Sunt utile, daca sunt administrate corect .Microelementele simple şi asociaţiile sinergetice constituie o contribuţie dietetică şi un supliment mineral pentru a se asocia cu tratamentele medicale aferente afecţiunilor. Ele nu înlocuiesc tratamentul medical indispensabil. „Scopul tuturor acestor metale de tipul micro-elementelor în corp este vital, deoarece fără ele, viaţa devine imposibilă” (Prof. Gabriel Bertrand)Microelementele celulare biocatalitice sunt: - bazate pe apă, tratata cu Osmoza Inversa si Nano Tehnologie- Continut - 0.0001 micro-grame de element- indispensabile pentru celule datorită funcţiilor lor de eliminare şi regenerare - ajută metabolismul datorită faptului că mii de transformări sau reacţii chimice sunt create în fiecare secundă în corp;-74 de micro-elemente- mobilizează sistemul de apărare a corpului; - pot ajuta întărirea organismului la nivelul celulelor prin acţiuni de detoxifiere şi drenaj chiar şi la nivel emoţional; -sunt complet inofensive şi sunt complementare oricărui tratament de energizare, în special tratamentului homeopatic; - constituie un supliment ideal care completează diferenţele în nutriţia noastră şi pot fi asociate cu tratamentul medical în toate condiţiile descrise mai jos:(Prof. Dr. Charles Beijins) Rolul microelementelor este de a corecta vibratia in zonele dizarmonice .Microelemente de la DELGECO/AROPHAR au efect la nivel fizic, energetic , mental si emoţional.cod nr Element chimic Nivel fizic Nivel emotional1 Ag (Argint) Reumatism infecţios- stafilococ – iritaţia corzilor vocale – catar al laringelui Teama de a nu fi la inaltimea asteptarilor2 Al (Aluminiu) Deficienţe intelectuale-mongolism- insomnie- distonie neurovegetativă- pancreas – testicule – ovare – ficat – rinichi Agitaţie –iritabilitate3 Ar (Arsenic) Anemie- cădere de păr – mătreaţă -sistemul arterial – artrită – artoză Epuizare

Despre Micro-elemente

Introducere în Tehnologia biocatalitica celulara a micro-elementelor

       Micro-elementele sunt o descoperire majora în rândul suplimentelor nutritive. Ele reprezinta produsul muncii de cercetare a omului de stiinta belgian Prof. Dr. Charles Beijns, medic specialist, chirurg, Profesor în Medicina Nucleara, Ucraina. Evaluarea clinica a eficientei tehnologiei micro-elementelor s-a efectuat la copiii si adultii expusi la radiatia de la Cernobâl. Rezultatele au aratat o îmbunatatire semnificativa a imunitatii acestora.       Micro-elementele simple si asociatiile sinergetice constituie o contributie dietetica si un supliment mineral pentru a se asocia cu tratamentele medicale aferente afectiunilor. Ele nu înlocuiesc tratamentul medical indispensabil.„Scopul tuturor acestor metale de tipul micro-elementelor în corp este vital, deoarece fara ele, viata devine imposibila” (Prof. Gabriel Bertrand) Micro-elementele celulare biocatalitice sunt:

Bazate pe apa pura - tratata prin Osmoza Inversa si Nano Tehnologie. 74 de micro-elemente imbuteliate individual si 24 de combinatii. Disponibile in sticlute de 50 ml care contin: 0.0001 micro-grame de element

(frecventa/amprenta elementului). Create pentru a reface integritatea celulara. Verificate si testate timp de 25 ani, fara a avea efecte adverse.

Non-Alergice, fara alcool, fara glicerina. Absorbite usor de organism. Actioneaza la nivel celular prin detoxifiere si regenerare. Mobilizeaza sistemul de aparare al organismului. Pot fi consumate in siguranta de copii si femei insarcinate

