DuminecăSOprffiê 1929: 2 "tei" exemplarul.*

ABONAMENT ANUAL : Pe un an L e > Te an jumătate.an. J-*ţ *"}>.— Pe 3luni. . . . .Le» .40 — Autorităţi V« instituţiuni Lei 5ÜÖ--

ta streină tote dublu,

ANUNŢURI DUPĂ TARIF SE PRIMESC LA ADMINISTRAŢIA ZIARULUI

CLUJ, STAAD A REGINA MARIA No. 19

REDACŢIA: Cluj, Strada Regina Maria Nr. 4. - Telefon : 7-89

ADMINISTRAŢIA: Cînj, Strada Regina Maria Nr. 19. - Telefoti.jjgffi

Ofensiva tinerimii „Chemarea Tinerianei Române"

luptă de ani de zile pentru încadrarea tineretului întsr'o puternică organiza-ţiune, ou rosturi bine definite, oare să fie expresiunea curentelor izvorât© din realităţile inexorabile ale vremii.

A trete« cu nepăsare peste nouile o-rientări şi emmurai politice, ia ignora iinportanţla momentului economie în

decât de im act de voinţă. Dovadă exemplul prietenului nostru, Dr. Z. Boilă, un fervent membru şi propa­gator al mişcării chemăriste. Dr. ZaJhiarie Boilă a susţinu*, ală­turi de conducătorii mişcării noastre, cu ardoare organizarea tineretului rural şi urban pe baza unui program de lucru unitar şi practic care să cu-

viaţa individului şi a Statului, a ne- j prindă educaţia morală şi ffoică, na-gK'ja revendicările sociale ale popo- tională, politică, (socială şi economic*, rului înseamnă a renunţa la bunurile j Rezultatul s'a văzut în 21 1. ort. ce le oferă cultura şi civilizaţia. «*nd »*inţit 120 de steaguri ale

Fatalismul oriental tendinţele cea-, voinicilor ehemăriJşti de pe Târnave. triifugale, fărâmiţarea forţelor crea-1 In timp relativ scuril délia lansarea toare, dovedesc lipsa de orientare şi apelului nostru iată ce a putut produee groaza de muncă metodică a celor j hărnicia şi priceperea unui singur mai mulţi! şi în genere a rasei noastre. ! membru al „Chemării".

Repercusiunile acestei stări de fapt j Splendida manifestaţiune a tmere-seresimt în toate domeniile vieţii noa-[tului oheinărist delà Blaj e cel mai ste-e naţionale, dând prilej la consta-/)>un inditeiiu pentru curentul puternic tărj şi concluziuni şombre pentru viito . p i . o v a c a t ' d e acţiunea noastră şi tot-nil neamului românesc. Dar şi la apre- . . . A v o

.. . . . ' « „ T i » „ „ » « • odată şi chezăşia reuşitei depline a «aeri puţin măgulitoare m eeeace pn- , . „ .s. . veste puterea de creaţiune a poporu- mişcării clvemăriste.

Prezenţa delegaţilor guvernului Ia această măreaţă serbare, binecuvân­tarea bisericii şi încurajarea, ce ne vine din partea lumii intelectuale sunt indicaţiurii şi aprobări precise, cari ne întăresc şi mai mult în con­vingerea că facem o operă absolut utilă şi practică şi naţională.

In nenumărate rânduri am susţinut nevoia disciplinării voinţei naţionale şi eşirea din starea de inerţie a tine-retujluî, subliniind imperioasa neeesi-tiate a participării efective la viaţa publică şi în toate domeniile de ac-, t iritate economică sowialllă şi cultu­rală, activitate ce trebuie s ă pri­mească o nouă infuziuoe de sânge şi de vigoare tinerească, în spiritul mai animat şi mai expeditiv al epocei în care trăim.

Iată de oo propagăm ou atâta insis­tenţă ofensiva de organizare a tine­retului, carie trebuie în sfârşit să se manifeste şi să se impună.

I. Martalogu.

M nostru. ; .Şi totuşi, t #e lucrează mult, in- j

tens şi foarte... fără spor în această, ţară. In resfiratele luictrări ale specia- i lişti'lor. noştri găseşti adesea adevă-1 . . . . rate perle a,le ereaţiunai intelectuale. I x ŞfM vorbeşte insistent de o erză a au-Soartia lor este însă să nu fie luate torităţu delà venirea la putere a parti-în seamă pentrucă le lipseşte sipriji- aului naţional-ţărănesc. Lipseşte mâna nul societăţii, al opiniei publice şi mi ' t a r e î n asuprit şi măsluit de ieri. Lip-sunt susţinute de organizaţiunile de ; s e s c mâinile pângărite ce ştiau să su-breaslă. L a noi ziarul domină situaţia ë r u m e adversarul onest şi neonest de­şi- este singurul mijloc de a câştiga re- opotrivă. Dar nu în sensul acesta bal-pede opinia publică pentru o idee sau cank înţelegem noi criza de autoritate. cauză, fiind eftin şi transmiţând rapid Oricât am căuta noi un exemplar ex-informaţiile complexe ce interesează cepţional, care ar încarmrprincipiul au-pe cetăţean. Din acest motiv presa ce torităţii sacrosancte în defunctele gu-serveşte exclusiv interesele unui par- vernâri, nu-l aflăm. Desigur că nu tid politic începe să dispară, făcând P°ate fi vorba de maimuţoiul nervos şi loc ziarului de informaţii ce îmbrăţi- ridicol care se chiamă Gută Tătărăscu; şează totalitatea problemelor unei en- nici de pornografica şi inconştienta cre-tităţi naţionale, sociale, economice şi atură ciocoiasca ce poartă numele pom-poütiiee. - ; y pos şi sonor de Argetoianu, care con-

Spun aceste lucruri pentru a "de- f^dă în stare de ebrietate sergenţii de

Micii satrapi

mousbra necesitiatea unei cât mai mari concentrări a forţelor creatoare într'o organizaţie, în oare să fie re­prezentate cât mai perfect aspiraţiu-nile generaţiei căreia ü revine sarcina de a conduce mâine destinele ţării.

Tatonările şi ineertitudinele de pâ­nă acum ale tineretului sunt scuza­bile, din cauză că trăiam sub călcâiul unui regim politic dictatorial şi de­vastator al conştiinţelor şi caractere­lor, regim, >clare a crezut că poate să facă din tineretul intelectual o per­manentă armă care să-i servească meschine diversiuni politicianiste.

Astăzi tifleretul universitar şi cel care a luat deja contact cu viaţa tre-bue să-şi îndrepte ochiul spre viitor, să contribuie la munca constructivă a închegării sufleteşti, cercetând şi apoi arătând căile pe care trebue s ă îna­inteze tineretul satelor şi oraşelor, spre binele lor şi al ţării'.

In ofensiva de organizare a tinere­tului desiănţuiitiă de „Chemarea" principiul călăuzitor să fie : nevoile *eale ale prezentului şi punerea IOT die acord cu viitoarea deSVoJfafcre a

Pentru a reuşi nu este nevoe

stradă cu stâlpii de telegraf pentru a-şi face cu dispreţ nevoile de câine jigărăt.

Există o criză a autorităţii în sensul unei pripite occidentalizări a vieţii noa­stre publice, datorită în parte unor ob­sesii ideologice menite a fi întrebuin­ţate de adversar ca arme de luptă îm­potriva noastră. Excesul de legalitate formală, adică respectul faţă de orân­duirea samavolnică de ieri ne parali­zează bunele noastre intenţii. Ne-am prins în propria noastră plasă, în timp ce adversarul jubilează şi râde mefisto­felic, desemnând fizionomia noastră su­fletească de proaspeţi guvernanţi cu epitetul deprimant de : nevolnici. Unde e măturoiul cel mare, unde este aieri-sirea serviciilor publice de care se vor-bla cu atâta însufleţire? In locul satra­pilor mari au rămas cei mici care sa­botează şi duc cu o perseverenţă dia­bolică mai departe opera de măcinare a prestigiului autorităţii, încât cetăţea­nul onest cu drept cuvânt îşi vede cu tristeţe iluziile sfărâmate. Satele, singura justificare a existenţei noastre politice, au micii lor satrapi în primarii şi con­silierii regimului trecut. Au burta doldo­ra de limbricii regimului de uzurpaţiune.

Mi-aduc aminte de un primar, ce reprezenta într'adevăr simbolul vremu­rilor de bejenie. Scurt, îndesat şi borţos mirosind a usturoi, rachiu şi a pro­stie, însoţea fiecare articulaţie cu un râgâit de porc sătul, înjura regimul nou şi aştepta cu nerăbdare reîntoar­cerea vremurilor vechi, ca să le arete el ţărăniştilor ce „e aia liberal".

Pentru care binecuvântat motiv, ce ra­ţiune de stat sau înţelepciune determină actualii guvernanţi a cruţa aceste lipitori ale satelor noastre? O uşoară analiză a psihologiei colective le-ar arăta ce semnificaţie profundă capătă în sufle­tul mulţimii aceste întârziate resturi de infecţie morală. Nici un pardon!

Vltragiarea sistematica a moralei, sfidarea legii şi-a bunului simţ, sunt suficiente argumente pentru a extirpa răul delà rădăcină. Dreptatea manifestă, aşa cum se proiectează din conştiinţa de drept a unei societăţi în plină pre­facere refuză categoric discuţiile dia­lectice şi pur formale ale dreptului. Măturoiul cel mare, şi parul dacă se poate pentru aceşti mici tâlhari oficiali, care trebuiau să plece pe urma con­ducătorilor lor politici. De mult s'au scos ei înşişi de sub protecţiunea legii rămânându-le formula arbitrarului care singura ar fi în stare să dea satisfacţie conştiinţei sociale lezate.

Nimeni nu-şi imaginează un jude­cător modern discutând cu un infractor, evident naiv, natura intrinsecă a crimei Aplicarea formulei legale e un simplu ritual, ce serveşte mai mult controlului activităţii sale, decât dreptăţii materiale.

Să se spulbere odată din conştiinţa cetăţenilor bănuiala unei forţe oculte ce domină încă întărită prin angaja­mente ne mărturisite.

începând de jos tn sus să se cureţe administraţiile publice de micii satrapi, pentru a începe era nouă, era autori­tăţii cu adevărat prestigiu. P. Ţuţea.'

de: Bazll Gnda

Dacă moartea unor oameni o înre­gistrăm ca pe un fapt divers şi o pri­mim cu resemnarea obişnuitlă în foiţa destinului, moartea lui Enrico F e n i ne trezeşte o tumultoasă revoltă.

Penalisty filosof şi sociolog de mare anvergură, Enrico Ferri se stinge în plină glorie. Tot ce a rămas din Lom-broso şi tot! ce avem azi definitiv sta­bilit în criminologie, asupra genesS criminalităţii, a criminalului şd a pe­depsei se datoreşte în mare parte a-cestui neîntrecut maestru a l ştiiaţiî penale. El a corectat şi-a lampHficat teoriile antropologice loînbrosiene aşe-zând'us-le pe-o platformă ştiinţifică mai largă şi mai conformă cu realitatea. Conoepţiei biologice a crimei i-a sub­stituit multiipliciitaltiea factorilor crima» nogeni, stabilind provenienţa antro­pologică, fizică şi socială a crimei, ta-pului-Ciriminial unic (antropologici) i-a oţpus diversitatea criminalilor iar doc­trinei abstracte şi speculative a şcoa-lei clasice metoda experimentală de a studia crima în criminal, a şcoalei pozitiviste. Justificând pedeapsa prin necesitatea apărării sociale a dat lovi­tura de moarte liberului arbitru şi res­ponsabilităţii morale, fundamentul dreptului de a pedepsi al şcoalei cla­sice deschizând larg porţile dreptului penal ştiinţei naturale şi filosofiei so­ciale.

In opera sa monumentală „Sociolo­gia criminală" Enrieo Ferri incorpo­rează chiar dreptul penal în sociologia criminală pentru a putea studia — zice el — criminalitatea ca pe un fenomen complex social, antropologic şi fizilo. El este for-in u ia torul a o. mulţime de principii şl legi în domeniul dreptului penal, al legii de saturaţiune criminală, a sab-stituitiveior penale, a nevrozei crimi­nale, a daltonismului moral etc.

