Mij.fixe

22
Tema VI. MIJLOACELE FIXE ALE ÎNTREPRINDERII. FINANŢAREA ŞI RECUPERAREA LOR 6.1 Caracteristica mijloacelor fixe 6.2. Politica de calcul a amortizării mijloacelor fixe 6.3. Indicatorii ce caracterizează eficienţa utilizării mijloacelor fixe 6.4. Surse de finanţare a mijloacelor fixe

description

mijloace fixe

Transcript of Mij.fixe

Tema VI. MIJLOACELE FIXE ALE ÎNTREPRINDERII.

FINANŢAREA ŞI RECUPERAREA LOR 

6.1 Caracteristica mijloacelor fixe6.2. Politica de calcul a amortizării mijloacelor fixe6.3. Indicatorii ce caracterizează eficienţa utilizării mijloacelor fixe6.4. Surse de finanţare a mijloacelor fixe 

Conform SNC, monitorul official din 22 octombrie 2013

Activele – resurse economice identificabile şi controlabile de către entitate ce

provin din fapte economice trecute din a căror utilizare se aşteaptă obţinerea

unor beneficii economice;

În funcţie de gradul de lichiditate, activele se divizează în:

1)active circulante, care reprezintă activele ce se aşteaptă să fie consumate în

ciclul normal de activitate, vîndute sau primite în termen de 12 luni sau care

reprezintă numerar;

2)active imobilizate, care cuprind toate celelalte active, cu excepţia celor

circulante.

Mijloacele fixe sunt bunuri materiale, al căror preţ unitar depăşeşte plafonul stabilit

de legislaţie, aflate în sfera producţiei, comercializării şi prestaţiilor de servicii o

perioadă mai mare de un an.

În prezent, sunt considerate mijloace fixe bunurile care îndeplinesc cel puţin una din

două condiţii:

1.Valoarea de intrare mai mare de 6000 lei

2.Perioada de recuperare mai mare de un an

Caracteristicile principale ale MF sunt:

- participă în mai multe cicluri de producţie

- se consumă treptat, transferând valoarea lor asupra

produselor şi serviciilor sub formă de uzură

- se recuperează când amortizarea cumulată devine egală

cu valoarea de intrare a mijlocului fix.

Structura mijloacelor fixe reflectă compoziţia acestora, care, conform bilanţului

contabil, include:

clădiri, construcţii speciale (poduri,drumuri asfaltate…), mijloace de transport,

maşini şi utilaje, instalaţii de transmisie, plantaţii perene, animale de muncă şi de

producţie, mijloace fixe arendate pe termen lung.

Uzura morală are loc atunci când mijloacele fixe se demodează, se

învechesc din punct de vedere tehnologic, apar altele cu însuşiri

superioare.

O măsură de protecţie împotriva uzurii morale este stabilirea unei durate de

serviciu a mijlocului fix mai mica decât durata de viaţă tehnică numită

durata de funcţionare utilă (durata de utilizare).

Durata de funcţionare utilă se stabileşte în funcţie de următorii factori:

experienţa de lucru cu un asemenea activ;

starea reală a obiectului (nou sau utilizat);

tendinţele moderne în domeniul fabricării produselor la care obiectul pus în

funcţiune participă;

condiţiile climaterice;

condiţiile de păstrare;

condiţiile utilizării activului în procesul de producţie (condiţii nocive, în reacţii

chimice etc.).

Amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidenţă amortizabil pornind de la valoarea amortizabilă a obiectului şi durata de utilizare a acestuia.  

Durata de utilizare şi valoarea reziduală a fiecărui obiect se determină de către entitate în mod independent la data transmiterii obiectului în utilizare. Pentru unele obiecte valoarea reziduală poate fi nesemnificativă, respectiv, ea se consideră egală cu zero la calcularea amortizării. Amortizarea calculată pentru un obiect în perioadă de gestiune se înregistrează ca majorare a costurilor şi/sau cheltuielilor curente (de exemplu, amortizarea utilajelor tehnologice a entităţii se include în costul de fabricare al produselor în mod direct sau indirect, iar amortizarea clădirii administrative se atribuie la cheltuieli curente).

5.2. Metode de calcul a amortizării

A.metoda liniară,

B. metoda unităţilor de producţie,

C.metoda de diminuare a soldului.

