto­nit de preot întrebarea e : celibe e respec­tivul preot? Îndreptăţit e ia un beneficiu, care pretinde celibatul ca o condiţie sine qua non?«

Pentru ca să pot răspunde la aceste întrebări, se impune o scurtă reprivire is­torică asupra chestiunei celibatului.

Viaţa de celibe în toate timpurile a fost considerată ca un grad de mai înaltă perfecţiune morală. Sf. apostol Paul zice : »Iară vcesc să fiţi fără de grijă : cel ne­însurat grijeşte de ale Domnului, cum să placă Domnului. Iară cel însurat grijeşte de ale lumii, cum să placă muerii«. (I. Cor. VII. 32 33). Acelaş apostol vorbind despre viaţa celibe şi continentă zice: »Că voesc ca toţi oamenii să fie precum sunt eu în­sumi« adecă virgini, că : »Zic celor căsă­toriţi şi văduvelor: bine este lor de vor rămânea precum şi eu« (I. Cor. VII 8). »Deci dar şi cel ce-şi mărită fata sa bine face, iară cel ce nu o mărită, m?i bine face (l Cor. VII. 38). Însuşi Mântuitorul re­comandă viaţa înfrânată: »Cel ce poate cuprinde să cuprindă« (Matei XIX. 12).

Deja în cele dintâi viacuri ale creş­tinismului e generală convingerea, c ă : să cade ca slujitorii sântelor taine să fie ce- libi. Biserica, la început, aducându-şi aminto de cuvintele sf. apostol: »Şi aceasta o zic după sfat, nu după poruncă« (I. Cor. VII. 6) ce e drept numai a sfătuit, dar prin lege positivâ nu impune servilor altarului

celibatul. Lege bisericească universală nici nu a putut impune celibatul în cele din­tâi viacuri, fiindcă lex Iulia şi lex Papi» Poppeae interziceau strict celibatul. Dar nu s-a putut aduce o astfel de lege fiindcă mai multe secte de ale gnosticilor învăţau că căsătoria e un lucru nepermis.*)j

Deşi nu a existat lege universală bi­sericească, care să impună celibatul, nu se poate trage la îndoială, că Apostolii însu­fleţiţi de pilda Mântuitorului, in nădejdea răsplăţii promise prin cuvintele: »Câ tot cel ce-şi va lăsa casa sau pre fraţi, sau pre surori, sau pre tată, sau pre mumă, sau pre muiere, sau pre prunci: sau ţari­nile, pentru numele meu însutit va lua* (Matei XiX. 29) — ori ş-au părăsit soţiile, ori au trăit în castitate, ca şi când lor le-ar fi sunat statul s. Leon : »Qui habent uxores, tanquam nonhabentes sint, et qui non habent permaneant singulares«.1) Era generală convingerea că înalta vrednicie şi sublima chemare a statului preoţesc pretinde celibatul, după cum observă Eitr sebiu »His autem ipsis — scil. Episcopie et Presbiteris — ut melioribus studiis va- cent liberius, sejunctus a re uxoria victus adamatur, velut iis, qui divina et incorpo- rea sobole propaganda occupati tenean- tur«.2) E adevărat că în cele dintâi via­curi se primeau în statul preoţesc şi în­suraţi, însă — după cum nimerit observi- S. Jeronim »non tot erant virgines, quot necesarii erant sacerdotes«. »Christus Vir- go, Virgo Maria, utriusque sexus virginita- tem dedicavere. Apostoli vel virgines vel post nuptias continentes. Episcopi, Presby- teri, Diaconi aut virgines eliguntur, aut vidui, aut certe in aeternum pudici«.3)

Această datină lăudabilă, care insă nu eschide escepţiunile — numai îu vear cui al IV-lea devine lege. Diferite sinoade ţinute în veacul al IV-iea interzic căsăto­ria : preoţilor4) şi diaconilor °), iar celor* ce ca însuraţi au fost înaintaţi la ordurile sacre, li-se interzice uzul căsătoriei.6)

Notez, că aceste legi particulare na au avut putere obligătoare în întreagă bl» serica.

Papa Siricius (385—390) e primul care aduce lege de valoare universală, re­feritor la celibat: »Quarum sanctionum omnes sacerdotes atque levitae insolubili lege constringuntur, ut a die ordinationîs nostrae sobrietăţi ac pudicitiae et corda nostra mancipemus et corpora7) S. Leo, estinde legea celibatului şi ia subdiaconi1).

Conciliul II din Cartagena (387 sau 390) îndeamnă la continenţă nu numai pe preoţi şi diaconi, ci pe toţi »qui sacra- meniis divinis inserviunt« adăugând: »ut,

* ) V . Tauber : Manuale Juris Canonici § 69 : De^caelibatu elericorum pag. 901.

l) Epist. ad. Ana sta sin in a. 146.-) Demoustratione evangelica libr. 1 Cap. IX,а) S. Hieronymus ad Pammachium pro libr.

contra Jovinianum ep. 68 c. 20.4) Concil. Ntocesariense a. 314.5) Concil. Ancyranum a 314.б) Mai pe larg V. D. Johann Gottfried Kflr*

ner : Vom Coelibat der Geistlichen. Leipzig 1784; pag. 141 et sequ

7) Epistola ad Himerium Episcoputn Tara- conensem,

8) Epistola ad Anastasium a. 455.