Tehnologia micro-elementelor       Micro-elementele sunt create pentru a transmite frecventa esentiala a unui mineral catre structura celulelor corpului. Se folosesc pentru absorbtia si echilibrul mineralelor în corp si refacerea integritatii celulelor. O celula bolnava, de exemplu, vibreaza cu o frecventa diferita fata de o celula normala. Micro-elementele „reeduca” celulele spre o activitate normala, creând astfel frecventele corecte pentru functionarea sanatoasa a structurii celulare a corpului.       Tehnologia micro-elementelor s-a dezvoltat pe principiul ca atunci când vibratia sau alcatuirea structurii celulei a fost alterata în vreun fel, ea poate fi readusa la frecventa si integritatea sa naturala prin transmiterea unui mesaj corect de micro-elemente catre celula respectiva.Structura celulelor       Structura tuturor celulelor se bazeaza pe interconectarea între elemente cum sunt cele identificate în Tabelul Periodic al elementelor. Fiecare celula este alcatuita dintr-un amalgam de metale din sistemul nostru solar (Tabelul Periodic). Aceste elemente sunt structurate într-o serie de moduri diferite în functie de natura si functia unei celule anume. În mod asemanator, nivelele de concentratie ale fiecarui element vor varia în functie de celula si organul asupra carora actioneaza.De-a lungul secolelor si mileniilor, capacitatea de stocare a structurii celulare s-a dezvoltat treptat, acumulând astfel nenumarate informatii. Astfel, parintii au transmis copiilor lor aceste date acumulate si structurate, adaugându-le propriile ex periente de viata, creând astfel codul genetic.Vibratiile celulelor       Celula vie poate fi comparata cu un set de oscilatori si, la fel cu acestia, are capacitatea de a functiona atât ca transmitator cât si ca receptor în acelasi timp. Orice orice corp viu uman, animal, vegetal sau mineral este un organism viu care este format dintr-o masa de celule. Celulele vibreaza individual, fiecare avand un model si o frecventa proprie si unica.Inevitabil, frecventa acestor celule poate fi diminuata de agresiuni repetate care perturba organismul, ducând la patologii, la afectiuni medicale. Agresiuni tipice sunt infectiile virale, influente electromagnetice din partea mediului (microunde; firele de tensiune; expunerea excesiva la televizor sau alte aparate electrice la birou sau acasa), malnutritie si radiatie atomica. Toate acestea pot perturba si afecta rotatia si vibratia precisa, naturala a micro-elementelor celulare, care sunt „caramizile” structurii celulare.Concluzii        Atunci când echilibrul mineral al corpului sau abilitatea de a absorbi necesarul de minerale par sa fie compromise (de obicei ca urmare a unei boli, a nutritiei sau a mediului), terapia cu micro-elemente poate sa fie folosita pentru a ajuta la refacerea functiei celulare prin absorbtia cantitatii de micro-elemente necesare.       Declansarea „memoriei” celulare si livrarea frecventei minerale corecte poate fi mai eficienta în ajutarea absorbtiei decât supra-dozarea mult preferata de cultura noastra.       Terapia cu micro-elemente ajuta astfel autovindecarea celulelor.

Microelementele (numite și oligoelemente) sunt elemente chimice care se găsesc în cantități foarte mici în soluri, roci, ape și organisme care sunt necesare pentru sporirea recoltei, îmbunătățirea calității produselor vegetale și protecției plantelor și animalelor împotriva bolilor și agenților patogeni. În organismele vegetale și animale sunt identificate cca. 80 de elemente, dintre care 75 % sunt microelemente.

Microelementele se clasifică în trei grupe:

microelemente cu o vitalitate reală: arsen, brom, cobalt, cupru, fluor, iod, mangan, siliciu și zinc, ;

microelemente cu o vitalitate potențială: aluminiu, bariu, beriliu, bor, cadmiu, litiu, molibden, nichel, rubidiu, stronțiu, titan și vanadiu, ;

microelemente cu un rol biologic neglijabil sau necunoscut: actiniu, argint, aur, bismut, clor, indiu, mercur, plumb, radiu, seleniu, staniu, stibiu, telur, toriu etc.

Microelementele intră în componența unor enzime, vitamine, hormoni și pigmenți. Astfel se află zincul în carboxilază, cuprul în tirozinază, iodul în tiroxină, cobaltul în vitamina B12 etc. Microelementele servesc drept catalizatori în metabolismul plantelor și animalelor. Ele măresc activitatea enzimelor, accelerează procesele biochimice în organism, stimulează sinteza amidonului, zahărului, pectinei, acizilor nucleici, protidelor, grăsimilor ș.a.

Substanțele minerale sunt numite greșit în vorbirea curentă minerale, ele sunt de fapt elemente de natură anorganică indispensabile organismelor vii. Elemente care sunt în componența hranei plantelor și animalelor, aceste elemente anorganice se găsesc frecvent sub formă ionică, sau legate de vitamine. Substanțele minerale spre deosebire de substanțele organice nu se distrug la prezența căldurii sau aerului.