Metoda liniară prevede repartizarea uniformă a valorii amortizabile

pe parcursul duratei de utilizare a obiectului. Suma amortizării

pentru fiecare perioadă de gestiune se calculează ca raport dintre

valoarea amortizabilă a obiectului şi numărul perioadelor (anilor,

lunilor, zilelor) în cadrul duratei de utilizare a obiectului. Norma

amortizării este constantă pe toată durata de utilizare şi se

calculează ca raportul dintre 100% şi durata de utilizare (în ani,

luni, zile). După expirarea duratei de utilizare valoarea contabilă a

obiectului este egală cu valoarea reziduală.

B. Metoda unităţilor de producţie prevedecalcularea amortizării ca produsul mărimii amortizării pe unitate de produs (servicii) şi a volumului de produse fabricate (servicii prestate) în perioada de gestiune. Mărimea amortizării pe unitate de produs (servicii) se calculează ca raportul dintre valoarea amortizabilă şi numărul de unităţi de produse (servicii) total planificat.

Metoda în raport cu volumul de produse fabricate (proporţională)

Uzura se calculează ţinând cont numai de volumul produselor fabricate,

kilometrajul parcurs ş.a., după următorul procedeu:

1. Se calculează uzura ce revine unei unităţi de producţie (Uzurau/p) ca

raportul dintre valoarea uzurabilă (Vuz) şi capacitatea de producţie a

utilajului (Qtotal ):

Uzurau/p = Vuz / Qtotal

2. Uzura anuală se calculează ca produsul dintre norma de uzură (uzura

pe unitate de produs) şi volumul producţiei prevăzute a se fabrica anual

(Qanual ):

Uzura anuală = Uzurau/p Qanual

Amortizarea anuală calculată prin Metoda în raport cu volumul de

produse fabricate (proporţională) este determinată de volumul efectiv

de produse fabricate sau servicii prestate în anul de gestiune şi va varia în

raport cu modificarea volumului de producţie, iar valoarea de bilanţ se va

micşora întocmai cu aceeaşi sumă până se va egala cu valoarea

probabilă rămasă.

Metoda de diminuare a soldului se bazează pe aplicarea unei rate (norme) fixe a amortizării care poate fi majorată conform politicilor contabile a entităţii nu mai mult decît de două ori în comparaţie cu norma prevăzută conform metodei liniare. Calcularea amortizării în baza metodei de diminuare a soldului se efectuează în felul următor:

1. pentru prima perioadă de gestiune norma majorată a amortizării se aplică faţă de costul de intrare a obiectului;

2. pentru următoarele perioade (cu excepţia ultimei) norma majorată a amortizării se aplică faţă de valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente;

3. pentru ultima perioadă de gestiune suma amortizării se determină ca diferenţa dintre valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente şi valoarea sa reziduală.

Categoria de proprietate

Norma de uzură, %

I 5II 8III 12,5IV 20V 30

La fiecare categorie de proprietate se aplică următoarele norme de amortizare:  

Mărimea amortizării mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea bazei valorice a mijloacelor fixe, la sfîrşitul perioadei de gestiune, ce se raportă la o anumită categorie de proprietate, la norma de amortizare respectivă prevăzută la alin.(8).  Baza valorică a mijloacelor fixe la sfîrşitul perioadei de gestiune se determină ca valoarea mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune, majorată cu valoarea mijloacelor fixe nou-procurate şi cu suma corectărilor şi micşorată cu suma de la comercializarea lor sau cu baza valorică ajustată în cazul altor ieşiri.  Valoarea mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune ce se raportă la categoria respectivă de proprietate se determină ca diferenţă dintre baza valorică a mijloacelor fixe la sfîrşitul perioadei de gestiune precedente şi suma uzurii calculate a perioadei de gestiune precedente.

Se stabileşte următoarea ordine de evidenţă a proprietăţii pe categorii:

a) pentru proprietatea raportată la categoria I, calcularea amortizării se face pentru fiecare obiect; b) pentru proprietatea raportată la categoriile II-V, calcularea amortizării se efectuează prin aplicarea normei de amortizare la baza valorică a categoriei respective. c) pentru proprietatea ce reprezintă investiţii efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, amortizarea se calculează în modul stabilit pentru categoria de proprietate la care se atribuie mijloacele fixe respective.  

- randamentul mijloacelor fixe

- indicatori ce caracterizează gradul de

folosinţă a mijloacelor fixe

- indicatori de structură

I. Interne amortizarea Profit net Dezinvestiţii Contribuţii interne, etc II. Externe Credite bancare Emisiuni de obligaţiuni Leasingul, etc.

SUCCESE REMARCABILE LA EXAMEN!