Mihai Eminescu

36
MIHAI EMINESCU Repere biografice Dacă Titu Maiorescu a fost conştiinţa critică directoare a epocii, Mihai Eminescu reprezintă întruchiparea geniului creator şi culmea cea mai înaltă la care s-a ridicat vreodată spiritualitatea românească. Eminescu este un scriitor de valoare universală, unul dintre marii poeţi ai lumii, autor de proză fantastică de talia lui Novalis, E.T.A. Hoffmann şi Edgar Allen Poe; dramaturg care a conceput pe temelii vaste, dar n-a avut răgazul să-şi finalizeze proiectele, publicist de o exemplară puritate şi probitate a conştiinţei. Viaţa lui Eminescu a fost tragică în esenţa ei, aşa cum tragică este în general viaţa omului de geniu, care, aşa cum spunea Schopenhauer, se opune "voinţei oarbe de a trăi" şi-n care tragismul vine dintr-un surplus de conştiinţă. Viaţa lui Eminescu poate fi sintetizată în câteva momente mai importante. Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850 la Botoşani, fiind cel de-al şaptelea copil din cei unsprezece ai căminarului Gheorghe Eminovici şi ai Ralucăi iuraşcu, fiică de stolnic. Copilăria şi-a petrecut-o în apropierea Botoşanilor, pe moşia părintească de la Ipoteşti. }i-a urmat clasele elementare şi gimnaziale la Cernăuţi, oraş mare, românesc din Bucovina de nord, aflată pe atunci sub ocupaţie habsburgică. În adolescenţă a peregrinat cu trupele de actori prin ţară. A debutat la vârsta de 16 ani cu poezia "De-aş avea", în revista "Familia" de la Pesta, condusă de Iosif Vulcan, care i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu. A urmat studiile universitare la Viena între 1869 şi 1872 şi la Berlin între 1872 şi 1874. Încă din perioada studenţiei a devenit membru al Societăţii Junimea. A fost director al Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi şi revizor şcolar. A lucrat în gazetărie şi a condus "Curierul din Iaşi" şi ziarul "Timpul" din Bucureşti, organ al Partidului Conservator. Titu Maiorescu i-a publicat singurul volum de versuri apărut în timpul vieţii la finele anului 1883 şi începutul lui 1884. Ultimii ani i-a petrecut în suferinţă şi boală. A trecut în eternitate la 15 iunie 1889. În inegalabila sa biografie "Viaţa lui Mihai Eminescu" (1932) G.Călinescu consemna astfel, în rânduri ritmate şi cadenţate, savant orchestrate de poem simfonic trecerea în eternitate a luceafărului poeziei româneşti: "astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă, cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale". Tot Călinescu în "Viaţa lui Mihai Eminescu" demonstrează cum Eminescu ar fi revendicat de zece naţii din Septentrion până-n Orient, şi de la Marea Baltică până la Marea Caspică. Eminescu ar fi făcut de unii falsificatori de documente rând pe rând suedez, polonez, rus, ucrainean, sârb, bulgar, albanez, turc, armean şi persan. Dar Eminescu descindea dintr-o nobilă şi străveche spiţă românească, al cărei arbore genealogic cobora mult timp şi-şi avea rădăcinile adând înfipte în solul..........al Bucovinei natale.

description

O abordare holistică a literaturii eminesciene

Transcript of Mihai Eminescu

  • MIHAI EMINESCU

    Repere biografice

    Dac Titu Maiorescu a fost contiina critic directoare a epocii, Mihai Eminescu reprezint ntruchiparea geniului creator i culmea cea mai nalt la care s-a ridicat vreodat spiritualitatea romneasc. Eminescu este un scriitor de valoare universal, unul dintre marii poei ai lumii, autor de proz fantastic de talia lui Novalis, E.T.A. Hoffmann i Edgar Allen Poe; dramaturg care a conceput pe temelii vaste, dar n-a avut rgazul s-i finalizeze proiectele, publicist de o exemplar puritate i probitate a contiinei.

    Viaa lui Eminescu a fost tragic n esena ei, aa cum tragic este n general viaa omului de geniu, care, aa cum spunea Schopenhauer, se opune "voinei oarbe de a tri" i-n care tragismul vine dintr-un surplus de contiin. Viaa lui Eminescu poate fi sintetizat n cteva momente mai importante. Mihai Eminescu s-a nscut la 15 ianuarie 1850 la Botoani, fiind cel de-al aptelea copil din cei unsprezece ai cminarului Gheorghe Eminovici i ai Raluci iuracu, fiic de stolnic.

    Copilria i-a petrecut-o n apropierea Botoanilor, pe moia printeasc de la Ipoteti. }i-a urmat clasele elementare i gimnaziale la Cernui, ora mare, romnesc din Bucovina de nord, aflat pe atunci sub ocupaie habsburgic. n adolescen a peregrinat cu trupele de actori prin ar.

    A debutat la vrsta de 16 ani cu poezia "De-a avea", n revista "Familia" de la Pesta, condus de Iosif Vulcan, care i-a schimbat numele din Eminovici n Eminescu. A urmat studiile universitare la Viena ntre 1869 i 1872 i la Berlin ntre 1872 i 1874. nc din perioada studeniei a devenit membru al Societii Junimea. A fost director al Bibliotecii Centrale Universitare din Iai i revizor colar. A lucrat n gazetrie i a condus "Curierul din Iai" i ziarul "Timpul" din Bucureti, organ al Partidului Conservator.

    Titu Maiorescu i-a publicat singurul volum de versuri aprut n timpul vieii la finele anului 1883 i nceputul lui 1884. Ultimii ani i-a petrecut n suferin i boal.

    A trecut n eternitate la 15 iunie 1889. n inegalabila sa biografie "Viaa lui Mihai Eminescu" (1932) G.Clinescu consemna astfel, n rnduri ritmate i cadenate, savant orchestrate de poem simfonic trecerea n eternitate a luceafrului poeziei romneti: "astfel se stinse n al optulea lustru de via, cel mai mare poet pe care l-a ivit i-l va ivi vreodat, poate, pmntul romnesc. Ape vor seca n albie i peste locul ngroprii sale va rsri pdure sau cetate, i cte o stea va veteji pe cer n deprtri, pn cnd acest pmnt s-i strng toate sevele i s le ridice n eava subire a altui crin de tria parfumurilor sale".

    Tot Clinescu n "Viaa lui Mihai Eminescu" demonstreaz cum Eminescu ar fi revendicat de zece naii din Septentrion pn-n Orient, i de la Marea Baltic pn la Marea Caspic. Eminescu ar fi fcut de unii falsificatori de documente rnd pe rnd suedez, polonez, rus, ucrainean, srb, bulgar, albanez, turc, armean i persan. Dar Eminescu descindea dintr-o nobil i strveche spi romneasc, al crei arbore genealogic cobora mult timp i-i avea rdcinile adnd nfipte n solul..........al Bucovinei natale.

  • Raportul dintre naional i universal

    n cazul lui Eminescu, mai mult dect la oricare scriitor romn se pune problema

    raportului dintre naional i universal. n termeni filosofici raportul dintre naional i universal este raportul de la individual la general, i de la concret la abstract. Naionalul i universalul sunt doi termeni inseparabili ai aceleiai ecuaii, care se presupun i se intercondiioneaz reciproc. Nu exist universalitate pur i abstract, ci numai universalitate prin naionalitate.

    Un fenomen abisal ca Eminescu nu poate fi explicat i neles dect prin prisma teoriei incontientului colectiv al lui Karl Gustav Yung. Din aceast perspectiv psihanalitic modern, Eminescu ne apare ca un produs al subcontientului colectiv romnesc. De aceea noi toti ne regsim n Eminescu i ceva din Eminescu exist n noi toi.

    Eminescu exprim n universalitate spiritul romnesc aa cum Dante exprim spiritul italian, Cervantes spiritul spaniol, Shakespeare spiritul englez, Voltaire spiritul

    francez, Goethe spiritul german, iar Pukin i Lermontov spiritul rus. n jurul lui Eminescu s-a construit n timp, o ntreag disciplin, i anume eminescologia, aa cum n jurul lui Dante s-a construit dantologia, iar n jurul lui Shakespeare s-a construit

    shakeaspearologia. Eminescologia este o disciplin vast care cuprinde contribuiile unor cercettori i exegei romni sau strini la cunoaterea vieii i operei lui Eminescu.

    Dintre criticii i istoricii literari romni care s-au ocupat de Eminescu cei mai importani, n ordine cronologic sunt: Titu Maiorescu, Mihail Dragomirescu, Garabet Ibrileanu, Nicolae Iorga, Dumitru Caracostea, Tudor Vianu, George Clinescu, D.Popovici, Constantin Noica, Edgar Papu, George Munteanu i Zoe Dumitrescu-Buulenga.

    Dintre istoricii strini cei mai importani rmn: eminescologia italian Rosa del Conte, cu lucrrile ei de referin "Eminescu sau despre absolut", istoricul literar francez Allen Guillermou, cu lucrarea sa "Geneza interioar a poeziilor lui Eminescu", cercettorul rus Iuri Kojevnikov, cu lucrarea sa "Eminescu i problema romantismului", cercettoarea indian Amita Bhose, cu lucrarea sa "Eminescu i India" i exegeta elveian de origine romn Zvetlana Paleologu-Matte, cu eseul "Eminescu i abisul ontologic".

  • Eminescu n cadrul romantismului european

    Ca temperament i structur, dar i ca mijloace i procedee artistice Eminescu este un romantic, aa cum s-a autoproclamat n arta sa poetic postum "Eu nu cred nici n Iehova":

    "Nu m-ncntai nici cu clasici,

    Nici cu stil curat i antic -

    Toate-mi sunt deopotriv,

    Eu rmn ce-am fost: romantic".

    Eminescu trebuie ncadrat n romantismul european i comparat cu toi marii romantici europeni, cu Byron i Shelley, cu Holderlin i Novalis, cu Leopardi i Victor Hugo, cu Pukin i Lermontov.

    Eminescu a fost considerat de critica strin i romneasc ultimul mare romantic european n ordine cronologic, dup Victor Hugo. Partea a treia din "Legendele secolelor" a lui Victor Hugo a aprut n acelai an (1883) cu capodopera eminescian "Luceafrul".

    Prin formaia i orientarea sa cultural, dar i prin firea sa profund i interiorizat Eminescu a fost atras cel mai mult de romantismul german. Singurul romantic german

    despre care avem o dovad cert c Eminescu l-a citit este Jean Paul Richter, romantic din perioada de tranziie, autorul unei opere vaste, nsemnnd peste 150 de titluri de nuvele i romane, estetician i strlucit teoretician al visului. ntr-o noti de pe marginea manuscrisului care conine traducerea lucrrii "Arta reprezentrii dramatice" a lui Enrich Theodor Rotscher, Eminescu scria despre circularitatea gndirii de geniu, adic despre importana cercului hermeneutic. Sub aceast noti, Eminescu aduga "Jean Paul's Weltangschauung - aceasta nsemnnd c Eminescu citise "Introducerea n estetic" a lui Jean Paul Richter.

    Raporturile lui Eminescu cu romantismul german au fost analizate de Zoe

    Dumitrescu-Buulenga n lucrarea "Eminescu i romantismul german" (1976), n care exegeta se arat mai puin preocupat de studiul influenelor directe pe care miza comparatismul vechi de tip tradiional, fiind dispus s acorde mai mult credit sinonimiilor, corespondenelor i afinitilor elective. Eminescu prezint mari afiniti cu Holderlin, alt mare romantic german din perioada de tranziie.

    Ca i Eminescu n "Luceafrul", Holderlin a valorificat mitul lui Hyperion, n romanul su epistolar "Hyperion", n care eroul este un tnr revoluionar grec care lupt pentru libertatea poporului su, i care este ndrgostit de Diotima, idealul frumuseii feminine eline. De altfel, Holderlin are un ntreg ciclu de versuri intitulat "Farmecele

    Diotimei".

    Pe bun dreptate Zor Dumitrescu-Buulenga i numea pe cei doi mari poei "hyperionici n spirit". Ca i Holderlin, Eminescu a valorificat din plin mitul lui Orpheu. Aa cum i caracteriza admirabil Zoe Dumitrescu-Buulenga ambii mari poei purtau pe masca lor apollonian de o zeiasc frumusee, pecetea netears a harului orfic. ntr-un studiu de referin "Holderlin i esena poeziei" marele filosof existenialist german Martin Heidegger l numea pe Holderlin "un poet al poeilor", un "poeta poetarum". }i Eminescu poate fi considerat, ca i Holderlin, un "poeta poetarum".

  • Eminecu prezint mari afiniti i cu Novalis, corifeul romantismului german. De Novalis l leag pe Eminescu simbolul florii albastre i motivul vieii ca vis, precum i descoperirea dimensiunii interioare a fiinei. Cel mai mare merit al lucrrii lui Zoe Dumitrescu-Buulenga l constituie faptul c exegeta nu face din Eminescu un epigon tributar romantismului german, ci-l consider, dimpotriv, un egal i un rival n spirit al marilor romantici germani.

