O poveste plicticoasa

de Mircea Santimbreanu

GREU E SA FII BUNIC! In primul rnd sa stai mereu asa vor povestitorii la gura sobei (asta e tribuna bunicilor incomoda tribuna, orice ati zice).

In al doilea rnd sa-ti tremure vocea, n al treilea rnd, dupa ce ca-ti tremura glasul, sa tot spui si sa spui la povesti, n al patrulea rnd sa ai cel putin un nepot de fapt asta merita s-o amintesc n primul rnd n al cincilea rnd, dar ce sa ma amestec eu? La urma urmei, nu snt dect loctiitor de bunic. Nici demisia nu mi-o primeste nimeni. Asadar, eu am un nepot. Nu-i snt bunic, pentru ca i snt doar unchi. Si de vreo doua zile ma aflu n vizita la parintii nepotului meu.

O, ce bine ca ai venit m-au ntmpinat ei o sa aiba cine-i spune povesti lui Mirciulica.

Nimic mai firesc, mi-am zis foarte linistit si chiar bucuros. Daca ai un nepot, n-ai dect sa-i spui povesti."

Si, n prima seara, apropiindu-ma de gura sobei care duduia nfricosat sa nu-mi ia foc hainele noi m-am apucat sa-i povestesc.

Mirciulica statea cu fruntea pe genunchii mei. Pacat ca n-am facut o poza. As fi pus-o drept coperta pe o carte din care n-am scris dect titlul: Bunic la 13 ani".

Am nceput sa-i povestesc. Stiti, voiam sa-i fac o impresie buna. N-o sa-mi luati deci n nume de rau daca, scotocindu-mi creierul n cautarea celei mai reusite povestiri ale mele, am nceput sa-i povestesc una de... Petre Ispirescu.

A fost odata ca niciodata, am nceput cu glas tremurator... A fost odata o fata frumoasa si harnica...

A fost? Acum nu mai este?

Nu, puisorule, acum nu mai este.

Am simtit ca ceva nu e n ordine. Mirciulica a lasat buza n jos. M-am uitat cu teama sa nu si-o friga de plita.

Am auzit o sfritura, apoi nca una, si am tresarit. i curgeau lacrimile pe soba.

Si de ce nu mai este fata harnica si frumoasa? A murit? m-a ntrebat cu glasul sugrumat.

Binenteles. E tare mult de atunci.

Nu vreau sa moara! a tipat baietasul deodata, si pe fata lui mica se citea o asemenea tulburare, nct m-am speriat si, uitnd pentru moment de Petre Ispirescu, am adaugat:

Bine, atunci n-a murit...

Ce bine mi pare... ca n-am murit... a oftat bucuros Mirciulica.

Acum zi-i mai departe.

Si fata harnica si frumoasa avea o mama vitrega...

Iar a clipit Mirciulica, ncruntndu-se:

De ce avea o mama vitrega?

Pentru ca mama ei buna murise...

Da? Nu vreau sa moara... Nu vreau! Nu vreaaau!

Bine, dar ntelege-ma, daca nu moare mama buna, nu poate sa aiba o mama vitrega. E clar!

Si de ce sa aiba o mama vitrega?

Pentru ca daca n-are o mama vitrega, n-o mai alunga ni meni de-acasa, n lume... .......

Pe cine?

Pe fata cea harnica si frumoasa.

S-o alunge n lume? Nu vreau! a nceput el sa urle att de tare, nct mi s-a facut si mie mila de fata cea harnica si frumoasa...

Fie, am zis. i spun alta poveste, snt doar attea...

Am n ceput: A fost odata o fetita cuminte. O chema Scufita Rosie. Si bunica ei care locuia ntr-o padure era tare... adica, cum sa spun, era bolnava...

Nu vreau sa fie bolnava, mi-a poruncit baietasul.

Nici nu era bolnava rau. Mi se pare ca avea o gripa adica nu, am schimbat repede diagnosticul, vaznd ca Mirciulica nu e de acord cu gripa un fel de guturai, stranuta si i curgea nasul... Atta tot...