ţară. Sfatul venise chiar la timp. Ostaşii Iui Bem ajunseseră în marginea Şibiiului şi-i puneau foc. In curând se auziră tro- pote de ca i; Cazacii sosesc în goană cu lăncile plecate, iar în urma Cazacilor se văd năvălind Săcuii, cari omorau şi jefu­iau tot ce le eşia înainte. Unguroaica de gazdă aşezase însă sub bolta casei o masă cu de-ale mâncării şi cu beutură pentru compatrioţii biruitori, iar înaintea mesei stau două slujnice unguroaice cu coadele împletite în panglici tricolore. După o noapte de chin, in care răsunau de peste tot ţipetele victimelor, o scrisoare, strecu­rată spre Bem de una din emigratele ro­mâne a adus liniştea în chipul unui adju­tant însărcinat cu paza casei. Daf* a doua zi şi a treia zi jaful n-a mai contenit. De Ia fereastra de sus, copiii puteau vedea cetele de Săcui beţi, târând după ei lucru­rile furate, ameninţând cu baioneta şi răc­nind ca fiarele. Şi mai îngrozitoare decât aceste scene a fost însă trecerea pe sub ferestre, multe săptămâni dearândul, a ce­lor osândiţi la spânzurătoare...

In sfârşit, prin Deeemvre 1845, sub conducerea Iui Avram lancu, familia lui loân Maiorescu ajunse la Blaj. împrejura­rea aceasta se lămureşte prin legătură de prietinie dintre »regele munţilor apuseni« şi Ioan Maiorescu. (Acesta chiar va pu­blica la Viena, sub titlul Die Romanen der eesterreichischen Monarchie, 1849, Gerold, ranortul asupra întregei activităţi militare a iui lancu şi a celorlalţi prefecţi, Simeon

Balint şi I. Axente Severu în lupta lor contra Ungurilor). Dela Blaj, familia se abate pentru câtva timp Ia Wingart, la Vasile Maiorescu, fratele lui Ioan Maio­rescu, unde copiii îşi mai reamintesc ceva din latineşte şi istoria Românilor, până când mama se apropie iarăşi de Braşov, de tratele său Popazu, în preajma unei şcoli publice. v

Aceasta era şcoala primară de sub direcţia protodiaconului Iosif Barâc; ea aducea mult cu oarecare şcoli de pe lân­gă munţii Neamţului, unde învăţa carte »până ia glezna broaştei« Nică a lui Şte­fan a Petrii. Ca şi la şcoala lui părintele Vasile din Humuleşti, în şcoala de lângă biserica Sf. Nicoiae se observau cu mare rigoare perceptele unei pedagogii eroice. In toate Sâmbetele se adunau notele de peste săptămână, iar protodiaconul Barac deschidea un dulăpaş, aşezat în părete, din care seotea întâi o nuia, apoi un biciu şi în sfârşit un mănunchiu de nuele, numit după terminul unguresc »virgaş«. Şezăto­rul, adecă monitorul rânduit pentru fle­care bancă, aducea Ia îndeplinire pedep­sele : atâtea nuele la palmă, atâtea bice în altă parte, pentru a cărei atingere şco­larul era lungit po o bancă ad-hoc. Unii, ştiind ce bucurie îi aşteaptă Sâmbăta, se apărau de usturime, adăogând pe dedesubt cât mai multe cârpe asupra părţilor ame­ninţate. Iar când suma greşelelor era prea mare, în loc de biciu venea la rând acel »virgaş«, care se aplica pe pielea goală.

După amintirile păstrate de contimporani I se pare, că aceste mijloace de corecţie nu ! impresionau prea tare pe copii. Asprimea era dela sine înţeleasă. — Fiul lui Ioan Maiorescu, pentru îndrasneala de a fi cer­cat împreună cu alţi copii să patineze pe ghiaţa de sub Tâmpa, a trebuit să ispă­şească această grozavă ştrengărie, stând un sfert de ceas în genunchi pe boabe de j porumb — după binevoitoarea iniţiativă a i unu» unchiu, care îl găpşise asupra fap-1 tului. |

La 1 Noemvrie 1850 a urmat înscrie- \ rea la gimnaziul din Braşov. Din acest an i datează primul »discurs« al şcolarului Titu > Maiorescu, iar acest discurs a fost »cu- vinţelul« de recunoştinţă, spus de elev, din j partea colegilor săi, la sfârşitul anului, în ; ziua de 21 Iulie 1851. Foaia pentru minte, j inimă şi literatură, din 2 August 1851, îl j reproduce, aducând astfel numele copilului in publicitate.

O amintire deosebită din acest timp e cea despre Anton Pann. La masa ospi­talieră a protopopului Popazu se perindau mai ales var3, mulţi Români din Principate, cari luau drumul spre Vălcele (Élőpatak) şi Zizin. După una din acele mese, An­ton Pann, care avea glas foarte frumos, a j prins a cânta unele cântece de lume, ves- j ti te pe acea vrem e: »In zorii zilei de di- J mineaţă...« ş. a., iar când a adăugat la ur- j mă »Sărmana frunză nenorocită« (vechea poezie a lui Arnauld, tradusă de Leopardi şi răspândită pe ia 1848 şi în traducere

românească) toţi cei dela masă au isbucnit în lacrămi, cu gândui la prietenii, şi la rudele din exil..

