Stabilirea factorilor de risc pentru debutul schizofreniei paranoide sub 25 ani

În context actual, stabilirea precoce a diagnosticului în tulburările psihice şi îndeosebi în schizofrenie, reprezintă adeseori o provocare pentru medicul clinician. Dificultăţile sunt cauzate de atipia simptomelor psihice şi de fenomenul patomorfozei, constatat în schizofrenia paranoidă pe parcursul ultimelor decenii. În afară de debutul clasic, la vârsta de 30-35 ani, se constată o tendinţă de creştere a debutului precoce, la vârsta de 15-25 ani, iar particularităţile de debut, al tabloului clinic şi evolutiv a schizofreniei paranoide la această vârstă sunt mau puţin definite în literatura de profil, fiind cu referinţă generală doar la vârsta adolescenţei. Dificultăţile de diagnostic precoce a schizofreniei paranoide cauzează tratamentul întârziat şi respectiv, condiţionează instalarea întârziată a remisiunii. În literatura de specialitate nu sunt suficient specificate tipurile de debut la tineri sub vârsta de 25 ani, la fel raportul tipul de personalitate-tipul de debut, evoluţia bolii, markerii biologici şi psihopatologici la acest lot de pacienţi. Importanţa interacţiunii factorilor interni (endogeni) şi externi (exogeni) pentru declanşarea schizofreniei este relatată în lucrările de talie mondială, însă fără specificare asupra formei schizofreniei, vârstei şi apartenenţei sexuale a pacientului. Din aceste considerente concluzionăm că este importantă stabilirea factorilor de risc pentru debutul schizofreniei paranoide sub 25 ani.

Scopul lucrării constă în studierea particularităţilor de debut, a factorilor de risc în schizofrenia cu debut sub 25 ani.

Lucrarea a fost efectuată în Secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean Satu Mare, în baza a două loturi de pacienţi. Primul lot a fost format din 100 pacienţi (50 bărbaţi şi 50 femei) cu debutul schizofreniei sub 25 ani. Al doilea lot - martor a fost format din alţi 100 pacienţi (50 bărbaţi şi 50 femei) cu debutul schizofreniei între 26 şi 40 ani.

Metodele de cercetare au fost clinice şi statistice. A fost evidenţiat rolul vârstei, antecedentelor premorbide, factorilor interni (endogeni) şi externi (exogeni) în declanşarea schizofreniei paranoide. Examinarea statistică a fost efectuată în baza unui chestionar care conţine 135 itemi, cu evaluarea statistică standartizată. Datele investigaţiilor au fost prelucrate prin metode de analiză variaţională şi discriminantă. Dependenţa statistică dintre parametrii calitativi s-a efectuat prin tabele de contingenţă, iar pentru verificarea ipotezei de independenţă a liniilor şi coloanelor s-au folosit criterii χ 2 .Pentru estimarea diferenţelor semnificative s-a utilizat criteriul Student. Testarea dinamicii parametrilor de grup s-a efectuat prin testul T criteriu de selecţii coerente. Depistarea factorilor de risc s-a efectuat folosind analiza discriminantă pas cu pas. Veridicitatea diferenţelor între valorile relative s-a apreciat prin calcularea criteriului statistic F-Fischer.

Statistic au fost constataţi următorii factori de risc interni (endogeni) pentru debutul schizofreniei paranoide: Vârsta, tipul de personalitate şi antecedentele heredocolaterale. Vârsta medie de debut la bărbaţi a fost 20.22 ± 0.47 ani, iar la femei 20.26 ± 0.47 ani. Evaluarea statistică a datelor a confirmat pronosticul evolutiv malign al debutului schizofreniei la vârsta tânără sub 25 ani. A fost stabilită relaţia de proporţionalitate directă între vârsta de debut a schizofreniei paranoide şi timpul de instalare a stării reziduale. Din lotul de bază cu debut sub 25 ani, starea reziduală s-a instalat în primii trei ani în 15 cazuri, iar în lotul martor în 8 cazuri. La pacienţii cu debut la vârsta tânără, sub 25 ani, evoluţia schizofreniei este mai malignă comparativ cu pacienţii la care schizofrenia a debutat mai târziu

Alt factor de risc constatat pentru debutul schizofreniei paranoide a fost structurarea

