Lecturi Romana

26
FOC ŞI GHEAŢĂ Unii spun că lumea va sfârşi în flăcări, Alţii spun că în gheaţă. Din ce-am gustat eu din dorinţă, Îi cred pe cei ce spun în flăcări. Dar dacă ar fi să pier de două ori, Cred că am învăţat destule despre ură Ca să spun că pentru distrugere E la fel de bună şi gheaţa Şi ar fi suficientă. PAUL VERLAINE - CLAR DE LUNA T;i-e sufletul un peisaj ales, Cu dans bergam si mastile bizare Ce, din laute adiind, ades Par triste sub fantasta deghizare. Cântând iubirea pe un ton minor Si tot la fel viata oportuna, Par sa nu creada-n fericirea lor, Iar zvonul li se pierde-n clar de luna, În calmul trist al lunii, dând ragaz În arbori pasarilor sa viseze Si sa suspine, zvelte si-n extaz, Printre statui, havuzurile treze. PAUL VERLAINE - DUPA TREI ANI Am împins firava poarta-ngusta, la intrare; Am intrat si m-am plimbat prin mica mea gradina Ce sclipea, în zori, în blânda soarelui lumina.

Transcript of Lecturi Romana

FOC ŞI GHEAŢĂ

Unii spun că lumea va sfârşi în flăcări,Alţii spun că în gheaţă.Din ce-am gustat eu din dorinţă,Îi cred pe cei ce spun în flăcări.Dar dacă ar fi să pier de două ori,Cred că am învăţat destule despre urăCa să spun că pentru distrugereE la fel de bună şi gheaţaŞi ar fi suficientă.

PAUL VERLAINE - CLAR DE LUNA

T;i-e sufletul un peisaj ales, Cu dans bergam si mastile bizareCe, din laute adiind, adesPar triste sub fantasta deghizare.

Cântând iubirea pe un ton minorSi tot la fel viata oportuna, Par sa nu creada-n fericirea lor, Iar zvonul li se pierde-n clar de luna,

În calmul trist al lunii, dând ragazÎn arbori pasarilor sa visezeSi sa suspine, zvelte si-n extaz, Printre statui, havuzurile treze.

PAUL VERLAINE - DUPA TREI ANI

Am împins firava poarta-ngusta, la intrare;Am intrat si m-am plimbat prin mica mea gradinaCe sclipea, în zori, în blânda soarelui lumina.Câte-o umeda scânteie-avea oricare floare.

Neschimbate-s toate. Bolta cea cu frunze rare, Ce umbreste scaune cu-mpletitura fina, Apa la cismea, cu susurarea-i cristalinaSi-un batrân cerând, soptit, eterna îndurare.

Trandafiri palpita ca-nainte; ca-nainte, Crini trufasi si-nalti se leagana în adiere, Fiecare ciocârlie-mi staruie în minte.

O revad si pe Vélleda, ce-asteapta-n tacereSi, din haina ei de ipsos, cad bucati pe drumuri– Albe pietricele, prin subtilele parfumuri.

PAUL VERLAINE - OBOSEALA

“A batalias de amor campo de pluma” Gongora

Mai blândă, tot mai blândă, ci mai blândă-mi fii!Iubirea mea, umbreşte-ţi febra luxuriantă.Chiar şi-n tăria patimii, vezi, orice-amantă, Ca şi o soră, pacea află-a dobândi.

Mai galeşă, cu mângâierea consolantă, Suspin domol, priviri legănătoare. Şi, Ştii, taina îmbrăţişării, spasmul, nu e ziSă fie cum e un sărut de fascinantă!

În sufletu-ţi, copilă, vorba mi-o întorni, Sălbaticul tău sânge-ntr-una sună-n corn!…Ci ducă-se-n cerşit! Ce-ţi pasă dacă sună?

Să ţinem fruntea lângă frunte, mâna-n mână, Fă-mi jurăminte ce-i călca-ntr-o săptămână!Şi hai să plângem, tu, micuţa mea nebună!

PAUL VERLAINE - VIS

Las baltă toată poezia, Că mâine o să fiu bogat.Să vină alţii la-ncercat.Zău, care îmi va fi Sosia?

E-o treabă bună! Martori suntHoinarele lungi escapade

Când mâzgăleam şontâc baladePrin nopţi târzii, dus craina-n vânt.