. . . Dar pentru a reliefa şi mai fidel personalitatea rară a lui Enrieo Feni , redăm mai la vale câtieYa rânduul din apecierile distinsului prof, de drept pe­nal delà Universitatea din Cluj Dr. Traîan Pop :

.Succesele /nari reformatoare, pe care le-a obţinut pozitivismul tn dreptul pe­nal, trhimfid crescând «1 acestuia, în cea mai mare parte sunt a se atribui acestui titan, convingător şi cuceritor, al dreptu­lui penal.

Şi azi la o vârstă înaintată, îl găsim în fruntea armatei pozitiviştilor, în plină vigoare, vie luciditate şi febrilă activitate. II vedem în congrese şi adunări, în reviste în fruntea comisiunei care a elaborat an­teproiectul dreptului penal italian, pretu­tindeni strălucimd (prin superioritatea sa­vantă şi activitatea cea mat rodnică. Tradiţia face ca această ilustră persona­litate, acest mare reformator al ştiinţei dreptului penal, să fie tot un fiu al Ita­liei, patria dreptului penal.

Enrieo Ferri rămâne una dintre figurii* cele mai mari, cele mai celebre ale ştiin­ţei criminale din toate timpurile".

L a congresul international de drept ConfinHsre pe pig'. 11-a

© BCUCluj

P a g . 2 C H E M A R E A Nr. 9.

penal ce urmează să se ţinfi în ourâad Ia Bucureşti îşd «anunţase so­sirea, <şi Enrico F«mri. Ena să vină apoi pentru o zi, la Cluj câakl anteBui fericirea aä-1 admiram şi sà-1 vedem cu oöhii... Aşa. dieşl parcă «fanţim oft En­rico Feni n'a murit éetbaàtàv — „mon omnis mordtar" - vom muri cu regretul în «uflet că n'am vàzut ou oohdä pe En­rico Feni

B a z f l G r u i a .

E r a a r e s t ă r i l o r

D e a l e J u s t i ţ i e i .

Mult ventilata chestiune a portăreilor. Acei cari poartă câtuşi de puţin interes

pentru deservirea justiţiei în ţara a-ceasta, sigur, sunt în clar cu istoricul acestui «corp" cât priveşte extinderea lui în Ardeal.

S'a Înfipt aici o instituţie, care a fost creaţiunea unui alt sistem de împărţire a justiţiei, eliminând în schimb, insti­tuţia născută în urma practicei înde­lungate a sistemului de legi, care şi azi e în vigoare pe aceste plaiuri.

Adică cum am zice, la cumpăna de cristal a justiţiei, în loc de un braţ de acelaşi pond si de acelaşi metal, iden­tic cu restul, s'a pus — hai să-i zic un braţ de „diamant"? adică tot nu de cristal.

In fine bine s'a făcut, rău s'a făcut când s'a extins şi pe teritoriul Ardea­lului aceasta instituţie, nu o discut, nu găsesc de potrivit cadrele acestui mic articol.

Azi e lege ca acest corp să funcţio­neze şi în Ardeal; o acceptăm,cu sau fără rezerve...

Dacă însă odată există, şi înlocueşte un sistem de organe, cari pe timpuri

După consolidare, arestare! Nu ştiu dacă planul economic al dlui Vintilă Brătianu prevedea şi acest capitol al arestărilor ţn serie.

Ştim că zece ani de zile marele gos podar Vintilă tot ne consolida. Ori decăte ori i se atrăgea atenţia că nu-i bine ce face şi nu-i bană direcţia încotro hăţeşte Ţara, el cu mania-tica-l îndârjire tot una cânta,... tot a consolidare. Şi Ţara aceasta cuminte s'a resemnat! căci doară ce n'ar fi jertfit Ţara pentru o adevărată con­solidare economică şl financiară? Ori cet şi viaţa — cetăţenilor.

în orice caz dl Vintilă Brătianu, a avut un nemai pomenit lung timp pen­tru realizarea planurilor sale. A făcut — bine şi rău — ce şi cât numai a vroit şi închipuit. Şi acum se seceră roadă activităţii de consolidare impusă

românilor câteodată şi cu paturi de puste de jandarmi.

Singura anomalie al acestui secerător e că cei mat harnici secerători par a {români. Cel puţin aşa ar trebui să fie. fi judecătorii de instrucţie şi procurorii, Să vedem însă, dacă într'adevăr aşa .... înlocuind poporul român.... Ce mai şi este.

R e a p a r e „ B i r u i n ţ a "

(at) încă un ziar românesc fa Ar­deal. Motiv de bucurie sinceră pentru

consolidare curioasă, care termină cu puşcăriei Poate e ceva liberal! Ce o mai fî?

Această eră a arestărilor — aparte

Să judecăm fără patimă sectară, fără patimă politică; să ne luăm privirea de pe prezent şi să scratăm zarea în­depărtată a viitorului, căutând acolo

orice ironie — nu e altceva, ca era rostul ziarului ce reapare şi să vedem identificărei marei opere de refacere şi dacă reapariţia Iul este un fapt îmbu-consolidare a dlui Vintilă, Ion şi Dinu Btătianu şi al partidului dumnealor in falibil: al partidului liberal.

E tocmai acela ce am prevăzut noi ăştea „slabi de vedere" din partidul naţional-ţărănist; e recompensa naţiu-nei pentru marea nenorocire liberală, zisă consolidare, şi pentru care Popo­rul Românesc nu putea da ceva mai bun ca: puşcăria. Mareei.

Profesorul delà Facultatea juridică din Cluj a fost un mare nedreptăţit.

Pe vremea „Comitetului de o sută când partidul naţional şi cel ţărănesc

îndeplinea menirea sa, atunci prin felul i nu fuzionaseră încă, dl Romul Boila cum azi este „luată în serios" aceasta'era continuu desemnat de presa ad

1929

instituţie, formal face impresia unui provizorat.

Căci altfel nu-mi pot închipui de ce nu se poate odată aranja în aşa fel problema portăreilor ca cel puţin prin satisfacerea fizică a cerinţelor angaja­mentelor acestei instituţiuni, puţin să se acopere lacuna ce o lasă însuşi spi­ritul legii şi prin care pe faţă ni-se discreditează justiţia.

Am zis mare cuvânt — ni-se discre­ditează justiţia — da şi ce-i culmea ironiei printfun organ accesoriu!

Insă cetăţeanul contribuabil, care chel­tuieşte o avere întreagă, până ajunge laf o hotărâre executabilă nu ştie şi nici nu vrea să ştie, că pentru ce nu-şi poate vedea el nici după luni, ba de multe ori ani de-a rândul în posesie lucrul sau conravaloarea, pentru ce el atât a cheltuit, ci declară scurt „nu mi se face dreptate".

Dar cum să ţi-se facă dreptate cetă-ţene când în urma atâtor cereri, memorii şi paramemorii în Cluj de exemplu este următoarea situaţia la Corpul Portă­reilor :

Numărul cererilor de execuţii şi lici­taţii intrate la Corpul Portăreilor în a-nul 1926, (anul de trainică memorie a extinderii în Ardeal), a fost 7844, în 1927 deja ş'a urcat la peste dublul primului an anume 15.817, în 1928 numărul a crescut la 18.778.

Acum socoteala este uşor de făcut. Pe fiecare număr se poate socoti,

puţin zicând, două descinderi Ia faţa locului.

Adecă cei 2 şi jumătate portărei (u-nuia permiţândui-se numai pe jumătate să efeptuiască execuţii), au trebuit să faci, cel puţin 37.556 de descinderi la faţa locului. Iar aşa ceva să se pretindă este absurd şi este o imposibilitate.

Poate o să se răspundă, că totuşi se face.

Da. Insă aşa se face, că sunt în Cluj cel puţin 20 advocaţi, cari prefer să le rămână, pretensiunile, inclusiv onorariile pe la clienţi — zic advocaţi — renunţând la ele de „dragul" exe­cuţiilor, adevărate absurdităţi.

Şi ştiţi de ce? Fiindcă aproape toţi, au trăit timpuri

când nu le-a fost hărăzit încă Zeul Justiţiei braţul de diamant în simpla cumpănă de cristal a Dreptăţii.

Ionel Delacriş.

Aviz. Orice manuscrise se vor tri­mite pe adresa ziarului „Chemarea", Str. Regina Maria 4. (Tipografia Na­ţională) Cluj. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiaiă. Redacţia, dai devenit public!

D e s t u l c u i n d u l g e n ţ a !

(smr.) E greu să faci comentarii la cele două coloane para­lele ce vor urma mai jos. Ele sunt scrise de acelaş trist persona­giu, I. Paleologu, despre dl Dr. Romul Boilă. Nici odată n'am în­ţeles mai bine cuvintele grele, cu care Eminescu înfierează pe fa­narioţii Principatelor. Iată un tip fanariot, care şi după o asimi­lare de 4 generaţii s'a reprodus la perfecţie. Vă rog cetiţi!

„Nebunia separatistă a partizanilor dlor Vaida şi Maniu şi-aruncă în sfâr­şit făţarnicul văl care ascundea atât de inabil ambiţiunile personale dejucate ale vremelnicilor beneficiari ai Consi­liului Dirigent. Să se reînfiinţeze vama delà Predeal. Să se reinstaleze în fo­toliul ministerial dl Romul Boilă şi ţara va merge din bine în tot mai bine. Nu ştim cine ar fi mai indicat să in­tervină: procurorul public sau un me­dic alienist".

(.Biruinţa*, 80 Maiu 1926).

„Dacă advocăţeii delà Dicio-Sânmăr-tin sau din alt târgusor uitat de Dum­nezeu, au putut ajunge In fruntea tre-bilor româneşti şi prin graţia Consili­ului Dirigent somităţi culturale şi per­sonalităţi politice peste noapte, valoa­rea lor n'a întârziat de a fi verificată de însăşi evenimentele în care Îşi cro­isera un rol, fără nici o chemare şi lumea politică i-a repus de grabă la locul şi valoarea lor. Sunt „luceferii" politici ai Ardealului".

(.Biruinţa", 25 Iunie 1926).

„Se vede însă că atitudinea dlui lo-cot. Ignat a avut nenorocul să nemul­ţumească pe dl Tămaşiu sau pe dl dr, Romul Boilă, căci „Patria" a înfierat purtarea acestui ostaş, care nu ştia, că mai presus de ministrul de războiu, şi de Suveran domneşte şi cârmueşte Ar­dealul, cu drepturi nelimitate şi divine, fostul président al C. D. şi ceialalţi beneficiari ai săi, oamenii de casă ai dlui luliu Maniu".

{„Biruinţa", 2 Iulie 1926).

Am spus-o de mai multe ori, că dl luliu Maniu nu este un om politic de mâna întâia, şi reputaţia sa se ba­zează pe o regretabilă confuzie. Are două mari defecte: e peste măsură de vanitos şi are bolnava ambiţiune, de a nu primi să fie altceva, decât şef. Va­nitatea fostului semişef al partidului na­ţional îl face să se creadă, — încurajat de adulaţiunea oamenilor săi de casă, naivi sau proşti — cel mai abil şi mai valoros om politic al ţărei româneşti, iar ambiţiunea dsale ridicolă, aspiră şi pretinde să joace primul rol în viaţa publică românească".

(„Biruinţa11, 13 Oct 1926. Toate sub semnătură!)

(Din Albumul Dralex: Guvern şi opoziţie, 1929).

Acest „caracter", care la 1926, în coloanele ziarului frip-turist „Biruinţa" cu o sadică perseveranţă îşi bătea joc de şefii partidului naţional şi — mai ales — de dl Romul Boilă, azi este colaborator la gazeta oficială în limba franceză a guvernului : La Nation Roumaine. Nu ştim de ce să ne mirăm mai tare... de degenerescenta acestui desgustător I. Paleologu, sau de indulgenţa noastră neînţeleasă? Şi fiindcă nici nu e vorba numai de certuri familiare, ci de bruscarea sentimentelor noastre curate şi sincere faţă de conducătorii noştri, cerem sistarea imediată a acestui scan-

versară, ca „nepot" al dlui Maniu, şi situaţia sa politică şi culturală în viaţa Ardealului, justificată prin această le­gătură familiară.