    Despre ceilali mari romantici germani nu avem nici o dovad sigur c Eminescu le-a citit operele, dar este de presupus c le cunotea foarte bine pentru c se familiarizase pe deplin cu literatura german n perioada studiilor de la Viena i Berlin.

    Eminescu ocup un loc aparte n romantismul european. Romantismul eminescian este un romantism clasicizant, pentru c are cteva note clasice, cum sunt: prezena numeroas a artelor poetice, specie prin definiie clasic; valorificarea masiv a marilor mituri ale antichitii greco-latine; aspiraia spre desvrire formal i o anumit concepie static neevoluionist asupra istoriei.

    n opera lui Eminescu ntlnim toate trsturile specifice ale romantismului:

    - cultul pasiunii (estetica inimii);

    - cultul imaginaiei i al fanteziei;

    - aspiraia spre absolut (cu punctul de plecare n doctrina eului absolut a lui Fichte);

    -descoperirea dimensiunii interioare, abisale a fiinei umane;

    - cultivarea visului (ca modalitate de investigare a subcontientului);

    - valorificarea miturilor i a creaiilor populare (bazele folcloristicii, ca disciplin au fost puse n romantism);

    - specificul naional (categoria specificului naional a fost creat n romantism);

    - dragostea fa de natur;

    - regresiunea spre natur;

    - evocarea trecutului istoric.

    Teme i motive romantice la Eminescu

    Marile teme i motive eminesciene sunt romantice:

    - timpul i spaiul, coordonate fundamentale ale existenei;

    - cosmosul n totalitatea sa, sau numai fragmentar;

    - imaginile cosmogonice de nceput de lume;

    - natura i dragostea, privite ntr-o relaie de structur interdependent;

    - miturile i visul;

    - dimensiunea istoriei;

    - condiia omului de geniu.

  • Cultur i armonie la Eminescu

    Eminescu nu poate fi neles fr dou concepte fundamentale: "cultur" i "armonie". Acestea sunt cele dou concepte cheie pentru nelegerea operei lui Eminescu, care nu este n ultim instan dect o sintez unic i original de cultur i armonie. Eminescu este nainte de toate de toate un fenomen de cultur, iar poezia sa este un limbaj cultural, ncrcat de mituri i de simboluri.

    Eminescu a avut o cultur vast, temeinic i profund. Cum a reuit Eminescu s asimileze o asemenea cultur att de solid, ntr-o perioad att de scurt a existenei sale creatoare, este prima mare ntrebare pe care trebuie s ne-o punem n legtur cu miracolul eminescian.

    O explicaie ar putea fi faptul c Eminescu la Viena i Berlin a avut profesori celebri, adevrate somiti ale timpului. Dar aceast explicaie nu este suficient i nici mulumitoare. Ci dintre colegii de generaie ai lui Eminescu n-au beneficiat de o asemenea instrucie exemplar i totui nu s-au ridicat la nivelul de cultur al lui Eminescu.

    Dincolo de orice explicaie este de presupus c Eminescu a avut o vocaie cultural neobinuit, o chemare nnscut i irezistibil spre cultur. Cultura eminescian ne determin s repunem n discuie chiar conceptul de cultur. Adevrata cultur nu este tot una cu erudiia sau cu informaia. Acestea nu sunt dect un material care trebuie prelucrat i interpretat pentru a ajunge la idei personale. Ca orice intelectual adevrat, Eminescu avea acea capacitate de a trece totul prin filtrul gndirii sale puternice i originale, i de a se mica liber i nestnjenit n sfera ideilor generale.

    Despre cultura lui Eminescu s-au pronunat aproape toi exegeii mai importani. Primul care a atras atenia asupra culturii eminesciene a fost Titu Maiorescu, n studiul su "Eminescu i poeziile lui". Minte limpede i logic, Maiorescu nu confunda cultura cu simpla erudiie, i de aceea spunea c la Eminescu cultura nu este un material strin, exterior, din afar, ci unul asimilat chiar de individualitatea sa creatoare.

    n "Istoria literaturii romneti. Introducere critic" (1929) marele istoric Nicolae Iorga, un adevrat "monstrum eruditionis" i monstru poligraf n acelai timp, autorul unei opere incredibile, nsumnd peste 1000 de cri, i peste 20.000 de aricole, se nclina n faa geniului eminescian i spunea c opera lui Eminescu reprezint cea mai vast sintez fcut de un romn vreodat.

    n "Opera lui Mihai Eminescu", Clinescu analiza pe larg cultura lui Eminescu i aprecia cunotinele lui Eminescu cu maxim exigen n toate domeniile de cunoatere. Clinescu spunea c, luat n fiecare domeniu n parte, Eminescu nu se ridic totui la nivelul celor mai buni specialiti n materie, dar n ansamblu, privit n totalitatea cunotinelor sale, depea cu mult unhiul de vedere ngust al specialitilor. Marele critic ajunge la concluzia c Eminescu se afla n posesia tuturor factorilor culturali.

    n eseul su "Eminescu sau gnduri despre omul deplin al culturii romneti" (1975), C.Noica se ocupa de manuscrisele eminesciene, de cele 44 de caiete care ne-au

    rmas de la Eminescu, depuse la Academia Romn n 1902 de Titu Maiorescu. Marele filosof observa cu uimire c-n manuscrise ntlnim, pe lng textele literare i reflexii filosofice, o mulime de calcule matematice, de ecuaii fizice i formule chimice i numeroase cunotine astrologice. De aceea Noica vedea n Eminescu ntruchiparea idealului renascentist de "homo universale", deschis deopotriv spre disciplinele umaniste, ct i spre cele exacte, i-l compara pe Eminescu cu marile personaliti ale

  • Renaterii italiene, cu Leonardo da Vinci i Pico de la Mirandola. Constantin Noica l numea pe Eminescu, printr-o formul memorabil "om deplin al culturii romneti".

    Eminescu a avut n primul rnd o solid cultur filosofic aa cum puini scriitori ai lumii au avut vreodat. n eseul su "Eminescu i poeziile lui", Maiorescu a stabilit cu precizie primele repere ale culturii filosofice eminesciene: filosofia indian i buddhismul, filosofia greac n special Platon i metafizica german, n frunte cu Kant i Schopenhauer.

    Pentru Eminescu marele filosof german Immanuel Kant a reprezentat modelul

    absolut, la care s-a raportat n permanen. Eminescu l consider pe Kant o culme a gndirii umane i-l numea "filosoful cel mai adnc". ntr-unul din manuscrisele sale Eminescu mrturisea emoia unic i irepetabil a ntlnirii cu opera lui Kant. Pornind de la premiza c orice nare descoperire i orice mare adevr purced de la inim i se ntorc la inim, Eminescu spunea c "atunci cnd l citeti pe Kant mintea i devine o fereastr prin care ptrunde lumina unui soare nou".

    Sistemul filosofic kantian este o expresie a idealismului obiectiv i transcedental. Conceptul filosofic de baz al lui Kant este "lucrul n sine", esena numenal nerecognoscibil, care nu poate fi recunoscut pe cale raional, ci numai pe cale intuitiv. Kant recunotea limitele raiunii, a crei critic o ntreprinde n lucrarea sa fundamental "Critica raiunii pure".

    Kant era un raionalist mistic, dac se poate spune aa, adic un raionalist care admitea transcendena.

    La vrsta de 20 de ani Eminescu a nceput s traduc "Critica raiunii pure" i a tradus aproximativ o treime din aceast oper. Considerat cea mai dificil oper din istoria filosofiei. Nici un tnr nu s-a ncumetat vreodat s-l traduc pe Kant la aceast vrst. Dac Eminescu l consider pe Kant un ideal aproape imposibil de atins, n schimb Arthur Schopenhauer l simea mai aproape i mult mai accesibil. Schopenhauer a fost filosoful inimii sale, un adevrat "magister vitae" pentru Eminescu. Schopenhauer este i un mare moralist de la care Eminescu a nvat adevrul despre via, mai mult dect toi moralitii. Schopenhauer este un filosof de o vast erudiie, bun cunosctor al culturilor clasice i al culturilor vechi, iar filosofia sa este exprimat ntr-o form cum nu se poate mai expresiv i mai atractiv, probnd veritabile virtui literare. Schopenhauer e un discipol al lui Kant, de care s-a difereniat pe linia unui idealism subiectiv i voluntarist.

    Sistemul filosofic al lui Schopenhauer a fost expus n lucrarea sa fundamental "Lumea ca voin i reprezentare". Conceptul de baz al lui Schopenhauer este voina oarb de a tri, o dorin obscur i incontient de via, instinctul de perpetuare i de autoconservare al speciilor, care ntreine lupta pentru existen i care e sursa Rului universal.

    Dup Schopenhauer Rul domin lumea, iar viaa nu este dect un rzboi al tuturor mpotriva tuturor (bellum omnium contra omnes). Acesta este aa-zisul pesimism schopenhauerian dar care poate fi interpretat i ca o form de realism i de maxim luciditate. Schopenhauer este un gnditor nonconformist i incomod, de o sinceritate aproape cinic i brutal, de-a dreptul dezarmant, care n-a fost niciodat pe placul spiritelor mrginite, filistine.

    De la Kant Eminescu ajunge ntotdeauna la Schopenhauer aa cum observ cu ptrundere Clinescu. Schopenhauer a deschis calea filosofiei moderne, a "voinei de

  • putere" a lui Nietzsche i a nihilismului existenialist contemporan. Cu toat veneraia sa pentru Schopenhauer Eminescu nu poate fi considerat un discipol orb i fanatic al autorului "Lumii ca voin i reprezentare".

    Eminescu se difereniaz de Schopenhauer din mai multe puncte de vedere. Dup Schopenhauer rul se manifest peste tot, att n natur, ct i n societate. Dup Eminescu, rul nu se manifest n natur, ci numai n societate. Schopenhauer a contemplat cu indiferen, rceal i detaare spectacolul lumii, pe cnd Eminescu a fost un lupttor ptima pentru eradicarea rului social.

    Schopenhauer este un misogin care dispreuiete capacitatea intelectual a femeilor. Eminescu n-a fost misogin dect numai fa de femeia cochet i superficial, viclean, al crei prototip rmne Dalila, despre care legenda biblic, cu care ncepe "Scrisoarea V" ne spun c n timp ce Samson dormea i-a tiat prul, lundu-i toat puterea.

    Din filosofia freac Eminescu a fost influenat mai mult de Platon i de Pitagora. n nuvela "Srmanul Dionis", cnd eroul se ntoarce la miezul nopii acas se apuc s citeasc un tratat de astrologie bizantin, ilustrat nu ntmpltor cu portretele lui Platon i Pitagora, filosofii greci preferai ai lui Eminescu.

    Dup Platon lumea real nu este dect o copie imperfect a unei lumi ideale, a arhetipurilor, a ideilor eterne. De la Platon Eminescu a preluat teoria arhetipurilor i conceptul de "anamnez", care nseamn "reamintire dintr-o alt existen".

    Armonia eminescian nu este, n ultim analiz, dect armonia universal a lui Pitagora, factorul pe care se sprijin ns i arhitectura lumii. Dup marele filosof i matematician Pitagora "cosmosul este ordine i armonie".

    Eminescu nu poate fi neles fr filosofia indian cu care s-a familiarizat pe deplin n perioada studiilor la Viena i Berlin, unde a avut profesori ilutri, indianologi celebri ca Max Muller i Albrecht Weber. Eminescu cunotea "Gramatica sanscrit" a lui Franz Bopp i dup toate probabilitile se afla n posesia unui vocabular destul de nsemnat de limb sanscrit.

    Eminescu cunotea foarte bine "Vestele", colecie de imnuri religioase i filosofice aprut pe la nceputul mileniului I, anterioar epopeilor homerice. (Epopeea lui Ghilgame, mileniul III). n sanscrit "veda" nseamn tiin, cunoatere. Vedele sunt alctuite din patru mari pri: Rig-Veda ("rig" nseamn imn sau vers), Sama-Veda ("sama" - cntec), Iajur-Veda ("iajur"-jertf) i Atharna-Veda ("atharn" -preot al focului). La rndul lor, cele patru mari pri sunt alctuite fiecare din alte zece pri. Imaginea cosmogonic din "Rugciunea unui dac" inspirat din "Imn ctre Prajapati" sau "Imn ctre zeul necunoscut" din partea a zecea din "Rig-Veda". Imaginea cosmogonic din "Scrisoarea I" este inspirat din "Imnul creaiunii", tot din partea a zecea din "Rig-Veda".