1

dizarmonică a personalităţii. Fenomenul a fost constatat în ambele loturi până la debutul bolii. Au fost constatate 4 tipuri de structurare dizarmonică a personalităţii: 1. tip anancast – 35 %, tip impulsiv – 35 %, tip schizoid – 29 %, tip hipertim – 1 % (F 60.8 ICD-10). A fost constatat un anumit raport de structurare patologică premorbidă a personalităţii în funcţie de sex. În lotul de bază bărbaţii prezentau preponderent structurare patologică emoţional-instabilă de tip impulsiv, tabloul clinic fiind manifestat prin instabilitate emoţională, tulburări discomportamentale cu violenţă, vagabondaj, egoism, studii abandonate, hipersexualitate, consum precoce de alcool şi stupefiante. Lotul de femei a fost reprezentat în antecedente de personalităţi de tip anancast, manifestate prin sugestibilitate marcată, sentimente de îndoială, anxietate, timiditate şi simptome vegetative (palpitaţii cardiace sau tremor). Pacienţii cu structurare patologică de tip schizoid prezentau lipsă de comunicabilitate, atitudini de indiferenţă faţă de anturaj, simptome de „intoxicare metafizică”. Al patrulea tip de structurare patologică a fost constatat ca hipertim (F 6.08 – ICD 10), marcat de instabilitate comportamentală şi dispoziţie euforică. Rezultatele obţinute evidenţiază rolul predispozant al factorilor interni (endogeni) în debutul schizofreniei paranoide. Asemenea particularităţi ca antecedentele heredocolaterale, trăsăturile caracteriale şi apartenenţa sexuală au un suport genetic determinat şi care în anumite condiţii favorizează debutul schizofreniei. Gradul şi forma de asociere al factorilor genetici şi externi favorizează probabil tipul de debut, evoluţia şi tabloul clinic al bolii.

Dintre factorii externi valabilitate statisică a fost constatată la următorii factori de risc:(P <0.001 – 0.05 ):, traumatismele craniocerebrale, naşterea şi lehuzia, familia dezorganizată, studii universitare sau liceale, debutul bolii în timpul stagiului militar, a muncii în străinătate, abuz calculator, consum droguri, maladii somatice asociate (hepatita, pielonefrita, gastroduodenita, ulcerul duodenal, colecistită şi miocardiodistrofia).

Evaluarea rezultatelor s-a soldat cu clasificarea următoarelor tipuri de debut în lotul de bază: 1. Debut cu „intoxicare metafizică” 2. Debut cu stări pseudonevrotice 3. Debut cu stări pseudopsihopatice 4. Debut paranoid 5. Debut acut cu sindrom halucinator-paranoid 6. Debut halucinator-paranoid cu simptome pseudoparafrene 7. Debut cu simptome depresive.

În lotul martor mai frecvent a fost constatat debutul paranoid şi cu simptomatologie depresivă. În funcţie de sex s-a constatat următoarea repartizare a tipurilor de debut: Pentru sexul masculin a avut loc o predominare a debutului cu „intoxicare metafizică”, iar sexul feminin a prezentat afinitate pentru debutul cu simptomatologie depresivă. Tipul pseudonevrotic, pseudopsihopatic şi halucinator-paranoid a fost constatat în egală măsură la ambele sexe. În funcţie de tipul de evoluţie a debutului în 49 % s-a constatat declanşarea acută a simptomelor şi în 51 % cazuri debut lent. În lotul martor raportul a fost 32 % debut lent faţă de 68 % debut acut. Debutul acut a fost constatat preponderent la femei (39 % femei şi 10 % bărbaţi), iar debutul lent cu preponderenţă la bărbaţi (40 % bărbaţi şi 11 % femei). Sub raportul tip de personalitate - tip de debut au fost constatate următoarele particularităţi: Pentru tipul impulsiv de personalitate debutul schizofreniei se manifestă cu simptomatologie halucinator-paranoidă, inclusiv cu simptome parafrene, simptome pseudopsihopate sau pseudonevrotice cu „intoxicare metafizică". În cazul tipului schizoid au predominat sindroamele halucinator-paranoide, halucinator-paranoide cu simptome de parafrenie, mai rar sindromul pseudonevrotic, depresiv şi de „intoxicare metafizică". Pentru tipul anancast este tipic debutul halucinator-paranoid şi pseudonevrotic, iar pentru cel hipertim (F 60.8 ICD-10) - debutul paranoid. Perioada incipientă a schizofreniei paranoide la femeile tinere sub 25 ani este asociată adeseori cu structurări de caracter de tip anancast şi diferă de manifestările simptomatologice la bărbaţi, care mai frecvent prezintă trăsături de tip impulsiv sau schizoid. În majoritatea cazurilor la femei maladia debutează cu tulburări cognitive şi simptomatologie depresivă, idei de autoacuzare, dismorfofobii, depersonalizare şi prezintă polimorfism clinic, în timp ce schizofrenia paranoidă la bărbaţi are mai frecvent un debut lent şi insidios. Ideile dismorfofobice, derealizare, depersonalizare, depresiile atipice în cadrul schizofreniei la femeile de vârsta tânără substituie etapa paranoică a schizofreniei paranoide. Evaluând tabloul clinic în schizofrenia paranoidă cu debut sub 25 ani, am ajuns la concluzia că boala la această vârstă prezintă atipie şi polimorfism clinic, stabilindu-se şi un raport între vârsta