Ori, adevărul este că dl Romul Boila nu este nepotul dlui luliu Maniu. Ru denia de alianţă, care există între ei, nu a jucat nici un rol în situaţia sa politică şi culturală.

Căci, în Ardealul dezrobit, noile a!4 cătuiri şi aşezări politice, cereau sfet nici, îndrumători şi oameni de acţiune şi de încredere

Intre mulţi alţii, alegerea preşedin? telui Consiliului Dirigent s'a oprit şi asupra dlui Romul Boilă.

Despre mulţi din colegii dsale de atunci, s'a putut spune mult rău ; des­pre unii chiar dovedi. Despre dl Boilă, adversarii Consiliului Dirigent, nu gă­seau decât singura invectivă : „nepotul" dlui Maniu.

Activitatea politică a dlui R. Boilă, activitate loială, spornică şi totdeauna modestă, a învederat şi celor mai pă­timaşi adversari, că ceeace considerau ei drept un blam, — în fiinţa şi con-cepţiunea dlui Boilă, era un imperativ categoric: colaborarea din toată inima şi toate puterile sale, cu acela, pe care întreaga suflare românească îl consi­dera ca arbitrul ei, cu luliu Maniu.

In lumina aceasta, dl Romul Boilă poate fi mândru de a fi „nepotul" dlui Maniu. Căci el este unul din colabo­ratorii cei mai vrednici şi mai credin­cioşi ai şefului guvernului.

Deşi ar fi putut pretinde, poate unui îndreptăţit ca mulţi alţii, demnităţile principale în guvern, dl Romul Boilă se mulţumeşte să-şi închine Clujului toată munca şi priceperea sa.

Cursul de drept constituţional, al cărui titular este, e astăzi prelegerea care întruneşte cel mai mare număr de auditori, studenţi şi intelectuali maturi.

Dl Boilă este un om de bine, în cel mai curat, mai adânc şi mai omenesc înţeles al cuvântului.

curator pentru români ori el este pre­ludiul unei noui lupte fratricide şi al unor noui nori negri pe cerul vieţii noastre tinere de stat naţional întregit.

Ziarul „Biruinţa" al cărui nume sim­bolizează biruinţa banului asupra con­ştiinţei, biruinţa efemerului rentabil a-supra jertfei durabile, biruinţa trecă­toare a intrigei asupra adevărurilor per­manente, biruinţa imoralului asupra e-ticei moralei, a apărut pentru prima dată, când aceasta biruinţă a devenit autoritate întrupată în formă de guvern în Ţara Românească.

Am promis că vom comenta reapa­riţia „Biruinţei" fără patimă politică, şi vrem să respectăm acest lucru. Tocmai din acest motiv nu ne extindem la cei ce o susţineau cu idei şi îndeosebi a-supra felului cum o susţineau cu bani. Presupunem că lumea ştie. In schimb nu ne putem dispensa ori cât spirit de obiectivitate ne-am impune delà co­mentarea mocirlei scopurilor ce urmă­rea acest ziar de tristă memorie. Sanc­ţionarea legală a jafului în avutul pu­blic îi era principala dogmă şi totodată artera principală ce-i garanta existenţa. Uciderea conştiinţei româneşti îi era o preocupare tot atât de importantă, ca şi desvoltarea conştiinţei minoritarilor în dauna elementului dominant. Con­fiscarea supremului factor constituţio­nal, era o dogmă primordială al zia­rului născut din biruinţa de câteva ceasuri a trădătorilor asupra generaţiei jertfei. Omorul între fraţi de acelaşi sânge, tradus în realitate în omorul ţăranilor delà Ruşi, apasă „conştiinţa' „Biruin­ţei" în primul rând, ca instigator şi propagator al unei asemenea grave crime naţionale.

Multe ar mai fi de spus în aceasta direcţie, dar ce nevoe de o aşa reîm-

frospetare jenantă pentru aceasta tinără ară, pentru care „Biruinţa" n'a con­

tribuit cu altceva, decât cu cunoscuta-i activitate imorală, şi pe care slavi cu­minţeniei Românului a şi eliminat-o în scurt timp şi credeam că pentru tot­deauna.

Reapare „Biruinţa" t Ne putem bu­cura? Se pot bucura cei ce sunt jeloşi de cinstea frumoasei realităţi numită România ? Nu 1 Reapariţia acelui or­gan periculos pentru sănătatea vieţii publice, reapariţia acelui cancer so­cial, nu ne poate decât întrista. Şi dacă ne îngrijorează serios reintroducerea acelui ziar în rândurile presei române, ne îngrijorează tocmai pentrucă e scris româneşte şi poate fi cetit şi de ro­mâni.

Ne îngrijorează însă îndeosebi, pen­trucă învierea lui este desigur sem­nalul unui eveniment mistic din trecut tinzând spre ţeluri necinstite şi dubi­oase pentru viitor. Şi fiindcă suntem siguri de aceste ne doare şi ne îngri­jorează.

B a l u l n o s t r u .

In cursul săptămânilor trecute au mai binevoit a-şi rescumpăra biletele de onoare delà balul „Chemării" ur­mătorii domni parlamentari : Dl Corio-lan Barau, Lei 500 ; Dr. I. Bilţiu-Dim-cuş 503; Aurel Birtolon 500; Prof. Victor Cădere 500 ; Virgil Cherciu 500; Ioan Coltor 500 ; Nicolae Bogdan 500; Qhiţă Crişan 500 ; Gavril Iuga 500 ; Dr: A. Leucuţia 500; Gavril Oşianu 500; Qhiţă 500; Valentin Poruţiu 1000; V. Stoichiţă 500; Ioan Vide 500; Alex. Vlad 500.

Mulţumind donatorilor pentru fru­moasele sume cu care au înţeles să în­curajeze acţiunea chemăristă, mulţumi» şi fratelui Ionel Gaşpar care a bine­voit a purta grija colectărei acestor prea frumoase donaţiuni, rugându-1 a ne purta şi pe mai departe grija de până acum.

© BCUCluj

Nr. 9 C H E M A R E A P a g . 3

Sfinţirea strasurilor chemările de pe valea Târnavelor

120 organizaţii de voinici j u r ă credinţa Kegelui şi Partidului Naţional-ţaranesc.

IMPRESII cliemăriste din jude-Blaj 120 steag

Blaj 20 steaguri Ciliemăriste din jude­ţul Tâirniawa-xYLeă. A fost o zi de maire şi. înălţătoare «sărbătoare, oare a depă­şit cadrele unei solemnităţi de par­tid şi-a îmbrăcat Ira ina unei manifes­tări naţionale.

L a Blaj, tineretul ardelean de pe Valea Târniavelor şi a Secatului a dat ce ÎI. mai v ie dovadă că este la înălţi­mea vremurilor — : că n'.a imurit in ţara ««eiasta. nici elanul de luptă şi misei sentimentele gjeneroase de sacri­ficiu în »hi jba patriei si a neamului.

Tineretiul eheniărist a jurat Dumi­nică pe Câmpia Libertăţii prin tot ce a re ma i ales — prin floarea volni­cilor săi — să fie vivduic de moşte­nirea sfântă pe care i a u lăsat-o pă­rinţii şi strămoşii — moştenire oare se clhiamă România-Mare — şi să spa-nă conspiratorii lui senil Rotherniere că România e mai unită ca oricând, că România va trăi cât vecinie ia !

Voinicii ehemărişti de pe Valea Târniavelor ne-au evocat Duminică pe Câmpia Libertăţii vremurile «buciu­mate delà 48, vând verbul cutremu­rător al lui Bărnuţiu propovăduia e-vanghelia M iert a ţ i i şi a drepturilor

poporului român — cu singura deose­bire că idealul generaţiei delà 48 a fost realizarea visului de unitate şi libertate naţională — iar idealul vol­nicilor de-acum e cimentarea eternă a acestui vis întruchipat...

A.m telit Duminică una din cele ii «ai înălţătoare zile, simţind că să­mânţa aruncată de organizaţia cen­trală, a ..Chemării" a căzut în pă­mânt! roditor şi-a iui.-oli.it deodată cu solia primăverii care ne bate în gea­muri şi în inimi.

Apelul lansat de noi în vederea or­ganizării tiiner: tuliui la sate a. avut un răsunet peste aşteptările noastrţ.

In întreaga ţară organizarea tine­retului rural e în toiu — după Blaj j vor urma în curând alte şi alte ser­bări ale organizaţiilor ehemăriste din Ui!te jttildeţe.

.,Ohemairea" care in 1020 a dat cea mai violentă lovitură regimului odios şi imoral de atunci, grăbind victoria democraţiei a cărei expresie supe­rioară este: I. Maniu — descinde az i la sate pentru edaicarea şi ridicarea La lumină a ţărănimii — urgisită şi bat­jocorită până aaum de toate guver­nele — fie liberale, fiie averescane.

Nu vrem să întemeiem prin aceasta nuclee clandestine de răzvrătitori şi anarhişti — „Voinicii nu sunt orga­nizaţii de conspiratori" a spus aşa de •autoniitiar şi apásat d. ministru Voicn

SPRE BLAJ. . . CLUJ 21. — La orele 9 fum. plecăm

din faţa ziarului „Patria" 7 maşini în cari /unseră loc dl. deputat dr. EmU Ha­lié </< tu, vicepreşedintele adunării depu­taţi/or ; -prefectul judeţului Cluj dl. dr. Adam Popa ; dr. Sabin Mureşan, Ion Martalogu, dr. A. T. Mureşam, şi alţii fruntaşi chemărişti. In fruntea maşinilor mergea automobilul

cu familia dlui ministru de interne Alex. Vaida-Voecod : U-na A. Vaida-Voevod cu d-şoara, doamnele Serbam, şi Poruţiu şi dl. Mircea Vaida. Drumul a fost cât se poate de agreabil. Soarele străbătuse triumfător pe b<Mâ, după ce luptase câ­te ra săptămâni de-arăndul cu vânturile si frigul unei ierni maştere...

Skntiam cum chiar Dumnezeu dăruia generos zilei sfinţite cu steaguri şi entu-siasm — o aureolă de aur ţesută din ra­zele soarelui şi — fire discrete de al­bastru...

Iu goana automobilelor simţiam cum rămân in urmă Feteaciuil, dealurile pier­dute in zare ale Câmpiei... şi inspiraţi ne-am adus aminte atunci de refrenul poeziei, populare...

buig'ii-i druiuvul Clujului... dii-i niai lung ai dorului. Dirnau ui Cl u jiului se gata AI fiorului iiikiiodatÄ...

De fapt drumul Clujului se sfârşia mis­tuit de viteza nebună a maşinei şi intrăm

sărbătoare. La fiecare fereastră siirâdea un buchet de flori... Lume multă, mulţi intelectuali şi mai ales foarte mulţi ţă­rani... In faţa Catedralei cei 3000 de voi­nici aşteaptă, sub ocrotirea celor 120 de steaguri. începerea solemnităţii de după amiazi

SOSIREA R E P R E Z E N T A N Ţ I L O R G U V E R N U L U I ŞI A D E L E G A Ţ I ­LOR DIN C A P I T A L A

La orele 2 p ni. sosesc cu rapidul dl. ministru al Ardealului Voicu Ni-ţescu, deputaţii Ionel Lupescu, Vio-rel V . Tilea, Jeleriu şi Sotirescu. In gară sunt aşteptaţi de organizaţiile de voinici, organizaţia jud. a foştilor voluntari, banderii de călăreţi şi au­torităţile Blajului. Tunete de : Tră­iască guvernul ! Trăiască Iuliu Ma­niu ! străbat văzduhul şi cutremură zarea...

Dl. Gh. Borşian preşedintele comi­siei interimare urează d-lui ministru V . Niţescu bun venit în numele cetă­ţenilor Blajului, dl. canonic Cheţianu îi aduce salutul I. P. S. S. Mitropoli­tului Vasile, iar dl. Frăţilă salutul foştilor voluntari...