    O alt mare surs de inspiraie a lui Eminescu au constituit-o "Upaniadele", comentarii ale vedelor pe care Schopenhauer le consider "fructul supremei nelepciuni omeneti". "Upaniadele" sunt o oper ezoteric cu caracter iniiatic. Cuvntul "upaniad" nseamn "nvtur secret" ("aeaz-te lng mine"). "Upaniadele" sunt alctuite dintr-o serie de dialoguri filosofice n versuri sau n proz ntre magistru i nvcel.

    Esena doctrinei upaniadice o constituie unitatea Atman-Brahman. Dup doctrina upaniadic Sufletul individual, (atman) se contopete n cele din urm cu Sufletul universal (brahman).

  • Din filosofia indian Eminescu a fost atras cel mai mult de buddhism. La Eminescu Buddha apare cu numele ntreg sub forma Buda-Sakya-Muni n poezia "Eu nu

    cred nici n Iehova" Buddha nseamn Trezitul sau luminatul, Sakya este numele neamului regal al lui Buddha din nordul Indiei, iar Muni nseamn neleptul. Dup buddhism, doctrina filosofic i religioas expus n cartea Dhammapada (Cuvintele legii), esena vieii formeaz durerea, suferina. Cauza durerii i a suferinei o reprezint dorina sau setea de via (thana).

    Eliberarea de durere i de suferin se produce prin situarea pe Calea de Mijloc, Calea cea Dreapt sau Calea cu opt brae a lui Buddha, care preconiza o gndire i o aciune corect, ferit de exagerri i excese. Calea de Mijloc duce spre Nirvana, nsemnnd n sanscrit stingere. Nirvana este o stare de linite, de repaos, de beatitudine, de fericire, de domolire a focului vital. Nirvana este singura experien posibil a Neantului, i se dobndete prin tehnicile yoghine ale meditaiei.

    ntr-unul din manuscrisele sale Eminescu declara eu sunt buddhist. ntr-una din nsemnrile sale Emil Cioran se ntreba ce s-ar fi ntmplat cu cultura noastr dac nu l aveam pe Eminescu, i-l numete pe Eminescu un Buddha al poeziei.

    Cellalt concept cheie pentru interpretarea i nelegerea lui Eminescu este armonia. Prin armonia eminescian trebuie s nelegem muzicalitatea formei, echivalent armoniei versurilor eminesciene. i desore armonia eminescian au vorbit cei mai importani eminescologi. Primul care a adus n discuie armonia eminescian a fost tot Titu Maiorescu, n acelai studiu Eminescu i poezia lui. Titu Maiorescu numea armonia eminescian armonia onomatopeic privit ca un rezultat al imitaiei sunetelor naturii. Dar armonia eminescian este un concept mult mai complex, nu numai de ordin muzical, ci i de ordin filosofic.

    Dup Mihail Dragomirescu, autorul tiinei literaturii (1924) i teoreticianul capodoperelor armonia eminescian este o perfect adaptare a formei la fond, o fuziune a eului liric cu lumea nconjurtoare. ntr-un studiu de referin Eminescu note asupra versului (1929) Garabet Ibrileanu analiza armonia eminescian n funcie de mijloacele prozodice, de rim, ritm, efectele eufonice i aliteraie. Dar ajunge la concluzia c izvoarele armoniei eminesciene trebuie cutate n adncul subcontientului eminescian. Primul exeget care a fcut disocierea ntre o armonie intern i o armonie extern la Eminescu a fost Tudor Vianu, n studiul su Poezia lui Eminescu (1932). Dup Tudor Vianu, armonia extern, care este un rezultat al mijloacelor prozodice i artistice este relativ uor de analizat. Dar armonia intern este dificil de analizat, deoarece este un factor inefabil i insondabil, care ine de adncurile subcontientului eminescian, o stare de desprindere, de luciditate.

    Clinescu numete armonia eminescian n Opera lui Mihai Eminescu un metronom al somnului. Dumitru Caracostea, primul nostru critic structuralist, analizeaz armonia eminescian n funcie de mijloacele prozodice i de categoriile gramaticale. Edgar Papu n studiul Poezia lui Eminescu (1971) consider c dincolo de efectele savant calculate ale orchestraiei, armonia eminescian se nate spontan. Aa cum numai din cteva note sugerate de cntecul unui grangur n pdurea vienez Beethoven, acest titan al muzicii, pentru care Eminescu avea cea mai mare admiraie, scotea n Simfonia a V-a cel mai tulburtor vals al destinului.

    Cel mai departe, pe linia armoniei eminesciene a mers Zoe Dumitrescu-Buulenga n cele dou volume ale sale, Eminescu i muzica (1985) scrise n colaborare cu muzicologul Iosif Sava. Pentru a nelege armonia eminescian Zoe Dumitrescu-Buulenga face recurs la doctrina pitagoreic. Armonia eminescian este armonia universal pe care se sprijin ntreaga arhitectur a lumii. Dup marele filosof i

  • matematician grec, n jurul focului primordial hestia se nvrte soarele i celelalte planete, care prin rotire i vibraie scot o muzic divin i aproape imperceptibil. Aceasta este muzica sferelor, cum o numea Pitagora, i care apare i la Eminescu sub expresia dulcea muzic de sfere n Scrisoarea V.

    Pentru a nelege armonia eminescian trebuie s mergem mai departe dect Zoe Dumitrescu-Buulenga, i s facem un recurs la doctrina orfic, doctrin anterioar pitagorismului, i care a influenat profund filosofia lui Pitagora. Chiar ipotenuza, termen

    care vine de la grecescul hypoteinusa din celebra teorem a lui Pitagora, nu este ns altceva, n traducere exact, dect coarda ntins a harfei, cea ce ne trimite direct la legendara harf a lui Orfeu.

    Rdcinile armoniei eminesciene trebuiesc cutate aadar n orfism. Eminescu a valorificat mitul lui Orfeu, legendarul cntre trac, care, cu lira sa mblnzea fiarele i cobora ntreaga natur ntr-o vraj extatic. Orfeu reprezint prototipul poetului dintotdeauna, sinteza muzicii cu verbul. Mitul lui Orfeu a fost valorificat de Eminescu n

    forma sa cea mai direct i cea mai expresiv n episodul dedicat Grdinii Antice din Memento mori, n care Eminescu i imagineaz gestul dezndjduit al lui Orfeu de sfrmare a harfei i de azvrlire a ei n haos, ceea ce ar fi angrenat dup sine o enorm perturbaie cosmic i o fantastic migraie de lume:

    De-ar fi aruncat n chaos arfa-i de cntri mflat, Toat lumea dup dnsa, de-al ei sunet atrnat, Ar fi curs n vi eterne, lin i-ncet ar fi czut... Caravane de sori regii, crduri lungi de blonde lune

    i popoarele de stele, universu-n rugciune, n migraie etern de mult s-ar fi pierdut. Dar Orfeu n loc s arunce harfa n haos, o arunc n mare i omenirea este

    salvat. n doctrina orfic numai cntecul, numai muzica susine lumea. Mitul orfic mai apare ntr-o form mai cifrat n Luceafrul, atunci cnd Demiurgul i ofer lui Hyperion una dintre ipostazele omului de geniu, aceea de poet.

    Dar mitul orfic apare de cele mai multe ori n subtextul creaiei eminesciene, i este un mit ngropat n textul eminescian, un mit obsedant i recurent, care strbate creaia eminescian de la un capt la altul. Dac facem fie i o sumar statistic, vom observa c printre cuvintele care revin cel mai mult la Eminescu sunt: cntec, lir, harf, ceea ce ne trimite indirect la mitul orfic.

    Eminescu se afl la confluena a dou mari mituri, mitul lui Hyperion i mitul lui Orfeu. Hyperion reprezint cultura, ideile, contemplaia senin a omului de geniu; Orfeu este un simbol al muzicalitii, al armoniei eminesciene. La cultur, la idei avem mai greu acces, sensurile ultime i cele mai profunde ale versurilor lui Eminescu ne scap uneori, chiar i celor mai subtili exegei. n schimb armonia, vraja orfic a versului eminescian ne cucerete de la nceput, pune stpnire pe noi i ne subjug pentru totdeauna.

    Dac orfismul reprezint condiia primordial a lirismului, atunci Eminescu, chiar prin aria geografic i cultural creia i aparine este mai aproape de Orfeu, de strmoul poeilor, mai mult dect oricare dintre marii poei ai lumii.

  • Folclorul izvor de inspiraie n opera lui Eminescu n Istoria literaturii romne. Introducere sintetic (1929) Nicolae Iorga l numea

    pe Eminescu, printr-o admirabil caracterizare expresia integral a sufletului romnesc. n eseul su Spaiul mioritic (1936) Lucian Blaga afirma c exist o idee Eminescu care s-a nscut sub zodii romneti.

    Specificul naional se manifest n toate compartimentele operei lui Eminescu, n forma cea mai evident prin inspiraia din folclor, despre care G. Clinescu spunea c reprezint componenta cea mai naional a universalitii lui Eminescu.

    Folclorul a constituit un permanent izvor de inspiraie pentru Eminescu. Nici un alt scriitor romn nu a fost convins mai mult dect Eminescu despre importana folclorului pentru creaia cult. Eminescu a prelucrat i valorificat creaia popular retopind-o, rafinnd-o i cristaliznd-o la retortele geniului su. Inspiraia din folclor este una din trsturile caracteristice ale Romantismului. Impulsul ctre folclor a fost dat de marele filosof german Herder. Tot n Romantism au fost puse bazele folcloristicii, ca

    disciplin. Dintre toate speciile Eminescu a fost atras cel mai mult de basm. Romanticii

    germani au creat basmul cult, pe care-l considerau un gen suprem, sinteza filosofiei cu

    poezia. Prin Ft-Frumos din lacrim Eminescu a creat basmul cult romnesc. Cele mai multe dintre poemele eminesciene au structura unui basm cult. Luceafrul, care-i are punctul de plecare n basmul popular romnesc, Fata din grdina de aur, Povestea magului cltor n stele, Clin, file din poveste, Strigoii, chiar i Memento mori are uneori aspecte de basm. Putem spune astfel c basmul constituie temelia creaiei eminesciene. Din elegia Mai am un singur dor se desprinde concepia mioritic despre moarte.

    Pe bun dreptate Garabet Ibrileanu spunea c Eminescu a prelucrat dorul popular i a creat noi variante de dor, cum sunt dorul de moarte i dorul nemrginit. Distana de la poezia popular la poezia lui Eminescu este echivalent cu distana de la muzica popular la muzica simfonic. Eminescu face muzic simfonic n versurile sale. G. Clinescu spunea c prin romanele sale Eminescu propune lutarilor adevrate simfonii beethoveniene. Influena metricii populare se observ mai ales in poezii ca Revedere, Ce te legeni i La mijloc de codru. Acelai Clinescu afirma c n aceste poezii Eminescu face folclor savant, adic recurge la metrica popular pentru a exprima idei filosofice culte.

    Nu n ultimul rnd specificul naional se manifest la Eminescu prin limb, prin idiomatic, Eminescu rmne cel mai mare creator de limb din literatura noastr. Putem spune chiar c exist o limb eminescian, aa cum exist o limb sadovenian, arghezian sau crengian. Eminescu a stpnit ca nimeni altul legitile interne ale limbii romne i este un inovator n cadrul limbii noastre.

    Prin Eminescu limba romn a glsuit ca niciodat mai frumos. n legtur cu apariia lui Eminescu n literatura noastr s-au exprimat dou puncte de vedere complet opuse. Dup Garabet Ibrileanu apariia lui Eminescu n literatura noastr reprezint un miracol. Dup Clinescu, dimpotriv, apariia lui Eminescu constituie o continuare a tradiiei i o sintez strlucit a ei.

    Ambele puncte de vedere rmn valabile i se completeaz reciproc. n Eminescu trebuie s vedem att un miracol, ct i o sintez a tradiiei.

  • Arte poetice eminesciene Creaia eminescian se caracterizeaz printr-un mare numr de arte poetice. Ars

    poetica este o specie prin definiie clasic, creat nc din Antichitate de Horaiu, prin care se exprim un crez artistic, o concepie despre poezie. Prezena acestui mare numr de arte poetice in creaia eminescian constituie una din notele clasicizante ale romantismului eminescian. Cele mai cunoscute arte poetice antume ale lui Eminescu

    sunt: Epigonii, Scrisoarea II, Criticilor mei. n Scrisoarea II Eminescu deplnge degradarea artei, transformat ntr-o marf

    i ntr-un mijloc de parvenitism social. Criticilor mei este un rspuns dat denigratorilor eminescieni, criticanilor, pseudo-criticilor, al crui prototip rmne Zoil, critic destructiv i veninos al Antichitii. Eminescu avea nostalgia adevratei critici: Unde ai judectorii,

    Ne-nduraii ochi de ghea. n Criticilor mei Eminescu d i o admirabil definiie a capodoperei, a crei

    principal caracteristic o reprezint armonia dintre coninut i form: Unde vei gsi cuvntul Ce exprim adevrul? Mult mai numeroase sunt artele poetice eminesciene postume: Eu nu cred nici n

    Iehova, n care se autodeclar romantic, Odin i Poetul, Numai Poetul, Crile, care conine un elogiu neprecupeit adus lui Shakespeare, pe care l numete prieten blnd al sufletului meu, Noi avem acelai dascl, Icoan i privaz, Cu gndiri i cu imagini, Iambul, Dintre sute de catarge i n zadar n colbul colii.

