Data şi locul naşteriiÎntr-un registru al membrilor Junimii Eminescu

însuşi şi-a trecut data naşterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului

din Cernăuţi unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Locul naşterii este confirmat de sora mai mare a poetului, Aglae

Drogli, care însă susţine că el trebuie considerat ca fiind satul Ipoteşti.

Familia Eminescu

Mihai Eminescu este al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorgh Eminovici, provenit dintr-o

familie de ţărani români din nordul Moldovei, şi al Ralucă Eminovici, născută la Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti.

Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgeşti,

obligaţiilor militare şi a persecuţiilor religioase. Bunicii săi, Vasile şi Ioana, trăiesc în Călineştii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna întemeiată de emigranţii transilvăneni.

Bunicii paterni mor din cauza epidemiei de holeră din 1844, şi poetul, născut mult mai târziu, nu-i cunoaşte şi nu-i evocă în

scrierile sale.

Cand a venit la Iasi, Eminescu colindase toate olaturile romanesti. Singura lui avere era un geamantan plin cu versuri.In vremea cand se formau ca margaritarele in sufletul lui neasemuitele poezii, a cunoscut pe Creanga. Deodata s-au legat buni prieteni. Amandoi au petrecut multe nopti in colturile retrase ale vechii cetati ale Moldovei.

Aici, pe bancile de brad, in amurguri dulci stateau amandoi la sfat. In una din aceste inserari, Eminescu a citit lui Creanga din poeziile sale. Creanga il asculta in tacere.Dar in prietenia aceasta mai fericit a fost Eminescu. El a auzit pentru intaia oara Amintirile si povestilor lui Creanga. A fost incantat de limba mladioasa, simpla a marelui scriitor al Humulestiului.Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare si mangaiere.

Venere şi Madonă Mortua est! LuceafarulNoaptea...

Floare albastră Melancolie

Crăiasa din poveşti Lacul

Dorinţa Povestea codrului Singurătate martie

Departe sunt de tine...

O, rămâi De câte ori, iubito... Atât de fragedã... Afară-i toamnã...

Sunt ani la mijloc... Când însuşi glasul... Freamăt de codru

Revedere Despărţire

Primul născut dintre băieţi, Şerban (n.1841), studiază medicina la Viena, se îmbolnăveşte de tuberculoză şi moare alienat în 1874. Niculae, născut în 1843, va contracta o boala venerică şi se va sinucide în Ipoteşti, în 1884. Iorgu, (n. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. Are o carieră de succes, dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. Ruxandra se naşte în 1845, dar moare în copilărie.

Ilie, n. 1846 a fost tovarăşul de joacă al lui Mihai, descris în mai multe poeme. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. Maria, n. 1848 sau 1849 trăieşte doar şapte ani şi jumătate. Aglae (n. 1852, d. 1906), a fost căsătorită de două ori, locuieşte în Ipoteşti şi are doi băieţi, pe Ioan şi pe George. A suferit de boala Basedow-Graves. Mihai a fost cel de-al şaptelea fiu. După el s-a născut în jur de 1854 Harieta, sora mai mică a poetului. Ultimul copil, Vasile, a murit la un an şi jumătate, data naşterii sau a morţii nefiind cunoscute.

În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor, Bucureşti. Ziarul Românul anunţa ziua următoare la ştiri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Şcoala normală de institutori din Bucureşti.