In sfârşit, odiseea copilăriei se între­rupe. In August 1851, ioau Maiorescu în­ştiinţează familia să pornească spre Viena, — ceeace a mişcat adânc pe şcolarul, care văzuse şi până atunci destulă iume şi avea astfel o închipuire destul de vie despre ceeace poate fi o călătorie spre locuri de­părtate. Plecarea s’a făcut în Septemvrie, cu un eherv&n tras de 12 cai, mânaţi de 3 surugii, şi a ţinut 3 săptămâni pănă la Czegldd (73 km. dincoace de Pesta). Inte­resul cei mai mare ai copilului era acum să dea cu ochii şi de un palat. Do aci în­trebări mereu cătră surugii, de câte-ori trecea printr’un oraş, să-i arate »palatul«; de caro tn-.rebare, surugii scăpau arătân- du-i la întâmplare câte o casă uiai mări- cică. Abia în Viena, nu Burgul, ci palatul Coburg Kohary mulţumi închipuirile micu­lui călător prin frumseţea particulară a colonadei sale. — Poate că era la mijloc nu numai o simplă curiozitate, ci şi oare­care dispoziţie pentru preciziunea cuvinte­lor şi deci nevoia de a-şi lămuri deosebi­rea între palat şi alte edificii, care nu pu­teau să poarte această numire.

Nr. 51.—1910 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina 3.

quid Apostoli docuerunt, et ipsa servavit utiquitas, nos quoque custodimus«9) Om- oibus placet ut episcopi, presbyteri et dia- eoai vel qui sacramenta contractant, pu- dicitie custodes etiam ab uxoribus absti- neant« (c. 3 D. 84)... quia ministerii quoti- diani necessitatibus occupentur« (c. 3 K31)'0).

In veacul VI, VII Pap'i urgitează ob­servarea legilor referitoare la celibat, iar pe cei neobedienţi îi pedepseşte aspru. Pe Încetul observarea celibatului e universală, *Ii ce în mare măsură contribue viaţa aşa numită »canonică«, care în timpul acesta luase un avânt îmbucurător11). Dar în vea- cul al IX şi X viaţa canonică aproape în­ceată, disciplina devine din ce în ce mai laxă, se ivesc abuzuri... între cari cu deo­sebire amintim clerogamia.

Cu toate hotărârile conciliilor mai cechi reînoite în nouă concilii12), mulţi preoţi încheie căsătorie sau trăiesc în con- cubinatul tolerat de legile romane13). In centra acestui abuz luptă Papii S. Leon

* Uf (1049-1054), Nicolau II (1059— 1061), Alexandru II (1061— 1073) .şi mai ales Gregoriu VII (1073— 1085), care cu zel »(jevărat apostolic şi energie de toată lu­na admirată, luptă pentru restabilirea discipl'nei călcate în picioare şi pentru observarea celibatului, care — după el — Cangurul mijloc potrivit pentru a scoate feerica din sclăvia laicilor: »Non liberări potest ecclesia a servitute laicorum, nisi llberentur clerici ab uxoribus«.

Prin măsurile aspre, luate faţă de credincioşii, cari ascultau sf. slujbă săvâr­şită de preoţi însuraţi, prin depunerea acestor fel de preoţi în sfârşit de nou se restabileşte observarea celibatului.

Pentru ca dispoziţiile referitoare Ia celibat să se observe strict, sinodul din teims (a. 1119) mai apoi Conciliul latera- a|n 1 (1123) precum şi Concil. latei a- an .II (1139) declară căsătoria de impe- dment diviment al căsătoriei. Aceste ho- tirâri au fost întărite şi înoite în conci­lii din Trient şi sunt în valoare până

'iut&zi. Pe baza dreptului astăzi în vigoare Iii biserica apuseană:

19. Preoţii necondiţionat sunt celibi.29. Ordul, — dela subdiaconat în sus

- e indepiraent de drept public, prin ur- naiare căsătoria încheiată după primirea (jadurilor numite »mai mari« — e inva­lidă, iar împreună vieţuirea e se îm- yjuiaca.

39. Nu numai văduvi, ci şi însuraţi» drora le trăiesc muerile pot primi ordu- i|s Sacre, dacă se despart de mueri, cari

\ ii rândul lor, sau se retrag în claustru, sau if obligă a duce în veci viaţă curată. De ui urmează, că preoţilor în felul acesta kjrotoniţi, li-se interzice a se întoarce la •uerile lor de odinioară, sau a se împre­una trupeşte cu ele, iar pruncii născuţi fe împreunarea trupească de după ordi­nare, sunt a se considera de nelegiuiţi.

49. Legile referitoare la celibat nu unt de drept divin, ci uman, prin ur­mare dispenzarea are loc, iar dacă împre­jurările ar pretinde auctoritatea biseri­cească competentă le poate şterge.

ŞTIRI.— 5 Marti« ▼.

