MICROELEMENTELE DIN APĂ

În compoziţia surselor de apă se pun în evidenţă substanţe care se găsesc în concentraţii relativ mari în organism şi care se numesc macroelemente (sărurile de calciu, magneziu şi potasiu, clorurile), precum şi substanţe în concentraţii foarte mici, denumite microelemente (iod, fluor, cobalt, zinc, seleniu, vanadiu etc.) care sunt vitale pentru numeroase funcţii. Există microelemente neutre (fără o acţiune biologică cunoscută asupra organismului) şi altele toxice, constatându-se că unele microelemente necesare organismului devin toxice în doze mai mari.

Se cunosc 14 microelemente necesare organismului uman şi animal: fierul, iodul, cuprul, zincul, manganul, cobaltul, molibdenul, seleniul, cromul, nichelul, staniul, siliciul, fluorul şi vanadiul (acestea se mai numesc şi microelemente esenţiale), numărul lor putând creşte, în funcţie de posibilităţile tehnologice de investigaţie. În apă, sărurile microelementelor se găsesc sub formă dizolvată (cu excepţia siliciului şi fierului), pe când în alimente ele sunt sub formă nedizolvată.

Microelementele iau parte directă la metabolism în calitate de catalizatori biologici, alături de vitamine, enzime şi hormoni. S-a constatat că în infecţii cuprul din sânge creşte, la copiii bolnavi de rahitism scade conţinutul de fier şi creşte cel de cupru, în anemii scade fierul, cuprul şi cobaltul, în diabet scade concentraţia de mangan şi siliciu de 2,5 ori şi a cuprului, titaniului şi aluminiului de 3 ori, iar în hepatite este caracteristică modificarea conţinutului de cupru şi cobalt în funcţie de gravitatea bolii. Microelementele simple si asociaţiile sinergetice constituie o contribuţie dietetică şi un supliment mineral pentru a se asocia cu tratamentele medicale aferente afecţiunilor. Ele nu înlocuiesc tratamentul medical indispensabil, însă sunt utile dacă sunt administrate corect. Substanţele minerale sunt elemente de natură anorganică indispensabile organismelor vii, găsite frecvent sub formă ionică sau legate de vitamine. Substanţele minerale spre deosebire de substanţele organice nu se distrug la prezenţa căldurii sau aerului.

Relaţia dintre microelemente şi sănătate nu este una strict biologică, contextul social având o mare importanţă. Astfel, intensificarea proceselor tehnologice industriale, urbanizarea şi creşterea accelerată a numărului de autovehicule au determinat creşterea microelementelor toxice din aer, sol şi apă. Carenţa de iod poate determina guşa endemică (distrofia endemică tireopată) şi cea de fluor caria dentară, excesul de fluor poate determina fluoroza dentară, iar excesul de minerale din apă poate duce la litiază renală. Microelementele sunt o descoperire majoră în rândul suplimentelor nutritive. Evaluarea clinică a eficienţei tehnologiei microelementelor s-a efectuat la copiii şi adulţii expuşi la radiaţia de la Cernobal. Rezultatele au arătat o îmbunătăţire semnificativă a imunităţii acestora.

Preda Ana Maria

Clasa a XII-a C