In cadrul substanțelor minerale din punct de vedere cantitativ se depsebesc macroelemente și microelemente, precum și unele cu funcții plastice ce contribuie la formarea unor țesuturi.

Macroelementele minerale sunt într-o concentrație în organism de cel puțin 50 mg/kg greutate corporală. Pe când microelementele sunt într-o concentrație de sub 50 mg/kg greutate corporală.

Alte funcții are Na natriul, potasiul, care are rolul de reglare a presiunii osmotice prin așanumita „pompă Na/K”, iar funcții plastice au clorul, fierul. Iodul,.

Microelemente

Arsen Crom Fier Fluor Iod Cobalt Cupru Mangan Molibden Seleniu Vanadiu Zinc Staniu

Unele din substanțele minerale se găsesc în organism într-un circuit, influențându-se reciproc, ca de exemplu sodiul și potasiul care au funcții antagoniste în transmiterea impulsului nervos,

Alte substanțe minerale sunt părți a unor hormoni, ca de exemplu iodul care face parte din hormonul tirodei. Sunt de asemenea substanțe minerale care sunt dizolvați ca electroliți sub formă de cationi sau anioni asigurând o funcție de tampon în neutralitatea electrolitică și menținerea între anumite limite a presiunii osmotice.

Substanțele minerale se găsesc sub formă de legături diferite cu alte elemente ca de exemplu sarea (NaCl) sau fierul de chelatat în hemoglobină.

Borul acționează pozitiv asupra metabolismului nucleic, înlesnește polenizarea și fecundarea, grăbește formarea calusului și cambiului la vița-de-vie, protejează sfecla de zahăr de putregaiul inimii sfeclei și sporește roada și calitatea ei la culturile tehnice (bumbac, in, tutun etc.).

Zincul are un rol important pentru existența viețuitoarelor. La plante el ia parte la formarea clorofilei. Insuficiența zincului în plante duce la cloroză. Zincul stimulează coacerea fructelor, formarea semințelor și mărește rezistența cerealelor la polignire. În țesuturile organismelor animale și umane, el se află sub formă de compuși, de exemplu carbonanhidrază, cea mai mare parte revenind glandei tiroide, ficatului și pancreasului. Zincul mai activizează carotinaza.

Iodul se acumulează în cantități mici în toate organele animalelor, se depozitează în glanda tiroidă stimulând procesele de asimilație și reglând metabolismul. Hrănirea vitelor cu nutrețuri ce conțin compuși minerali sau organici ai iodului sporește considerabil cantitatea de lapte și asigură o creștere mai rapidă a lânii la ovine. Adăugarea unei mici cantități de iod în sol duce la îmbunătățirea calității recoltei și la obținerea unor produse vegetale cu un conținut asimilabil de iod.

Cobaltul acționează asupra procesului hematopoetic, înlesnește formarea reticulocitelor și transformarea lor în eritrocite mature, intensifică activitatea mai multor tipuri de enzime, , datorită cătui fapt se intensifică procesele de sinteză a protidelor, de transformarea a grăsimilor și a glucidelor din țesuturi.

Cuprul este un element absolut necesar pentru creșterea plantelor și animalelor. Lipsa cuprului în plante duce la apariția clorozei. Rolul fiziologic al cuprului se manifestă prin formarea clorofilei și prin sinteza axorbinoxidazei, polifenoloxidazei etc., accelerează folosirea de către plante a formei amoniacale și de azot și a celei nitrate. Deficiența cuprului în plantă duce la micșorarea intensității procesului de fotosinteză și la tulburarea metabolismului de azot. Cuprul activează respirația tisulară la plante și la unele animale și participă, împreună cu fierul, la formarea hemoglobinei. El este folosit la profilaxia și tratamentul anemiei, ataxiei ș.a.

Manganul este prezent în diferite umori și țesuturi și asigură activitatea unor enzime, așa ca lactaza. Deficiența manganului în sol duce la apariția unor boli specifice la plante. În organismul animal și uman el stimulează creșterea și înmulțirea celulelor.

Molibdenul intră în componența unor enzime, stimulează fixarea azotului din aer de către nitrobacterii și acumularea în sol a azotului legat, procesul de sinteză a protidelor la plante, grăbește transformarea fosfaților anorganici din celule în fosfați organici. Molibdenul este un purtător de electroni în procesul de reducere a nitraților în nitriți, caracteristici ciupercilor și plantelor superioare.