    Epigonii (Convorbiri literare, 1870) face parte, alturi de Venere i Madon, i Mortua est, din cele trei poezii publicate de Eminescu n Convorbiri literare, n urma crora Titu Maiorescu a atras pentru prima dat atenia asupra poetului n studiul su Direcia nou n poezia i proza romneasc (1872). Epigonii rmne cea mai reprezentativ i cea mai important art poetic eminescian. Dei este scris la vrsta de numai douzeci de ani, aceast poezie prezint o deosebit importan pentru c Eminescu pune problema raportului dintre tradiie i modernitate, dintre tradiie i inovaie. Avnd o temeinic cultur, Eminescu nelegea foarte bine acest raport fundamental al culturii, i tia c tradiia formeaz baza, temelia unei culturi, n timp ce modernitatea este ceea ce se adaug la tradiie n msura n care rezist timpului, ceea ce nu neleg muli dintre teoreticienii actuali, care au o proiecie rsturnat asupra culturii. O cultur este o construcie spiritual care ncepe cu temelia, cu tradiia.

    Epigonii este construit pe baza antitezei trecut-prezent. Prima parte conine elogiul tradiiei i al naintailor, iar cea de-a doua parte conine critica prezentului, a contemporanilor pe care Eminescu i numete epigoni, adic urmai nevrednici i lipsii de valoare ai unor naintai ilutri.

    Titlul poeziei este inspirat de celebrul roman Epigonii (Die Epigonen) al lui Karl Immermann, aprut n anul 1836 n perioada de sfrit a Romantismului german.

    Termenul de epigon, care provine din grecescul epigonos i care nseamn urma, descendent, nu era cunoscut pn la acea dat n cultura noastr. Eminescu are meritul de a fi introdus acest termen n cultura romneasc.

    Antiteza este cam exagerat, aa cum observa pe bun dreptate Titu Maiorescu n Direcia nou n poezia i proza romneasc. Elogiul naintailor apare disproporionat n raport cu critica excesiv a contemporanilor. De altfel, Titu Maiorescu n-a fost de acord cu coninutul de idei al poeziei, pentru motivul c din rndul contemporanilor fceau parte i junimitii i Eminescu nsui, dar a publicat poezia mai mult pentru frumuseea formei i a imaginilor.

  • Epigonii reprezint o Ceart a anticilor cu modernii aa cum s-a ntmplat n literatura francez, la sfritul perioadei clasice.

    nc de la inceput, din primele versuri se poate observa la Eminescu tendina de mitizare i sacralizare a trecutului dup model biblic. naintaii reprezint, n viziunea lui Eminescu, zilele de aur a scripturilor romne i au scris o limb ca un fagure de miere. n rndul naintailor, pe lng scriitori de valoare, adevrate personaliti ale literaturii noastre, ca Dimitrie Cantemir, Anton Pann, Ioan Heliade Rdulescu, Grigore Alexandrescu, Costache Negruzzi i Vasile Alecsandri, Eminescu trece i o serie de poei minori, obscuri i lipsii de valoare ca: ichindeal, Mumuleanu, Sihleanu, Daniil, Prale, Beldiman, .a. Nu putem spune c Eminescu era lipsit de spirit critic. Explicaia se afl ntr-o scrisoare adresat lui Iacob Negruzzi, secretarul Junimii, care nsoea manuscrisul, i-n care trebuie cutat geneza poemului.

    Eminescu i mrturisea lui Iacob Negruzzi c i-a ludat pe naintai nu att pentru valoarea lor estetic, pentru meritul intern al lucrrilor lor, ci mai ales pentru credina sincer ntr-un ideal.

    Punctul de plecare al poemului se afl n celebrul studiu al lui Schiller Despre poezia naiv i sentimental. La Schiller termenii de naiv i sentimental au cu totul alt semnificaie fa de accepia comun. Naiv nseamn la Schiller echilibrat, sntos i natural, iar sentimental capt semnificaia de dezechilibrat, bolnav i artificial. De fapt, Schiller nu face altceva n studiul su dect s dezvolte opoziia clasic-romantic, mai ales nu mai puin celebra afirmaie a lui Goethe dup care clasic este sntos, iar romantic este bolnav.

    Partea a doua a poemului ncepe printr-o dubl interogaie: Iar noi, noi epigonii?... Putem observa c Eminescu se trece cu mult modestie n rndul epigonilor. Versul cheie este:

    Voi credeai n scrisul vostru, noi nu credem n nimic! Dup cum se poate observa Eminescu a subliniat partea a doua a acestui vers

    tocmai pentru a ne atrage atenia asupra lui i pentru a ne oferi cheia interpretrii

    poemului. Acest vers este un vers holomeric, partea care exprim ntregul (gr.

    holos- tot, ntreg; meron- parte). Versul n noi totul e spoial, totu-i lustru fr baz exprim teza maiorescian a formelor fr fond, a pseudoculturii i a spoielii de cultur, care dup Eminescu i-ar caracteriza pe contemporani. naintaii erau sinceri i credeau ntr-un ideal, pe cnd epigonii nu cred n nimic, sunt sceptici i blazai: Simiri reci, harfe zdrobite / Mici de zile, mari de patimi, inimi btrne, urte.

    Dac naintaii convorbeau cu idealuri, epigonii crpesc cerul cu stele i mnjesc marea cu valuri. Printr-o spectaculoas rsturnare de cronologie naintaii reprezint n viziunea lui Eminescu viitorul, n timp ce epigonii sunt asimilai iremediabil trecutului.

    S-a ntors maina lumii, cu voi viitorul trece Noi suntem iari trecutul, fr inimi, trist i rece Versul Moartea succede vieii, viaa succede la moarte este un vers citat i pus

    n ghilimele de Eminescu, este un aforism desprins parc dintr-un tratat despre buddhism. Eminescu d i o definiie a poeziei ca produs al inspiraiei de natur divin: Ce

    este poezia? nger palid cu priviri curate, / Voluptos joc cu icoane i cu glasuri tremurate. Unii au interpretat aceste versuri simplist. naintaii erau snte firi vizionare, care creeau o alt lume mai pur, de natur ideal, ce se suprapunea peste prozaismul existenei cotidiene. n versul final: Toate-s praf... Lumea-i cum este... i ca dnsa suntem noi i pune din plin amprenta pesimismul schopenhauerian.

    n Epigonii Eminescu exceleaz mai ales prin arta portretisticii, prin fora caracterizrilor sintetice i memorabile. Dimitrie Cantemir croiete planuri din cuite,

  • Donici este un cuib de nelepciune, Anton Pann este fiul Pepelei, cel iste ca un proverb, Ioan Heliade Rdulescu este un munte cu capul de piatr de furtune detunat, i mai st i azi n faa lumii ca o enigm nesplicat, Grigore Alexandrescu stinge palid dulcea candel-a sperrii, Costache Negruzzi terge colbul de pe cronice btrne, Andrei Mureanul este preot deteptrii noastre, semnelor vremii profet. Cel mai frumos portret realizat de Eminescu rmne cel al lui Vasile Alecsandri, pentru care avea o mare admiraie: -acel rege-al poeziei, venic tnr i ferice

    Ce din frunze i doinete, ce cu fluierul i zice, Ce cu basmul povestete veselul Alecsandri Poemul Epigonii poate fi privit i interpretat nu numai ca o art poetic, dar i

    ca un compendiu de istorie a literaturii romne n versuri.

    Poezia de meditaie istoric i social Reprezint una dintre coordonatele majore ale operei lui Eminescu. Evocarea

    trecutului istoric constituie unul din punctele programatice prezente n toate manifestele

    romantice. Concepia lui Eminescu despre poezie este ns mai mult clasic dect romantic. Acesta este unul din aspectele clasicizante ale romantismului eminescian. Spre deosebire de ali mari romantici, Eminescu n-a avut o concepie evoluionist i dialectic, heraclitian i hegelian asupra istoriei. Interpretarea concepiei despre istorie a lui Eminescu prin prisma filosofiei lui Hegel a fost o denaturare tezist i tendenioas din epoca totalitarist, dominat de materialismul dialecti i istoric.

    n realitate, Eminescu era un antihegelian, aa cum se poate observa dintr-o not din manuscrisele sale n care vorbete despre lumea intocmit dup calapodul strmb al lui Hegel. Eminescu a avut mai degrab o concepie neevoluionist, static,eleat i fenomenologic, ncercnd s surprind aproape ntotdeauna esena si adevrurile imuabile, perene ale istoriei. Dup Eminescu istoria nu se schimb n esena ei, ci numai n form. Istoria se repet i este aceeai pies dar cu ali actori. n concepia lui Eminescu istoria nu consemneaz dect simple schimbri de decor.

    Cea mai valoroas i mai important oper de inspiraie istoric a lui Eminescu rmne vastul poem panoramatic despre succesiunea civilizaiilor, Memento mori sau Panorama deertciunilor, scris la vrsta de 22 de ani i aprut postum.

    Dintre toate epocile istoriei naionale Eminescu a fost cel mai atras de perioada geto-dacic, i a ncercat chiar s construiasc o mitologie autohton prin poeme ca: Memento mori, Povestea magului cltor stele, Sarmis, Gemenii, Rugciunea unui dac, Strigoii, .a. A proiectat chiar o epopee Decebal din care nu a realizat dect un fragment n care apare Ogur, un bard orb, un fel de Homer autohton. La

    Eminescu istoria se pierde n mitologie i miturile se revars n istorie. Ca specie literar Memento mori este o sociogonie, ca i Munci i zile a lui

    Hesiod, Paradisul pierdut i Paradisul regsit al lui Milton, Legenda secolelor a lui Victor Hugo i Tragedia omului a lui Madach. Prin dimensiuni i ca valoare Memento mori a fost comparat mai mult cu Legenda secolelor a lui Victor Hugo, dar ntre cei doi mari romantici exist o deosebire esenial: Victor Hugo este optimist i ncreztor n viitorul umanitii, pe cnd Eminescu este sceptic i pesimist. Memento mori are la baz motivul Ecleziastului biblic Deertciunea deertciunilor i toate sunt dearte, care apare mai nainte n literatura noastr la Miron Costin n poemul Viaa lumii. Memento mori este impregnat de pesimism schopenhauerian, aa cum spunea Clinescu n Opera lui Eminescu n Memento mori Eminescu documenteaz nimicul.

    n aceast ampl desfurare panoramatic se succed rnd pe rnd: comuna primitiv, Babilonul, Egiptul, Palestina, Grecia i Roma antic, Dacia, Marea Revoluie

  • francez i Imperiul lui Napoleon I Bonaparte. Cel mai ntins episod este dedicat Daciei i rzboaielor dintre daci i romani, la care particip zeii Olimpului de partea romanilor, iar de partea dacilor, zeii nordici, n frunte cu Odin care i au sediul n Valhalla, leagnul mitologiei nordice, din Marea Nordului cea ngheat. n viziunea lui Eminescu Odin este frate bun cu Zamolxe, Eminescu mprtete ipoteza fantezist a lui Iacob Grimm dup care geii ar fi fost nrudii cu goii. Episodul dacic se ncheie cu blestemul lui Decebal n urma cruia are loc nvlirea populaiilor barbare sub loviturile crora cade Imperiul Roman.

    Eminescu proiecteaz vaste i ameitoare perspective cosmice i ne relev dimensiunea interioar, abisal a fiinei umane:

    Sori se sting i cad n caos mari sisteme planetare, Dar a omului gndire s le msure e-n stare... Cine-mi msur-adncimea dintr-un om?... Nu dintr-un gnd Neaprofundabil. Van e-a-nvailor ghicire, Cum n fire-s numai margini, e n om nemrginire. n concepia lui Eminescu Napoleon I Bonaparte reprezint ntruchiparea deplin

    a omului de geniu n istorie Ct geniu, ct putere ntr-o mn de pmnt. Poemul trebuie s se ncheie cu epoca lui Napoleon al III-lea Bonaparte, nepotul lui Napoleon I Bonaparte, care a fost ns evocat in poemul mprat i proletar (Convorbiri literare, 1874), i care a cunoscut mai multe variante: Proletarul, Ideile proletarului, i Umbre pe pnza vremii. i acest poem a fost interpretat denaturat, n mod tezist i tendenios n perioada dogmatismului i sociologismului vulgar, cnd se spunea c Eminescu se situeaz pe poziiile proletarului. n realitate, Eminescu nu se situeaz pe nici o poziie, ci las s se confrunte liber, ca ntr-o veritabil dram de idei dou concepte radical opuse: socialismul i pesimismul schopenhauerian.

    n acest poem este evocat pentru prima dat n literatura universal Comuna din Paris, la numai civa ani de la consumarea acestui eveniment istoric. Cezarul, care nu este altul dect Napoleon I Bonaparte mediteaz in spirit schopenhauerian asupra manifestrii rului n istorie. n finalul poemului apare motivul vieii ca vis, motiv de larg circulaie n Romantism, dar care la Eminescu capt profunzimi ameitoare. ntreaga istorie universal a lumii este vzut ca un vis al morii eterne: C vis al morii eterne e............???? Numai acest vers dac l-ar fi scris Eminescu i tot ar fi devenit unul dintre marii poei ai lumii.