2

de apariţie, structura, evoluţia clinică a ideilor delirante şi apartenenţa sexuală. Etapa prodromală a bolii nu prezintă particularităţi specifice şi este dificil de diagnosticat. Debutul bolii este manifestat adeseori cu atacuri de panică, asociate cu lizofobii, tanatofobii, anxietate generalizată, senzaţia unui pericol iminent, stări depresive atipice, tensionare afectivă, agitaţie motorie, perplexitate şi suspiciozitate. Se conturează o predispoziţie delirantă şi interpretare delirantă a mediului ambiant. Pacienţii acuză senzaţii somatice diverse, dificultăţi de derulare a ideaţiei, dificultăţi de concentrare. Adeseori se invocă flux ideator „haotic” sau viceversa, anideaţie, fadding mental.

Factori de risc în debutul schizofreniei paranoide la tineri sub vârsta de 25 de ani.Schizofrenia face parte din grupul maladiilor cu mecanisme patogenetice multifactoriale la

baza cărora stau diferiţi factori endogeni şi exogeni. În ambele loturi au fost examinate antecedentele heredocolaterale la rudele de gradul I şi II,

particularităţile premorbide ale personalităţii şi stabilită vârsta pacienţilor la momentul îmbolnăvirii. Particularităţile comune şi diferenţele stabilite sunt expuse în continuare:

Lotul de bărbaţi1. Factori endogeni: Prezenţa antecedentelor heredocolaterale la pacienţi a fost stabilită

în 25 cazuri (50 %), (χ 2 = 0,16; P > 0,05), (Figura 1). Schizofrenia a fost constatată în antecedente în 10 cazuri (20 %), dintre care 2 cazuri pe linia paternală (4 %), (χ 2 = 3,84; P < 0,05), şi 8 cazuri pe linia maternală (16 %), (χ 2 = 6,78; P > 0,05), (Tabelul 1). Aceste cifre indică determinismul genetic important în schizofrenie la pacienţii de vârstă tânără. Examinarea statistică indică că antecedentele heredocolaterale maternale au ca rezultat apariţia schizofreniei la pacienţii tineri de 2 - 4 ori mai frecvent comparativ cu antecedentele heredocolaterale paternale.

În lotul nostru de bărbaţi acest raport a fost de 4 : 1. Antecedentele maternale oferă un debut mai timpuriu, evoluţie malignă, sindrom Kandinski-Clerambault, stare reziduală precoce. Antecedentele paternale oferă un pronostic mai benign, în lipsă unor factori nocivi suplimentari (organicitate cerebrală).

Figura 1. Antecedente heredocolaterale psihiatrice în ambele loturi (lotul de bază şi martor).

Antecedente heredocolaterale epileptice au fost constatate în 2 cazuri (4 %), un caz fiind pe linie maternala (χ2 = 6,78; P > 0,05) şi un caz pe linie paternală (χ2 = 3,84; P < 0,05), alcoolism la părinţi în 8 cazuri (16 %), 2 cazuri pe linie maternală şi 6 cazuri pe linie paternală, alte antecedente psihiatrice în 5 cazuri (10 % ), pe linie maternală 3 cazuri şi linie paternală în 2 cazuri. În total antecedente heredocolaterale psihiatrice, în afară de schizofrenie au fost constatate în 15 cazuri (30 %), (Tabel 1), ( Figura 3, 4) .