Oraşul Bucureşti pentru D-rol Lueger.Bucureşti ni-so scrie: Faţă cu simpa- generale do cari a’a bucurat în Ro-

i&nia ilustrul primar al Vienei şi marele loromân dr. Lueger, un comitet de oa­meni politici din toate partidele s’a aic& tşt in scop de a organiza o mare mani- estaţie populară de doliu a cetăţenilor Ca­pitalei române pentru d-rul Karl Lueger. Duminecă dimineaţa se va oficia la bise­rica Si. Gheorghe un requiem, la care vor asista toate notabilităţile politice aflătoare a Capitală, precum şi un public imens, hipâ acest parastas, mulţimea se va în- repta în grupuri compacte pe strada 1. C. Irătianu, pe strada C. A. Rosetti, va eşi a faţa Palatului regal, iar de acolo se va coborî pe calea Victoriei până la squarul Sărindar. Aici pe o tribună construită de primărie, d-1 harbu J '~ Kjvrancea va ţine (cuvântare, lăcând elogiul ilustrului dr. ieri Lueger. Un cor impunător, format in câte-va sute de persoane, va întona mai multe hymnuri religioase. Tot cuprin­sul căii Victoriei, în dreptul squarului Să­rindar, va fi pavoazat cu drapele negre.

*) Harduin tom. I. pag. 95.10) Tauber, o. c. pag. 202.11) Kazaly : Egyház jogtan tom. I. pag. 143. '-) Conul. Ticionse 1020; Concil. Bituriense

1Û81; Concil Cajaceese 1050; Concil. Tolossanum 1066; Concil. Romanum 1063.

1S) Digesta lib. 25, fit. 7 tie Coneb. et Cod c. St. tit. 26. — P. Damiani opuscul X V II de Coelib. Sacerd. în oper. tom III.

De-asemenea toate clădirile de pe stradele pe unde va trece cortegiul ce se va for­ma la biserica Sf. Gheorghe, vor arbora drapele negre. Va fi o manifestaţie popu­lară de doliu pentru moartea marelui fllo- român dr. Kari Lueger, de o grandiozitate ne mai văzută în Capitala noastră.

Părintele Hlînka cetăţean de onoare.Din Rozenberg ni-se scrie: O parte în­semnată din membrii consiliului comunal al acestui oraş, voind să dea espresiune admiraţiei lor pentru neînfrântul luptător slovac, părintele Andreiu Hlinka, au pre­zentat în scris primarului propunerea, ca consiliul comunal să-l aleagă pe părintele Hlinka cetăţean de onoare al oraşului Pro­punerea aceasta era să fie desbătută în şedinţa de alaltăeri a comunei. Spre sur­prinderea celor prezenţi primarul a adus la cunoştinţa adunării, că e nevoit a lua dela ordinea zilei propunerea, fiindcă vi- ceşpanul, bazat pe regulamentul pentru afacerile comitatenze, i-a cerut »spre stu- diare« actele, care se referă la propunerea prezentată.

Un jubileu al prinţulur Ferdinand al României, in cursul Săptămânei viitoare va sosi la Bucureşti o delegaţie a ofiţeri­lor regimentului întâiu de infanterie al gardei prusiene, din care face parte A. S. R. Principele Ferdinand de aproape 25 ani. Această delegaţie va prezena Prinţului de coroană al României sentimentele de oma­giu ale regimentului cu ocazia împlinirii acestui jubileu.

Turburările recente sângeroase din Rus-cink au produs în întreaga Bulgarie zgo­motoase demonstraţiuni îndreptate în con­tra armatei. Marţi după amiazi a avut ioc în Sofia un meeting convo at de cătră studenţi. S’au făcut mari manifestaţiuni an- timihtăreşti. A urmat după aceea o mani- festaţiune în oraş. Poliţia a opus resistenţă mulţimii, care s’a grămădit în faţa pala­tului regal, unde a făcut manifestaţiuni urlând şi şuerând. In fi se mulţimea a fost alungată. Seara manifestaţiuplie au conti­nuat, întâmplându-se mai rţqilte încăerări între soldaţi şi mulţime. Manifestanţii cer demisiunea cabinetului. Toate străzile cele mari sunt închise milităreşte.

„Reuniunea sodalilor ro uâni din Cluj*învitâ la a XXXVlII-a adunare generală ordinară, care va avea loc, Duminecă în 27 Martie n. a. c. la 4 oare. d. a. în şcoala română de fetiţe din loc ţ strada Jókai Nr.6) cu obicinuitul program. După terminarea adunării urmează convenire socială, la care se va declama şi se va face o conforenţă cu schiopticonul.

Vizitele regelui Petru la curţile străine.După programul stabilit de consiliul de miniştri sârb, regele Petru va sta la Pe­tersburg cinci zile şi anume dela 21 pănă la 27 Martie; apoi va merge la Moscva, unde va sta două zile şi se va înapoia v;a Oderberg-Budapesta la Belgrad, de unde va pleca iarăşi la Constantinopol via Sofia după câteva zile. După »Dnevnilist« în tre­cerea prin Sofia va face o vizită regelui Ferdinand, pe care acesta i-o va înapoia la Belgrad în Aprilie.

Rectificare. In articolul »Eremiade«, publicat în numărul de alaltăeri, s-au stre­curat două greşeli, pe care le rectificăm aci. In coloana a 2-a, alineatul 4, şirul 7 din jos în sus, să se cetească: unei repre­zentanţe, în loc de: cinci reprezentanţe.

In col. a 3-a, şirul 10 de sus în jos, în loc de: după cum o comasau ei, să se cetească : după cum o comună sau alta etc.