A lunii limpezi străluciriLoveau în punţi înşelătoareŞi undele scăldau uşoareParisul – vesel cimitir.

Las baltă fericirea toatăŞi tinerilor lira-n dar!Să-mi moşteniţi delirul-har, Eu voi doar punga ce desfată.

PAUL VERLAINE - SORI ÎN APUS

Vlaguitii zoriLasa pe câmpieO melancolieDe apus de sori.O melancolieLeagana-n fioriInima pustieÎn apus de sori.Pline de eresuri, Parca sori in zariCoborâti la sesuri, Rosii araturi, Stranii întelesuri, Curg din departari, Parca sori in zariCoborâti la sesuri.

EDGAR ALLAN POE - CEA MAI MÂNDRĂ ZI, CEL MAI MÂNDRU CEAS…

Cea mai mîndră zi, cel mai mîndru ceas, Inima-mi veştedă le-a cunoscut:De-avînt şi de mărire visu-mi treaz, O ştiu, a trecut!

Ce-avînt, am zis? Da! Îmi închipui, Dar de mult timp s-a dus pe veci!S-a dus şi tinereţea mea, şi chipu-i;Ci, ducă-se deci!

Şi tu, mărire, ce mai am cu tine?Alt cuget are-acum de moştenitVeninul ce mi l-ai turnat în vine;Suflete-al meu, fii liniştit!

Cea mai mîndră zi, cel mai mândru ceasCe mi-au fost date, le-am avut:Şi visul de mărire, visul treaz, O ştiu, a trecut!

Dar dacă visul meu de-avînt şi de mărireM-ar îmbia şi-acum cu-acel amarCe-l îndurai atunci, eu ceasul peste fireNu l-aş petrece iar!

Căci pe aripa lui plutea ca o pulbere.Şi cînd plecă în zboru-i, căzu de pe eaO esenţă în stare să spulbereSufletul ce-l cunoştea.

EDGAR ALLAN POE - ELDORADO

Cavaler vestitSi vesel gatitPe drum a apucat-o, Prin umbra si prin soare, Cântând cântari usoare, Sa caute-Eldorado.

Însa-mbatrâniCavalerul siÎn piept i s-a prelinsO umbra, fiindca elNu a gasit defelAcel tarâm de vis.

Iar apoi pierzândPuteri si avânt, Pe-o umbra-a întrebat-o:, , Umbra, spune-mi, tu stiiUnde-as putea gasiPamântul Eldorado?’’

, , Dupa ce strabatiMuntii lunii-înalti, Tu Valea Umbrei caut-o;Întins sa calaresti, De vrei sa poposestiÎn tara Eldorado!’’

JOHN KEATS "STRALUCITOARE STEA, "

Atât de linistit de-as fiNu singur în splendoarea noptii as traiCu ochii larg deschisi as urmariÎndurator si singur m-as simtiPrecum torentele grabitepedepsite chiar de susCe înconjoara tarmul lumii, ca un fusSau voi privi prin delicata masca, cea cazutaLa neaua de pe munti si de pe baltaNu, linistit eu înca sunt, de neschimbatSupus la sânul unei iubiri curatePe veci va fi a mea, fara a ne abateMereu constientîntr-o dulce tulburareDuios, duios spre a-i simtiblajina rasuflareMereu noi doi asa vom fi, ori moartea va fi alinare..

PAUL CELAN - COROANA

Toamna-mi manânca frunza-i din palma: suntem prieteni.Vremea din nuci o cojim si-i învatam sa se duca;vremea se-ntoarce în coaja.În oglinda-i dumineca, în vis este somn, adevar gura graieste.

Ochiul meu se apleaca spre sexul iubitei:noi ne privim.Ne spunem ceva de-ntuneric, ne iubim ca mac si memorie, dormim ca vinul în scoici, ca marea în raza de sânge a lunii.

Stam la fereastra îmbratisati, ei se uita din strada la noi:e vremea sa stie!E vremea piatra sa purceada a-nflori, nelinistea-n inima sa se abata.

E vremea, vremea sa vina.E vremea.

PAUL CELAN - "FUGA" MORTII

Negru lapte al zorilor seara îl bemla amiza îl bem dimineata îl bem noapteaîl bem si îl bemsapam o groapa-n vazduh acolo patul nu-i strâmt.In casa sta un barbat cu serpii se joaca el scriecând seara se lasa el scrie-n Germania parul tau argintiuMargaretael scrie si iese în fata casei si stele scânteie el fluiera si-sicheama dulaiiîsi fluiera jidovii sa sape o groapa-n pamântne ordona cântati acum pentru dans.