2. Tulburări de personalitate: În majoritatea cazurilor s-au constatat anumite structurări

3

morbide de personalitate (χ2 = 10,.61; P< 0,05) care au avut loc şi înainte de debutul bolii sau la anumite etape ale evoluţiei schizofreniei. În general pot fi evidenţiate următoarele tulburări de personalitate: 1. tipul anankast; 2. tipul impulsiv; 3. tipul schizoid; 4. tipul hipertim (F 60.8 ICD-10). În 22 cazuri (44 %), (χ2 = 10,61; P < 0,05) a fost constatat tipul impulsiv care a prezentat următoarele simptome: irascibilitate (χ2 = 10,7; P < 0,01), tulburări discomportamentale cu absenteism şcolar, violenţă faţă de anturaj (χ2 = 5,14, P < 0,05), vagabondaj şi abandonarea studiilor (χ2 = 2,.47; P < 0,001) sau egoism, atitudini de bravadă, lipsă de toleranţă (Tabel 1), (Figura 2). Simptomele determinante au fost crizele de furie sau irascibilitate (χ2 = 10,7; P < 0,01) şi agitaţia psihomotorie manifestate în lipsa unor factori provocatori adecvaţi. Comportamentul pacienţilor a fost heteroagresiv (χ2 = 5,14; P < 0,05) cu orientare preferenţială faţă de aparţinători sau autoagresiv (χ2 = 11,06; P < 0,01). A fost constatată inadaptabilitate socială în asociere cu consumul abuziv de alcool, stupefiante sau psihostimulante (ceai, cafea), atitudini agresive şi recalcitrante, dezinhibiţie sexuală şi bizarerii comportamentale. Consumul timpuriu de alcool şi stupefiante (χ2 = 7,11; P <0,001) este de asemeni o particularitate a acestor cazuri de schizofrenie. Anumite substanţe cu acţiuni stupefiante ca romparkina, haşişul, vaporii de benzină sau adezivii (χ2 = 7,1; P < 0,01) contribuie la debutul atipic al schizofreniei (χ2 = 17,91; P < 0,01). Consumul sistematic de stupefiante contribuie la instalarea stării de “sevraj halucinator” când motivaţia acestui consum nu este starea euforică, dar necesitatea trăirii simptomelor halucinatorii. Consumul de alcool este motivat prin necesitatea depăşirii stării de anxietate. Starea de “dependenţă” apare în afara consumului de alcool, este spontană şi are o evoluţie de tip dipsomanic, iar încetarea consumului este la fel de spontană ca şi debutul, fără simptome de sevraj în continuare. La aceşti pacienţi lipseşte, ca regulă, consumul habitual de alcool cu starea de euforie, sindromul de sevraj şi etapele tipice alcooloismului.

În 17 cazuri (34 %) din lotul investigat (χ2 = 10,61; P < 0,05) înaintea etapei de debut a schizofreniei au fost constatate tulburări de tip schizoid a personalităţii (Tabel 1), (Figura 2). Simptomul de bază constatat a fost autismul exprimat prin lipsă de comunicabilitate (χ2 = 10,71; P < 0,01), timiditate şi pedantism, indiferenţă faţă de anturaj. În anumite situaţii a fost constatat sindromul de “intoxicare metafizică” exprimat prin studii filozofice sau biblice lipsite de logică (χ2 = 3,18; P < 0,05). Pacienţii prezintă detaşare de anturaj, sunt antrenaţi în anumite fantezii sau preocupări bizare cu un stereotip comportamental ciudat. Se constată abandonarea activităţilor cotidiene anterioare, schimbarea de atitudini pentru cei apropiaţi, activităţi neproductive, preocupări pentru internet sau religie. O particularitate constantă a acestor pacienţi constă în lipsă de comunicabilitate şi comportamentul introvertit (χ2 = 10,71; P < 0,01). Lipsa de contact cu mediul ambiаnt este substituită de fantasme şi preocupări ciudate, nedeclarate celor din anturaj. Pentru tipul schizoid nu este tipic consumul de alcool, iar starea de ebrietate nu provoacă euforie clasică. Totuşi, uneori doze mici de alcool sau stupefiante pot servi ca sursă de comunicare sau pentru o amplificare a fantasmelor avute. Comportamentul autolitic sau delincvent la fel nu este tipic tipului schizoid de personalitate. În cazuri de delincvenţă se constată conţinutul voalat şi atipic, iar în viaţa cotidiană inadaptabilitate socială.

La 10 pacienţi (20 %), (χ2 = 10,61; P < 0.05) au fost constatate tulburări de personalitate de tip anancast (Tabel 1), (Figura 2). Bolnavii prezentau sugestibilitate crescută, timiditate, adeseori senzaţia de anxietate (χ2 = 10,36; P < 0,05), tulburări disvegetative, (χ2 = 4,46; P < 0,05). Fundalul afectiv era marcat de ideaţie şi comportament obsesiv.(χ2 = 5,77; P < 0,05). Acest fenomen generează apariţia unor idei prevalente de tip hipocondriac sau idei de relaţie (χ2 = 8,59; P < 0,01), ca rezultat fiind apariţia unor ritualuri. Ideile obsesive (χ2 = 5,77; P < 0,05) şi fobice (χ2 = 10,36; P < 0,01) limitează gradul de comunicabilitate şi adaptabilitate la condiţiile mediului ambiant, la fel şi capacitatea de muncă. Acestui tip de personalitate nu-i este tipic comportamentul delincvent, autolitic, consumul de alcool şi stupefiante.

4

Tabelul 1 Raportul vârsta, tip de personalitate, antecedente heredocolaterale, grad de instruire ( lotul de bază )

Într-un caz (2 %) a fost constatat comportament hipertim (F 60.8, ICD-10), (χ2 = 10,61; P < 0.05), (Tabel 1), (Figura 2). Prevala dispoziţia euforică şi tulburările comportamentale derivante.

5

Figura 2.Tip de personalitate în funcţie de apartenenţa sexuală în ambele loturi (lotul de bază şi lotul martor, %), (χ2 = 10,61; P < 0,05).