Eremiade.(F i d e).

Cele vre o 10,000 jugăre de păduri au devenit administrate de cele 10 co­mune politice, fiind puse sub paza unui forestier comitatens ungur, care are sub el un personal, ca păzitori de păduri, mai tot do unguri. Toţi aceştia ştiau atâta româ­neşte, ca 8ă înjure de tot ce aveau oamenii mai siânt, pe locuitorii şi stăpânii ior,cu care aveau afaceri în toată ziua, ba mai ştiau şi aceia, ca să arate mii de pre- varicanţi şefului lor, spre ai arăta la pre­tură ca prevaricanţî, pe drept şi nedrept. In toată luna să pedepsesc aspru în bani sute de oameni. Aceste pedepse se urcau ia mii de coroane Intr-un an. De altă parte vigili erau aceia, cari pentru mulţi preva- ricanţi închideau ochii, şi nu-i vedeau.

Fiecare comună la rândul ei căpăta ia câte 4—5 ani lemne de brad sau fag, câte 6—8 tulpini pentru trebuinţele lor, peste tot cam câte 3—4000 de tulpini, sau 7—8 metri cubici, conform planului pro vizoric. Cum se folosesc oamenii do aceste

lemne, ce Ie primesc prin primari — după fotografii ?

Trei patru indivizi din comună cum­pără ţeduiele de avizarea lemnelor cu unu sau doi ani înainte, sau şi după asignare, cu câte 2—4 coroane de ţedulă. Oamenii mai săraci le vând, pentru că n-au tră gători, ca să ie scoată şi aducă din pă­dure, şi aşa se vând 3 pănă în 4 mii de tulpini cu’ cel mult 1000—2000 de coroane, pe când dacă s ar vinde în licitaţie toţi 4 mii de brazi sau 8’ 00 m. ar căpăta co­muna urbarială cel puţin 40,000 coroane. Câştigul de 35—38,000 cor. vine acum în buzunarul primarului sau al altui anteprenor de ferestrae, care stă în legătură cu pri­marul

Iată dară, cum se prăpădesc pădurile urbariale fără nici un folos, fără milă şi fără prevederea pericolului de-a rămânea spoliate de singura avere mare a urbaria- lilor. Oare azi nu se află oameni în Bran, cari să-i pue la cale, să aducă lumea la reson ? Notarii de astăzi n-ar putea să se pue în capul trebei acesteia, ca să nimicească ce au nelegiuit notarii cei vechi ? Nu văd ei cum au lucrat de fără de lege antecesorii lor, desconcentrând Branul şi împărţindu-1 în 10 comune devenite la sapă de lemn, prin aruncurile comunale, cari s-au mărit cu 200 la sută din birurile cele mari? Nu văd, cum au devenit fără un pic de drept pădurile urbarialiştiior împărţite, cum s-au fost împărţit hainele lui Cbrs., între comu­nele politice? Pentru ce nu începe o ac­ţiune în poporul acesta lăsat în prada necunoştinţei şi a neştiinţei ca să piară şi să devie jertfa singurei peiri?

Vor zice prezenţii notari, că asta nu e treaba lor, că oamenii sunt renitenţi nu să pot aduce la rezon. Dar grămada de preoţi destul de inteligenţi din Bran n-ar putea să se unească cu notarii şi primarii comunali, şi îu una, două, sau trei adui.ări de reprezentanţi ai comunelor şi ai urba­rialiştiior nu le ar succede să ajungă la înţelegere, ca să împuternicească vre-o 12 — 13 inşi, care apoi să păşească energic ia desfacerea legăturilor, ce numai la apa- rinţă şi fără valoare de drept s-au făcut, să concentreze cele 10 comune iarăş într-o comună mare. Totdeodată să întrunească şi pădurile urbarialiştiior într-un complex, să le restitie urbarialiştiior şi să le ad­ministreze toate prin o singură represen- tanţâ legală, ceia ce trebue să se facă şi în înieiesul legilor ca să iasă din adminis­traţia de astăzi, să-şi valoreze puţinele pă­duri rămase şi să nu mai aştepte pănă se vor devasta toate.

Urmarea ar fi că ar putea forma cu timpul un frumos fond prin vânzarea din 5 în 5 ani de păduri, pe sama tuturor ur­barialiştiior din Bran, ear urbarialiştii ar trebui să scoată masa cea mare a lem­nelor căzute şi lăsate să putrezească în păduri, a celor uscate sau trântite de vân­turi, pentru trebuinţele lor. Prin aceasta ar câştiga şi aceia, că pădurile s-ar cu­raţi şi ar creşte pe locurile curăţite cu mai mare înlesnire. Brănenii n-au idee cum să îngrijesc şi să curăţă pădurile în lumea civilizată prin ţările cmlisate. Acolo după ce să taie o tulpină din pădure, să vând ramurile şi truuchiu cu rădăcina. Cumpărătorii sunt îndatoraţi a scoate toate ramurile şi găteajele imediat din pădure, a scoate cu rădăcină trunchiu din pământ şi a şi-l duce acasă. Acolo le taie scurt şi le pun în stângin. Tot astfel fac şi din ramuri şi din periie de brad.