    Vastul poem Povestea magului cltor stele elaborat n perioada studiilor vieneze i aprut postum este un basm cult, in care un btrn mprat nainte de a muri vrea sa-l lase pe fiul su succesor la conducerea mpriei. l trimite la un btrn mag s-l iniieze n tainele vieii i morii. Btrnul mag locuiete pe un munte nalt de piatr, care nu este altul dect Kogaionul, munte sacru al geto-dacilor.

    Btrnul mag i face feciorului de mprat teoria originii stelare a sufletelor, dup care fiecare om are nc de la natere o stea i un nger de paz. Numai geniile nu au nici stea, nici nger de paz pentru c reprezint o abatere de la norm, iar condiia lor este tragic.

    Dei rari i puini-s, lumea nu va s-i vaz, Viaa lor e lupt, cnd mor se duc neplni. Ei n-au avut la leagn un blnd nger de paz i-a lor ochi de durere sunt tulbure i stini; Geniile se afl sub protecia divinitii: Cci Dumnezeu n lume ine loc de tat i pune pe-a lor frunte gndirea lui bogat.

  • Feciorul de mprat ntruchipeaz condiia omului de geniu: A pus n tine domnul nemargini de gndire. Prin feciorul de mprat Eminescu, de fapt, se auto portretizeaz. Poemul se ncheie cu viziunea magului cltor printre stele, i este neterminat, cu o intrig prea stufoas i nclcit, greu de urmrit. Dac ar fi fost ncheiat i finisat Povestea magului cltor n stele ar fi devenit cu siguran o capodoper, cu nimic mai prejos dect Luceafrul.

    Tot din perioada geto-dacic sunt inspirate poemele Sarmis i Gemenii, n care este prezentat n spirit schopenhauerian lupta pentru putere dintre doi frai gemeni: Sarmis i Brigbelu, regi geto-daci anteriori lui Decebal. Brigbelu l nltur de la domnie pe Sarmis, i-i ia i logodnica, pe frumoasa Tomiris. Sarmis l invoc pe Zalmoxe i-i blestem fratele nelegiuit, pe care l omoar n cele din urm, recptndu-i tronul. Blestemul lui Sarmis a trecut n cea mai mare parte n Rugciunea unui dac (Convorbiri literare, 1879), care nu este numai o poezie de inspiraie istoric, dar i o poezie filosofic, una dintre capodoperele liricii eminesciene.

    Vastul poem Strigoii (Convorbiri literare, 1876) este inspirat din perioada nvlirilor barbare. Regele avar Arald se ndrgostete de regina autohton Maria, care moare. Arald se duce la un btrn mag care st pe o stnc, ntr-un scaun de piatr, cu barba pn la pmnt i cu genele pn la piept i ine n mn un toiag, n timp ce pe deasupra flfie n roate un alb i negru corb (corb alb este un ndrzne oximoron eminescian). Arald l roag pe mag s-l converteasc la religia geto-dacilor i s o aduc la via pe Maria. Printr-o practic magic btrnul mag i preface pe Arald i pe Maria n strigoi, care clresc alturi pn in zori. Strigoii este un basm cult, o poveste fantastic-n versuri n care Eminescu valorific credina popular n strigoi.

    Alte epoci din istoria naional de care a fost preocupat Eminescu sunt perioada medieval i perioada renascentist. Figura lui Mircea cel Btrn este evocat n Scrisoarea III (Convorbiri literare, 1881), n care Eminescu creaz antiteza dintre un trecut mre i eroic, i un prezent deczut i degradat.

    Poemul ncepe cu visul sultanului pentru care Eminescu s-a inspirat din Istoria Imperiului Otoman a orientalistului austriac Joseph von Hammer. Sultanul al crui vis l descrie Eminescu este sultanul Osman, ntemeietorul dinastiei osmanlilor. Dup unii exegei, printre i Albert Beguin, n excepionala sa carte Sufletul romantic i visul, visul reprezint principala coordonat definitorie a sufletului romantic. Romanticii au cultivat n special visul n somn, ca produs al subcontientului, prin care au deschis calea psihanalizei moderne. Motivul visului apare frecvent la Eminescu. Pe bun dreptate spunea Clinescu spre finalul Vieii lui Mihai Eminescu c Eminescu era un romantic sublim n sufletul cruia visele nfloreau ca nalba.

    Visul sultanului este un astfel de vis n somn, ca produs al subcontientului. Prin vis Dar ochiu-nchis afar nluntru se deteapt, Eminescu ne introduce ntr-o geografie mirific i fascinant a visului. Sultanul adoarme i viseaz cum luna coboar din cer, transformat ntr-o fecioar pe care o identific cu frumoasa Malcatun, fiica eicului Edebali. Sultanul mai viseaz cum din inim i crete un copac uria, care-i ntinde ramurile peste ri i continente, anticipnd dimensiunile de mai trziu ale Imperiului Otoman. Visul sultanului mai este i un vis premonitoriu, profetic:

    Atunci el pricepe visul c-i trimis de la profet, Confruntarea dintre Mircea cel Btrn i Baiazid Ilderim, zis Fulgerul este

    descris n magnifica scen a btliei de la Rovine, de pe Arge. Partea a doua a poemului se transform ntr-o satir necrutoare i vehement,

    ntr-un virulent pamflet politic la adresa contemporanilor. Eminescu vizeaz n primul rnd politicianismul i demagogia patriotard. Partea a doua a poemului este o sintez

  • liric a articolelor politice ale lui Eminescu, publicate n ziarul Timpul, organ al Partidului Conservator.

    inta atacurilor lui Eminescu o formeaz Partidul Liberal, care era pe atunci la crma rii: Au de patrie, virtute, nu vorbete liberalul?. Printr-un sarcasm necrutor Eminescu realizeaz portretele a doi fruntai ai Partidului Liberal, adversarii si politici, Pantazi Ghica negru, cocoat i lacom, un izvor de iretlicuri, / La tovarii si spune veninoasele-i nimicuri; i C. A. Rosetti i deasupra tuturora, oastea s i-o recunoasc, / i arunc pocitura bulbucaii ochi de broasc...

    Eminescu mai satirizeaz snobismul i cosmopolitismul, parazitismul, ctigul fr munc, dispreul fa de tradiie: Prea v-ai artat arama, sfiind aceast ar,

    Prea fcuri neamul nostru de ruine i ocar, Prea v-ai btut joc de limb, de strbuni i obicei Ca s nu s-arate-odat ce suntei nite miei! Societatea romneasc a vremii sale i apare lui Eminescu ca un sanatoriu de

    alienai, ca o cas de nebuni. n finalul poemului este invocat umbra justiiar a lui Vlad epe, ca singura soluie de salvare a rii: Cum nu vii tu epe Doamne, ca punnd mna pe ei,

    S-i mpari n dou cete: n smintii i n miei, i n dou temnii large cu de-a sila s-i aduni, S dai foc la pucrie i la casa de nebuni!

    Ipostaze ale naturii n poezia lui Eminescu i imagini paradisiace i toposuri edenice

    Dup unii exegei ca Edgar Papu n Exegeza romantic prima trstur a spiritului romantic ar fi dragostea de natur sau regresiunea spre natur. Pentru romantici natura nu mai este un simplu element de decor ca la clasici. Romanticii ajung la

    sentimentul panteistic al contopirii depline cu natura. Dintre toi marii romantici Eminescu a avut un sentiment mai viu i mai puternic al naturii i a profesat o adevrat religie a naturii. La Eminescu natura este nsi materia n venic prefacere, schimbare i metamorfoz. Din Natur fac parte toate. La Eminescu i tavanele coovite de ploi i zidurile igrasioase ale locuinei lui Dionis, intrat n circuitul naturii din nuvela Srmanul Dionis, i barba-nnoduri a btrnului crai din Clin (file de poveste) i prul lung pn la clcie al iubitelor, consemnnd aa cum spunea Clinescu, adevratele explozii vegetale.

    La Eminescu ntlnim dou ipostaze mai importante ale naturii: prima ipostaz este cea a unei naturi slbatice i dezlnuite, primordiale, din care fac parte viziunile cosmogonice, vastele i ameitoarele perspective cosmice i cltorii interastrale, cum sunt zborul Luceafrului spre Demiurg i cltoria lui Dionis n lun.

    Tot din aceast ipostaz mai fac parte o serie de toposuri edenice i de imagini paradisiace, care ne nfieaz o natur luxuriant i virginal de nceput de lume. Aa este raiul pmntesc al Daciei n mijlocul cruia triete zna Dochia din Memento mori. Dochia locuiete ntr-un palat de stnc nconjurat de pduri i dumbrvi de aur, de argint i de aram cu scorburi de tmie i cu flori uriae care cresc nalte ct copacii, rspndind miresme ameitoare. ntr-o vale se afl un fluviu care formeaz mai multe insule. Pe malul fluviului pasc cai albi ca spuma mrii. Doinind din frunz, Dochia cheam zimbrii i cerbii din pduri, apoi se urc ntr-o luntre uoar de cedru, tras de lebede, care plutete pe apele repezi ale fluviului. n zare se vede un munte nalt care strpunge cerul jumtate n......., jumtate n infinit, care este Kogaionul, muntele sacru al geto-dacilor.

  • Zeii Daciei stau n jiluri de piatr i beau din cupe auror Tot aici intr paradisul selenar din nuvela Srmanul Dionis i mai ales cadrul

    edenic al Insulei lui Euthanasius din nuvela Cezara, despre care Mircea Eliade spunea n eseul su Insula lui Euthanasius (1943) c reprezint cea mai desvrit viziune paradisiac din literatura noastr i totodat o replic la Grdina Raiului.

    Cealalt ipostaz este cea a unei naturi blnde i domestice, familiare, care-i protejeaz pe ndrgostii, o natur vzut ca o cas a omului, ca un adpost al fiinei umane. Aceast ipostaz se ntlnete mai ales n poeziile scrise n metru popular: La mijloc de crodru des, Ce te legeni, Revedere. La Eminescu natura se afl ntr-o relaie de strns interdependen cu dragostea. Poeziile despre natur ale lui Eminescu sunt n acelai timp i poezii de dragoste. Natura formeaz cadrul larg i generos n care se desfoar ritualul erotic.

    Erotica eminescian din prima i a doua perioad Pentru a interpreta erotica eminescian trebuie s pornim de la studiul de referin

    al lui Garabet Ibrileanu Eminescu note asupra versului (1929). Ibrileanu stabilete dou perioade distincte n erotica eminescian n funcie de anul 1879. Prima perioad a eroticii eminesciene este reprezentat de poeziile publicate pn n anul 1879, cum sunt: Lacul, Dorina, Criasa din poveti, Povestea codrului, Povestea teiului, Ft-Frumos din tei i Clin (file de poveste). Erotica din aceast perioad este optimist i luminoas, senzual i naturist. Cel care a caracterizat cel mai bine erotica eminescian din prima perioad rmne G. Clinescu, care n Opera lui Mihai Eminescu vorbea chiar de o anumit candoare animal, i afirma c intimitatea eminescian este neanalitic.

    Scenariul eroticii din aceast perioad este ct se poate de simplu, de grav i de ceremonios. ndrgostiii se ntlnesc n codru, nu-i pun ntrebri i nu-i rspund, nu-i autoanalizeaz sentimentele, sunt cuprini de o stare special, inefabil, numit farmec. Ritualul erotic ncepe aproape ntotdeauna printr-un joc, printr-o hrjoan, prin care se manifest viclenia instinctual. Poezia cea mai tipic pentru aceast perioad este Dorina (Convorbiri literare, 1876), conceput sub forma unei corespondene prin care poetul i invit iubita n codru. ndrgostiii se aeaz sub un tei, copacul mult ndrgit de Eminescu. Sub btaia vntului, crengile-i scutur florile de tei deasupra ndrgostiilor, care cad ntr-o adnc reverie i vis cu ochii ntredeschii, pn ce, sub influena narcotic a florilor de tei, adorm.

    Somnul este o antecamer a morii. Vraja erotic se mpletete cu voluptatea thanatic. Eros i Thanatos sunt cei doi poli ai ecuaiei erotice eminesciene.