3. Factori exogeni: În majoritatea cazurilor la bărbaţi a fost constatat traumatismul craniocerebral – 31 cazuri (62 %), (χ2 = 7,85; P < 0,001) inclusiv contuzii craniocerebrale în 14 cazuri (28 %), (Tabel 2). Atât comoţiile cât şi contuziile au avut loc preponderent la vârsta precoce. Acest fenomen poate avea explicaţie prin predominarea la bărbaţi a trăsăturilor caracteriale impulsive, asociate cu un comportament agresiv şi violent. Gestoza la mama în timpul gravidităţii a fost constatată la 6 persoane (12 %), (Tabelul 2). Asfixie în timpul naşterii a fost constatată în 8 cazuri (16 %), (Tabelul 2). Naşterea la aceşti pacienţi a decurs cu cezariana în 2 cazuri (4 %) şi 2 cazuri (4 %) cu forceps, (Tabelul 2). În 3 cazuri (6 %) în antecedentele patologice s-au depistat neuroinfecţii şi meningită, (Tabelul 2). La aceşti 21 pacienţi se constată cu preponderenţă trăsăturile dizarmonice de personalitate de tip anancast şi impulsiv. Într-un caz debutul bolii s-a declanşat după o infecţie virotică acută cu febră de 39 de grade, cefalee pronunţată şi spitalizare în secţia neurologie. Peste puţin timp au apărut halucinaţii auditive, frică, delirul de persecuţie, pseudohalucinaţii.

La 11 pacienţi (22 %) a fost constatat consumul episodic de alcool, (Tabelul 2). Pacienţii motivau consumul etilic prin necesitatea de a se activiza a-şi spori gradul de comunicabilitate. Dipsomania purta un caracter impulsiv, se începea şi se întrerupea brusc, fără simptome de sevraj. La 9 pacienţii (18 %), (χ2 = 7161; P < 0,01) a fost stabilit consumul de stupefiante care avea aceeaşi motivaţie. (Tabelul 2). Şi în aceste cazuri încetarea consumului a fost spontană, fără prezenţa simptomelor de sevraj.

Un rol semnificativ au avut şi factorii psihogeni (conflicte cu aparţinătorii sau profesorii şi respectiv eşecuri în studii cu apariţia fenomenului de suprasolicitare universitară, deces părinţi, dereglarea ritmului obişnuit de muncă şi odihnă , încetarea unor relaţii afective, filme cu conţinut violent, stereotipuri habituale dereglate) constataţi în 12 cazuri (24 %). Alţi factori psihosociali dezadaptativi: munca peste hotare - 7 pacienţi (14 %), (χ2 = 0,000; P < 0,05); serviciul militar – 4 pacienţi (8 %), (χ2 = 4,16; P < 0,05) şi familia dezorganizată – 9 pacienţi (18 %), (χ2 = 7,9; P < 0,01), (Tabelul 2).

Serviciul militar (χ2 = 4,16; P < 0,05) este un factor masiv stresant care contribuie la declanşarea bolii la pacienţii tineri cu antecedente heredocolaterale.

Studii superioare au avut doar 4 (8 %) bărbaţi în lotul de bază, (Tabelul 1), iar 11 (22 %) au abandonat studiile universitare. În 16 cazuri (32 %), (χ2 = 5,53; P < 0,05) au fost constatate specialităţi de profil tehnic, ceea ce depăşeşte aproximativ de 3 ori cazurile similare la femei, (6 cazuri, 12 %), (Таbelul 1). Preocuparea pentru calculator şi Internet prezintă de asemeni, semnificaţie psihopatologică. În 2 cazuri (4 %), (Tabelul 2) pacienţii declarau senzaţia că sunt

6

„persoane virtuale”, sunt dirijaţi prin calculator, telefon mobil, radio sau televizor.Lotul de femei1 . Factorii endogeni : Antecedente heredocolaterale au fost constatate la 23 paciente (46

%), (χ2 = 0,16; P > 0,05), (Tabelul 1), (Figura 1). Ca şi la bărbaţi, în antecedente predomină schizofrenia – 13 persoane (26 %), pe linia maternală – 10 cazuri (20 %), (χ2 = 6,78; P > 0,05) şi paternală – 3 cazuri (6 %), (χ2 = 3,84; P < 0,05), cu un raport de 10 : 3. În acest grup se observă declanşarea bolii la o vârstă mai timpurie (15-18 ani) în cazul antecedentelor maternale. La urmaşi riscul crescut pentru declanşarea schizofreniei îl au surorile.

