Mihai EminescuLuceafarulA fost odata ca-n povesti,A fost ca niciodata,Din rude mari imparatesti,O prea frumoasa fata.Si era una la printiSi mindra-n toate cele,Cum e Fecioara intre sfintiSi luna intre stele.Din umbra falnicelor boltiEa pasul si-l indreaptaLinga fereastra, unde-n coltLuceafarul asteapta.Privea n zare cum pe mariRasare si straluce,Pe miscatoarele carariCorabii negre duce.Il vede azi, il vede mini,Astfel dorinta-i gata;El iar, privind de saptamini,Ii cade draga fata.Cum ea pe coate-si razimaVisind ale ei timpleDe dorul lui si inimaSi sufletu-i se imple.Si ct de viu s-aprinde elIn orisicare sara,Spre umbra negrului castelCnd ea o s-i apara.*Si pas cu pas pe urma eiAluneca-n odaie,Tesind cu recile-i scnteiO mreaja de vapaie.Si cnd n pat se-ntinde dreptCopila s se culce,I-atinge miinile pe piept,I-nchide geana dulce;Si din oglinda luminisPe trupu-i se revarsa,Pe ochii mari, batind inchisiPe fata ei intoarsa.Ea il privea cu un suris,El tremura-n oglinda,Cci o urma adnc n visDe suflet s se prinda.Iar ea vorbind cu el n somn,Oftind din greu suspina:- "O, dulce-al noptii mele domn,De ce nu vii tu? Vina!Cobori n jos, luceafar blind,Alunecind pe-o raza,Patrunde-n casa si n gndSi viata-mi lumineaza!"El asculta tremurator,Se aprindea mai tareSi s-arunca fulgerator,Se cufunda n mare;Si apa unde-au fost cazutIn cercuri se roteste,Si din adnc necunoscutUn mndru tinar creste.Usor el trece ca pe pragPe marginea ferestreiSi tine-n mna un toiagIncununat cu trestii.Parea un tinar voievodCu par de aur moale,Un vinat giulgi se-ncheie nodPe umerele goale.Iar umbra fetei straveziiE alba ca de ceara -Un mort frumos cu ochii viiCe scnteie-n afara.- "Din sfera mea venii cu greuCa s-ti urmez chemarea,Iar cerul este tatal meuSi muma-mea e marea.Ca n camara ta s vin,S te privesc de-aproape,Am coborit cu-al meu seninSi m-am nscut din ape.O, vin'! odorul meu nespus,Si lumea ta o lasa;Eu sunt luceafarul de sus,Iar tu s-mi fii mireasa.Colo-n palate de margeanTe-oi duce veacuri multe,Si toata lumea-n oceanDe tine o s-asculte."- "O, esti frumos, cum numa-n visUn inger se arata,Dara pe calea ce-ai deschisN-oi merge niciodata;Strain la vorba si la port,Lucesti fr de viata,Cci eu sunt vie, tu esti mort,Si ochiul tau m-ngheata."*Trecu o zi, trecura treiSi iarasi, noaptea, vineLuceafarul deasupra eiCu razele-i senine.Ea trebui de el n somnAminte s-si aducaSi dor de-al valurilor domnDe inim-o apuca:- "Cobori n jos, luceafar blind,Alunecind pe-o raza,Patrunde-n casa si n gndSi viata-mi lumineaza!"Cum el din cer o auzi,Se stinse cu durere,Iar ceru-ncepe a rotiIn locul unde piere;In aer rumene vapaiSe-ntind pe lumea-ntreaga,Si din a chaosului vaiUn mndru chip se-ncheaga;Pe negre vitele-i de parCoroana-i arde pare,Venea plutind n adevarScaldat n foc de soare.Din negru giulgi se desfasorMarmoreele brate,El vine trist si ginditorSi palid e la fata;Dar ochii mari si minunatiLucesc adnc himeric,Ca doua patimi fr satSi pline de-ntuneric.