    Muzicalitatea poeziei provine n primul rnd din armonia extern, din procedeele prozodice, din rim i ritm, din aliteraie i din repetiie. Mult mai important este armonia intern, prin care Eminescu surprinde o serie de procese ritmice ce se petrec n snul naturii ca: susurul izvoarelor, legnarea, baterea, scuturarea, etc.

    Dei este una dintre ultimele poezii publicate de Eminescu n timpul vieii Sara pe deal (Convorbiri literare, 1885), ntrunete toate caracteristicile eroticii din prima perioad. Explicaia const n faptul c aceast poezie a fost conceput mult mai devreme, n prima tineree. Iubita din Sara pe deal este prima iubit eminescian, Elena sau Ileana, cu care n adolescen poetul cutreiera mprejurimile Ipotetiului, a crei moarte prematur, n urma creia Eminescu a suferit o mare traum psihic, marcndu-l pe toat viaa o deplnge n Mortua est. Aceast iubit mai apare i-n poeziile postume:

  • Elena i Ec, scrise n anul 1872, n care trebuie s cutm germenele poeziei Sara pe deal.

    Sara pe deal este o combinaie de pastel i idil. Pastelul conine mai mult elemente bucolice, elogiul traiului liber i sntos n mijlocul naturii, sunetele buciumului, mersul turmelor i imaginea oamenilor care se ntorc ostenii de la cmp cu coasa-n spinare. Punctul de referin cel mai nalt l reprezint dealul, cu vechiul salcm, de pe care poetul mbrieaz printr-o privire larg i panoramatic mprejurimile Ipotetiului. Peisajul se cosmicizeaz treptat i ancoreaz n fantastic, devenind halucinant-oniric sub emoia nfrigurat a ateptrii. ndrgostiii se ntlnesc sub salcm, i reazim capetele unul de altul i viseaz cu ochii ntredeschii, pn ce adorm.

    ...- Astfel de noapte bogat, Cine pe ea n-ar da viaa lui toat? n Sara pe deal Eminescu sacralizeaz iubirea i ajunge pn la un sentiment

    aproape religios, mistic al iubirii. Iubirea din Sara pe deal este un fenomen originar n accepia dat de Goethe acestui termen ce desemneaz fenomenele primordiale ce se desfoar la nceput, la origine. Prima dragoste eminescian este i cea mai pur dintre toate, un arhetip al iubirii, n care se ncadreaz toate iubirile eminesciene.

    Poezia este de o extraordinar muzicalitate rezultat mai nti din armonia extern, din rima simpl i feminin cu accent pe penultima silab, i din combinaia de ritmuri iambic, trohaic i coriambic, precum i din utilizarea unor forme populare i regionale cum sunt sara i mple, care sunt mult mai muzicale. Eminescu se supune peste tot legii fundamentale a armoniei. Mult mai important este ns i aici, ca pretutindeni n creaia eminescian, armonia intern ce provine din traiectoria atrilor pe bolta cereasc, mersul turmelor care urc dealul, plnsul apelor ce izvorsc din fntni, sub btaia vntului.

    Poezia este de o orchestraie bogat, alctuit din sunetul melancolic al buciumului, murmurul fluierelor de la stn, ritmul tot mai nteit al toaci de la biseric i din sunetele clopotului, care prin amplitudine, domin ntregul univers sonor.

    Cea de-a doua perioad a eroticii eminesciene cuprinde poezii aprute dup anul 1879, cu aspect de roman i de elegie, cum sunt: De cte ori, iubito, Din valurile vremii, Att de fraged, Desprire, Te duci, Adio, Pe lng plopii fr so, De ce nu-mi vii i Od (n metru antic).

    Aceste poezii din a doua perioad a eroticii eminesciene sunt pesimiste i melancolice, cu note sumbre i ntunecate, i chiar cu unele accente uoare de misoginism.

    Cea mai bun caracterizare a eroticii din aceast perioad i aparine lui Titu Maiorescu. n studiul Eminescu i poezia lui Maiorescu interpreteaz erotica eminescian prin prisma arhetipurilor, a prototipurilor platoniciene. Influena platonician n erotica eminescian este mai mult dect evident. ntr-unul din nemuritoarele sale dialoguri Banchetul, Platon a creat mitul Androginului, al celor dou jumti care se desprind din aceeai sfer, feminin i masculin, predestinate la o etern cutare pentru a reface mpreun unitatea primordial. n Banchetul, Platon ne relateaz cum magistrul su, Socrate, a fost iniiat n tainele dragostei de o frumoas i enigmatic femeie, Diotima din Mantineea, preoteas la un templu grecesc, care vorbea despre cele o mie de nfiri ale erosului, i spunea c iubirea este o scar la cer. Iubirea este, dup Diotima din Mantineea, o scar cu infinite trepte, de la treapta cea mai de jos a iubirii senzuale, pn la treapta cea mai de sus, a iubirii de Dumnezeu, ceea ce Spinoza numea mai trziu amor intelectuallis Dei.

  • La Eminescu dragostea este, n ultim instan, un principiu cosmic, universal, fapt pe care se sprijin armonia lumii, axul care pune n micare soarele i ceilali atrii, ntocmai ca n Paradisul lui Dante.

    Poezia cea mai important pentru a doua perioad rmne Oda (n metru antic) (Convorbiri literare, decembrie 1883). Dup cum se poate observa din paranteza din titlu Eminescu este un bun cunosctor al prozodiei antice. Poezia lui este scris n metru safic, denumire care vine de la numele primei mari poetese a Antichitii, Sappho, din secolul al VI-lea .e.n., care a creat n Grecia un stil i o coal de poezie. O strof safic este alctuita din trei versuri mai lungi, scrise n metru safic, i un vers mai scurt cu valoare conclusiv, numit aboneu.

    Eminescu face elogiul tinereii, ca vrst a idealurilor i aspiraiilor, cnd se credea un zeu nemuritor:

    Nu credeam s-nv a muri vreodat; Pururi tnr, nfurat n manta-mi, Ochii mei nlam vistori la steaua Singurtii Oda (n metru antic) este o poezie filosofic despre dragoste, n care se resimte

    din plin influena filosofiei buddhiste dup care esena vieii o formeaz durerea i suferina. Eminescu a neles mai trziu c moartea este o lege inexorabil a firii, creia nimeni nu i se poate sustrage, o lecie care trebuie nvat i asumat. La Eminescu este vorba mai mult de suferina provocat de dragoste suferina este personificat i ia chipul iubitei:

    Cnd deodat tu rsrii n cale-mi. Suferin tu, dureros de dulce... Pn-n fund bui voluptatea morii Ne-ndurtoare. Experiena dureros de dulce este un oximoron, o figur de stil rar ntlnit,

    cunoscut i sub numele de epitet antitetic, ce const n alturarea unor noiuni ce aparent se resping (oxis = ascuit, iar moron = ciudat, bizar). Oximoronul este figura de stil preferat a lui Eminescu, i o ntlnim n mai multe expresii prin care se exrim voluptatea durerii: farmec dureros, fioros de dulce, dulce jele.

    Pentru a releva chinurile iubirii, Eminescu recurge la mitul centaurului Nessus i al titanului Hercule. Legenda spune c Deianira, soia lui Hercule l-a incitat pe titan mpotriva centaurului Nessus, pe care l-a omort, dar, nainte de a muri, Nessus i-a oferit

    lui Hercule prin Deianira cmaa sa cu snge nveninat de centaur. Imprudent Hercule a mbrcat-o, dar cmaa s-a lipit att de mult de trup, nct nu a putut s o mai scoat dect cu buci de carne, titanul murind n chinuri.

    Pasiunea erotic este pus la Eminescu sub semnul focului, care este un simbol al arderii mistuitoare, mpins pn la ultimele consecine.

    Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul nveninat de haina-i;

    Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

    Apele mrii. Eminescu mai valorific i mitul psrii Phoenix, legendara pasre roie a focului,

    despre care se spune c a renviat din propria-i cenu. Aceste exemple sunt o dovad cum nu se poate mai concludent c poezia eminescian nseamn limbaj cultural ncrcat de mituri i de simboluri, dar poetul nu mai poate renate din propria-i cenu ca pasrea Phoenix, i-i dorete moartea ca izbvire i eliberare de durere i suferin, ca o regsire a sinelui, a eului cel mai adnc al fiinei.

    Ca s pot muri linitit, pe mine

  • Mie red-m! n versurile finale i pune amprenta filosofia upaniadic dup care Atman,

    sufletul individual de contopete, n cele din urm, cu Brahman, sufletul universal.

    Locul poeziei Floare albastr n lirica eminescian Poezia Floare albastr, publicat n Convorbiri literare la 1 septembrie 1873,

    ocup un loc aparte, de rscruce n creaia eminescian. n aceast poezie ntlnim att notele optimiste i luminoase din prima perioad, ct i notele sumbre i ntunecate din cea de-a doua perioad. Floare albastr poate fi considerat embrionul ntregii creaii eminesciene. n studiul Floare albastr i lirismul eminescian din Pagini de critic literar (vol. III) Vladimir Streinu spunea, printr-o frumoas metafor mprumutat din Srmanul Dionis c Floarea albastr este ghinda din care nate stejarul.

    Floare albastr are la baz motivul florii albastre, un motiv de larg circulaie n Romantism. Simbolul florii albastre a fost creat de Novalis n romanul Henrich von Oftendinger. Marele romantic german a valorificat o strveche legend german, dup care floarea albastr este floarea care nflorete n noaptea de Snziene, noaptea solstiiului de var, cea mai scurt noapte a anului. n romanul su Novalis ne relateaz c eroaul, un trubadur medieval viseaz o floare albastr care se transform nbtr-o frumoas fat de care eroul se ndrgostete n vis i n cutarea creia pornete n realitate, identificnd-o n persoana Mathildei, fiica poetului i magicianului Klinsor, care a mai trit cndva n Atlatida, ar a visului i a poeziei. Novalis valorific n romanul su mitul continentului scufundat despre care vorbete Platon n Dialogurile Critias i Timaios. Mitul Atlantidei nu este dect o variant a mitului romantic al rentoarcerii la origini. La Novalis simbolul florii albastre este mult mai complex, deschis i polivalent. Floarea albastr simbolizeaz att Natura, ct i Iubirea i Poezia, ntre care Novalis trevedea o strns i secret legtur.

    La Eminescu simbolul este mult mai simplu i mai concret, mai mult o metafor, pornind de la ochii albatri ai iubitei, este chiar numele iubitei. Poetul se adreseaz iubitei cu apelativul Floare albastr. Simbolul acesteia apare n mai multe creaii eminesciene. Cu circulaia motivului floare albastr la Eminescu s-a ocupat Zoe Dumitrescu-Buulenga n studiul Metamorfozele florii albastre, din volumul Valori i echivalente iluministe. Simbolul florii albastre l ntlnim i-n nuvela Srmanul Dionsi, n care eroul poart pe lun o coroan de flori albastre care-i insufl puteri demiurgice i-l face s cread c este Dumnezeu. Aici floarea albastr are virtui malefice, la fel ca i-n Magul cltor n stele, n care btrnul mag poart aceeai cunun de flori albastre. Floarea albastr este i un simbol al despririi, floarea vetejit din prul blai al iubitei din elegia Desprire.

    Poezia este conceput sub forma unui dialog imaginar, primele trei strofe conin reproul iubitei care i imput poetului c triete prea mult n sfera contemplaiei pure, a ideilor geniale, uitnd c fericirea este pe pmnt, n imediata sa apropiere. Aceste strofe configureaz un univers conceptual i abstract, alctuit din elemente cosmice i terestre i din simboluri ale strvechilor culturi i civilizaii. Piramidele-nvechite este simbol al civilizaiei egiptene, iar cmpiile asire ne trimit la civilizaia asiro-babilonian. n invitaia n codru pe care Floarea albastr i-o face poetului ne ntmpin ipostaza unei naturi blnde i ocrotitoare, care i protejeaz pe ndrgostii, iar dragostea este neanalitic.

    Floare albastr este plin de farmec i naturalee spontan, un ameste de iretenie i ingeniozitate i reprezint tipul de femeie voluntar i agresiv, care are iniiativa erotic al crei prototip este Cezara, idealul erotic preferat al lui Eminescu din prima tineree. Cu o art care ine de magie, Eminescu ne creeaz pentru o clip, iluzia fericirii,

  • ca apoi s-o destrame ca pe un balon de spun. Fericirea nu exist, sau poate fi momentan, cel mult. Desprirea se produce datorit incompatibilitii dintre parteneri, din cauza modului diferit de a-i ara dragostea. Floarea albastr concepe dragostea la modul relativ, ca o fericire momentan, pe cnd poetul concepe dragostea la modul absolut, ca o nscriere n durat i n venicie.

