MIJLOACE DE IMBOGATIRE A LIMBII – ABREVIEREA SI ARGOUL

Asist.univ. Cornelia AXINTELect.univ. Marioara PATESAN

Asist.univ. Lucia-Larissa PALEA

“Metro, boulot, dodo” – aceasta formula a fost pusa la loc de onoare cu câtva timp in urma, pentru a critica o formade viata in care alterneaza transportul, munca si repausul. Ea asociaza trei forme lingvistice al caror mod de formare diferatotal. Metro este obtinut prin troncarea cuvântului „metropolitaine”, la rândul lui o forma simplificata a expresiei „cheminde fer metropolitain”. Boulot pune o alta problema: dictionarele nu-i dau o origine precisa din punct de vedere etimologic.In paginile acestora intâlnim totusi cuvântul „boule” (pâine). De aici, poate printr-o confuzie sau prin asocierea lui cu„travail” (munca), s-a ajuns la forma actuala. Pe de alta parte, in dictionarul Robert intâlnim verbul „boulotter” cu sensul de„a face o munca usoara”, in acest caz „boulot” putând fi un deverbal. Cât despre dodo el apartine limbajului infantil, carefoloseste aproape exclusiv duplicarea silabelor (papa, dada, bobo etc.).

Troncare, deverbalizare si limbaj infantil. Avem deci trei origini total diferite. De ce totusi aceste cuvinte au fostgrupate impreuna când se putea urma drumul clasic „travail, famille, patrie”, care ar fi dat o expresie de forma „transport,travail, repos” sau „metro, usine, maison”. Cauza este simpla, gruparea facându-se evident din motive de rima.

Am facut aceasta scurta introducere pentru a evidentia modul in care un vocabular se poate transforma si imbogati,modalitatile efective indreptându-se in principal spre doua directii contradictorii: legea efortului minim si nevoia de a te faceinteles, ceea ce duce la pastrarea unei forme fonice minime.

Exemplu: cuvântul „cinematographe” devenit „cine” sau „cinema” care intra sub incidenta efortului minim, dar carenu a fost redus la „ci” din nevoia de comprehensibilitate.

Acest principiu explica un fapt fundamental in evolutia formelor lingvistice, abrevierea inseamna intotdeaunaeliminarea partii finale a cuvintelor, pastrându-se silabele care aduc cele mai multe informatii si le suprima pe cele careaduc mai putine, adica ultimele. Putem exemplifica si cu o serie de cuvinte din limba germana:

Jungfer → Jungfrau (fecioara)Drittel → Ditteil (treime)Fern(sprech)amt (centrala telefonica)Bier (glas) deckel (capac de halba de bere) etc.,

la ultimele doua remarcam faptul ca este vorba de cuvinte compuse, unde se renunta la cuvântul din interior, din mijloculexpresiei.

In limbajul uzual, prescurtarile sunt frecvente si tin probabil de aceeasi lege a efortului minim: Kilo, Auto, Photo-foto, Ober, Bro → Bruder, Prof.

Datorita universalitatii limbajului, a nevoii de comunicare, gasim o serie de substantive „internationale” prescurtate:Lab, Labo, Labor (laborator), uni (universalitate), metro, video, prof.

Abrevierea ramâne metoda esentialmente clasica de imbogatire a limbii, fiind una din metodele evolutiei limbii si inacelasi timp o modalitate de prezentare concentrata a informatiilor. Edificatoare in acest sens sunt banalele anunturipublicitare intâlnite in paginile aproape oricarei publicatii:

„Le Studio Alain de Bockformation prof de comediens 4 niveaux. Classes prepa. concours Spectacles Paris V. ReNs et inscriptions 35 quai

d’Anjou Paris 4e.”„Kunst – und Auktionshaus in Schwabing Auktionen Mo. u. Di.,17./18. mai 2000.Die größte Auswahl orig. engl. Antiquitäten Vorbesichtigung: Do., Fr. 13 u. 14 Mai, 10-18 Uhr. Hohenzollernstr.

11, 80801 München, Tel. 089/330082 ”„Brooks Mobile Homes 3 BR, 2 BA only $ 239 mo.2 BR, 2 BA only $ 235 mo.5 % Dn, 240 mo, 10,50 %3215 SE Military”Pe de alta parte, ori de câte ori se suprima primele silabe se incearca ascunderea sensului cuvintelor, restrângerea

comunicarii la un cerc de initiati: domeniul lexical in care acest principiu este cel mai des folosit este cel al argoului, undeprocedeele de transformare cele mai productive au in vedere primele silabe. Argoul este un fel de „joc de-a cuvintele”, adicafolosirea variantelor cuvântului standard prin omiterea de silabe sau combinarea de cuvinte obisnuite intr-un mod cel putinbizar, crearea de abrevieri si acronime, ori chiar inventarea de noi cuvinte.

Uneori, argoul creeaza noi cuvinte care apartin aceluiasi domeniu, spre exemplu: hip (de la hip boots) la hippie (opersoana neconventionala cu par lung), la yuppie (un tânar orasean profesionist) la buppie (un negru orasean profesionist).