Alte maladii psihice în antecedente: alcoolism părinţi – 2 cazuri (pe linia paternală), (χ2 = 3,84; P < 0,05), maladii psihice neconcretizate – 6 cazuri , inclusiv pe linia maternală 5 cazuri (χ2 = 6,78; P > 0,05) şi pe linia paternală 1 caz (χ2 = 3,84; P < 0,05), (Tabelul 1). Aşadar, la fiecare a doua pacientă în antecedente heredocolaterale s-au stabilit maladii psihice.

Tabelul 2 Factori de risc pentru debutul schizofreniei (lotul de bază)

2. Tulburări de personalitate: În lotul de bază, femeile care s-au îmbolnăvit până la vârsta de 25 de ani au prezentat în 25 de cazuri (50 %), (χ2 = 10,61; P < 0,05) structurări dizarmonice de personalitate de tip anancast (Tabelul 1), (Figura 2).

7

În 13 cazuri (26 %), (χ2 = 10,61; P < 0,05), (Tabelul 1), (Figura 2) particularităţile premorbide ale personalităţii erau de tip impulsiv. Spre deosebire de bărbaţi, femeile prezentau mai puţină irascibilitate, aveau un comportament mai adecvat, nu se încadrau în grupuri antisociale cu comportament delincvent, mai rar foloseau băuturi alcoolice şi droguri, dar aveau un comportament marcat de dezinhibiţie sexuală, labilitate afectivă cu predispunere pentru reacţii autolitice. În 12 cazuri (24 %), (χ2 = 10,61; P < 0,05), (Tabelul 1), (Figura 2) au predominat particularităţi caracteriale de tip schizoid. Comportamentul introvertit, detaşarea afectivă şi activităţi solitare bizare erau simptomele - pilon pentru acest lot de paciente.

3. Factori exogeniComparativ cu lotul de bărbaţi. traumatismul craniocerebral este mai puţin frecvent – 17

cazuri (34 %), (χ2 = 7,85; P < 0,001), dintre care comoţiile şi contuziile au fost în 9 cazuri (18 %). Alte antecedentele patologice: gestoze – 1 caz (2 %); asfixie la naştere – 3 cazuri (6 %); naştere cu forceps – 1 caz (2 %); cezariana 1 caz (2 %); neuroinfecţii – 2 cazuri (4 %), (Tabelul 2) . Consumul de alcool a fost constatat în 7 cazuri (14 %) şi stupefiante 1 caz (2 %), (χ2 = 7,14; P < 0,01), (Tabelul 2). Ca şi la bărbaţi, consumul era dipsomanic, însă corela cu predominarea tulburărilor de tip anancast, spre deosebire de tipul impulsiv la bărbaţi. În 18 cazuri (36 %), la femei au fost constatate psihogenii, (Tabelul 2). Munca peste hotare ca factor declanşator a fost stabilită în 7 cazuri (14 %), (Tabelul 2). În 22 cazuri (44 %), (χ2 = 7,9; P < 0,01) a fost constatată familia dezorganizată (Tabelul 2). Acest fenomen este mai specific sexului feminin. Fenomenul „studiilor universitare” este mai puţin specific femeilor (Tabelul 1). În lotul de femei studiile universitare au avut 7 paciente (14 %) şi аu abandonat studiile universitare 6 persoane (12 %), (Tabelul 1). Profilul studiilor a fost umanitar în 44 cazuri (88 %), (χ2 = 5,83; P < 0,05), (Tabel 1).

În 12 cazuri (24 %), (χ2 = 13,67; P < 0,001) psihoza a apărut în perioada postpartum. Factori declanşatori importanţi sunt avorturile, graviditatea, naşterea copilului, perioada postpartum şi de lactaţie. Perturbările hormonale favorizează declanşarea maladiei în prezenţa acestor factori. Deci, dintre factorii endogeni (constituţionali-genetici) predispozanţi pentru declanşarea schizofreniei, semnificaţie psihopatologică au antecedentele heredocolaterale şi structura de personalitate. În total antecedentele heredocolaterale în ambele loturi la tineri au fost prezente la 48 pacienţi (48 %), (χ2 = 2,48; Р > 0,05), (Figura 1), inclusiv 31 cazuri (χ2 = 6,78; P > 0,05) pe linia maternală şi 17 cazuri (χ2 = 3,84; P < 0,05) pe linia paternală. (Figura 3, 4). În lotul martor schizofrenia în antecedente heredocolaterale a fost constatată în 8 cazuri (8 %), toate pe linia maternală.

Figura 3. Antecedente heredocolaterale paternale (χ2 = 10,74; P < 0,05), (lotul de bază, 17 cazuri, %).

Această tendinţă se păstrează şi în lotul de bază. Epilepsia a fost constatată în 3 cazuri (3 %), iar etilismul în 4 cazuri (4 %) şi nu diferă semnificativ de lotul de bază (Таbelul 4). S-a constatat de asemeni, un procent semnificativ de pacienţi cu maladii psihice nedeterminate în antecedente (22 %). Se poate presupune existenţa unui procent mai mare de antecedente

8

heredocolaterale, dar care din diferite motive, n-au fost declarate iniţial.