Negru lapte al zorilor noaptea te bemte bem dimineata-n amiaza si seara te bemte bem si te bem.

In casa sta un barbat cu serpii se joaca el scriecând seara se lasa-n Germania parul tau argintiuMargareta.Parul tau de cenusi Sulamita sapam o groapa-n vazduhacolo patul nu-i strâmt.

El striga sapati mai adânc în pamânt voi unii voi altiicântati miscati din arcusîsi scoate pistolul din brâu îl flutura – albastri-i sunt ochiiInfingeti mai bine lopata voi unii voi altii cântati pentrudans mai departe.

Negru lapte al zorilor noaptea te bemla amiaza te bem si searaTe bem si te bemîn casa sta un barbat cu parul tau auriu Margaretaparul tau cenusiu Sulamita cu serpii se joaca.

El striga mai dulce ca moartea cântati moartea-i un maestrudin tara germanael striga mai sumbru atingeti viorile atunci veti sui cafumu-n vazduhatunci veti avea o groapa în nori acolo patul nu-i strâmt.

Negru lapte al zorilor noaptea te bemTe bem la amiaza moartea-i un maestru din tara germanaSeara te bem dimineata te bem si te bemmoartea-i un maestru din tara germana ochiul lui ealbastrucu glontul de plumb te loveste te loveste precisîn casa sta un barbat parul tau aurit Margaretadulaii asupra-ne asmute, ne daruie-o groapa-n vazduhcu serpii se joaca viseaza e moartea-un maestru din taragermanaparul tau aurit Margaretaparul tau de cenusi Sulamita.

PAUL CELAN - ZADARNIC PE GEAM PICTEZI INIMI

Zadarnic pe geam pictezi inimi:printul taceriistrânge ostasi, jos, în curtea casteluluiFlamura sa o-nalta-n copac – o frunza, de-azur când e toamna;împarte ostirii iarba tristetii, florile timpului;cu pasari în plete el merge spadele sa le cufunde.

Zadarnic pe geam pictezi inimi: e un zeu între ceteînfasurat în manta ce cândva de pe umerii tai cazuse, noaptea, pe scara, cândva, cand era castelul în flacari si tu rosteai omeneste: Iubito...El manta nu o cunoaste si steaua n-a implorat-o si se ia dupa frunza ce-i pluteste-nainte.“O, iarba”, i se pare c-aude, “o, floare a timpului”.

ALEXANDR PUSKIN - POETULUI

Poete, să nu cauţi la dragostea mulţimii, Căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut, Vei auzi judeţul şi râsetul prostimii, Dar să rămâi ca stânca posomorât, tăcut.

Eşti crai: trăieşte singur. Pe slobodul tău drumTe du, unde te cheamă al minţii tale zbor, Desăvârşeşte-ţi roada gândurilor de dorŞi n-aştepta răsplată a trudei nicidecum.

Ea este-n tine. Tu-ţi eşti înaltul tău judeţCe aspru-ţi hotărăşte al muncii tale preţ.Eşti mulţumit, artiste, ne-ndoios?... Atunci

Copilăroasa gloată hulească-te-n zadarŞi clatine-ţi temeiul sfinţitului altarŞi pângărească-ţi vatra înaltei tale munci.

ALEXANDR PUSKIN - VERSURI SCRISE ÎNTR-O NOAPTE DE INSOMNIE

Noapte, nici un licarit;Iar veghez ca-ntr-o pustie;Picura monotonie

Ornicul neobosit.Soapta Parcelor vrajeste, Viata fuge soriceste:Prin unghere a fosnit…Somnul noptii e trudit, Si urâtul greu m-apasa…Ce urziti în miez de noapte, Obsedante, triste soapte?E mustrarea neînteleasa, Glasul zilei ce s-a dus?Prorocind, ce oare-ati spus?M-ati chemat? Cum sa va-ncheg, Tâlcul sa vi-l înteleg?…

ENDRE ADY - EU VIN DE LA MALUL RÂULUI GANGE

Eu vin de la malul râului Gangecu visu-mpletit din raze de soare, mi-e inima biata o floare de lotuscu fine petale tremuratoare.