R Ă S P U N S U L D-LUI MINISTRU VOICU NIŢESCU

D. ministru Voicu Niţeiscu. vădit emoţionat, răspunde următoarele :

Unirea din 1918 se datoreşte în ma­re parte şi Blajului, păstrătorul tra-

Niţescu. ci re tul rural

' vrem să ne ridicăm tine-la nivelul de civi l izaţ ie ,

cultură şi conştiinţă politică a l tine retului din alte ţări. cari an depus pentru acest lucru cea mai neprecu­peţită, trudă şi sacrificii.

Faţă de tineretul ţării guvernul prin d. ministru Voicu Niţescu a avut ctiiivintele cele mai larg- cuprinzătoare jji mai părinteşti.

Disciplina impresionantă în care au defilat centuriile de voinici, fâlfâirii" celor 120 tricolore româneşti şi asis­tenţa înrăită, care a patronat serbă­rile — au dai solemnităţii o aureolă i': . • bilă.

Prezenţa d-nilor miniiştri Voiicu Niţescu .şi Aurel Vlad şi-a-tttâtor de­putaţi şi prefecţi. între cari trebuie isă remarcăm în mod deosebit pe d. deputat de Râmnic ionel Lupescu — care n'a lipsit niciodiaită delà mani­festările, de orice natură, ale „Che­mării" — ..fiind însuşi d sa cel mai înflăcărat chemăriist .regăţean" — ne-iau întărit încrederea pe care au depus-o în noi prietenii şi ţara în­treagă.

Şi — aceasta e pentru „Chemarea" cel mai irezistibil îndemn de a stărui mai departe pe drumurile începute -alături de popor şi pentru popor...

după jumătate oră in Turda. Aici popo­sim eâtera minute la locuinţa d-lui sena­tor Vaier Middovau. Părăsind Turda, .-chiul i/ă de Câmpia istorică unde zace trupul sfânt al marelui Voevod Mihaiu, decapitat mişeleşte in sărbătoarea celei dintâiu "întruchipări — efemere — a vi­sului nostru milenar...

La dreapta- stăruie pe trupul încleştat al munţilor apuseni Cheia Tuirzid — semn de legendă şi pentru noi peisaj de admi­raţie.

Trecem apoi prin Vinţul de Sust lă­sând la stânga Valea argintie a Mureşului ci:rc curge la poalele unor dealuri. împă­durite cu goruni şi carpi ni.

O ce frumoase erau pădurile acele în bătaia, aurie a. soarelui — pădurile de pe Valea Mureşului. în care vagabondează patriarhal căprioarele şi lenevesc mis­treţii...

Lângă Mirisldu trecem pe lângă locul unde se ridica până acum monumentul rid'-nd de unguri, în. memoria \upt*Ă lui Mihaiu Viteazul la 1600 şi din nou ne flu­tură, prin minte icoana eroului delà Că­lugăr cui care-a împăMnâutat şi-a băgat s' ir/luna în draci...

Traversăm apoi fără oprire Aiudul pentru « ne opri pentru 10 minute în Te-iuş lângă noua biserică care se clădeşte acum.

Trecem apoi încă prin câteva sate — Cisteiul românesc, Crăciunel — pintru ta­la 12 jam. să intrăm pe porţile Blajului

Blajul îmbrăcase haină imaculată de

diţiei sănătoase şi-al naţionalismului integral... Vin aici în atmosfera pe care o stăpâneşte Iuliu Maniu, nepo­tul marelui Bărnuţiu şi urmaşul a-cestei tradiţii naţionale !

Aduc totodată scuza şi regretul d-lui Maniu, că reţinut de treburile mari ale Ţării, n'a putut venj azi în mijlocul iubiţilor Blăjeni !

D. ministru Niţesicu răspunde apoi salutului I. 1'. S. Mitropolitului Va ­sile — adus prin d. canonic. Che­ţianu :

Mulţumesc pentru salutul I. P. S. S. care continuă cu energie şi sfinţe­nie tradiţia marilor vlădici Înaintaşi ! Cunosc şi eu Blajul şi o parte din su­fletul meu s'a plămădit la umbra înaltei spiritualităţi a Blajului !

Apoi răspunde foştilor voluntar i :

...Voluntarii, fie că s'au găsit pe câmpiile veşnic îngheţate ale Sibe­riei şi Rusiei, fie pe stâncile dure ale Italiei au fost solii eonştiinţii na- td ţionale a Ardealului ! Ei au arătat că Ardealul e copt pentru Unire, că a so­sit vremea unirii ca ţara mamă. Pe ei se razimă şi azi edificiul noului stat român, ei sunt stâlpii Statului nostru!

D. ministru mulţumeşte apoi tutu­ror pentru manifestaţia, călduroasă ce i-s'a făcut.

Asistenţa isbucneşte în unale nes­fârşite la adresa Regelui, Înaltei Re­genţe, guvernului — după care se în­dreaptă spre piaţa oraşului.

S F I N Ţ I R E A S T E A G U R I L O R IN F A Ţ A C A T E D R A L E I

In faţa. Catedralei se înşirui© voinici i îmbrăcaţi în costume naţionale, cu eşarfe tricolore şi muzici de veselie şi sărbătoare...

Pe balustrada ( '-atodralei i-au parte d-nii miniştri : V. Niţescu şi Aurel Vlad împreună cu alţi fruntaşi ai bi­sericii îşi im număr înseninat de de­putaţi si prefecţi. înainte de sfinţirea steagiLurilor dl prefect, de Târmavia-Mi-că dl Zaharia Boilă ţine următoarea cuvântare :

C U V Â N T A R E A D-LUI P R E F E C T Z A H A R I A BOILA

Domnilor Minislrii. llustritatca. Voastră Domnule Vicar! Doaiiuiiior şi Domnilor, Iubiţi voinici. Sumai oamenii tari. mimai ueaiun

nie mari numai statele puternice au curagiul sărşi recunoască pe fată gre­şelile căutând sá le indie \deze. I'riu urmare să na ne sfiim a constata, că la noi, în afară de unele mişcări izo-j,aie şi in afară, de o frazeologie goala., plasată, incidental Ist serbări, nici socie'aiea şi nici Slutul un s'a ocupat serios cu organizarea şi edu rărea tinerimei ţărăneşti. A » - / aici tocul să vorbim şi de l-ueiimca iute lectuală, a, cărei situaţie nu este cu muil mai bună-

Naţiunile occidental" au trecut (le mult ' peste, ace:isl<\ fază a muncii nationale. In slutei? vecin?, nu eu mull mai inaiut-ve iu cultură ca noi. e.vîstă şi înfloresc ademenea orgau'r zaţiuni. Astfel iu Cel/oslovacia există snknliştii, in l'ngaiia sunt asociaţia nil-e de levente, iar iu Italia fascia tineretului a mântuit tara de (\c.sa<;r.-gare morală şi. materială.

Datorie, partidului national ţără­nesc, cu pariid cu adânci legături iu massete pcpulaţiei ale să ia iu mână. ori cel puţin să iui'ieze şi să încura­jeze, organizarea şi educarea tinere tutui ţărănesc. Pentru aceste motive, in-ani- grăbit să încurajez si să iu^ăie-bez o organizaţie a miticilor din dr teţul în fruntea- căreia am fos'f nus din încrederea guvernului.

OrganfM'ia noa tră de voinici Şfa jtus de sco}) educarea morală fizi­

că a tinerimel pentru n creia un or-(lanism iiuleruic. care va sta 11 disno' ziţia conducerii ma'iid'dui iu reaDza-zarea scopirilor măreţe, cari şi le-a im-nus. intru binele Tronului şi a l'a.

: irici. Statutele noastre sunt a probate (le

înaltul guvern. Tineri din 120 de comune de pe te­

ritoriul judeţului s'an in-.ciis iu ("•"•>-sta oi'aniiz'die <l° voinici, in număr âe HOOtl. I'ar a-e I număr creşte me­reu, venir:! ci Ir huiv să constat un curent extraordinar în ce, priveşte ac­ţiunea noastră. Fiecare organizaţie comunală şra ale< rate un stegar, rare este comandantul organizaţiei. Şeful lor nroriz'iriu sunt eu. ixiuăce dl preşedinte al nartidutui iu contor uniate cu statutele ra dispune asum'! acestei chestiuni.

Tinerii adunaţi aici nan venit, nici să pretindă ceea, nici să deie directive de guvernământ, nici să exercite cri­tici, ci au vi uit să spună, sus şi tare tuturor pe cari îi priveşte, că guver­nul, care c nat "re tri 'ara- ixxile con-

între orice împrejurări pe devota­mentul l... I<ji c r inşi sp ijiuul ,<n cietălii row-'-uedi rcnlr'i realizarea scopurilor sfinte, pe cari le. urmăresc.

Adversarii noştri lăţesc mereu svo-nul, că, lumea este nerăbdătoare şl ol)osHd. Xoi am venii aci să spun ni tuturor re oical -> /• tăiai: 'lunea esle ne.rădr'ăloare să radă odată cură­ţit câmpu/ dc bătălie de lesturile duş­mane- Lame" e-t" o'iosită dar este ahosită 'e virb' -i cere ^us şi la re trecerea la fan'ele mari, de cari sra

© BCUCluj

Pag. 4 C H E M A R E A Nr. 9.

legai sperau'" Suntem mulţi, cari numai semitul il aşteptăm delà cei mari ai noştri perdra a aduce orice jertfei spre mărirea Tronului şi feri' ci rea neamului.

Vornici din l'2U de sale vă întreb: Y fe{i sd ser cili <te Regele vorslru? Vă iubiţi neumul? Strigătele voastre entuziaste mă

dispensează de n nierea la cot a ches­tiunii.

Dreplaceiu eu. având şi aprobarea înaltului Guvern declar de înfiinţată organizal'ta de voinici din judetu1

Târnava'mică. M ulţumesc dlor Mi' nistrij (aii in caliUde.de reprezen­tanţi ai guvernului au onorat cu -rţr zeuţa lor serbările delà Blaj.

Urmează sfinţirea steagurilor celor ii'O organizaţii de voinici chemărişta, celebrată de d-nii : canonic Mamivei, A . ( ' . Domşa protopop şi V . Moldovan, parohul Blajului.

Steagurile sunt stropite ou apă sfinţită. Din când în când bubuituri de teascuri eurtremură liniştea sfântă..

C U V Â N T A R E A C A N O N I C U L U I M A C A V E I

Biserica a ţinui să sfinţească stea­gurile acestor voinici intre 16—30 ani — cari «unt nădejdea virtuţii şi a dezvoltării a tot ce este bun şi cu frica lui Dumnezeu:.

trebuie să luuáuáiu nia<sele popo­rului — ca să poată să-şi cunoască uropturde si datoriile cetăţeneşti căci numai aşa pot fi cetăţeni folositori neamului...

Dragi voinici, să fiţi mândri de ju-rauiatul de azi, icăci el este chezăşia cea mai plină de nădejdi a idealismu­lui — a \ ir iu ţii şi a sacrificiului care trăieşte in sufletul poporului nostru...

DISCURSUL D-LUI MINISTRU A U R E L V L A D

Ziua de azi imi aminteşte eveni­mentele de acum 30 de ani. Tinerii de aiuncî au început o luptă pentru afir­marea drepturilor româneşti ! Flutu­rarea steagului naţional pe atunci era oprna ! Dar astăzi — acest tricolor poate fâlfăi über, el nu mai e pângă­rit nici de soigäDiraele nici de j a n _

darmii ungureşt. Dar avem de dus şi azi o luptă

poate mult mai grea decât in trecut. Lupta de a pástra şi a consolida

teeace am cucerit. Şi ştiţi cu toţii că e mai greu sa

păstrezi ceeace ai cucerit, decât cu­cerirea in sine.

Dar guvernul are nădejdea — iu­biţi voinici că viitorul e în mâi-înie noastre.

Jurământul de azi, care izvoreşte din sunetele voastre aprinse imi spu­ne că voi sunteţi cei mai dârji soldaţi ai acestui pământ românesc, ai rege lui şi-ai legilor ţării !