De ce sa-i curga nasul? Trebuie sa-i curga nasul?

Da. Pentru ca altfel fetita nu se duce n padure sa-i duca bunicii un ceai fierbinte, si nu se ntlneste cu lupul, si n-o mannca lupul, am izbucnit la capatul rabdarii.

Foarte bine. N-o mannca lupul, se bucura, batnd din palme, Mirciulica. Spune mai departe!

De data asta am nceput sa lacrimez eu.

Draga Mirciulica, crede-ma, nu se poate sa n-o mannce lupul. Pe cuvntul meu ca nu se poate. Cel mult, stiu eu, sa nu-si ascuta prea tare dintii, sau sa se faca, mda, sa se faca doar ca n-o vede si sa treaca pe lnga ea... Dar nu, trebuie sa o vada...

Bine, o vede.

Dar daca o vede, o mannca...

Atunci sa n-o vada...

ncurcata afacere. Simteam ca-mi crapa teasta. Ce sa fac? Ma framntam leoarca de sudoare. Sa-i spun povestea cu cei doi copii rataciti? Nici vorba. Parca o sa vrea Mirciulica sa se rataceasca? Atunci cu caprioara ranita. Nici asta.

Uite ce e, Mirciulica. Am sa-ti spun o poveste cum ti place tie. Dar mine seara... Acum am nitica treaba. Bine?

Baiatul a mormait nemultumit, dar a plecat la culcare. Am plecat si eu. N-am nchis ochii toata noaptea. A doua zi, nu m-am atins de mncare. M-am rotit n jurul mesei pna ce-am ametit, dar n sfrsit, spre seara, gasisem ce sa-i povestesc...

L-am chemat la gura sobei si, legat cu o prisnita la cap, am nceput :

A fost odata, si mai este si acum, o fata, pe nume Ileana Cosnzeana. Si Zmeul n-a rapit-o... iar Fat-Frumos o cauta peste tot, dar pentru ca ea nu fusese rapita, el n-o gasea nicaieri... A colindat Zmeul toata lumea, numai acasa nu o cautase!... Putea sa-i dea un telefon, dar nici prin minte nu-i trecea ca Ileana este acasa. Si ntr-o zi, s-a ntlnit cu Zmeul. Si Zmeul l-a rugat sa-i taie capul.

Dar Fat-Frumos, nici gnd. Ba, dimpotriva, i-a dat sapte antinevralgice pentru cele Sapte capete, daca l-or durea vreodata.

Pe deasupra i-a mai dat si adresa unui medic si a plecat mai departe. Si s-a ntlnit cu Zgripturoaica... Era o zgripturoaica foarte cumsecade, care i-a dat un ulcior cu apa vie, spunndu-i:

Sa stii, Fat-Frumos, ca n-o sa ai nevoie de apa vie pentru ca nimeni n-o sa te omoare niciodata.

Si l-a ospatat cu de toate. Ba la plecare i-a mai dat si un faras pentru jaratic, daca o sa i se faca foame calului...

Si a mers Fat-Frumos mai departe, pna s-a ntlnit cu Muma Padurii. Era o batrna foarte simpatica si cu chef de vorba, ca toate batrnele...

N-ai vazut-o pe Ileana Cosnzeana? a ntrebat-o Fat-Frumos.

Nu, fatul meu. Probabil ca este acasa.

Fat-Frumos s-a napoiat acasa si a gasit-o pe Ileana Cosnzeana plngnd amarnic: i se arsesera placintele.

Nu-i nimic! a strigat Fat-Frumos. Asa mi plac placintele. Arse.