Ce chiot si larma la iaz lânga moara, ce mâini noduroase lovesc din topoaresi cum ma ucide sarutul salbatic…La marginea Tisei ce caut eu oare?

LA FONTAINE - BATRANUL SI MOARTEA

Un biet batrîn, cu snopul de vreascuri în spinare, Pe-o cale din padure mergea cu pasi sarmaniSpre mica lui coliba, purtînd cu truda marePovara lui de lemne, de gînduri si de ani.Apoi, de-atîta umblet, batrînul ostenit, Lasîndu-si legatura în iarba, a gîndit:"N-avui în viata parte, nicicînd, de nici un bine;Nu-i pe pamînt un altul mai necajit ca mine.Nu odihnesc o clipa si-adorm pe nemîncate;Soldatii, birul, claca cu logofeti în spate,

Copii si nevasta, Acestea-mi sunt pe lume blestemul si napasta.Doresc sa vina moartea..." Si moartea a venit.- Ce vrei? l-a întrebat curtenitor.- As vrea sa-mi dai o mîna de-ajutorSa urc aceste vreascuri pe umar... Sunt grabit.

Murind, durerea n-o mai suferim, Dar a pleca din viata nu-i usor;Oricîte sa-nduram, dar sa traim!Aceasta e dorinta tuturor.

LA FONTAINE - OMUL SI SARPELE

Esop ne povesteste aceasta întîmplare:Un om, altfel de treaba, dar cam nesocotit , Venind spre casa pe un ger cumplit, Vazu pe cîmp, alaturi de carare, Un sarpe în zapada, zacînd fara miscare, Patruns de frig, aproape mort, întepenit.Milos, taranul l-a luat cu elSi i-a facut culcus dupa cuptor, Fara a gîndi macar ca, într-un fel, Vreodata îi va fi multumitor.Napîrca amortita, tinuta la caldura, Si-a revenit din simturi, dar si-n apucatura.Ridica-n aer capul si suiera o data.Apoi, facîndu-si coada inel, se pregatesteSa sara, miseleste, Asupra celui care, cu inima de tata, Din gheara mortii a scapat-o.- Asa ma rasplatesti, spurcato?Eu te-am adus la viata, de mîna mea sa piei!Pornit, apuca omul satîrul de casapSi dintr-un sarpe face trei:Un trunchi, o coada si un cap.Zadarnic mai încearca jivina si se zbateLa loc sa se adune din trei bucati taiate!

Adevarat ca e frumos

Sa fii milos;Dar spune iarasi un proverb batrîn:Sa nu-ncalzesti pe serpi la sîn.

LA FONTAINE - LUPII SI OILE

În urma multor veacuri de necurmat razboi, Se încheiase pace între lupi si oi;Iar cei de-atîta vreme învrajbitiErau, deopotriva, la fel de multumiti.Caci lupii, ce e dreptul, furau din miei destui, Dar piei de lup si bacii puneau destule-n cui.Avea primejdii multe pasunatul, Dar nu mergea prea lesne nici vînatul, Si nu-si traia în tihna nici unul viata lui.Acum facura pace, si-asa precum sta scris, De-o parte si de alta, ostatici si-au trimis:Mioarele, dulaii, iar lupii, pui de lup.Cu timpul, însa, puii acestia se-ntaresc, Pîna-ntr-o zi, ciobanii lipsind, se napustesc, Înhata mieii-n gheare, îi sfîsie si-i rup!Cu prada-n gura, lupii cei tineri au fugit, Apoi pe ceide-acasa în taina i-au vestit;Iar cîinii care-n codru ostatici se gaseauSi fara nici o grija, încrezatori, dormeau, În somn pe nesimtite au fost ucisi, încîtNici unul n-a scapat neomorît.Precum vrea sa arate aceasta întîmplare, Cu raii se cuvine sa lupti fara crutare.Stiu ca razboiul e urît, Dar cu dusmani vicleni cînd ai de-a face, La ce-ti slujeste sa-nchei pace?