Pănă nu să vor hotărî fost. urbiria- tişti Brăneni a cere dela tribunalul urb*?- rial, ca toate pădurile din Bran, care sunt declarate din partea înaltei Curii u, din Pesta prin sentinţa definitivă din 14 Nov. 1894 Nr. 134 ca păduri ale urbariâriştilor din pran să se înscrie în cartea fund. pe numele urbarialiştiior din Bran, şi ca atari a le administra printr’un com tefc, care co­mitet să dispună asupra pădurilor, alegân- du-şi un forestier şi brănişteri din sânul lor şi din neamul şi legea lor, pănă atunci nu numai că nu vor avea păduri, nici pă­şuni, ci în tot anul vor cim*ribui cu dări mari pentru păduri, vor plăti cu mii de coroane pedepse, dictate pe drept şi pe ne- nedrept, vor fi traşi şi împinşi pe drumu­rile administraţiei, perzând pe an zeci de zile scumpe cu umblatul şi cu facere de zile de arest.

Lucrul cel dintâiu este, ca să studieze şi să aplice legea Art. XXIX. din 1889 şi ordinaţiunea ministrului do agricultură Nr. 15217 din 1899, şi cele următoare ur­bariale.

După legea aceasta trebuia ca orga­nizarea, în înţeieşul ei, să se facă în cel mult 2 ani dela promulgarea legei. Pro­prietarii de păduri, forestierul şi comitatul sunt îndatoraţi, conform legei, a îngriji de punerea în lucrare a ei. Nici unul nici altul, nie* urbarialiştii în 22 de ani nu s’a mişcat.

Atâta negligenţă nu putea exista, decât în administraţia comitatului Făgăraş, în care nu se afla niminea, care să se fi in­teresat sau să se intereseze astăzi de soar- tea pădurilor, cari sunt în mâni româneşti.

E timpul suprem ca Brăneni să se intereseze mai mult de singura avere, ce-o mai au şi încă înainte de totala ei nimi­cire, ca blestemul posterităţei să nu cadă asupra capetelor celor prezenţi. Dixî et salvavi animam meam!

A v a c u m .

Glum e d e ale lui Lueger.

Acum trei luni împăratul Francisc Iosif întrebându-1 pe Lueger ce mai e nou pe la primărie, şi că ce se mai lucrează? Lueger răspunse cu aerul lui de bun vie- nez: »De lucrat am avea mult de lucru, dar cu mine şi cu ajutoarele mele trebu­rile merg slab: eu nu văd, Neumayer e surd, Porzer e mut şi Hierhammer nu pri- cepegnimic«. împăratul se puse pe un râs cu hohote de această nemerită caracte­ristică.

*

Pe timpul petrecerei sale în Bucu­reşti, d-na Bengescu îl întreabă, de ce se zoreşte să plece din Capitală? Lueger î l răspuuse în dialectul vienez : »Apoi gândi- ţi-vă cucoană, că nu mai am nici o că­maşă curată!«

*

D-rului Lueger îi plăcea să facă es- cursiuni la ţară, in societatea prietinilor săi. In timpul acestor excursiuni se petre­cea foarte bine, se făceau chefuri straşnice şi nu odată s-a întâmplat ca unul sau al* tul din societate să cadă victima vre-unei posne ale fostului primar.

Intr-un rând Dr. Lueger şi prietenii lui făcuseră o excursiune în regiunile dela Schwadorf, unde se găsea mâncare bună* băutură răcoritoare. După ce societatea luase masa, unul dintre prietinii lui Lue­ger îi zise acestuia: »Ce bine ar fi, dacă am avea şi o cafea neagră, dar sunt sigur, că aici nu găsim decât cicoare«.

— Vom vedea imediat, răspunse Lue­ger. Chemând cârciumăreasa, Dr. Lueger o întreabă, dacă are cicoare bună, căci ar dori să bea o cafea neagră.

— »Avem d-le primar şi încă proas­pătă«, răspunse cârciumăreasa.

— »Atunci fi atât de bună şi arată-mi cicoarea, ca să văd dacă e bună«.

Cârciumăreasa a alergat numai de­cât şi a adus cutia cu cicoare. Dr. Lueger o mirosi, după aceea o puse deoparte şi rugă pe cârciumăreasa să aducă alt suro­gat de cafea, căci aceasta nu miroasă bine.

Cârciumăreasa, care mai avea şi »Frank-Kaffe« în casă, se duse imediat spre a-1 servi pe primar.

— »Afară de acesta nu mai aveţi alt surogat«?

— »Nu, d-le primar, răspunse eâr- ciumăreasa.

— »Atunci fii atât de bună, iasă a- ceste surogate aci şi prepară*ne o cafea veritabilă şi cât se poate de tare«.

Un hohot de râs isbucni la aceste cuvinte ale primarului. Cârciumăreasa abia atunci a înţeles, ce cursă i-a întins Dr. Lueger spre a obţine o cafea neagră ve­ritabilă.

B i b l i o g ra f i e .B u co lic e le şi G e o rg ic e le lui Ver-

siliu traduse de cunoscutul şi apreciatul scriitor şi profesor pensionar M. S tra janu* Bucuresci 1. V. Socecu. Se pot procura prin librăria A. Mureşianu. Preţul cor* 2.60 plus 10 fii. porto.