Sa trăiţi ! ultimele cav int e ale d-lui ministru

Vlad sunt acoperite de uralele nesfâr­şite ale mulţimii.

PE C Â M P I A L I B E R T Ă Ţ I I

Dupa săs'âi'.şirea solemnităţii din faţa Catedralei mulţimea se îndreaptă spre Câmpia Libertăţii — care ne pri­meşte tot aşa de cu drag ca şi pe stră­bunii cari au făcut-o să se wtreimiuire in 48.

Parca sufletul de vifor a lui Avram lancu şi Axente Sever, stră­juia şi acum pe Câmpia Libertăţii să ne aiS'culte evlavios cnewarea la luptă .şi să ne blesteme dacă vom fi măi prejos decât înaintaşii noştri cari au fost frânţi pe roţi, uri pălmuiţi pe uli­ţele Albei-iulii ca Avram lancu...

DISCURSUL D-LUI D E P U T A T A U G U S T I N P O P A

L a tribuna de pe Câmpia Libertăţii se urcă întâiu dl. deputat Augustin Popa, prof, de teologie, rostind urmă­toarea cuvântare :

Voinici de pe Târndve, voinici de pe Secas! Ile mult cu mii de ani înainte între munţii Sinai, un cioban rătăcea gânditor pe urmele turmei sale. Se tjândea la durerea şi suferin­ţele iaamului sau chinuit în robie • I ruina­

şi atunci, o flacără a izbucnit dinlr'un rua al muntelui. Ciobanul a auzit un (/las care i'u piruncit lui M nise tcăci el era ciobanul) să puce

să scoată neamul din robie şi să4 ducă în Ţara făgăduinţa. Şi s'a dus Moise, împli­nind porunca.

Fraţi voinicL,.uoi suntem asemenea acelui neam chinuit sute şi inii de ani.

Neamul nostru are un rua cere arde şi nu se mai stânge. Aici este r na ut care s'a aprins pentru neamul românesc, unde acum 81 ani a iaşii' nat pentru prima oară prin utasul de profet al marelui Simon BărnuCu: „Virat naţiunea romanească'"

Până atunci nici unul na îndrăz nit să spună acele cuvinte, ci s'au plecat în fata biciului şi au purtat povara, cu credinţă, in Dumnezeu.

lată că pătrunşi de fiorul sfânt, an venit cu miile iobagii din munţii lui

JURĂMÂNTUL Intr'o atmosferă înălţătoare şi soiemnă

preotul Alba ia jurământul voinicilor, cari cu mâna dreaptă ridicând spre cer. rostec urmă toarea formulă.

Noi voinicii din judeţul Târnava-mică ne legăm în sufletul nostiu şi înaintea Ţării, că vom ii membri credincioşi ai organizaţie1, de voinici, vom asculta de ordinele superiorilor noştri, şi ne vom strădui să fim vrednici fii ai neamu'ui românesc.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

S e m n u l c r u c i i î n e h e e jui-ă.uiântul.

DISCURSUL D-LUI MINISTRU VOICU NIŢESCU

Luând cuvântul d. ministru Voicu Ni-

lancu, de pe Câmpie, de pe Tar nare. Dm 40 de mii de piepturi a izlucnit jurământul sfânt pentru dreptatea neamului nostru.

Din clipa aceea neamul nostru este liber, căci de atunci până in 1918 a fost vreme în care rugul a ars ascuns, tinta era in fată, in viitor.

Fraţi români, flacăra, sufletului românesc, arde si nici un cânt -('e peste hotare şi nici de aici din tară nu va fi în stare s'o stângă.

Până în- 1918 am fost robiţi cu trupul, sufletul ne era liber.

insă este a altă robie, a patimilor, a, păcatelor.

Trebuie s'avem indrăsnealu de u privi In faţă viitorul, de a fi prevăză­tori pentru vremurile de boală pe cari să le iidăturăm.

Am primit o moştenire, nu vom cheltui'o, vom păstrero cu orice jertfă!

(eseu, ministrul Ardealului, rosteşte ur­mătorul discurs :

Fraţilor, cesunt aceste organizaţii de voinici? lată cum le înţeleg eu, ca om, ca român şi ca membru al guvernului.

Ca om, eu înţeleg că fiecare membru al •naţiunii noastre, treime să lucreze pentru a-l face mai mult decât ceeace este, să meargă in spre înălţare, Insprn mărire.

Omul, cu cât este mai multă insufle ţire, cu atâta poate fi mai folositor nea­mului.

Ca român, eu înţeleg că dacă atâţia ş* atâţia înaintaşi au murit pentru înfăp­tuirea României de azi, apoi noi cari su­pravieţuim jertfei, cu atât mai mult să ne oţelim să păstrăm şi să ridicăm ceeace a rezultat din jertfa înaintaşilor.

Iar ca membru al guvernului eu nu în­ţeleg să văd în aceste organizaţii, nişte organizaţii de conspiraţie şi de răsvră-

Voi cari păstraţi in suflet nădejdea neamului luaţi aminte 1

Aici unde strămoşii noştri au spus, că nu vor răbda jugul robiei a-ţi venit şi voi să faceţi jurământul.

\"am adunat sub steagul tricolor, să vă învăţăm la muncă, la cinele şi ia jertfă.

De aceea aceste organizaţii suni chintesenţa neamului întreg.

Voi dragi voinici sunteţi plivitarii neamului nostru. Toată rădăcina rea, polomida, neghina din holda neamu­lui, să le scoateţi şi să faceţi holda mai roditoare decât a strămoşilor noştri.

Noi cu toţii vom rosti jurământul pe care l^au făcut ei aici şi vom zice că: „Murim mai bine in luptă cu glorie deplină, decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost pământ!"

tire. Nici un partid nu poate pretinde mo­nopol, asupra acestei ţări. Oricare guvern ! care are răspunderea acestei ţări, este da­tor să caute prim orice mijloace să con­tribue la păstrarea si întărirea Romanici întregite. I

De aci înainte trebue să împlinim a doua parte a evangheliei naţionale, a pă- 1

rinţilor noştri şi a marelui dascăl, Simion Bär nu ţiu.

Noi vrem să punem această ţară pe te­melii de (><menie, dreptate şi cinste.

Din părinţi este cuvântul de omenie şi4 vom urma.

Şi mai vrem. ca prin aceste organizaţii de tineri voinici, să arătăm tuturor că ce s'a înfăptuit prin jertfe nu se poate des­face. Să ştie apostolul improvizat al oli­garhiei de/a Budapesta, Rothermere (jos cu el !, şi cu el toţi, că neamul nostru acum este mai unit decât oricând.

lată semnificaţia acestor organizaţii de voinici.

Vrem să vărsăm în ei toată conştiinţa moşilor şi strămoşilor noştri.

Precum Fichte a educat tinerimea ger­mană pentru a ajunge la unirea Germa­niei, aşa vrem şi noi să asigurăm o viaţă normală acestei ţări.

Vom adunat băeţi, v'am găsit prin câmpiile nesfârşite, de ghiaţă ale Siberiei şi a-ţi răspuns chemării mele.

Voi fraţi voluntari, luaţi pe aceşti voi­nici, îndrumaţi-i să facă şi ei fapte mari ca ale voastre.

Să ştie duşmanii că aceşti voinici sur>t crema acestei ţări.

lnvăţaţi-i să-şi apere neamul, Regele, Regenţa, ţara, să se apere pe ei, să-şt •apere copiii să-şi apere nevestele şi mo­şia lor.

Mulţimea aclamă şi ovaţionează înde-lung pe d. ministru Voicu Niţescu.

T E L E G R A M A D-LUI D. R. IOANITESCU

D. prefect, Zahania Boilă, dă cetire următoarei telegrame sosite delà d. I). R. ]oaniţe*cu subsecretar de Stat la interne :

Regret mult că nu pot lua parte la marea manifestaţie care trece ca­drul unei manifestări de partid, îmbră­când caracterul unei sărbători naţio­nale. Rog primiţi din partea sfatului ju deţean de Vlaşca şi în numele meu per sonal salutările noastre cu dorinţa ca viguroasa şi patriotica dv. acţiune să se întindă la întreg partidul care azi mai mult ca oricând are nevoie de toată energia tinerelor vlăstare.

Dr. R. Ioaniţescu.

C U V Â N T U L B U C O V I N E I D. deputat Jeleriu : Fraţi voinici,

cu lacrimi de bucurie, voinicii buco­vineni, uirniaşii plăieşilor lui Ştefan cel Mare, aduc prin rostul meu salutul lor.

Legăturile sufleteşti dintre Ardeal şi Bucowna sunt cât se poate de strânse. Niuanele ardeleanului Aron Pumnul (Străluceşte pe oel mai de fr unite liceu din Ceruăui.

Jertfele comune au făcut ica paju­ra ou două capete să se prăbuşească şi pe ruinele ei să se înalţe unitatea neamului nostru.

Umbra marilor cărturari ai Blajului lui Bărnuţilu şi lancu veghiază şi vor plămădi acel aluat, moral din oare se \ a cumenta integritatea aces­tui neam.

In numele organizaţiilor uhemăriiste bwcovineine şi a foştilor voluntari vă doresio să trăiţi spre fericirea neamu­lui românesc.

C U V Â N T U L V E C H I U L U I R E G A T

In numele Vechi ului-Regat ia cu­vântul dl. deputat Sotirescu delà Râmnic. D-sa ro&teşte următoad'ele : Fraţilor ! Vă aduc salutul vechiului Regat oare aire o admiraţie nemărgi-nată faţă de Ardeal ! Viu să vă admir solidaritatea ducătoare la Asbândă ! — Astăzi România are nevoie de o atmosferă morală sănătoasă, pentru a piuitea propăşi. Această regenerare morală este chemată s :o iacă genera ţia tânără. Eu salut mai ales voinici) de azi, fericit că tot din Ardeal por­neşte o mişcare miare de afirmare na­ţională !

C U V Â N T U L D I R E C T O R A T U L U I CHEMĂRII

Discursul d-luî prefect dr. Adam Popa

O zi mare din istoria Ardealului am trăit cu toţi. Ziua în cure poporul ro­mân subjugat, înfruntând urgia vremu­rilor, cu însufleţirea de nedescris, ce să-lăşluiu în toate inimile, a hotărât dm li­bera sa voinţă unirea pe veci cu fraţii no­ştri din vechiul Regat.

A fost ziua de 1 Decemvrie 1918, ziua exploziei dorului nostru de unitate naţio-Tbtdă, acumulat dealungul veacurilor şl călit de durerea suferinţei. Niciodată po­porul român nu a fost mai unit decât îna­inte şi în ziua de 1 Decemvrie 1918.