LA FONTAINE - PAUNUL NEMULTUMIT

Paunul, stînd în fata Junonei, se jelea:- Zeita, preamarita, sunt un nedreptatit!Asculta-ma, si-ai sa-ntelegi durerea mea.Mi-ai dat un glas atît de ragusit, Ca n-am gasit în lume pe nimenea sa-i placa;

Pe cînd privighetoarea, o pasare saraca, Atît de dulce cînta, cu voce-atît de clara, De parca-ar fi ea însasi întreaga primavara!Junona, suparata, l-a certat:- Sa nu te-aud, pizmas nerusinat!Tu gelozesti privighetoarea si spui ca glasul ti-e urît;Dar porti la gîtUn curcubeu cu-o suta de feluri de culoriSi desfasori, Pe coada ta-nstelata, podoabe mai bogateDecît un galantar de nestemate.Mai e vreo pasare sub soareCu straie-atît de-ncîntatoare?Orice-animal îsi are o însusire-a lui, Pe toate sa le aiba nici unul însa nu-i.Putere are unul, iar celalalt - marire;Usor în zborul lui e soimul, viteaza-a vulturului fire;V-aduce corbul prevestire, Iar ciorile va-arata sa va feriti de rau.Sunt toti îndestulati cum se gasesc, Si nu cîrtesc.Sa încetezi cu plînsul tau, Ca daca nu, te jumulesc!

JACQUES PREVERT - CA SĂ FACI PORTRETUL UNEI PĂSĂRI

Mai întâi pictezi o coliviecu uşiţa larg deschisă, apoi picteziceva cât mai drăguţşi cât mai simplu:ceva frumos, ceva utilpentru pasăre;pe urmă pui tabloul pe-un copacîntr-o grădină, într-un crâng, într-o pădureşi te ascunzi după copacfără o vorbă

fără să te mişti...Se-ntâmplă uneori ca pasărea să vină repede, dar se mai poate întâmpla să treacă ani şi anipână se hotărăşte.Atunci nu te descuraja –aşteaptă, aşteaptă dacă e nevoie ani întregi.Viteza sau încetineala cu care pasărea soseşten-au nici o legăturăcu faptul că tabloul e reuşit sau nu.Când pasărea soseşte –dacă soseşte –păstrezi cea mai adâncă linişte:aştepţi mai întâi ca pasărea să intre în colivieşi după ce a intratînchizi uşiţa binişor cu pensula, apoiştergi toate gratiile una câte unacu mare grijă, nu cumva s-atingi vreo pană.Pe urmă faci portretul arborelui, alegânddin toate crengile pe cele mai frumoase, iar pentru pasăre pictezi după aceeafrunzişul verde şi răcoarea vântului, pulberea soarelui, foşnetul gâzelor prin iarbă în căldura verii, apoi aştepţi ca pasărea să cânte...Dacă nu cântăe semn rău –semn că tabloul nu e bun, dar dacă vrea să cânte, e semn bun, e semn că poţi semna.Atunci îi smulgi o panăbinişor de totşi pe un colţ al pânzei te iscăleşti cu ea.

JACQUES PREVERT - SUNT AŞA CUM SUNT

Sunt aşa cum sunt.Sunt făcută-aşa, Când îmi e de râs, Râd în hohot da.

Drag mi-e cui sunt dragă.Oare-i vina meaDacă nu-i acelaşi?Dacă ba e unul, Ba-i altcineva?Sunt aşa cum sunt.N-am ce să vă facNu mă pot schimba.M-am născut să placAşa mi-este dat.Am tocuri prea-nalteMijloc prea cambratSânul mult prea tareOchi prea-ncercănat...Ei şi-apoiCe treabă-aveţi voi?Sunt aşa cum sunt.Cui mă place plac.Ce treabă-aveţi voiCe mi-s-a-ntâmplat?Dragă-am fost cuivaCineva-mi fu drag, Dragi ca doi copiiCare se au dragiSimplu: dragi, dragi, dragi...Ce mă iscodiţi?Trăiesc să vă placN-am ce să vă fac.

ARTHUR RIMBAUD - VOCALE

A negru, E alb, I rosu, U verde, O de-azur, Latentele obârsii vi le voi spune-odata;A - golf de umbra, chinga paroasa-ntunecataA mustelor lipite de-un hoit, jur împrejur;

E - corturi, aburi candizi, umbela-nfiorata, Regi albi, ghetari ca lancii trufase, de-otel pur;I - purpuri, sânge, râsul unei frumoase guriCuprinsa de mânie, sau de cainta beata;

U - cicluri, framântare a verzilor talazuri, Adânca, pace-a turmei ce paste pe izlazuriSi-a urmelor sapate pe frunti de alchimie;

O - trâmbita suprema cu tipatul ciudat, Taceri pe care Îngeri si Astri le strabat- Omega, raza-n Ochii sai, pururi viorie!