- "Din sfera mea venii cu greuCa s te-ascult s-acuma,Si soarele e tatal meu,Iar noaptea-mi este muma;O, vin', odorul meu nespus,Si lumea ta o lasa;Eu sunt luceafarul de sus,Iar tu s-mi fii mireasa.O, vin', n parul tau balaiS-anin cununi de stele,Pe-a mele ceruri s rasaiMai mindra dect ele."- "O, esti frumos cum numa-n visUn demon se arata,Dara pe calea ce-ai deschisN-oi merge niciodata!M dor de crudul tau amorA pieptului meu coarde,Si ochii mari si grei m dor,Privirea ta m arde."- "Dar cum ai vrea s m cobor?Au nu-ntelegi tu oare,Cum ca eu sunt nemuritor,Si tu esti muritoare?"- "Nu caut vorbe pe ales,Nici stiu cum as incepe -Desi vorbesti pe inteles,Eu nu te pot pricepe;Dar daca vrei cu crezamintS te-ndragesc pe tine,Tu te coboara pe pmnt,Fii muritor ca mine."- "Tu-mi cei chiar nemurirea meaIn schimb pe-o sarutare,Dar voi s stii asemeneaCt te iubesc de tare;Da, m voi naste din pacat,Primind o alta lege;Cu vecinicia sunt legat,Ci voi s m dezlege."Si se tot duce... S-a tot dus.De dragu-unei copile,S-a rupt din locul lui de sus,Pierind mai multe zile.*In vremea asta Catalin,Viclean copil de casa,Ce imple cupele cu vinMesenilor la masa,Un paj ce poarta pas cu pasA-mparatesii rochii,Baiat din flori si de pripas,Dar indraznet cu ochii,Cu obrajei ca doi bujoriDe rumeni, bata-i vina,Se furiseaza pinditorPrivind la Catalina.Dar ce frumoasa se facuSi mindra, arz-o focul;Ei Catalin, acu-i acuCa s-ti incerci norocul.Si-n treacat o cuprinse linIntr-un ungher degraba.- "Da' ce vrei, mari Catalin?Ia du-t' de-ti vei de treaba."- "Ce voi? As vrea s nu mai staiPe ginduri totdeuna,S rizi mai bine si s-mi daiO gura, numai una."- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,Da-mi pace, fugi departe -O, de luceafarul din cerM-a prins un dor de moarte."- "Daca nu stii, ti-as arataDin bob n bob amorul,Ci numai nu te minia,Ci stai cu binisorul.Cum vinatoru-ntinde-n cringLa pasarele latul,Cnd ti-oi intinde bratul stingS m cuprinzi cu bratul;Si ochii tai nemiscatoriSub ochii mei ramiie...De te inalt de subtioriTe-nalta din calciie;Cnd fata mea se pleaca-n jos,In sus ramii cu fata,S ne privim nesatiosSi dulce toata viata;Si ca s-ti fie pe deplinIubirea cunoscuta,Cnd sarutindu-te m-nclin,Tu iarasi m saruta."Ea-l asculta pe copilasUimita si distrasa,Si rusinos si dragalas,Mai nu vrea, mai se lasa,Si-i zise-ncet: - "Inca de micTe cunosteam pe tine,Si guraliv si de nimic,Te-ai potrivi cu mine...Dar un luceafar, rsritDin linistea uitarii,Da orizon nemarginitSinguratatii marii;Si tainic genele le plec,Cci mi le imple plinsulCnd ale apei valuri trecCalatorind spre dinsul;Luceste c-un amor nespus,Durerea s-mi alunge,Dar se inalta tot mai sus,Ca s nu-l pot ajunge.Patrunde trist cu raze reciDin lumea ce-l desparte...In veci il voi iubi si-n veciVa raminea departe...De-aceea zilele mi suntPustii ca niste stepe,Dar noptile-s de-un farmec sfntCe-l nu mai pot pricepe."- "Tu esti copila, asta e...Hai s-om fugi n lume,Doar ni s-or pierde urmeleSi nu ne-or sti de nume.Cci amindoi vom fi cuminti,Vom fi voiosi si teferi,Vei pierde dorul de printiSi visul de luceferi."