Figura 4. Antecedente heredocolaterale maternale (lotul de bază, 32 cazuri, %),

(χ2 = 9,23; P > 0,05)

Tabelul 3 Antecedentele patologice somatice

9

Mai frecvent antecedentele heredocolaterale predomină pe linia maternală, rapotul fiind de 1.8 / 1 (Таbelul 4). În lotul martor antecedentele heredocolaterale au fost stabilite în 37 de cazuri (37 %), (χ2 = 2,48; P > 0,05), (Figura 1).

Rezultatele obţinute au stabilit prezenţa structurărilor dizarmonice de personalitate la toţi pacienţii din ambele loturi până la declanşarea schizofreniei. În acest sens structurările dizarmonice pot fi considerate markeri constituţionali ai schizofreniei paranoide cu debut sub vârsta de 25 ani. În lotul de bază a fost stabilită următoarea ordine descrescândă procentuală: tulburările impulsive de personalitate s-au depistat în 35 cazuri (35 %), anancaste – 35 cazuri (35 %), schizoide – 29 cazuri (29 %), şi hipertimice – 1 caz (1 %), (χ2 = 10,61; P < 0,05). În lotul martor 40 cazuri (40 %) au constituit tulburările de tip anancast, 38 cazuri (38 %) – schizoid, 20 cazuri (20 %) tipul impulsiv şi 2 cazuri (2 %) tipul hipertim, (χ2 = 10,61; Р < 0,05), (Таbelul 4). În lotul de bază se constată predominarea tipurilor impulsiv şi anancast. În lotul martor raportul dintre tipul anancast şi impulsiv a fost de 2 / 1 (Таbelul 4).

Investugaţiile efectuate au evidenţiat şi un rol important al factorilor exogeni. Prezintă interes fundalul organic în declanşarea şi evoluţia schizofreniei. În lotul de bază traumatismul craniocerebral a fost constatat la 48 (48 %) pacienţi (χ2 = 7,85; Р < 0,001). Maladia poate debuta imediat după traumatismul craniocerebral sau întârziat, în contextul unor condiţii nocive suplimentare. Gravitatea traumatismelor craniocerebrale este diferită, comoţiile şi contuziile cerebrale constituind 23 cazuri (23 %), (Таbelul 5). Comparativ cu pacienţii tineri (lotul de bază) în lotul martor traumatismul craniocerebral a avut loc în 33 cazuri (33 %), dintre care comoţiile şi contuziile cerebrale au fost în 20 cazuri (20 %).

Pacienţii cu tulburări de personalitate de tip impulsiv au avut în majoritatea cazurilor traumatisme repetate. În 7 cazuri (7 %) în antecedentele personale s-a constatat gestoza la mama, în 11 cazuri asfixie (11 %), cezariană în 3 cazuri (3 %), naştere cu forceps în 3 cazuri (3 %) şi în 5 cazuri (5 %) neuroinfecţii (Tabelul 2). Comparativ cu grupul pacienţilor tineri în lotul martor s-au constatat 5 cazuri (5 %) de gestoză, 12 cazuri (12 %) asfixie la naştere, naştere prin cezariană – 2 cazuri (12 %) şi 5 cazuri (5 %) neuroinfecţii.

În concluzii, studiul efectuat a constat că din 100 pacienţi din lotul de bază în 30 cazuri (30 %) declanşarea schizofreniei a fost de natură psihogenă. Până la debutul maladiei aceşti pacienţi prezentau structurări dizarmonice de personalitate de tip anancast, impulsiv sau schizoid. În 14 cazuri (14 %), (χ2 = 6,1; Р < 0,05) debutul a avut loc în condiţiile de muncă peste hotare asociate cu dificultăţi de comunicare în mediul alolingv, necesităţi de adaptare la noile condiţii şi abandonarea unor relaţii afective anterioare. Familia dezorganizată şi conflictele în familie au constituit 31cazuri (31 %), (χ2 = 7,9; P < 0,01). În lotul martor factorii stresanţi au fost depistaţi în 24 cazuri (24 %), serviciul militar în 9 cazuri (9 %), munca peste hotare în 4 cazuri (4 %), (χ2 = 6,1; Р < 0,05), familie dezorganizată în 59 cazuri (59 %), (χ2 = 15,84; Р < 0,01), (Таbelul 5). Procentul mare de divorţuri în lotul de bază (31 %), dar îndeosebi în lotul martor (59 %) indică gradul substanţial de dezadaptare socială a pacienţilor. Studiul efectuat ne-a permis să depistăm 28 cazuri (28 %), (χ2 = 23,47; P < 0,001), când pacienţii după absolvirea şcolii medii au fost admişi la facultate sau colegiu, dar suprasolicitarea a contribuit la abandonarea studiilor în 20 cazuri (20 %), (χ2 = 23,47; P < 0,001) în primul an de învăţământ, (Tabelul 4). Este relevant fenomenul predominării studenţilor de profil umanitar 78 pacienţi (78 %) în lotul de bază şi respectiv 83 pacienţi ( 83 %) în lotul martor. Faptul sugerează interesul acestor pacienţi pentru activităţi de profil umanitar (Таbelul 5).