ARTHUR RIMBAUD - MEMORIE

A astui ochi de apa supusa jucarieFiind, nu pot culege− mi-s bratele prea mici!−Nici floarea cea galbuie ce-mi sta în drum, si niciPe cea albastra, sora cu apa cenusie.

O, pulbere de salcii, stârnita de vreun stol!O, roze de rogozuri cu trupul devorat!Mie-e nemiscata luntrea, iar lantul i-e legatÎn fundul-acestei ape −de ce fel de namol?

ARTHUR RIMBAUD - VÎRSTA DE AUR

Cîte-un glas, mereuCa de înger, verde, - La mijloc sînt eu - , Spune, să mă certe :

Întrebări bulucDacă-ţi curg, o mie, La beţii te duc, Şi la nebunie;

Recunoaşte că-iVesel, şi uşor e :

Să fii printer-ai tăi, Doar cu ape, flore !

Şi el cînta. O, Vesel e, şi lesne !Uite-i dincolo…Cînt cu el mirsme, -

Recunoaşte că-iVesel, şi uşor e :Să fii printer-ai tăi, Doar cu ape, flore !...etc...

Şi alt glas – mereuCa de înger ! -, verde, La mijloc sînt eu, Spune, să mă certe;

Şi el cîntă, -atent, Cu suflarea frate :Cu nemtesc accent, Dar fierbinte-n toate :

Lumea-i viciu, joc;Ce te miri? Ia-ţi loculŞi aruncă-n foc, Sumbru, nenorocul.

O, frumos castel !Viaţa ta e clară !Vîrsta ta-i din care ?Fire princiarăFratelui cel mare ! etc...

Cînt si eu apoi :Fraţi multipli ! Voi, Glasuri fară public !Lîngă mine roi, Daţi-mi nimbul pudic ... etc ...

WALT WHITMAN - TO A STRANGER

Passing stranger! you do not know How longingly I look upon you, You must be he I was seeking, Or she I was seeking (It comes to me as a dream)

I have somewhere surely Lived a life of joy with you, All is recall'd as we flit by each other, Fluid, affectionate, chaste, matured,

You grew up with me, Were a boy with me or a girl with me, I ate with you and slept with you, your body has become not yours only nor left my body mine only,

You give me the pleasure of your eyes, face, flesh as we pass, You take of my beard, breast, hands, in return,

I am not to speak to you, I am to think of you when I sit alone or wake at night, alone I am to wait, I do not doubt I am to meet you again I am to see to it that I do not lose you.

FRANCOIS VILLON - BASM

La miezul noptii-n iezer de clestarFuris se scalda fata de pescar, Camasa, fota, smulse, mototol, Din stuf duc dorul trupului ei gol.

Pe limpezimea sânilor ce iesBujori de apa alte strafe tes.Ea când se joaca sub poleiul pal

Cu mingea lunii azvârlita-n val,

Când fulg de aurora grins pe lac, 0 poarta, pluta, unda dupa placDe-i licare peste genuni hoinarSeninul parului de chihlimbar,

Când, alba vidra, se repede-n fund, Unde tipari de raze se ascund, Cu degete urzite în volocSa-si dibuie salbaticul noroc.

Bat mrenele picioarelor argint?Ea-si subtiaza-notul spre alint, Lin se lungeste-n spume ca-n crivat, Si strânge-n brtae valul fermecat,

Si-si mângâie iubitul diafanCu-a palmelor cause de margean,

Se arcuieste peste el atâtCa stele-i vin la umeri si la gât, Si cum ia-n piept molatecul talaz, Luceaf'arul i-atârna de grurnaz.

Cât zuliari pe-alaiul ei cereseClabuci de nuferi o învaluieseCresc inelate apele de spasm, Ea tot mai singura-i ca într-un brim.Atunci, ca sa-si viseze visul tot, Ea-si face-un lenes din înot, Si o paleste spaima ca un dor;De s-ar ivi acum un zburator!

Zvâcnind întreaga, scote boiul sui, Dar nici un fat-frumos la pânda nu-i,

Doar din tufis privighetori mladiiÎntind liane lungi de melodii.