Dar setea aceasta de unire, cuprindea dorinţa, ca poporul în adevăratul sena oi cuvântului, mulţimea celor cari au do­rit acea unire, să ajungă la adevărata (ră de libertate de dreptate pentru unu! fiecare dintre fii neamului nostru. S'au găsit insă oameni în viaţa de conducere

© BCUCluj

Nr. 9. C H E M A R E A P a g . 5

a neamului nostru, cori să vază în aceattă ţeaiou şi A. Viad, dr. Emu Baţieganu dorinţă a poporului, un mare pericol pen- j vice^proj^dinitete Camerir, dr. Vaforiu tru stăpânirea lor, în viaţa politică a Moîdovan , vice-preşedintele Senatu* ţării. Oameni a căror voinţă de conducere tui, dr. A. Gheţianu canonic, dr. Gh. nu a fost niciodată aceeaşi cu voinţa mut. j Borsten, notar public şi preşedintele ţintii, oameni al căror interes politic nici ( comisiunei interimare din Blaj Bemar odată nu a fost acelaş cu interesul mari- ,tor Ma/caiyei, Ştefan Pop, directorul lor masse ale poporului. Faptele lor de ^ Iceului (Blaj), dr. Augustin Frăţilă, mai târziu, au căutat să împedece, să ni-1 deputaţii Augustin Popa, I. Coitor, I. micească pe cât se mai putea, măcar o'Holom, dr. Eugen Moîdovan, profesor parte din drepturile pe cari poporul şi Albu, senator Roman Boilă, Znlharift le-a câştigat, in vechiul regat — prin Boia prefetotul judeţului Târnava-Mi-moartea în tranşee, in Ardeal, prin actul, că, prefectul Emil Pop (Aiiud), de-marei uniri. Faptele lor au fărimiţit zi pută tul Ion Pop, A. Magda primar de zi acel elan de însufleţire, care altfel (Dumibrăveni), profesor Pop-Zăicani, îndrumat, trebuia să fie din prima ei « ! Jdlboteanu, Iosif Boilă, Alexandru Ma-V rarii, cimentul adevărat pe care să se 'ior, prof. Flaviu Domşa, prof. Moldo-clădească viitorul de muncă înfăptui- j van, prof. Lupeanu Melin, prof. Corio-toare, de libertate UevlinJ a neantului m- jian Suciu prof. Iozon, canonicul Săm-stru. Şi fiindcă steag>Xl dorinţelor delà pataan, Iacob Popa prepoiit, dr. Ioan Alba-lulia şi voinţa poporului din Ardeal, j BăUan canonic, A. C. Domşa protopo-era purtat de partidul naţional de atunci, pul Blajului, deputat dr. V. V. Tilea, ei au văzut în acest {partid şi în condu- depuitaÜ Ionéi Lupescu, Sotireecu şi cătcrii lui, pericolul stăpânirii lor De ! Jeîeiuu, dr. Adam Popa prefect Cluj, acea delà 1918 încoace, nu a fost nici un ;I. Martalogui, Sabin Mureşau, A. T. mijloc care să nu fie folosit, nvi un act ; Mureşau, Mirceai Vaida, BaaH Gruia, care să nu fie permit, pentru a distinge j T. Naşcu, E. Haţiegan, V. Haţiegan, acest partid, a înlătura conducătorii lui, senatorii Albind, şl Oţoiu, inspector ge-

• din viaţa de conducere pjiitică a ţarii. Stăpâniţi de aceaşi idee, in 1926, luna

Martie, prin trădarea lui Lupaş, Goldiş şt Lapedatu, au găsit noi unelte pentru a pune în realizare şi pe mai departe pla­nul urmărit cu tenacitate delà 1918 în coace. Prin trădarea lor Ardealul şi con­ducătorii lui, au fost din nou daţi la o parte, nu de vechiul regat, ci de isteria politică care stăpânea întreagă ţara deo­potrivă. % &

Ceace însă a scăpat socotelilor unel-tUorilor, a fost revoluţia morală, pro­dusă de actul de trădare, în inima cu­rată a tinerilor intelectuali din întreg po­porul de dmcoaci de munţi. Ca o pli-muire a imoralităţii trădării, peste 2000 de tineri intelectuali, feciori de ţărani, preoţi şi învăţători în mare parte, s'au înregimentat fără şovăire în cadrele par­tidului naţional, ca sub oblăduirea condu­cătorilor lui, împreună cu vechii luptă­tori, să dea ultimul asalt acelei mafii po­ntice, care stăpânea ţara in contra voin­ţa ei. Aceasta a fost crearea „r11 imăref* ai cărei membrii au ştiut să răspundă or­dinelor de muncă primite.

Astăzi partidul naţional, unit cu parti­dul ţărănesc, realizând prin aceasta w-nire, partidul frăţiei marei mulţimi a po

Câanpianu, prefecţii Mkfesi (Tarda), sunt începuturi de offganfajaire aiaăto». Bálint (Odorhetu), deputaţii Căpaiaea- sa a conştiinţei pottäoe ţărăneşti ta nu şi Ba&ea, coloniei Medrea, Ioaa A- statul roma», care se confund» cu par» ron dini partea organizaţiei Făgăraş, tàdul naţional ţărănesc. Nu interese*» Minau Daneţiu din partea „Chemării" j ză numele ce se da acestor orgaal-Satu-Mare, dr. Iuliu Pop, dr. Popa, dr. 'zaţii, după cum n'a, interesat nici na» VeiMu, Morariu (primarul Turzdi), mele armatelor aliate din marele z i » preot Gruia, ssieinator Victor Aron, prof. Păstrăv, Frăţila din pante» vo-Iwntarilor, Petre Borteş etc. etc.

BANCHETUL

bodiu ; deajuns că toţi au luptat at luptă împotriva, oceluiaş duşman» : po-Mticianismul pestilenţial, care înce­puse să roadă şi să descompue statul nostru întregit cu atâta aanai şi sa-

MätropoMtul Vasile dL ministru Viad, deputaţii Ionel Lupescu şi Sotirescu masa wnitdmuându-se într'o atmosferă de s&rbatoare pană la1 ora 12 când a luat sfârşit...

In liniştea solemnă a nopţii pără­sim apoi Roma Mică, Blajul — cu sunetul bogat de amintiri şi idealuri...

Purtăm în suflet regretul că s'a sfârşiţi asa de repede una din cele mai frumoase .şi înălţătoare zile a

neral Iuliu Moîdovan, inspector şco- vieţii noastre... Iar Trai&n German, prof. Ioan Popu-1 B. G.

Seara a avut loc un mare banchet'crificii dat de I. P. S. S. Mitropolitul Vasile j Blajul, cetatea sacră a credinţei şi la. care au pairticipat oaspeţii şi o naţionalismului din străbuni, cu Oim-mulţime de intetecteli buăjeni. ípul Libertăţii, izvorul de însufleţire

A toastat cu acest prilej I. P. S. S. şi înnoire în lupta pentru drept şi Jf-

T i n e r e t u l ş i p o l i t i c a .

C o p r i l e j u l s e r b & r i i „ v o i n i c i l o r " d e l à B l a j . D e O r . F l o r i a n D l n c n l e s c u .

Nimic nu m'a atras mai mult îa I rănişti1', cari au purtat victoria neaş-v&aţă ca o întrunire rurală de masse, Iteptate, strălucte chiar pe frontul po­cii deosebire o întrunire politică, .litteii române.

Tumultul mulţimii, bucuria deü-J Gontopiirea eu armata naţionalişti- 'nează cu preceptele evangelice, dove-rantă, ca şi protestele furtunoase; va- i o r ardeleni, sentinelele neWormite \ deşte tăria, profumziunea şi puterea Itarile ţărăneşti ce se mişcă, se agită românismului ameninţat de oardele de viaţă a acelei doctrine.

bertate..., ne-au dat o pildă vie de or­ganizaţie şi însufleţire a tineretului rural, sub steagul partidului naţio­nal ţărănesc.

Plutoanele de voinica cu tricoloruri. şi fanfare sunătoare în frunte ad«ve« reau cu prisosinţă că fii şi nepoţii ge

•neraţiiei Mi Bărnuţiu şi lancu sunt la înălţimea moşilor şi strămoşilor lor iluştri...

Sfinţirea steagurilor naţional ţăra« niste în faţa marei şi măritei cate­drale delà Blaj de către atâţia preoţi cu protopopul în frunte,, m'au făcut, ca fiu al Muscelului, să retrăesc şi ett momente, să simt acel duh, care a in­spirat pe cel ce a scris „Preoţi cu cru­cea 'n frunte" ; dar a, mai dovedit încă odată mai mult că naţional ţărănis­mul esite o doctrină care se înbină minunait şi inseparabil cu principiile de dreptate şi înaltă morală ale bise­ricii creştine ; şdi când o doctrină, po­litică se impregnează şi se îngemă-

aprobă s'au dărâmă la un singur gest, iori un cuvânt curat; conştiinţele a-jcestea sgududite şi trezite la o nouă ,viaţă de către (ÄtacMsmul european; I psihologia aceasta a mulţimii care I creşte m îndârjeşte şi oţeteşte pe zi ce trece sunt prilejuri de lecţiuni mai

; impunătoare decât cele mai savante tratate de politică.

M Arpad, de sub comanda Marelui Căpitan, nepotul lui Bărnuţiu, a adus unificarea frontului şi consolidarea lui ampotrivaj duşmianului ascuns şi întă­rit în tranşeele subterane delà Banca Naţională ; s'a dus lupta cu mai multă tărie, cu mâi msari sorţi de izbândă,

; oare nu înttarzie să sosească, primtr'o rănesc, 'fericită coincidenţă în atoeeaş lună ră

Sărbătoarea de înaltă şcoală româ­nească şi cetăţenească delà Blaj tre-bue repetată pe întregul întins ia! ţâ> rii, cu deviza • trezirea şi întărirea coiuştunţ-ei cetăţeneşti a tineretului român, chemarea şi organizarea lut sufb standardul partidului naţional ţă-

Nu găsesc ocupaţie mai plăcută de- ' coroasă de Noemvrie, care cu câteva cât să mă aflu între fraţii mei ţărani, întru glie şd sânge, să învăţ multe din înţelepciunea lor, dar să-i şi huminez să-i trezesc la drepturile şi datoriile lor de cetăţeni, pentruca să nu mai

porului românesc din noue lui hotare, exploataţi minţitţi şl păcăliţi de este stăpânul vieţU politice delà noi. panglicarii şi escrocii politicii ro­

mâneşti.

decenii în urmă ne-a adus indepen­denţa poltică în aifiară Ia 77 ; iar acum trilumful democraţiei, al drep­tăţii, legalităţii şi omeniei, cu un cu­vânt dindependenţa poüitica înăuntru.

Sunt aproape şase luni de oând am Înfrânt avangărzile averescane şi am

,pus stăpânire pe poziţiile liberalilor, 'tiv, pentru care ţama ia impus lia cârma Astăzi mai niurt ca oricând, tărăni- '.«wrt ®e o r e d e a u scăpând pe această statului, guvernul Maniu ! Este adevS-

mea trebue luminată, trezită la con­ştiinţa drepturilor şi libertăţilor ca şi

U n m i n i s t r u p e

p l a c u l n o s t r u .

a datoriilor ţaţă de statul întregit, dar încă necurăţit de lesturile infecte

Iubiţi voinici ! Ar fi o crimă de neier­tat, dacă în aceste timpuri, când izbânda este a noastră, am uita că munca de în­deplinit este încă lungă şi grea. Că pă­catele celor 10 am de politică greşită nu se pot îndrepta prin minuni. Această grea muncă însă reclamă — nu organizarea . . „. . ,. . . partidului - ci organizare. întreg, pentru că a lui este izbânda şi pentru el trebue păstrată. Duşmanii no­ştri politici, vor căuta orice mijloc pentru a ne slăbi, fiindcă altfel nu ne vor putea ; ; S r n ! j r T , i r A I Í ^ o pozitJeT mai ales ca aceasta înfrânge. In contra luptei lor, noi fim. £ Ä ^UÍLÍft' eforturile bancare şi îngră-tem datori şi faţă de noi şi faţă de trecut. f S ^ l l + S ^ Ï S ^ ' ^ c u sârmele ghimpate ate legilor şi viitor, să răspundem cu o şi mai ffir- ^ r comercializare^ acaparare a în-mxdvbuă organizaţie, care să poată fi. ^ J ^ Z T y ^ ^ J T ^ o S - t r e g e i a v u ţ u naţionale pentru triburile stăpânită de acelaş gând şi să acţioneze . Jd ^ d U p ă ^ j brlieniste-fanariote, este ca un singur om. Neamul nostru a avut, I g r e u isă organizăm ş i Să virtuţi în trecut, cari hm păstrat cu] ^ P u t e t a 8 P u n ö «omilia mora spoziţia, ocupată.

urgia vremurilor. Virtuţile lui au , V U T*lor fanariote n'au ţinut numai 100 ,

(amr.) Greşeşte cine ar crede, că oriiza economică a fost principalul mo»

ţară pe viaţă, ca pe o moşie delà Fio- jrat că ţara a ajuns la o cumpltă sa­rica, Brăteşti s'au MihAestL. 'răcie economică, dar sărăcia încă nu

DÎacă a fost un delir de bucurie, o esclude mulţumirea sufletească, dacă

Căci să se ştie : dacă domnia, faiw iriota a fost înlăturată şi înlo­cuită prin domnia sângelui şi voinţii neamului românesc la 1821, prin sa- j

nebunească Sărbătoare câştigarea vic­toriei, prin mfigerea stindardului na-ţional-ţărănesc pe culmea redutei de guvernământ a statului român, apoi nu rtfrebue să ne «ulcăm pe laurii iz­bânzii. A fost greu ce-i drept să cu-

mult mal consolidăm

toată Această consdMldare ti-ebue făcută - < • J * v. • j. • m două direcţiuni: guvernarea pro-

pentru orice acţiune mare, dragostea de jcuinjie-ar proba istoria po-. ^ p ^ ^ ^ terenului^de orice cangrenă şi obstacol vrăjmaş, prewum şi prin rezolvarea şi legifera­rea tuturor problemelor de refacere şi purificare a statului pe toate tărâmu­rile economic, cultural, administrativ, moral şi religios chiar.