Traducerea e făcu â de un bărbat competent, din cuvine î i cuvîrit şi e în­soţită de anahsa tuturor euviutelor cu­prinse in textul latin. Elevi: gitnnasiall cari an fost nevoiţi până acuma a utilisa traduceri streine, de sigur se vor bucura de acestâ o«rte.

M . S trc lja n u : „N e rm a u, un episod du viaţa poetului Leopardi (nuvelă după Paul Heyse). Preţul 30 b., plus 5 b. porto.

Al. S trc lja n u : „L e gă tu ra in tre fl- lo s o fie “ şi ştiinţele experimentale. I. înţe­lesul fi o sofiei. 11. Proolema puterii de v;aţă oa hotar îutre filosofie şi ştiinţă. — Preţul 50 t>«m, plus 10 bani porto.

Proprietar : D r. A u re i M ureşianu.

Râm.

Redactor respons, : lo a n Spu derca .

P a g in a 4. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Ni*. 61 - î 910. Invitarela adunarea generală de constituire a institutului de credit şi de eco­nomii „CONCORDIA“ societate pe acţii.

Locul adunării: Gherla (Szamos- njvâr), localitatea oficioasă a fondu­rilor de sub administrarea a onor. Capitlu diecezan gr. cat.

Timpul adunării: 31 Martie 1910 înainte de amiazi la 10 oare.

Programul adunării:1. Luarea în seamă a subscrie­

rilor de acţii şi a plătirilor făcute Ia preţul acestora.

2. Statorirea statutelor3. Decidere asupra constituirei

a institutului.4 Raport despre denumirea mem­

brilor în direcţiune şi alegerea co­mitetului do revizie.

5. Absolutorul fundatorilor.6. Propuneri.La această adunare de consti­

tuire prin aceste sunt invitaţi toţi aceia, cari au subscris acţii la a- ceastă bancă de sub constituire.

Gherla (Szamosulvăr) la 10 Mar­tie 1910.

Din încredinţarea fondatorilor: loan Georgia ,

948,1-3. canonic.

m m m m m m a m

Cursul ia bursa din Viena.Din 16 Martie n. 1910.

Renta ung. de pur 4c/9- . . . . 113 50Renta de cordne ung. 4% - - . 92 66 Lupi. că; . fer. ung. în aur 8V,% . 82 75 Impi. căii. fer. ung. în argmt 4% . 93.80 Bunuri rurale croate-sUvone . 94 60Iropr. ung. cu premii . . . . . 224 — Losuii pentru reg. Tiaei şi Seghedin 160 50 Renta de hârtie austr. 4J/?i , . . 94.85 Renta de argint austr, 4*/t& . - 117 90Reuta de aur austr. 4% . . . . 9480Reru a de cordne auatr. 4% . 85,20Bonuri rurale ungare 3l/jY» . . 117.70Losurî din 1 8 6 0 ................... 171.50Acţi! de-ale dânoei ung. de credit 1778,— Acţii de-ale Băncei austr. de credit 829. — Acţiî de-ale Băncei autsro-iag. . 676 50Napoloendori . . . . . . 19 12Mărci imperiale germane . . . 117.72London v i s t » .......................... 240.60

Cursul Pieţii Braşov-Din 16 Martie a 1910

Bancnote rom. Oump. 18 88 Argint român „ 18 80Lire turcesc! , 21 50Scris. fonc.Albimi 5% 100.—

le Rusesc! 254*50Napoleondori. 19.06Galbeni 11.20Măre! germane u „ 117.—

Vând. 8.89 „ 18 90, 21 80. 2 U 8

2 5 5 .- 16.5 1140

11150* r

©©

©

I©©m©©

©

CHAMPAGNER

T Ö R L E Y À, . â

•'i.%v' 'v

M

Preţurile cerealelor din piaţa Braşo?Din 18 Martie 1910

iAêsuraSftU

ţrşetateeCalitatea.

Valutaîn

Kor. fit.

1 H. L. Grâul cel mai frumos. 24—

Grâu mijlociu . . . 23 —Grâu mai slab . . 22 __Grâu amestecat 20 _Săcară fruinosă, . . 17 -

n Săcară mijlociâ. . . 16 —Orz frumos . . . 10 _Orz mijlociu. . . 9 —Orăs frumos. . . 8 58Ovăs mijlociu . . 7Cucuruz . . . 12 —

n Mâlaiu (meiu) . . . 11 —Mazăre........................ 20 —Linte . . . . 16 —Fasole....................... 19 —

n Sămânţă de in . . . 18 —* Sămânţă de cânepă . 15 -9 Cartofi........................ 4» Mâzăriclie. . . . . —

1 kiifc Carne de vită . . . 1 20» Carne de porc . . . 1 52Tî Carne de berbece. . —

i(X) kil. Său de vită orospăt . 40 —n Său da vită topit 6 —

A viz .Am onoare a aduce la cunoş­

tinţa On. public românesc, că am deschis în Timişoara-Iosefiu, în ne­mijlocită apropiere de gară, casa a doua dela colţ, un hotel de pri­mul rang, cu tot confortul mo­dern, într’un loc liniştit şi curat.

Rugând On. public românesc a’rni da sprijinul său binevoitor sem­nez, cu deosebită stimă

Dimitrie Dogâe,proprietarul restaurantului

952,1— 1 gării Timişoara-Iosefiu.

i o o c o o o c «x

» R o m a n a «»«ta titlul brQşurei, care a apărut In editura tipografiei A. Mareşianu, eu descrierea şi asplio&rea dansului nea- tru de salon.