Mirciulica nu m-a ntrerupt deloc. Inima mi batea biruitor. Ma simteam gata sa devin bunic de-a binelea. mi rotunjeam glasul, apoi l lasam sa tremure si cautam zadarnic barba sa mi-o mngi, ca orice bunic. n sfrsit, mi-am naltat vocea si am ispravit:

Si au facut nunta mare, mare, si traiesc desigur si astazi, pentru ca n-au murit... Ei, l-am ntrebat repede, cu fata luminata: ti-a placut, nu-i asa?

Mirciulica m-a privit lung, apoi a plescait din buze dispretuitor:

Plicticoasa poveste! Plic-ti-coasa!

Si mi-a ntors scrbit spatele.

Uf, greu e sa fii bunic!

Cavalerul dreptatii

de Mircea Santimbreanu

Ads by Media PlayerAd OptionsMrturisesc sincer, cu plcere chiar, l invidiez pe Gogu Buzdugan. i nu att pentru bicepii lui de beton (i la nevoie de cauciuc), ct pentru caracterul su cuteztor i generos, i mai ales, da, mai ales pentru cavalerismul su. Onoarea mai presus de orice" pare s fie deviza sa care, nescris pe vreo earf, scapr cu prisosin n ochii lui nflcrai. Nimic nu scap acestor ochi. Nici cea mai milimetric-dar ce zic eu?-microscopic abatere de la legile onoarei. Pesimitii n-au dect s deplng agonia cavalerismului. Bocetul lor m las rece. Ei nu-l cunosc pe Gogu Buzdugan! Ei nu l-au vzut repezindu-i scruttor privirea i, la nevoie, pumnii, ntru aprarea nobilului ideal: onoarea!!

Iat-l! Freamt. De undeva de la etaj se aude un bzit ntretiat ca hritul unui ac de patefon pe o plac crpat. Cavalerul cunoate acest zgomot: un plns de fat, cu sughiuri! O victim? Din dou salturi a i ajuns la etaj. Ghemuit, cu nasul n poal, plnge o feti. i aa, boit, plns i despletit, pare mai degrab o salcie plngtoare, rsrit dintr-unul din ghivecele de lut.

- De ce plngi? o ntreb cu voce tuntoare cavalerul.

- M-a b-tut un b-iat! rspunde fetia, sughind ca pentru a despri cuvintele n

silabe.

- Cine? Care a ndrznit?

n ochii cavalerului, sub sprncenele ncruntate, s-a fcut ntuneric. Un ntuneric zmislitor de fulgere.

- Uite, la! arat fata un biat cu tricou marinresc.

- Hai cu mine!

O ia de mn, i aa, ntunecat, rzbuntor, rvit de indignare, se ndreapt ctre agresor.

-Ascult m, huliganule, de ce ai lovit aceast biat feti? Netrebnicule, nu vezi ce slab e?

- Eu? Am lovit-o eu? se dezvinovete pierdut matelotul. Am mbrncit-o aa ... n glum. De fapt nici n-am atins-o... i pe urm, se smiorcie huliganul cu ochii int la bicepii cavalerului, i ea mi-a zis obraznic"!

Fata sughie, mpletindu-i codiele. Explic:

- El mi-a pus piedic i m-a tras de coade, i eu i-am zis atunci obraznic, i el a nceput s m-nghionteasc.

Cavalerul rmne cteva clipe pe gnduri, cumpnind n tcere. Apoi izbucnete deodat ctre fat:

- Care va s zic l-ai fcut obraznic? Cum i permii tu, o musculi, s insuli un biat? Bine i-a fcut! terge-o, c-i dau un brnci de nu te vezi!

Petrece din ochi, tremurnd de furie reinut, pe musculi" ce a luat-o la fug pe scri i, ntorcndu-se spre marinar, l bate pe umr, cavalerete:

- Uite ce e, amice. Te rog s m ieri. tii, eu credeam c ai btut-o fr nici un motiv. Dar dac te-a jignit, sunt de acord. Asta e o chestie de onoare!

De aceea ziceam la nceput: pesimitii n-au dreptate. Cavalerismul n-a pierit. Ei nu-l cunosc pe Gogu Buzdugan!