Si-aprins de dragul ei, tot cerul greuCu zodiile lui se muta-n helesteu.

FRANCOIS VILLON - ALBA IARNĂ DUNĂREANĂ

A1ba iarna dunareana Cu zapezi pâna la brâu Culca-n sarica balana Baraganele de grâu.

Napadind zbatai si rosturi, Neaua urca reci minuni :Mistuiti în adaposturi, Oameni si salbaticiuni.Peste sate fâra vaduri Îsi azvârle din duium Uriasele plocaduri Gaurite rar de-un fum.

Nimeni linistea nu sfarma, Doar ca-n some nedeslusit Îsi descarca-n gol o arma Chiotul înabusit.

Curge viscol ca pe vrana. Nevazuta s-a închisT;ara fara de prihana În omat ca într-un vis.

Iar la guri de vai, pe laturi, Într-o noapte s-au durat Stralucite-nvoalte caturi Pentru Crivat-împarat.

Fulger alb, întreaga zare Intra-n ochi, un junghi taios, Albul a atât de tare,

Ca ajunge veninos.

Si-n cumplita lor albete Dorm adânci pustietati; Pun troienii vami razlete Între mari singuratati.

Româneasca iarna veche, Albe lumi, fara drumeti... Trece-un lup într-o ureche Pe gorgane de nameti.

FRANCOIS VILLON - VILLON

Hoinar vestit, poet la drumul mare, Ce-ai pus din timp popia la chiochini, C-o mâna umbli lumii-n buzunare Cu alta-n stihuri Precistei te-nchini.

Dai, haituit ca lupul pe la stâna, Târcoale-n târg dughenilor cu sunci, Spasit le-adulmeci plin de râvna, pâna Ce-n ele cangea destetor ti-arunci.

Soi ulitarnic ce-si înjura prada, Chefliu stricat cu visul stralucit, Ca un tâlhar ascuti, otel, balada, Sa ne-o împlânti în piept ca pe-un cutit.

Ibovnic scump al ocnei, bun din fire, Dar înhaitat cu îngerii pierduti, Te cuibaresti prin putrede tractire, Sa plângi pe neaua anilor trecuti.

De gât cu zorii pleci la dantuit, În glas de liturghie, geamparale... T;i-a sufletul un bâlci dezlantuit În nava unei vaste catedrale.

Parca to vad maestru-n furtisaguri,

Edec de han si-al juzilor vrajmas, Tras din spelunci ca un guzgan din faguri Scrâsnind sub biciul asprului armas.Risipitor cum n-a fost vistiernic, Maret golan cu aurul în gând, Tu îti iubesti viata de nemernicSi stii sa mori, drag paduchios, sperând.

Si-n timp ce-ti pun în zbilt cerbicea brava Si se gatesc sa te ridice-n furci, Tu, mai istet, furând un vraf de slava, Pe scari de rime veacurile urci.

FRANCOIS VILLON - ÎNALTELE NELINISTI

Înaltele nelinisti din plopi s-au desteptat Si-n ierburile prinse de presimtiri strecoaraCu sosote, un tremur de gând întunecat, Si carnea goala-a verii deodata se-nfioara.

Ce uneltiri apasa si cine sta la pânda? O clipa helesteul se face de pamânt, Sibila prinsa-n spasme cu frunza spumegânda, O pluta despletita profetizeaza-n vânt.

Surd, în zaduful zarii s-a zvârcolit o zvoana: Furtuna-n cap cu goarne zbucnite din senin Galopuri nevazute, bubuitoare zboruri...

Crunt, Nordul îsi rastoarna cumplita lui bulboana Din care grele armii de nori vuind în coruriCu tolbele de ploaie si grindeni pline vin.

WILLIAM BUTLER YEATS - CAND AI SA FII BATRANA

Cînd ai sa fii batrîna si caruntaSi picotind la foc, aceasta carteS-o iei, sa-ti naluceasca de departePrivirea ta cu umbre dulci, profunda.

În ceas de clara gratie lumeasca, Fals sau adînc, atîtia te-adorara, Dar suflet pelerin si fata-amaraDoar unul a fost vrednic sa-ti iubeasca.

Încovoiata peste-aprinsa vatra, Trist vei sopti cum a trecut IubireaCum printre stele si-a ascuns privireaSi dupa steiurile mari de piatra