In a doua direcţiune consolidarea

fost credinţa unitatea, spiritul de jertfă d e **** c u 2 n n e a r Ä tatona, ci 200 de . d ( m á direcţiuni : •ice acţiune mare, dragostea rfe'«JU-după iclum ne-ar proba istoria po- ^

dreptate. In mâinile generaţiilor de azi Şi mai ales a administraţiei ro-este depusă întreagă comoara sufleteasca m&neati, istorie d^ tiranie, adeseori

* • • . . . gjsoxujgig, după lege, de conrupţie şi des­trăbălare, care a ţintuit pe loc, a, dat îndărăt sub toate aspectele această binecuvântată ţară româneasteâ.

Nădejdea de îndreptare şi regenera­re a păturii ,,sus puse" — a clasei de guvernare — sclerozată în păcate şi roasă de imoralitate şi desfrâu, nu poate veni, în primul rând, decât delà ctfasa rurală, delà ţărănime.

Ţărănimea română luminată şi or­ganizată politiceşte, ajutată economi

a neamului nostru, care ne-a ridicat h rangul unui popor mare. Am săvârşi o crimă faţă de trecut şi faţă de jertfele marilor noştri înaintaşi, dacă această co­moară a virtuţilor noastre româneşti şi a moşiei mărite, nu o vom şti păstra.

Noi vrem ca virtuţile cari ne-au dus ta izbândă şi naţională şi politica sa fie ave­rea şi patrimoniul sfânt al fiecă­rui suflet tânăr românesc. Tradiţia lor delà sate ca şi în acel delà oraşe. Vrem ca să fim cu toţii demni de izbânda

altcum există o dreaptă şi constată o-! rânduire, care să menţină un echili­bru de bun simţ peste tot.

i Ţara aceasta a făcut delà 1830 în-; coace, de când a intrat în legatari mai strânse cu statele apusene civi­lizate, vădite progrese, iß a realiza* cele mai îndepărtate postulate naţio nalo N'a încetat insă să sângerez'* încontinuu de plaga imoralităţii pu­blice, moştenirea cârmuirei fără ird< mă şi suflet a fanarioţilor, cu care ne-a bătut Dumraeizeu şi slăbiloiuuea

[noastră. Lumea aşa se esplică, de co în pună ascendenţă naţională şi £L

'nanciară, la 1907 izbucneşte revote ţârăniimei, ca in cele mai negre vre muri ale iobăgied.

j Asanarea morală a vieţii publice, prin introducerea umed severe disef-pJdna mai ales în mânuirea banului pu-bun, a rămas sä fie ultimul „punct" de realizat din programul: national Şl cred că guvernul Manlu este emana­

re am câştigat-o prin păstrarea ei. Vrem |c«Ş*e cât mai neîntârziat, prin orga-ca organizaţia tânărilor să fie zidul pu­ternic prin care nici un asalt al duşma­nului nici un vânt al discordiei să nu poată străbate pentru a ne slăbi.

De acea cu gândul la trecutul mare al înaintaşilor noştri şi cu speranţele in vii­torul ce trebue să răsară mai bun din munca noastră a tuturora, nu vă pot zice decât cu hotărâre înainte!

ASISTENŢA... Intre numeroasa asistenţă am re-

jmarcat pe: domnii miniştri V . Ni-

mul ei de manifestare sc<âală*poldtică care-i singur partidul naţional ţără­nesc, laceastă ţărănime este menită să devie factorul regenerator şi elementul de control cel mai autorizat al politicii românieşti.

Ajctum zece ani, prin glasul şdi acţiu­nea energică a învăţătorului ţăran de­là Muscel, ajutat de mai toţi colegii lui şi de atâţia buni români, s'a în­ceput opera de redeşteptare şi organi­zare a ţărănimii, din vechiul regat ; s'au alcătuit acele batalioane de „ţ&-

poziţiea culcerită de partidul naţional ţiunea acestei strădumţi â neamului ţărănesc în conducerea statului nos- românesc. însăşi persoana primului tru, trebue făiouită prin chiar organd- niinistru, cu aureola cinstei şi a drep-zarea partidului însăşi : (trezirea la taţii, este simbolul acestor aspir a-viaţa cea nouă a întregei suflări ro- ţiuni. mâneşta : şi aceasta trebue înoepută . In această ordine de ide^ consta-ou tinerimea română, viitorul acestui ,tăm cu o plăcută surprindere, că dia-neam, trebue luminată depe acum a- tre toţi membrii guvernului, dl minis • supra problemelor politice ; trebue să înţeleagă aceşti electori sau viitori electori că o ţară are guvernul pe oare îl merită ; guvernarea şi contro­lul în guvernare, hărnicia, priceperea şi omenia în guvernare este în funcţie de conştiinţa politică, cetăţenească a locuitorilor sau mai bine zis a alegă­torilor acelei ţări.

,,Tineretiuil ţărănist" din Regat „Chemăriştii" din Ardeal cu „Cetele de voinici" delà Blaj, pe cari le-am răzut şi admirat dumineca trecută,

tru Madgearu a simţit mai bine pulsul neamului, şi în cele câteva luni de guvernare ce s'au scurs, a câştigai dintr'odată inimile ardelenilor. Iată' un ministru, care ştie ce vrea şi to~ făptueşte ce vrea. Un adevărat oax în pustiul acesta al compromiselor şl voinţelor frânte ce-1 oferă ţara româ­nească. Din primul moment ce şi-a luat în primire departamentul a pus în aplicare întregul său program e»»-nomic şi industrial ce este şi al ţării,

(Cootànuaro pe pag. 6.)

© BCUCluj

frage'S

. (QttafcBlwaire «tepe p^g> 5.) ajttùt alei*fc emboiStforl vred i^jp^egAtilţl &ca dé pé vrernei, opo-

n'a'Wmtm á l é i flu ráofiaeot ttt-

vechiului regim, a refuía* net in-i înalte §d prüalenectó pentru

4eciháe*o&tl, m'a bruscat rom&nisniu <Ksa provî&càiïe étópite, de uniie ţi-a aproţftoat mm (apreciat spocial&it în pro­blema dáíMlá a gazului metan, etc.

Dar mai ales & s tors admiraţia ţârii ftfjm pornirea sa arhangeuca de a pu-rífioa medália vätios din jurul M . Oeee cè miniMul Mad&earù. a reuşit sä facă tó «âterau zŞfe ia d^ârtamentiil înft «noii* al <^mnmica.ţiiior, unde corabia

fmtNBţse mmsA < 4 s j ? « P W . í í M P f » Nfcrţoni mu ,ge mai joM* e a e f a & l a i e e a » * * datojóe. Swbarii ă ou m e s c h i n ? justílöicari I Tiara taşteapta, înainte de îmibunatăţairegii situaţiei, economice,, ça să poată respira un aer miad sănătos, demmfeatat. Până atunci nici soarele n u ívta1 aveai p u t e r e pe acest pete» de p ă m â n t puisred, nici recolta r w e e va p u t e i a dezvolta !

Dacă n'ar fi pretenţioşi, aim cere d4ui prarnnrniinjisitru, să-I perimleize pe dl M a d g e a r u la încă câteva mimlatere u n d e nu vedem mana energie !

S i t u a ţ i a .

Scrisă pentru voinicii chemărişti.

,Ce e nou"? „Ce e nou"? întreabă prietenii círid te întâlnesc Ca în timpul opoziţiei ! Mulţi, foarte mulţi, încă. nu au trecut prin schimbarea pe •are ţi-o recere, trecerea din opozant la guvernant.

. L'è Va&pund: „nou? nimic, căci fâ guvern pot fi numai suprize dar nu p u t e ţ i : jPefltruçâ cei delà guvern ştiu toate ce se scriu cu întârziere prin ga­ieté, mai de vreme ; deci noutăţi sunt numai în opoziţie".

La acest răspuns primesc întrebarea: „care este situaţia"? AH, situaţia? politică, economică etc. ? da am să o dau mai jos pe scurt S'âu împlinit cinci luni scurte delà venirea în fruntea ţ ăr i i a partidufti.

^ţional-Jărănesc şi tptuşi celor cari nu-şi mai pot bate joc de ţară, şi naţiunei àzi, Je pare că ar fi trecut cinci ani lungi decând înţelepciunea Regenţei şi ^Înţa poporului a, adus pe dl luliu Maniu la cârmă. Şi cu drept cuvânt, pentrucă acest guvern a făcut în cinci luni mai mult ca toate guvernele laolaltă în zece ani.

1. Decând trăiesc Români pe aceste plaiuri, nu au fost în vechiul Regat şi nici în Ardealul stăpânit de Unguri alegeri libere cum le-a făcut guvernul Maniu.

2. Liberalii şi averescanii au fugit prin toate ţările cinci ani după un mare împrumut şi n'au reuşit, noi 1'am primit în trei luni, pentrucă străinătatea are încredere în gospodăria noastră.

3. Am început să schimbăm toate legile cari nu sunt bune : a) prin legea jandarmăriei am redat adevăratelor meniri : pe cei ce au

*ost degradaţi la rolul de păzitorii hoţilor de urne, am dat ţării: adevăratul ianaarm roman, care să fie păzitorii oamenilor cinstiţi şi spaima hoţilor.

b) Legea minelor dă posibilitate capitalului străin să vină în ţară şi să ne ajute ca să punem în exploatare bogăţiile noastre. Căci în zadar avem aur şi Detrol în pământ dacă oamepii mor« de foame şi dacă nu ne folosim de bogă­ţiile acunse. Dictonul liberal „prin noi înşine — pentru noi (liberalii) singuri", seamănă cu fabula broaştei care voia să înghită un bou.

c) legea nouă pentru comercializarea bogăţiilor noastre măreşte posibili­tatea de colaborare între capitalul străin, braţele româneşti şi avuţia noastră :şî6a servi la uşurarea (raiului,în aceasta ţară.

Capitalul (banii) joacă în viaţa unui Stat rolul benzinei la automobil : po|i avea un automobil cât de scump şi frumos, cu un motor cât de bun, dacă nu ai benzină automobilul stă.

d) In câteva luni se vor mai vota legea reorganizării poliţiei, legea des-cenţralizăriii <— ca să nu trebuiască să fugi pentru toate lucrurile mărunte la Bucureşti — legea drumurilor şi multe altele.

4. Ceeace este poate ş i mai important este că am luat măturoiul şi scoatem din greu gunoiul din ogradă pe care stăpâni negrijitori (liberalii) şi slugile lor leneşe (averescanii) l-au lăsat să se adune ca un munte.

Cei prinşi cu fraude sunt aspru pedepsiţi ; la Târgu-Mureş, la Bucureşti, la Galaţi; încetul cu încetul se va curaţi administraţia de bandele bineorga-nizate a jefuitorilor averii publice.

Ş i pe lângă toată munca această constructivă avem timp să şi adâncim organizarea tineretului chemărist în gloate de voinici, ca să creştem urmaşi demni pentru partidul naţional-ţărănesc. Cu elan şi entuziasm de nedescris se înrolează tinerii intelectuali şi ţărani în rândurile noastre, aşa că în curând vom dispune de întreg tineretul sănătos ş i activ al acestei ţări.