    Dup desprirea de moment are loc desprirea definitiv n timp. Ultimul vers Totui este trist n lume! a mai cunoscut i varianta Totul este trist n lume! care suna mult prea categoric, ca o sentin, i care era prea mult tributar pesimismului schopenhaurian. Eminescu a intuit acest lucru i a nlocuit substantivul totul cu adverbul totui, introducnd o not de relativitate, care este mai conform cu statutul poezeie. O frecven deosebit capt epitetul dulce, care dobndete semnificaii multiple n contexte diferite, i care culmineaz cu metafora totalizant dulce minune, dar aa cum observ Edgar Papu n Poezia lui Eminescu dulce minune este de esen muzical. Poezia Floare albastr anticipeaz ntreaga problematic a Luceafrului, unde poetul devine Hyperion, iar Floare albastr devine Ctlina.

    Poezia filososfic a lui Eminescu Eminescu nu este un filosof propriu-zis pentru c n-are un sistem filosofic

    personal, dar rmne un mare poet filosof, care a preluat idei din diferite sisteme filosofice i crora le-a dat o form artistic inegalabil. Formula de poezie filosofic la Eminescu este tautologic i se justific numai din raiuni metodologice i didactice pentru c-n realitate toat poezia lui Eminescu ete n esena ei filosofic. Nu exist poezie i nici chiar vers care s nu conin implicit i o filosofie. Despre cte un cuvnt al lui Eminescu s-au scris exegeze ntregi. Poezia erotic este la Eminesc i poezie filosofic. n poezia Mortua est! n care deplnge moartea prematur a iubitei Eminescu face filosofia neantului:

    Se poate ca bolta de sus s se sparg, S cad nimicul cu noaptea lui larg,

    Eminescu anticipeaz aici nihilismul filosofiei esenialiste moderne, aa cum ne demonstreaz Zvetana Paleologu-Matta n eseul su Eminescu i abisul ontologic. i poezia de inspiraie istoric este i poezei filosofic. n poemul Mureanu, i-n tabloul dramatic Andrei Mureanu aprute postum, n care evoc figura marelui revoluionar paoptist, Eminescu mediteaz asupra manifestrii rului n istorie i mprtete convingerea schopenhaurian dup care esena lumii o formeaz rul C smburele lumii-i eterna rutate. Tot pe o cencepie schopenhaurian este cldit i poezie Memento mori! Toate au trecut pe lume, numai rul a rmas.

    Rugciunea unui dac, poem autoreferenial Dei este de inspiraie istoric, Rugciunea unui dac (Convorbiri literare,

    1879) poate fi considerat prima mare poezie filosofic eminescian. Titlul poezeie este deschis i polivalent, dacul care se roag lui Zamolxe s-i crue viaa poate fi Sarmis, aa cum opineaz Clinescu n Opera lui Mihai Eminescu, dar poate fi i Decebal naintea cderii Sarmisegetusei, care prefer s moar dect s fie umilit de romani, dup cum la fel de bine apote fi chiar poetul nsui, care se identific cu destinul tragic al regilor geto-daci.

    n acest poem Eminescu foreaz adnc n fondul nostru autohton. Poezia debuteaz cu o imagine cosmogonic memorabil inspirat din Imn ctre Prajapati sau Imn ctre zeul necunoscut din partea a X-a din Rig Veda:

    Pe cnd nu era moarte, nimic nemuritor,

  • Nici smburul luminii de via dttor, Nu era zi, nici mne, nici ieri, nici totdeauna,

    Cci unul erau toate i totul era una; Pe cnd pmntul, cerul, vzduhul, lumea toat Erau din rndul celor ce n-au fost niciodat, Pe-atunci erau Tu singur, nct m-ntreb n sine-mi: Au cine-i zeul crui plecm a noastre inemi? Versul antologia Cci unul erau toate i totul era una unul din marile versuri

    eminesciene care mai apare n Scrisoarea I Unul e n toi, tot astfel cum una e n toate exprim principiul identitii al Unului ai Unicului ce se manifest n toi i n toate. Acesta este principuil suprem al vieii numit Brahman n Upaniade, nimeni i nimic nu este mai presus de Brahman. Acest principiu este cuprins n formula sanscrit Tat-Twan-Asi (acesta eti tu). Eminescu are chiar o poezie postum cu acelai titlu, n care fata de mprat a fost ntr-o alt existen prostituat. Principiul identitii apare mai trziu n filosofia greac eleat n formulele identitii Tad ekam (acest unu) i beu kai pan (unul i totul). Dup aceast variana cosmogonic indian luma a avut totui un creator n zeul Prajapati, primul zeu din mitologia indian, anterior lui Brahma, care apare mai trziu n brahmanism i hinduism, versul Au cine-i zeul crui plecm a noastre inemi? apare aproape ntocmai ca n Imn ctre Prajapati, unde n final ni se divulg i nu zeului necunoscut Eti TU Prajapati?

    Eminescu i transfer lui Prajapati atributele lui Zamolxe, ntrevznd o legtur ntre mitologia indian i mitologia geto-dacic. Dacul se roag lui Zamolxe s moar i tot pe lng acestea ceresc nc-un adaos:/ S-ngduie intrarea-mi n vecinicul repaus!. Rugciunea dacului se transform ntr-o imprecaie, ntr-un blestem de o rar virulen. Dacul i blesteam viaa pe care nu o mai suport i o resimte ca un calvar. n Opera lui Mihai Eminescu G. Clinescu l compar pe dacul eminescua ci biblicul Iov, cel care a trecut prin grele ncercri, dar Iov nu dorete s moar, iar caznele la care este supus de Dumnezeu se transform tocmai ntr-o prob de verificare a credinei, pe cnd dacul lui Eminescu i dorete moartea i manifest o voluptate a durerii, mergnd pn la plcerea autoflagelrii, i pn la masochism (doctrin a autoflagelrii profesat de Mazoch, de origine austriac, din perioada iluminist). Dacul se roag lui Zamolxe s fie lapidat, btut cu pietre i supus oprobiului public:

    S blesteme pe orcine de mine-o avea mil, S binecuvnteze pe cel ce m impil, S-asculte orice gur ce-ar vrea ca s m rd, Puteri s puie-n braul ce-ar sta s m ucid, i-acela ntre oameni devin cel dinti Ce mi-a rpit chiar piatra ce-oi pune cpti.

    Gonit de toat lumea prin anii mei s trec, Pnce-oi simi c ochiu-mi de lacrime e sec, C-n orice om din lume un duman mi se nate, C-ajung pe mine nsumi a nu m mai cunoae, C chinul i durerea simirea-mi a-mpietrit-o, C pot s-mi belstem mama, pe care am iubit-o Cnd ura cea mai crud mi s-ar prea amor Poate-oi uita durerea i voi putea s mor.

    Strin i frde lege de voi muri-atunce Nevrednicu-mi cadavru n uli-l arunce,

  • -aceluia, Printe, s-i dai coroan scump Ce-o s amue cnii, ca inima-mi s-o rump, Iar celui ce cu pietre m va izbi n fa ndur-te, stpne, i di pe veci via!

    Poezia este impregnat de schopenhauerism. Prin ironia romantic Eminescu transform categoriile morale pozitive n categorii negative. Se poate vorbi n Rugciunea unui dac de o trie a negativului. Poezia poate fi interpretat i cu o tent autoreferenial, ca o cutremurtoare autobiografie liric:

    Gonit de toat lumea prin anii mei s trec, Pn-ce-oi simi c ochiu-mi de lacrime e sec, C-n orice om din lume un duman mi se nate, C-ajung pe mine nsumi a nu m mai cunoate, C chinul i durerea simirea-mi a-mpietrit-o, C pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o Cnd ura cea mai crud mi s-ar prea amor Poate-oi uita durerea i voi putea s mor.

    De la aceste versuri, n care este transfigurat i sintetizat ntrega via a lui Eminescu, trebuie s porneasc orice biografie eminescian veritabil. Eminescu recurge la o figur retoric, anafora ce const n repetarea unor cuvinte n poziie iniial, n cazul de fa conjunciile c i cci, prin care realizeaz o accelerare i ridicare de ton.

    n versurile finale care consemneaz setea de extincie se manifest, mai mult ca oriunde n creaia eminescian, buddhismul

    S simt c de suflarea-i suflarea mea se curm i-n stingerea etern dispar fr de urm!

    ntr-o conferin inut la Bucureti la Teatrul Naional, 1926 marele poet al Indiei moderne, Rabindranat Tagore i exprima ntreaga adminraie fa de geniul lui i se arta surprins de ct de mult durere i suferin pot s ncap ntr-o ar ca Romnia.

    Rugciunea unui dac a fost poezia preferat a lui Cioran, pentru care marele filosof l numete pe Mihai Eminescu un Buddha al poeziei.

    Meditaie filosofic i satir n Scrisoarea I O alt mare poezie filosofic este Scrisoare I care face parte din ciclul celor

    cinci scrisori eminesciene. Primele patru scrisori au fost publicate n Convorbiri literare n 1881, anul de vrf al creaiei eminesciene, air ultima postum, tot n Convorbiri literare (1890).

    Scrisorile eminesciene sunt satire. De altfel, n ediia lui Titu Maiorescu primele Scrisori au fost intitulate Satire. Satira este o specie prin definiie clasic, creat de Horaiu i de Juvenal. Asupra Scrisorilor eminesciene i pune ns amprenta Romantismul. Ele conin un mai mare coeficient de subiectivitate i mai mare vehemen i virulen. Scrisoarea II este o satir despre decderea artei. Scrisoarea III este o satir ndreptat mpotriva politicianismului i a demagogiei patriotarde. Scrisoarea IV i Scrisoarea I sunt satire pe tema degradrii sentimentului erotic. Dintre toate Scrisorile eminesciene Scrisoarea I rmne cea mai valoroas i cea mai complex, mai profund i mai ncrcat de semnificaii filosofice.

    Prima parte a poeziei conine meditaia filosofic, iar cea de-a doua satira pe tema condiiei omului de geniu n societate. Meditaia filosofic ncepe cu imaginea timpului relativ, trector, maurat de acele ceasornicului, i cu descirerea cadrului nocturn. Noaptea eminescian nu are nimic comun cu noaptea novalisian, dominat de ntunericul primordial din celebrele Imnuri ctre Noapte. Eminescu nu este cuprins de extaz mistic n faa nopii ca marele romantic german. Eminescu face elogiul lunii, astrul

  • preferat al romanticilor. Luna i rspndee peste tot lumina ei plin de vraj i mister. Printr-o fastuoas metafor Eminescu numete luna stpna mrii. Dar luna nu lumineaz numai ntinderile nesfrite de ap ale mrii, ci i deturile, codrii, trgurile i cetile. Luna nu este numai stpn peste mare, dar i peste marea patimilor omeneti. n aceast viviune eminescian i pune amprenta filosofia indian n care lumea este vzut ca o mare agitat de aptimi. Eminescu privete lumea dintr-un punct cosmic. Aa cum spunea Tudor Vianu n Poezia lui Mihai Eminescu Eminescu privete lucrurile de foarte de sus i de foarte departe. Edgar Papu n studiul su Poezia lui Eminescu l consider pe Eminescu unul dintre cei mai mari poei ai departelui din literatura universal.

    Mai mult ca oriunde n creaia eminescian n Scrisoarea I se manifest din plin ironia romantic, teoretizat de Friedrich Schlegel, creierul romantismului german, n Fragmentele sale filosofice. Ironia romantic (witz) se deosebete att de ironia socratic, ntemeiat pe disimulare, pe afiarea ignoranei, care este mai mult un iretlic, o capcan ntins interlocutorului cu intenia de a-l ridiculiza, ct i de ironia clasic, ironie de moralist, care vizeaz defecte i vicii umane. Ironia romantic este o ironie filosofic, bazat pe contradicia dintre relativ i absolut. Ironistul romantic relativizeaz totul. Ironia romantic este i ironie pe muchie de cuie, care transform calitile n defecte i defectele n caliti. Ironia romantic se ntoarce asupra ironistului sub forma autoironiei i presupune detaare, joc i gratuitate. Ironistul romatic rde de toate i de tot, chiar de el nsui. Ironia romantic este un badinaj superior, o glum metafizic pe care Fr. Schlegel o numea bufonerie transcedental. Prin ironai romantic Eminescu subliniaz diversitatea preocuprilor omeneti, de la cele mai frivole i pn l acele mai grave i pofunde:

    Unul caut-n oglind s-i bucleze al su pr, Altul caut n lume i n vreme adevr

    Tot prin ironie romantic Eminescu realizeaz portretul btrnului dascl, care a fost identificat de exegei n persoana filosofului german Emmanuel Kant, care reprezint o culme a gndirii umane i pentru care Eminescu avea cea mai mare admiraie, alctuit prin contrastul dintre aparen i esen, dintre nfirea umil i mdoest a btrnului dascl i grandoarea preocuprilor sale de ordinul cunoaterii:

    Iar acolo btrnul dasc, cu-a lui hain roas-n coate, ntr-un calcul fr capt tot socoate i socoate i de frig la piept i-ncheie tremurnd halatul vechi, i nfund gtu-n guler i bumbacul n ureche; Usciv aa cum este, grbovit i de nimic, Universul fr margini e n degetul lui mic.

