Miezul Noptiei

2
Miezul nopții de Grigore Alexandrescu Descarcă această pagină ca EPUB Aici pe-aste ruine cu mândre suvenire Privesc cum orizontul se umple de făclii, Cum luna în tăcere s-arată să inspire Gândiri religioase l-ai lui Apolon fii. Când tot doarme-n natură, când tot e liniștire, Când nu mai e mișcare în lumea celor vii, Deșteaptă priveghează a mea tristă gândire, Precum o piramidă se-nalță în pustii. Ai mei ochi se preumblă pe dealuri, pe câmpie, Al meu suflet se-nalță pe aripi de-un foc sfânt, În zboru-i se ridică la poarta de vecie, Căci nici o legătură nu are pe pământ. Nădejdea mea din lume de moarte se precurmă; Trecu ea precum trece un fulger printre nor; S-a șters precum se șterge a vulturului urmă Când spintecă văzduhul în falnicul său zbor. De când pierdui părinții-mi trei ierni întregi trecură, Trei ierni, căci după ierne viața-mi socotesc, Căci zilele-mi ca iarna de viscoloase-mi fură, Copaci din miezul iernii ce vânturi îi clătesc. Frumoasa primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori; Pășește, și pe urmă-i verdeața se ivește Și cerul se dezbracă de fioroșii nori. Zefirul printre frunze misterios suspină, E limpede-orizontul și cerul luminos;

description

ss

Transcript of Miezul Noptiei

Miezul nopiideGrigore Alexandrescu

Descarc aceast pagin ca EPUB

Aici pe-aste ruine cu mndre suvenirePrivesc cum orizontul se umple de fclii,Cum luna n tcere s-arat s inspireGndiri religioase l-ai lui Apolon fii.

Cnd tot doarme-n natur, cnd tot e linitire,Cnd nu mai e micare n lumea celor vii,Deteapt privegheaz a mea trist gndire,Precum o piramid se-nal n pustii.

Ai mei ochi se preumbl pe dealuri, pe cmpie,Al meu suflet se-nal pe aripi de-un foc sfnt,n zboru-i se ridic la poarta de vecie,Cci nici o legtur nu are pe pmnt.

Ndejdea mea din lume de moarte se precurm;Trecu ea precum trece un fulger printre nor;S-a ters precum se terge a vulturului urmCnd spintec vzduhul n falnicul su zbor.

De cnd pierdui prinii-mi trei ierni ntregi trecur,Trei ierni, cci dup ierne viaa-mi socotesc,Cci zilele-mi ca iarna de viscoloase-mi fur,Copaci din miezul iernii ce vnturi i cltesc.

Frumoasa primvar acuma se grbeteLa caru-i s nhame pe zefirii uori;Pete, i pe urm-i verdeaa se ivetei cerul se dezbrac de fioroii nori.

Zefirul printre frunze misterios suspin,E limpede-orizontul i cerul luminos;A rurilor oapt... Dar unda lor e lin,Iar sufletu-mi e-n valuri, n-am soare seninos.

Cci nchinat durerii, amara mea viaDe-atunci e pentru mine nisip neroditor,Ce vara l usuc, ce iarna l nghea,Pe care flori nu afl srmanul cltor.

Lsat strin n lume, lipsit de orice bine,Vznd c nu-mi rmne plcere pe pmnt,Vznd zilele mele de suferine pline,Pui mna pe-a mea frunte i caut un mormnt.

Puin vreme nc i glasu-mi se va stinge,i inima de-a bate n pieptu-mi va-nceta!Atunci fr-ndoial eu soarta voi nvinge,i a vieii tain n moarte voi afla.