Asta se întâmplă în tabăra noastră, a celor delà guvern, să vedem ce fac cei din opoziţie:

Marele istoric, d l Nicolae lorga, se menţine în atitudinea sa patriotică. Prin discursurile saledin Cameră, laudă ce este de lăudat — în faptele gu­vernului — dă sfaturi, ş i critică sincer când ceva nu este aşa cum D-Sa îl crede de bine. Obiectivitatea ş i sfaturile acestui mare român nu pot decât să lumineze calea noastră.

Liberalii sunt în vecinică regrupare. Parcă îţi aduci aminte de comuni­catele Höfer din război : „armatele austro-ungare s'au retras victorioase 1 0 0 klm. sunt în plină regrupare pentru a da lovitura decizivă inamicilor".

Să le lăsăm timp — lung — pentru acea prea necesară refacere morală ş i organică, ş i le dorim să adopteze ş i mentalitatea spiritului nou pe care îl vom stabiliza — prin orice mijioace — în această ţară. Avem însă o mare nedumerire : cu tineret entuziast ş i salariat cu same fixe lunare, îţi măreşte re­gistrele dar nu puterea. Idealismul a părăsit pe liberali, orice partid fără idea­lism, fără putere de jertfă este sortit pieririi întocmai ca ş i acel conglomerat de foşti marghilomanişti, foşti liberali, foşti naţionali ş i foşti ş i viitori candidaţi de puşcărie, numit ş i partidul poporului averescan. jCe au avut mai bun a plecat delà ei,* alegerile a separat pe Don Quichotte Averescu de servitorul său 'Sáncho Pânza Goga; unul se sbate la Senat altul la Cameră ca peştele pe uscat în speranţa că li se va apropia apa liberală.

Aelit.

M O Ţ I I .

Drumul şttWtta m mfchtife W litn-t $ m \ de mâirfl, ce t o î ' c ă ftteau s l r Ä , cit râufetul, ce se Scurgea

alături .sa-şi ţ f o a t ă fredona murmurul ttë&Aerft dé nîme. Nimic rin con­turba Iniştea seducătoare a ţinutului, doar freamătul frunzelor şi ciripitul pa-feïflof seamdàu ritrmâi mistica linişte a naturii. Totul se confundă ÎriVo per­fectă armonie. Răpiţi de farmecul ofe­rit de pitorescul peisâgiilor regiunii înairitàth a lene în adierea plăcută a víntüiui. Eram Ia distanţa de vr'un tóiornetru de călări, când liniştea mor­tala fu şir'etăiafă de un dulce şi sonor süttet, ce se répeitâ. Era sunetul tülne-cului. Era sunetul aceluiaşi tulnec, prin care nbrèd şi Iancu. îşj mobilizaseră moţiiJpr.pentru lupra natfôhdla. late ce trezi m mirie farmecul aulcè al tuï-necúlüi.yHórea, Cloşca, Crişan, Iancu cu mprjw. ïor mândri şi vânjoşi ca bra­zii codrilor, cu luptele lor eroice şi le­gendare, cu sacrificiul lor de mucenici morţi pe altarul dragostei de neam, limbă şi lşge.

Cu intuiţia clipei văzui figura legen­dară a lui Horea, îmbrăcat în straie moţeşti stând înaintea împăratului din Viena, comunicându-i hotărârea fermă ca prin vitejia moţilor săi să pună ca­păt împilărilor şi să elupte libertatea lor. II văzui în fruntea moţilor răscu-lându-se contra asupritorilor, după ce primise încuviinţarea împăratului prin cuvintele: „Tuht ihr das!" Il văzui sfărmat în roată împreună cu tovarăşul său. Văzui dealul „Mesteacănului" de lângă Ţebea, negru de moţii Iui Iancu, gata a porni la luptă, iarăşi pentru neam şi lege. Văzui lupta delà Mări­şor. Văzui trupurile alor 45 moţi ar­zând pe rug lângă Huedin, răsplătind astfel fiinţa lor de Români adevăraţi. Văzui flacăra arzândă a candelei iubirii de neam şi lege. Văzui întruchiparea virtuţilor şi vitejiei româneşti. Văzui moţii de eri.

Zic moţii de eri, deoarece pe cei de astăzi, par'că i-am dat uitării. Este nespus de trist şi dureros că numai atunci ne aducem aminte de moţi, când stăm de vorbă cu trecutul. Numai când momentele reclamă exemple evocatoare

dl erbfcsm, ftonî^sţie, jertfă atinsă cu irfSbSSrtfS şi fără pttteaplîţire pé áltarut iffiïrii lie neam, numai atunci ne vine în minte Că ävem moţi, urmaşi ai ace­lor, cári án excaàt îh atari-virtuţi. Alt­fel Sărmanul moţ dat uitării, e lăsat — fără nici o remuşcare 'Sufletească — pradă refrenului: „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă 'n poartă*!

„Pefrt&nt omnia, justiţia opportet fieri". Da. Acesta este imperativul ca­tegoric, peste care nu se poate trece. Moţilor trebue să li se facă dreptate.

Nu numai jertfele înaintaşilor lor aduse pe altarul patriei reclamă ace­asta, dar o impune situaţia lor deplo­rabilă, în care se găsesc.

Creiarea de comisariate speciale pentru moţi — ca atare — nu soluţionează chestia, ci dispoziţii şi fapte izvorife din curata convingere şi voinţa de a ajuta de fápt moţii. Urmaşii lui Horea şi Iancu nu pot fi lăsaţi muritori de foame, nu pot fi lăsaţi cerşitori în Ro­mânia mare, care în primul rând este al lor.

Guvernul nostru a proectat înfiinţarea unui comisariat al moţilor, realizându-1 credem ca de fapt va şi lua măsură pentru ameliorarea situaţiilor. Cerem cu insistenţă fapte în chestia moţilor.

Cerem, ca prin mijloacele legale, ce-i stau la dispoziţie să tranşeze în mod echitabil, legal şi tot odată şi naţional spurcata chestie „Tischler", Să se an­cheteze, cari slujbaşi ai statului — fiind trimişi Ia faţa locului — au făcut re­ferate false pentru a proteja pe fostul zdrenţar Tischler în defavoarea mo­ţilor, şi aceşti slujbaşi despoiaţi, de simţul naţional şi moral să fie deferiţi justiţii. Pădurile răsărite din stropii de Sânge vărsat întru apărarea dreptu­rilor româneşti de către înaintaşii mo­ţilor nu pot fi atribuite lui Tischler, ci numai moţilor, ca moştenitor legali ai acestor păduri.

Numai dupăce moţilor li se va face dreptate îşi vor recăpăta liniştea de veci sufletele lui Horea, Iancu, şi a celor­lalţi mucenici morţi în" lupta pentru apărarea şi dobândirea drepturilor ro­mâneşti.

Alhor.

Scrisori delà Redacţie. Rubrică permanentă condusă de redactorul nostru special Jutankamen.

OKFERILA PANDAGHE -- com. Cioc- pidjecizicàme. Se înfMmţează serviciul co-neşti-razna. Ba da. Am oomipus şi eu o- municaţiei P© plute. ríwiiiuá de vajră. Noul mers al •trenurilor ; Prima plută ce va porni va fi costial-eu — în toata mea înţelepciune — Inam taaroa plută „Vestitorii liberali", a doua contemplait în felul următor. Iatâiu voi „Fiţuica Naţiunea Cluj". Contrai celei coordona <^mruniioatàa adriană şi cea ma- maii desăvârşite atenţiuni sa peraonaiiuilul rditamă p t a cu serviciul de „pompess fu- dala „mâncare", nu s'a putut evita marele nebress". Voi boteza diversele tremuri, deziasferu al vasului „Biruinţa" care s'a vapoare şi aeroplan© civile, cu nume lua- 'eciufundat ziiua'n amiazi Nici un mijloc iţe idin rândiurdile maaarilor noştri bărbaţi die salivare nu 1-a putut scăpa. Contra tor-de »tat (în picioare) încep : Trenul „Mo- pilorul „Poetul autor a Pătimerei Par­um" pleacă şi soseşte precis ca'n tot- j thlulm Poporului" lăsat în largul mării deauna. T r e n u l „Ing. Teodor eseu" pleacă de întreg personalul de serviciu, va ră-deiinSitiv din halta Cal. Griviţei spre Pe- j mânea, pe veci pierdut. Aeroplanul civil troşama, acum pentru ultima dată. Rapl- „Salvatorul Neamului Petre Papacostea" ( M „Alevra" oiu se ştie când a plecat ! va fi predat statului livrant — Bulgariei ori când va püeca, la. ori ce caz viteza tre- \ — ne coreeponsând românilor. In schimb ouOiud a iost accelerată de contra-trenul \ traocuâ întreg va fi deservit de spUemdi-VirgUică Madgearu. — Acceleratul „Po-Jdul aparat — fabricat în totregime în pa Siringă" a fost transformat în simplu ;Ţară : aeroplanul partidul Naţional tren de persoane. — Expresul lurdan este j Ţărănist" având escală în toate oraşele

Imereu împiedicat de admiratori şi contra- .satele şi cătunele româneşti. Zborurile de 'admiratori, — aşa că-i foarte nebulos ora-1 pOlftcene şi cele cu caracter... mistic vor riul ihii de plecare şi sosore. In Ardeai j f i organizate cu priceperea-i binecunos-îtutimpinând mari zăpezi, stă pe Joc me- 'cută de dl Lichea Tancred. Nefilnd mulţi reu. A fost îndreptat spre ruta Moldova. [ pasageri însă, linia se desfiinţează.

CEL MAI POTRIVIT mijloc de reclame comerciale, este ziarul „CHEMAREA." E! este citit de ZECI DE MII de cetăţeni. Prietenii noştri ne citesc din plăcere, ad­versarii politici de teamă, lumea neînregi-atentată In partid politic, ne citeşte pen-tmcă ştie că în ziarul nostru poate afla Înalte lucruri interesante." Fapt e că şi unii şi alţii citesc ziarul „CHEMAREA" delà ALFA şl pâtia la OMEGA. Nu se ponte Imagina, 'Aici o altă Investire niai rentabilă deci,

pentru un om de afacere, ca strecurând reclama lui sub ochii scrutători ai cetito­rilor noştrii. încercaţi cât timp, IN SCOP DE INTRODUCERE, timp de câteva luni avem TARIF REDUS. ADRESA: Ziarul Chemarea, Serviciul Anunciurilor. Str. Regina Maria No. 4. Tipografia Naţionale.

Trenul de marfă (ordinară) „Partidul Po porului" nu va mai fi pus în circulaţie. La fel nu se va mai 'deschide nici aviatt-nia Bucwestó-Ciucea ; ea va fi înlocuită cu Inia Ciucea-Budapesta. Trenul „Vln-tilă Brătianu" va fi împins pe önia de garaj Mlhăeşti. Manevrarea trenurilor o va face mult timp şeful staţiei „Romă-rda", dl luliu Maniu.

Ce priveşte circulaţia în internul ora­şelor şi satelor, în acest scop se vor or­ganisa cures uri teoretice pentru a de­monstra cum nu-i permis să se organi­zeze servieiiuO,1 de autobuze. Prelegerile vor fi ţinute ide societatea de autobuse „Rapid" din GLuj, care a icBat dovadă că în aceasta direcţie e tare.

DIMTTRIU CLUJ. Telegramă. Nu ore-Se înfinţeaiză un nou tren : electric : ^ intervenţiile făcute au cauzat tăcerea

„Expres Rapidul Chemarea". Acest tren va fi compus din vagoane asortate cu mare îngrijire şi va circula pe întinsul Ţărei înitregi. OiariuJ lui a fost stabilit in 1926 cu ocazia punerei în circulaţie a trenului „Friptură bună si gustoasă" des­fiinţat în 1927. „Expres Rapidul Chemia-rea" pleacă şi soseşte ou cea mai mare

mea ;din numărul de faţă, chiar acum când paşaportul îţi este gata deja Adm. Fin. Cluj. La revedere pe două coloane în numărul, viitor. '

Redactor responsabil:

Dr. A. T. MUREŞAN

Tipografia Naţională S. A., O i i ] , Str. Regina Mafia No. 36

© BCUCluj