„Rom ana“ dans de colonii în 5 figuri. Descrisă şi esplicată împreună cu musica ei, după compunerea ei originală. Ou-o în producere („în loc de prefaţă“ ,) de Tunarul dinDumbrău Popa. — Tipografia Aurel Moreşianu, Braşov 1903.

Broşura este în cuart mare, hârtie dnă şi tipar elegant, cu adau­sul unei cole de note (musica „Roma­nei“ eu esplicărl) si cioată numai 2 oor. 50 bani (plus 5 bani »orto-poi- tal) pentru România 3 lei.

„ Pomana* se pdte procura de la tipografia A. Mureşiauu, Braşov.

Vânzare de casă ş i pământ.

Din causa stămutari se vii:do sau să arândează cu licitaţie in Co muna Noiştea )NTeustadt) Corni tatu Târnava mare în 1 Martie a. C. 11 10 sare 5. m Realităţile Doanmea Emilie Gunesch şi auuue: i

1) O Cisa cu şapte feresţri front spre stradă.

2) Pământ comasat circa 15 jm ga re, apropo de Comună. Cine va lieiţa are să depue Vadiu. Informa­ţii mai de aproape se pot lua deîa Doamna Emilia Gnesch Sigişoara Str. Fântâni.

Banca N a ţio n a lă a R om ân ie i.

1 © 0 ©28 Februarie

N i t u a t i n i t e e n m a r » .

c t»>>O o—

1 v :a© i o

20 Februarie | 27 Februarie

127.109,417

1.221,61361.261,921

11.365,300 16 468,721

11.999,924 15.296,433 3.187,121 5.971,359

704,313 377,265

103.965,244 30 726 183 14 .433 250

394 088,< *64

12.000,000 26.380,304

3.863,598 247.200 680

678,238 103.965,244

394 088 064

138386420 „ Trate aur 3Argint şi diverse monede . Portofoliu Român, şi străin.

Fonduri p u b l ic e .......................Efectele fondului de reservă Efect. fond. de amort. imob şi mater.Im o b i l e ...........................Mobilier şi Maşini de Imprimerie Cheltueli de Administraţiune Depozite iibere . . . .Conturi c u r e n t e .......................Conturi de valori . . .

P a s i v :

Capital . . . . . .Fond de rezervă . . . .Fondul amortis. imob. şi material Bilete de Bancă în circulaţiune . Dobânzi şi beneficii diverse . .Depozite de retras . . .

Scomptul 5ü/o* Dobâad* 5720/*

J ! 30 118,547 129 579.091

1.271,652 1.2-8 70361 609,580 G5 375 574

j 27 360.303 27 53!,20'

i ) . 999 924 l i.999.92414 925.995 14 925.9953 134.621 3 134 6216 999.687 5 999,766

709 631 709 477377,255 390,451

107 958 138 ! 07 829.76635 237 020 39.197,67115.719 690 9 ( 59 641

416 421,773 417 021 8-4

12.000.00* 12.000,00028 187 79_ 28.187,7924 120,826 4.120,826

263 571 940 264.322,600583,077 660,896

107.958 138 107 829,760

416421.773 417.021 874

Mare asortiment în stofe indigene la

P. Paiel &Aduc la

cunoş tinţa

Or. 11............Public, că mi-a sosit un mare asortiment de ştofe

de primăvară calitate fină şi modernă. —

In prăvălia mea se lucrează atât haine civilecât şi militare uniforme de studenţi cu preţ moderat, cele mai ele­gante haine de bărbaţi după măsură şi croială franceză şi englezi,

se pregăteşte în propriul atelier arangiat după recerinţele cele mai modene. Comande din provincie se esecută prompt şi ieftin, Mostre

6) &L2.-" se trimit gratuit şi franco. ‘£4

(1SC*' P. PAVEL & COMP. BRAŞOV, Strada MIHAIL WEIS Nr. 26.

A V I Z I«M

Am onoarea a adu 'o la cunoştinţa On. public, că am luat asupra mi cu începere din 15 Martie a. c

Restau rantu l ( fost Flata)din Piaţa Prundului Nr. 14.

I . . . . Sţ| î l Recomand bucătăria mea renumită pentru nunţi şi alte 4j peteceri. Bere proaspătă şi bună în stic e şi din butci Vm ^| curat de Ardeal Serviciu prompt şi cu atenţ e. Biliard şi Popiei. ^

Rugându-mă de binevoitorul sprijin al On. Public semnez ^

Cu toată stima-

G E O R G E V I Ş I A .

.U-azi te Trandlvatre'* eu nuiLftiul à 10 Sied; lse vind-* 3fs zar,fiul Dumitru, Poo h tijvurjgera de pe par- ; cui Kudîoi şi la Eremias Nepoţd.

([ B u d a p e s t V ii >!■ i ó z s e f K 5 i* u t 16 în apropiere de Teatru! Naţional, situat la loc de frunte central cu 120 odăi şi saloane. în­călzit central lift, conduct de apă caldă şi rece în fiecare odaie, iluminaţie electrică. Restaurant de clasa primă. Camere dela 3 cor. însus,

Tipografia A. Mureşianu, Braşov.