    Pentru realizarea portretului btrnului dascl Eminescu valorific mitul titanului Atlas, din mitologia greac despre care se spune c susinea ntreaga bolt cereasc pe umerii si puternici:

    Precum Atlas n vechime sprijinea cerul pe umr Aa el sprijin lumea i vecia ntr-un numr.

    Universul de gndire al btrnului dascl se desfoar ntre Genez i Apocalisps. Imaginea cosmogonic memorabil din Scrisoarea I este inspirat din Imnul Creaiunii din partea a X-a din Rig-Veda. Primul vers al imaginii cosmogonice La-nceput, pe cnd fiin nu era, nici nefiin nu este dect o parafraz dup primul vers din Imnul creaiunii: Atunci nu era nici nefiin, nici fiin. Dup cum se poate oberva, Eminescu nu face altceva dect s inverseze termenii de nefiin i fiin. Dup aceast varian cosmogonic indian lumea s-a ncut prin conjugarea a doi factori: masculin i feminin, pe o hierogamie cosmic, printr-o cstorie sacr. Factorul

  • masculin este un principiu de natur spiritual, dinamic i activ, un impusl primordial, un primum movens care pune lumea n micare, un factor misterios i impenetrabil:

    Cnd nu s-ascundea nimic, dei tot era ascuns Cnd ptruns de sine nsui oddihnea cel neptruns.

    Aceste este Unul sau Unicul, principiul suprem al vieii numit n Upaniade Brahman. Factorul feminin este un factor material pasiv identificat cu nsui haosul primordial, nfiat de Eminescu ntocmai ca-n Imnul Creaiunii, ca o-ntindere nesfrtir dea pe, ca o mare de-ntineric, ca o prpastie fr fund. Conjugarea celor doi factori este exprimat de eminescu prin versuri antologice:

    Dar deodat-un punct de mic ce nti i singur. Iat-l Cum din ahos face mum, iar el devine tatl

    n filosofia indian lumea s-a nascut din dorina erotic numit karma (Kamadeva, zeul iubirii). Pentru karma Eminescu agsit un echvalent romnesc prin expresia dor nemrginit. Eminescu face consideraii filosofice n spirit kantian despre relativitatea timpului i spaiului, categoriile fundamentale ale existenei, i recurge la o figur de stil numit litot i care este contrariul hiperbolei, constnd ntr-o reducere spectaculoas a dimensiunilor:

    Muti de-o zi pe-o lume mic de se msur cu cotul Apocalipsa ncepe n viziunea lui Eminescu printr-o eclips solar dup care

    urmeaz o enorm perturbaie cosmic: Soarele, ce azi e mndru el l vede trist i ro

    Cum se-nchide ca o ran printre nori ntunecoi Cum planeii toi nghea i se-azvrl rebeli n spa Ei din frnele luminii i ai soarelui scpai

    Meditaia btrnului dascl se ncheie cu imaginea timpului etern, transformat n venicie, exprimat printr-o memorabil metafor-personificare:

    Timpul mort i-ntinde trupul i devine venicie, Partea a doua a poeziei conine satira propriu-zis pe tema nenelegerii omului de

    geniu de ctre societate. Lumea este condus de voina oarb de a tri pe care Eminescu o consider enigma care apas asupra destinului tuturor muritorilor:

    De a vieii lor enigm i vedem pe toi muncii Fr-a ti s spunem care ar fi mai nenorocii

    Principuil identitii, al Unului sau Unicului apare din versul: Unul e n toi, tota stfel precum una e n toate. Partea a doua a poeziei este ilustrare a conceptului despre geniu a lui

    Schopenhauer din lucrarea sa fundamental Lumea ca voin i reprezentare n care marele filosof german face o serie de disocieri ntre omul de geniu i omul comun. Pentru omul comun lumea este voina, n timp ce pentru omul de geniu lumea este reprezentare, de aici venind i titlul operei lui Schopenhauer. Acesta acioneaz numai sub impulsul voinei oarbe de a tri, pe cnd la omul de geniu se prudce o desporindere a intelectului de voin. Scopul eixstenei omului de geniu este cunoatere. Omul comun e egoist i nu urmrete altceva dect satisfacerea propriilor interese meschine, pe cnd omul de geniu este altruist, capabil s se sacrifice pentru binele umanitii. Omul comun este subiectiv, incapabil s se obiectiveze, n-are criterii i principii, pe cnd omul de geniu este obiectiv, capabil s se obiectiveze, are criterii i principii i ajunge totodat la adevruri generale. De altfel Schopenhauer definea geniul ca inteligena care-i cunoate limitele. Omul de geniu rmne nefericit i neneles de contemporani. Sub influena pesismismului shopenhaurian Eminescu susine zdrnicia oricrui efort uman i privete lumea din perspectiva cutremurtoare a morii:

  • Poi zidi o lume-ntreagm poi s-ao sfarmi orice ai spun,

    Peste toate o lopat de rn se depune. Omul de geniu nu este neneles numai n timpul vieii, dar nici la moarte. Cel

    care va rosti necrologul la moartea omului de geniu nu va face altceva dect s se scoat n eviden pe sine:

    Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel Nu slvindu-te pe tine lustruindu-se pe el. Cauza nenelegerii omului de geniu o constituie egoismul i vanitatea, forme prin

    care se manifest voina oarb de a tri. Dac dup Schopenhauer omul de geniu nu este neles de contemporani, dup Eminescu omul de geniu nu e neles nici de posteritate, aa cum ne spune prin ironie romantic:

    Ba s vezi posteritatea este nc i mai dreapt Neputnd s te ajung, crezi c-or s vrea s te admire? Ei vor aplauda desigur biografia subire Care s-o-ncerca s-arate c n-ai fost vr-un lucru mare, C-ai fost om cum sunt i dnii.. Mgulit e fiecare C n-ai fost mai mult ca dnsul

    Biogarfii posteritii vor cuta s scoat mai mult n eviden petele ntunecate, aspectele senzainale i de scandal ale vieii omului de geniu i nu profunzimea i lumina cugetrii sale:

    Dar, afar de acestea vor cta vieii tale S-i gseasc pete multe, ruti i mici scandale- Astea toate te apropei de dnii.. Nu limina Ce n lum-ai revrsat-o, ci pcatele i vina, Oboseala, slbiciunea, toate relele ce sunt ntr-un mod fatal legate de o mn de pmnt;

    Poezia se ncheie cu revenirea la cadru nocturn iniial i cu imaginea lunii stpn nu numai peste mare, dar i peste marea patimilor omeneti.

    Geneza Luceafrului Capodopera eminescian Luceafrul a aprut n Almanahul Societii Romnia

    Jun din Viena, n aprilie 1883. Punctul de plecare al marelui poem eminescian l constituie basmul romnesc Fata din grdina de aur, cules de cltorul i folcloristul german Richard Kunisch cu ocazia unei cltorii prin Orient i-n rile Romne. Cu aceast ocazie Kunisch a mai cules i un alt basm romnesc Frumoasa fr corp. Foarte bun cunosctor al limbii romne, Kunisch a tradus cele dou basme romneti din Muntenia n german i le-a publicat n jurnalul su de cltorie, publicat n anul 1860, pe care Eminescu l-a cunoscut n perioada studiilor de la Viena i Berlin. Din cel de-al doilea basm Eminescu ar fi putu dezvolta o splendid alegorie despre condiia poetului i a poeziei, vzut ca o frumoas fr corp, ca o frumusee pur, dematerializat n sine, de esen platonician. Eminescu a versificat ns numai acest basm sub titlul Miron i frumoasa fr corp.

    Mai interesant i s-a prut ns lui Eminescu primul basm, Fata din grdina de aur, n esura creia a ntrezrit o posibil alegorie despre condiia omului de geniu. Eminescu a prelucrat acest basm prin mai multe variante. Cu studiul variantelor

    Luceafrul s-a ocupat Dumitru Caracostea n masiva sa lucrare Creativitatea eminescian (1943). n basmul izvor ni se povestete c o frumoas fat de mprat, pentru a fi ferit de privirile muritorilor a fost nchis de tatl ei ntr-o graine de aur pzit de un balaur. Auzind de frumuseea fetei de mprat, un tnr fecior de mprat s-a

  • ndreptat spre grdina de aur, trecnd cu ajutorul trinitii sacre Sfnta Miercuri, Sfnta Vineri i Sfnta Duminic prin Valea Galben. De fat se ndrostete un zemu care se metamorfozeaz, rnd pe rnd, ntr-un vnt, ntr-un nor, n ploaie de aur, n stea strlucitoare i-n cele din urm n tnr frumos, care-i cere fetei de mprat s-l urmeze. Fata accept, dar numai cu condiia ca zemul s renune la condiia nemuritoare. Zemul zboar spre Demiurg pentru a obine dezlegarea. ntre timp, feciorul de mprat ajunge la grdina de aur, omoar balaurul i elibereaz fata, cu care fuge n lume. Demiurgul i arat zemului pe cei doi ndrgostii. Zemul se rzbun i prvlete asupora lor o stnc. Fata maoare, iar flcul se stinge de durere n Valea Amintirii.

    ntr-o prim variant, la Berlin, n anul 1872 Eminescu a versificat numai basmul. a doua variant Eminescu a suprimat nceputul basmului, cu cltoria feciorului de mprat spre grdina de aur, descriere care i s-a prut prea lung i prisositoare, i i-a pus numele feciorului de mprat Florin, iar fetei de mprat Florina. ntr-o alt variant Eminescu a renunat la rzbunarea zmeului, pe care a nlocuit-o cu preoferarea unui blestem, acela ca ndrostiii s nu moar amndoi deodat. tr-o atl variana Eminescu l-a nlocuit pe zmeu, care i se prea o fiin prea teluric i instinctual, contravenind aspiraiilor nalte cu Luceafrul, iar feciorului de mprat i-a pus numele Ctlin i fetei de mprat numele de Ctlina. N forma final Luceafrul devine o tulburtoare alegorie filosofic despre condiia omului de geniu.

    Cheia interpretrii marelui poem ne-a oferit-o chiar Eminescu ntr-o noti de pa marginea manuscrisului uneia dintre variantele Luceafrului: cu prilejul unui voiaj prin rile Romneti germanul K povestete legenda luceafrului. Aceasta este povestea, iar nelesul alegoric ce i-am dat este c dac geniul nu cunoate nici moarte i numele lui scap de noaptea uitrii, pe de alt parte ns, pe pmnt el nu e capabil de a ferici pe cineva, i nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Mi s-a prtu c soarta luceafrului din poveste seamn mult cu soarta geniului pe pmnt i i-am dat acest neles alegoric.

    Dup cum se poate observa n notia lui Eminescu numele lui Richard Kunisch apare doar cu iniiala K. Mult mai trziu, peste aproximativ dou decenii, dup cercetrile susinute de Nicolae Iorga i Dumitru Caracostea a fost identificat numele cltorului n persoana lui Richard Kunisch, dei, la numai puin timp dup apariia Luceafrului, marele lingvist i folclorist Mozes Gaster n volumul Literatura Popular a amintit numele lui Richard Kunisch, dar contemporanii au trecut pe lng preioasa informaie. Luceafrul a avut o genez ndelungat, care dovedete ce travaliu imens depunea Eminescu n cutarea formei cele mai desvrite.

  • Semnificaii mitice i filosofice n Luceafrul Luceafrul este o sintez i fuziune de mituri. Cel mai important mit este cel al

    lui Hyperion, de circulaie universal. n mitologia greac Hyperion este titanul lumii, fiul lui Uranus, care reprezint cerul i al Gheei, pmntul, tatl lui Helios (Soarele), al lui Selene (Luna) i al


Mihai Eminescu, bibliotecar

Mihai Eminescu, bibliotecar

0 mihai eminescu

0 mihai eminescu

Mihai Eminescu - Cezara

Mihai Eminescu - Cezara

Mihai eminescu

Mihai eminescu

Lacul Mihai Eminescu

Lacul Mihai Eminescu

eminescu mihai

eminescu mihai

Eminescu, Mihai - ziaristică

Eminescu, Mihai - ziaristică

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

Poesii - Mihai Eminescu - Libris.ro - Mihai...Poesii - Mihai Eminescu Author Mihai Eminescu Keywords Poesii - Mihai Eminescu Created Date 3/15/2018 3:06:15 PM ...

Poesii - Mihai Eminescu - Libris.ro - Mihai...Poesii - Mihai Eminescu Author Mihai Eminescu Keywords Poesii - Mihai Eminescu Created Date 3/15/2018 3:06:15 PM ...

Mihai Eminescu – Absobţia

Mihai Eminescu – Absobţia