Mi-a intrat Neptun în casă

De când a început anul, sunt bombardată de tot felul de voci hotărâte care-mi spun că Neptun, stăpânul zodiei mele, a intrat în casa mea și că trebuie să fiu foarte atentă pe unde calc, să nu dau de vreo strachină. Ba apare câte una pe la televiziune care-mi sugerează să las mofturile la o parte și să fiu mai diplomată, că anul acesta e un an-tampon; ba vine alta, de la concurență, și mă trage de urechi să nu-l ignor pe Făt Frumos care stă și mă așteaptă după ușă, că 2015 e un an-prag în viața mea.

Păi, da’ cum să vă spun, dragele mele?! Hotărâți-vă și voi... ori e tampon, ori e prag? Ori îmi iau absorbante cu mai multe perechi de aripioare, ori îmi schimb ușile de prin casă? Puneți-vă și voi de acord când scoateți un porumbel pe gură. Că nu știe prostimea ce să mai creadă!

A existat o perioadă când eram prietenă cu astrele. Citeam horoscopurile din reviste, prin adolescență, și credeam cu tărie în cele patru rânduri pline de roz și sclipici. Credeam când îmi spunea că o să primesc o bomboană de la Costel, dovadă clară de dragoste eternă; credeam când îmi spunea că o să alunec pe gheață și o să cad. Credeam în așa hal încât, dacă nu alunecam toată ziua, dădeam cu stângu-n dreptu și tot aterizam cu fundul în zăpadă. Să nu cumva să supărăm astrele! Astrele au întotdeauna dreptate...

Asta până când într-o zi, veselă nevoie mare, mă duceam în spatele liceului, să mă întâlnesc cu al meu iubit, la o țigară. Eram atât de fericită de ceea ce-mi spusese cititoarea-n astre și anume că dragostea noastră va crește într-o zi cât alta-n o sută, încât era să-mi înghit limba când l-am văzut pe el explorându-i cavitatea bucală unei tipe de-a XI-a. M-am uitat spre cer și am zis „Neptuneee, nu asta ne-a fost înțelegerea!”.

De atunci n-am mai crezut!

Nici în Urania, nici în Mariana, nici în Lenuța, nici în toate câte or mai fi, împrăștiate pe la toate emisiunile TV, fiecare cu discursul ei, fiecare cu promisiunile ei. Apăi, dacă era să mă iau după toate mândrele acestea, anul trecut, acum trebuia să fi fost operată de vreo 3 ori, căsătorită minim de 2 și să mă șterg, zilnic, la poponeț, cu bancnote de 100.

Aș vrea măcar o dată în viață, să ne revoltăm toți Peștii, toți Vărsătorii, toți Taurii etc. și să le luăm de urechi pe stimatele cititoare-n astre: ”Am evitat călătoriile, fată. Am făcut investiții pe termen lung și am evitat și speculațiile. Dar erotismul n-a ajuns deloc la cote maxime în luna iulie! Ba chiar fu sub nivelul mării!”.

Iar acum spuneți voi, belvișori și belvuțe, cum vă înțelegeți cu Măria Sa, horoscopul?