*Porni luceafarul. CresteauIn cer a lui aripe,Si cai de mii de ani treceauIn tot atitea clipe.Un cer de stele dedesupt,Deasupra-i cer de stele -Parea un fulger nentreruptRatacitor prin ele.Si din a chaosului vai,Jur imprejur de sine,Vedea, ca-n ziua cea dentii,Cum izvorau lumine;Cum izvorind il inconjorCa niste mari, de-a-notul...El zboara, gnd purtat de dor,Pin' piere totul, totul;Cci unde-ajunge nu-i hotar,Nici ochi spre a cunoaste,Si vremea-ncearca n zadarDin goluri a se naste.Nu e nimic si totusi eO sete care-l soarbe,E un adnc asemeneUitarii celei oarbe.- "De greul negrei vecinicii,Parinte, m dezleagaSi laudat pe veci s fiiPe-a lumii scara-ntreaga;O, cere-mi, Doamne, orice pret,Dar da-mi o alta soarte,Cci tu izvor esti de vietiSi datator de moarte;Reia-mi al nemuririi nimbSi focul din privire,Si pentru toate da-mi n schimbO ora de iubire...Din chaos, Doamne,-am aparutSi m-as intoarce-n chaos...Si din repaos m-am nscut.Mi-e sete de repaos."- "Hyperion, ce din genuniRasai c-o-ntreaga lume,Nu cere semne si minuniCare n-au chip si nume;Tu vrei un om s te socoti,Cu ei s te asameni?Dar piara oamenii cu toti,S-ar naste iarasi oameni.Ei numai doar dureaza-n vintDeserte idealuri -Cnd valuri afla un mormnt,Rasar n urma valuri;Ei doar au stele cu norocSi prigoniri de soarte,Noi nu avem nici timp, nici loc,Si nu cunoastem moarte.Din sinul vecinicului ieriTraieste azi ce moare,Un soare de s-ar stinge-n cerS-aprinde iarasi soare;Parind pe veci a rasari,Din urma moartea-l paste,Cci toti se nasc spre a muriSi mor spre a se naste.Iar tu, Hyperion, ramiiOriunde ai apune...Cere-mi cuvintul meu dentii -S-ti dau intelepciune?Vrei s dau glas acelei guri,Ca dup-a ei cntareS se ia muntii cu paduriSi insulele-n mare?Vrei poate-n fapta s aratiDreptate si tarie?Ti-as da pamintul n bucatiS-l faci imparatie.Iti dau catarg lng catarg,Ostiri spre a strabatePamintu-n lung si marea-n larg,Dar moartea nu se poate...Si pentru cine vrei s mori?Intoarce-te, te-ndreaptaSpre-acel pmnt ratacitorSi vezi ce te asteapta."*In locul lui menit din cerHyperion se-ntoarseSi, ca si-n ziua cea de ieri,Lumina si-o revarsa.Cci este sara-n asfintitSi noaptea o s-nceapa;Rasare luna linistitSi tremurind din apa.Si imple cu-ale ei scnteiCararile din cringuri.Sub sirul lung de mindri teiSedeau doi tineri singuri:- "O, lasa-mi capul meu pe sin,Iubito, s se culceSub raza ochiului seninSi negrait de dulce;Cu farmecul luminii reciGindirile strabate-mi,Revarsa liniste de veciPe noaptea mea de patimi.Si de asupra mea ramiiDurerea mea de-o curma,Cci esti iubirea mea dentiiSi visul meu din urma."Hyperion vedea de susUimirea-n a lor fata;Abia un brat pe git i-a pusSi ea l-a prins n brate...Miroase florile-argintiiSi cad, o dulce ploaie,Pe crestetele-a doi copiiCu plete lungi, balaie.Ea, imbatata de amor,Ridica ochii. VedeLuceafarul. Si-ncetisorDorintele-i increde:- "Cobori n jos, luceafar blind,Alunecind pe-o raza,Patrunde-n codru si n gnd,Norocu-mi lumineaza!"El tremura ca alte datiIn codri si pe dealuri,Calauzind singuratatiDe miscatoare valuri;Dar nu mai cade ca-n trecutIn mari din tot inaltul:- "Ce-ti pasa tie, chip de lut,Dac-oi fi eu sau altul?Traind n cercul vostru strimtNorocul va petrece,Ci eu n lumea mea m simtNemuritor si rece."