Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare Universitatea Agrară deStat din Moldova

Referat

La Arboricultura Ornamentala

Particularitățile morfo-ecologice ale familiilor:Peoneaceae șI Tiliaceae

A realizat studentul din anul III, Facultatea Horticultură, gr. S-

34 Mogîlda

Anatolii

Chișinău-2013

1. Introducere Arboricultura ornamental este o stiinta horticola care are ca obiect de studiu cunoaşterea

plantelor lemnoase sub raportul însuşirilor botanice, decorativeşi al particularităţilor biologice şi ecologice, precum şi cunoaşterea tehnologiilor de producere şi cultură a acestora.   

.Arboricultura ornamentală utilizează cunoştinţe importante furnizate de alteştiinţe fundamentale şi aplicative, cum ar fi: Botanica, Ecologia, Dendrologia,Fiziologia, Pedologia, Agrochimia, Protecţia plantelor, Ameliorarea plantelor,Mecanizare, Management etc.

Importanţa arboriculturii ornamental ecasector deproducţie decurge din funcţiile  complexe ale vegetaţiei lemnoase: crearea unui climat mai favorabilsănătăţii oamenilor, atenuarea poluării atmosferice, protecţia solului şi apelor,valorificarea terenurilor necorespunzătoare pentru agricultură şi construcţii,înfrumuseţarea spaţiilor verzi exterioare, a străzilor şi zonelor construite, etc.

.Parcurile, grădinile, scuarurile, plantaţiile căilor de circulaţie, grădinilelocuinţelor, grădinile instituţiilor, zonele de agrement ş.a. constituie un atribut aldezvoltării moderne. Aceste amenajări constituie beneficiarul principal şi factorulmotric al producţiei de plante lemnoase ornamentale.În multe ţări cutura arborilor şi arbuştilor decorativi reprezintă uncompartiment economic important, atât prin numărul mare de întreprinderi productive, cât şi prin volumul producţiei şi al exportului de material săditor.

Pe Glob se estimează că suprafaţa totală de pepiniere dendrologice este de peste 155.000 ha, din care S.U.A. şi Canada deţin mai mult de 1/3 iar Germania,Japonia, Franţa şi Italia au fiecare câte aproximativ 10% din suprafaţa mondială.

 

2. Descrierea familiei PeoneaceaePaeoneaceele sunt plante erbacee,dar unele

specii prezint arbusti cu frunza deciduas.Ele au decorativitate chiar și în afara perioadei

de înflorire fiind apreciată pentru eleganța sa. Tulpina ramificata in forma de

tufa,glaucescenta sau pubescenta,in sol formeaza lastari-rizomi grosi de la care se pornesc in radacini adventive.

Fam.Peonacee contine un singur gen.Paeonia.

2.1 Descrierea genului PaeoneaceaeGenul include cca 40 specii,dintre care 3 sunt

lemnoaseMajoritatea sunt plante ierboase perene (0,5 –

1m, mai rar 1,5 – 3 m).Au frunze adânc lobate, flori mari, adesea

parfumate, roşii, albe sau galbene cu înflorire primăvara târziu, vara devreme şi chiar toamna.

Pot avea aspect ierbos, tufos sau arbustiv.Bujorul este una dintre cel mai vechi plante

ornamentale, devenind in timp simbolul Chinei, floarea onoarei si a bogatiei.

1.2.1Descrierea speciei:Denumirea stiintifica:Paeonia oficinalisDenumirea populara :bujor de gradinăPaeonia officinalis are o înălţimea de 60-85 cm (mai rar 100),

fiind o plantă vivace, tufoasă, glabră cu o rădăcină cărnoasă, tuberizată.

Tuberiziaţiile apar alungite. Tulpina la bujorul de grădină este dreaptă, neramificată sau

ramificată Pe ea se inseră, în partea inferioară şi mediană frunze multe şi

mari, opuse, lucioase, compuse, adânc sectate sau penat-lobate. În etajul superior, frunzele sunt sensibil mai mici, simple sau

compuse, scurt peţiolate sau sesile.  Frunzele la bujorul de grădină sunt alterne, de 2-3 ori ternate, cu foliolele îngust lanceolate, cu nervuri proeminente şi ascuţite la vârf. 

.  În vârful tulpinii ale bujorului, apar la sfârşitul

primăverii şi la începutul verii flori mari, parfumate, solitare actinomorfe, hermafrodite, roşii sau vişinii compuse din 5 sepale, persistente, 5-10 petale obovate libere, mari (5-6 cm), dispuse pe două rânduri şi din numeroase stamine care formează un cerc în centrul florii, în jurul gineceului.

  Din forma tipică horticolă de bujor Paeonia officinalis ssp. eufeminea, omul a creat multe varietăţi horticole cu bujori bogaţi, care astăzi predomină în grădini, cu flori "bătute" , având numeroase petale (transformate din stamine) ce merg până spre centul florii şi care se acoperă una pe alta .

Fructul la bujor este o foliculă dens păroasă, care avînd firicele foarte scurte, capătă un aspect catifelat.  Seminţele sunt mari, ovate, negre-albăstrui .

.

  Din punct de vedere ecologic la noi, această specie de bujor creşte doar cultivată, rezistând ani buni în aproape toate condiţiile climatice specifice climatului din Moldova. Uneori, planta se poate întâlnii sălbăticită, pe lângă localităţile în care apare frecvent prin grădini.

  În grădini, pe lângă specia comună (Paeonia officinalis), mai apare şi Paeonia lactiflora, specie de origine chineză (bujor chinezesc), care se caracterizează printr-o înălţime mai mare (75-180 cm), prin foliole frunzelor cu aspect dinţat, şi printr-o ramificare abundentă care începe doar din partea superioară .