10

Tabelul 4 Raport comparativ în funcţie de vârstă, sex, tip de personalitate şi grad de instruire

Constatăm de asemeni, tendinţa consumului preponderent de stupefiante în lotul pacienţilor tineri. Investigaţiile efectuate au constatat că la pacienţii tineri consumul băuturilor alcoolice a avut loc în 18 cazuri (18 %) şi a stupefiantelor în 10 cazuri (10 %), (χ2 = 7,11; Р < 0,01). Comparativ cu lotul de bază, în lotul martor abuzul de băuturi alcoolice s-a depistat în 24 cazuri (24 %), iar stupefiante, inclusiv psihostimulante, doar în 2 cazuri (2 %), (χ2 = 5,67; Р < 0,05),

11

(Тabelul 5). Consumul de droguri a durat în mediu sub 1,5 ani, până la debutul psihotic al schizofreniei, fără instalarea simptomelor de sevraj sau tulburări specifice de personalitate.

O particularitate a pacienţilor tineri din I lot constă în prezenţa dependenţei de calculator (Cyber Dizorder) stabilită la 7 pacienţi (7 %), (χ2 = 4,69; Р < 0,05), spre deosebire de lotul martor unde a fost constatat doar un caz (1 %), (χ2 = 4,69; Р < 0,05). Un fenomen specific a fost preocuparea pacienţilor pentru activităţi religioase.

Dintre cele mai frecvente boli somatice în ambele grupuri, cu o predominare a lotului martor, evidenţiem: amigdalitele; infecţiile respiratorii acute; hepatitele (χ2 = 8,88; P < 0,01); gastroduodenita şi ulcerul stomacal (χ2 = 9,76; P < 0,01), colecistitele (χ2 = 19,7; P < 0,001), pielonefritele (χ2 = 4,62; P < 0,05), miocardiodistrofia (χ2 = 19,9; P < 0,001), (Таbelul 3).

Rezultatele obţinute evidenţiază rolul prioritar al factorilor de risc interni (endogeni) în debutul schizofreniei paranoide. Asemenea particularităţi ca antecedentele heredocolaterale (χ2 = 0,16; P > 0,05), trăsăturile caracteriale (χ2 = 10,61; P < 0,05), vârsta ( χ2 = 200,0; P < 0,001) şi sexul – au un suport genetic determinat, care în anumite condiţii evoluează către un debut al schizofreniei. Prezenţa antecedentelor heredocolaterale pe linia maternală (χ2 = 9,23; P > 0,05) se asociază cu un debut mai devreme a schizofreniei comparativ cu cele paternale şi o evoluţie mai malignă, sindrom Kandinski-Clerambault şi stare reziduală precoce (χ2 = 45,12; P < 0,001). Antecedentele heredocolaterale paternale (χ2 = 10,74; P < 0,05) în schizofrenie se asociază cu un pronostic mai benign în lipsa unor factori nocivi externi. Ca structură de personalitate, tipul impulsiv se constată mai frecvent la bărbaţii tineri (lotul de bază) – 22 cazuri (44 %), (χ2 =10,61; P< 0,05), (Tabelul 1).La fel, în acelaşi lot este mai frecvent constatat şi traumatismul craniocerebral – 31 cazuri (62 %), (χ2 = 7,85; P < 0,001), (Tabelul 2).La femeile din lotul de bază predomină trăsăturile caracteriale de tip anancast la etapa premorbidă – 25 cazuri (50 %), (χ2 =10,61; P < 0,05), (Tabelul 1). Dintre factorii externi, evaluarea statistică în ambele loturi a constatat următorii itemi cu prag de semnificaţie statistică valabil (P < 0.001- 0.05 ): antrenarea în procesul de studii, traumatisme craniocerebrale, consum droguri, naşterea şi lehuzia, familia dezorganizată, stagiul militar, munca în străinătate, abuz calculator, maladii somatice: hepatita, pielonefrita, gastroduodenita, ulcerul duodenal, colecistita, miocardiodistrofia. În general, se constată tendinţa pentru debutul precoce al schizofreniei paranoide.

12

Tabelul 5 Factorii de risc pentru declanşarea schizofreniei paranoide sub vârsta de 25 de ani (ambele loturi)

13