In limba franceza exista cuvântul „verlan” provenit din „l’envers”, care s-a format prin schimbarea ordinii silabelor.Procesul de transformare nu s-a oprit insa aici. Pentru a demonstra parca maleabilitatea limbii, acest cuvânt poate fi intâlnit

astazi sub forma „veul”. Identic este si cazul lui „comme ça” a carui prima forma rezultata prin criptare a fost „sakom”,aparând ulterior „asmeuk” sau „rendez-vous” care a urmat filiera „derenvou” apoi „vourde”.

O alta modalitate de imbogatire a lexicului consta in punerea la sfârsitul cuvântului a consoanei initiale si inlocuireaei cu „l”. Astfel: largonfi → jargon; lonf → fou etc. In fapt, in acest caz, asistam la doua procedee: unul, de abreviere, caretinde spre mentinerea intercomprehensibilitatii si de aceea pastreaza silabe incarcate informational, iar altul tine de argou sicauta sa ascunda intelesul cuvintelor.

Este usor de concluzionat ca argoul apare in subgrupuri sociale si deseori se incearca acceptarea lui de catre marelepublic. Aceste subgrupuri pot include grupari etnice, muzicieni sau sportivi, militari sau medici, avocati, adolescenti. Caatare, subgrupurile sociale isi creeaza propriul vocabular specializat, numit argou. Exemplu: scrisorile G.I. au fost sinonimecu militarul american inca de la inceputurile celui de-al doilea razboi mondial si se refera la „government issue” adicadotarea unui militar de la uniforma la arme, dotare realizata de catre guvern, jeep, paras etc. In subgrupurile amintite sefolosesc deseori termeni standard, uzuali, carora li se confera intelesuri diferite, bine cunoscute de cei din interiorulgrupului. Nu este altceva decât realizarea unei legaturi comune de intelegere si relatie speciala intre, sa zicem, mai multepersoane dintr-o categorie profesionala spre exemplu.

Specialistii se intreaba ce se va intâmpla cu aceste forme lexicale, vor disparea, vor intra in vocabularul uzual si vorfi transmise generatiilor viitoare ? O parte din cuvinte se regaseste deja in limbajul uzual. Exemplu: „bail out” – expresiefolosita la inceput de aviatorii care trebuiau sa paraseasca avioanele in caz de prabusire, de accident. Astazi „bail out”semnifica iesirea dintr-o situatie suparatoare (mariaj ratat, caderea bursei);

sympas → extraordinairese marrer → s’amuserles bouquins → les livres etc.Termenii argotici sunt deseori folositi cu referire glumeata, amuzanta la anumiti oameni, profesii sau locuri. Astfel

functionarii sunt numiti „disk jockeys” sau „pencil pushers”, politistii „gumshoe”, „flic” sau „Keuf”, „Bulle”, un restaurantieftin devine „a greasy spoon”, „bistro” sau „Kneipe”, „dole” → unemployment benifit (ajutor de somaj).

In toate culturile intâlnim argoul si trebuie sa fim extrem de atenti la traducerea expresiilor argotice. Am numit dejaargoul „un joc de cuvinte”, ceea ce presupune mare dificultate in traducere sau adaptare la limbajul standard. Daca adaugamaici si problemele de ortografie sau gramatica pe care le implica expresiile argotice, cel putin in limba franceza putem vorbide un alt limbaj adresat numai unor initiati.

Nu trebuie sa uitam ca limba este in continua miscare, ca atare neologia populara si argotica pune diverse problemede ordin tehnic, de etimologie, socio-culturale si chiar politice: ce se va intâmpla cu acest limbaj, cu oamenii care l-au creat,cu cei care-l folosesc? Specialistii spera ca este o moda doar, iar viitorul modei – spunea Jean Cocteau, este de a se demoda.

Pe de alta parte, Orlando de Rudder, autorul unei istorii a limbii franceze care a aparut in Editions Balland spunea ca„On invente le vocabulaire dont on a besoin” (Inventam vocabularul de care avem nevoie).

Studiind cu atentie vocabularul unei limbi, remarcam de fapt evolutia societatii respective, a mentalitatilor poporului.Daca in urma cu câtiva ani remarcam termenii „crise”, „chômeurs” astazi intâlnim „créateurs d’entreprises”, „demandeursd’emploi”. Pentru un optimist totul este „super”, „géant”, „hyper”.

Si o alta remarca: oamenii au tendinta de a folosi mai multe cuvinte pentru a exprima ceva: „non-voyant” pentru„aveugle”, „mal entendant” pentru „sourd” etc.

Note bibliografice

[1] Le Français dans le monde, avril 1985[2] Revue Reflet, nr. 33[3] Le Français dans le monde nr. 250/1995, nr. 143/1995, nr. 268/1994, nr. 287/1994[4] Süddeutsche Zeitung Nr. 83, 8/9, April 2000