Universitatea Dunrea de Jos

Metodologii i mijloace instructiv educative moderne

Metodologia didacticadesemneaz fie combinaia mai multor metode prin care se realizeaz efectiv actul educativ, fie "teoria care sudeaz ntre ele aceste metode, o anumita concepie pedagogica, proprie epocii si scolii" (I. Cerghit, 1982). Este "teorie si practica a metodelor de nvmnt, tiina care se ocupa cu definirea, clasificarea si valorificarea sistemului metodelor de nvmnt, bazate pe o concepie unitara despre actul predrii si nvrii, pe principiile si legile care stau la baza acesteia" (M. Ionescu, V. Chi, 2001, p.127).Diversificarea situaiilor de instruire a dus, n timp, la diversificarea metodologiei didactice; "coala de astzi se declara n favoarea diversificrii si flexibilizrii metodologiei de instruire" (I. Cerghit, 2001, p.64), ceea ce conduce la extinderea ariei problematice a domeniului; criteriile de clasificare sunt foarte numeroase si autori diferii adopta una/alta dintre variante. Le vom enumera pe cele mai frecvent citate n lucrrile de didactica reprezentative (M. Ionescu, V. Chi, 2001).

Tendinele actuale n perfecionarea metodologiei didactice

Pedagogii au fost preocupai permanent de perfecionarea metodologiei didactice, din raiuni dictate n primul rnd de evoluia societii. Termenul "perfecionare" desemneaz mai multe aspecte: reconsiderarea metodelor tradiionale si adaptarea lor n raport cu "atributele (tot dinamice - n.n.) specificitii populaiei colarizate" (O. I. Pnioara, 2001, p.103), preluarea unor metode din alte domenii si adaptarea lor la specificul educaionalului, conceperea unor metode noi de instruire-educare. Evident ca acest efort este - cel puin practic - eficient doar din perspectiva abordrilor sistemice a elementelor procesului instructiv-educativ.

Perfecionarea metodologiei didactice trebuie sa fie realizata, mai ales, respectndu-se principiile didactice. Individualizarea si diferentierea, activizarea si participarea/implicarea constienta n nvatare (care trebuie sa devina autonvatare) sunt criterii care nu pot fi eludate.Activizarea, spre exemplu, este o tendina dominanta n procesul de perfecionare metodologica, ea reprezint "o suita de aciuni de instruire/autoinstruire, de dezvoltare si modelare a personalitii lor (celor care nva - n.n.) prin stimularea si dirijarea metodica a activitii pe care o desfoar" (M. Ionescu, V. Chi, 2001, p.135).Aceste aciuni vizeaz:

-stimulareasi cultivarea interesului pentru cunoatere;

-valorificareainteligentei celor care nva (si a celorlalte funcii psihice implicate n nvare), prin efort propriu;

-formareasi exersarea capacitilor de nsuire a cunotinelor;

-formareasi exersarea abilitilor de orientare autonoma n probleme practice;

-cultivareaspiritului investigativ.

Activizarea eficienta presupune: pregtire psihologic (specific) pentru nvare, controlul si prevenirea surselor de distorsiune a comunicrii didactice activizatoare, organizare si desfurare raional (pe principii psihopedagogie)anvrii.

Dintre metodele cele mai activizatoarebazate pe interaciune educaional, enumerm: brainstorming (metoda asaltului de idei), tehnica electronica de brainstorming, brainstorming-ul personal, reuniunea Phillips 66, controversa creativa, tehnica focus grup, ascultarea interactiva, tehnica "acvariului" (fishbowl) si rezolvarea creativa de probleme (problem Solving) - varianta a "rezolvrii de probleme" (I. Pnioara).

Brainstorming-ul(sesiunea de brainstorming) presupune: reunirea unui grup preferabil eterogen de 5-12 persoane care timp de o ora dezvolta ct mai multe idei pe o tema; ideile pot fi emise n trei maniere:

a) calea progresiv-liniara (ideea evolueaza prin completarea ei pna la "solutia" problemei);b) ideea se obtine prin analogie sau prin aparitia unei idei noi, opuse celei initiale/generative;c) o cale mixta: ideea poate dezvolta simultan solutii complementare si solutii opuse ei.

O "perioada de incubare" (reflecie, evoluare, selecie a ideilor si soluiilor; grupul evaluator poate fi compus din aceleai persoane care au emis ideile sau din alte persoane (pedagogic, este util ca acelai grup sa emit si sa evalueze ideile); este favorizata, astfel, dezvoltarea gndirii critice. Sesiunea de brainstorming trebuie sa respecte cteva reguli: toate ideile sunt "cunostinte", nici o sugestie nu se critica, membrii grupului vor fi ncurajati sa construiasca pe caile altora, ideea-finala e "produsul" ntregului grup, toti membrii grupului participa la discutii, calitatea e mai importanta dect cantitatea.Grupurile electronice (indivizi care sunt n contact doar prin reea electronica) elimina unele inconveniente; participanii nu sunt "fata n fata", dispar barierele de statut si sustragerea de la efort. Aceasta favorizeazatehnica electronica a brainstorming-ului (mai relaxanta relational). Va sugeram sa reflectati la dezavantajele pe care le poate avea aceasta varianta (moderna, preferata) a brainstorming-ului.Brainstorming-ul personal presupune reunirea unui grup de 15 persoane care se mparte n 3 grupuri de cte 5 persoane (se formeaz 3 microgrupuri de brainstorming); o problema majora se divide n 3 cazuri de discutat; fiecare grup i propune unul (sau i alege fiecare grup cte unul); n prima etapa grupurile realizeaz un brainstorming tradiional; la un moment dat grupul 1 se oprete si se divide n 2 subgrupuri care se distribuie n celelalte grupuri de cte 5 membri (grupuri care fac n continuare brainstorming tradiional); membrii grupului 1 continua personal sarcina (ei trebuie sa elaboreze un scurt material n ceea ce privete discuia lor pn la momentul respectiv; simultan asculta discuia din grupul n care au fost repartizai putnd chiar interveni n discuii; "produsul" lor personal va fi influenat de mobilitatea lor); Se continua: grupul 2 este divizat . apoi grupul 3. Se realizeaz, astfel, posibilitatea unei asociaii largi de idei dar si dezvoltarea unei perioade de incubaie a ideilor, restructurarea perspectivelor, sistematizare etc. n plus se realizeaz remotivarea pentru discuii cnd s-a atins punctul de saturare (fizica, psihica).

Reuniunea Phillips 66este o metoda de tip brainstorming care implica un numr mai mare de participani (30-36 de persoane grupate cte 6); se pare ca e foarte utila metoda n educarea adulilor. Grupurile sunt conduse de "un conductor de discuii" (moderator) si i desfoar activitatea pe 3 coordonate: pregtirea, desfurarea si valorificarea produciei de idei. Reuniunea se ntinde pe doua ore si presupune doua faze: discutia pe grupe si dezvoltarea n plen.Discuia pe grupe ncepe dup precizarea problemei; grupul are un minut ca sa-si desemneze liderul si eventual un secretar de discuii (care sa consemneze ceea ce se discuta); grupul dezbate problema timp de 6-12 minute (fiecare membru trebuie sa se implice; este foarte importanta activizarea fiecruia); liderul trebuie sa fie moderator nu dominator; poziia (spaiala) a liderului este foarte importanta (se pare ca aezarea lui undeva ntr-un "colt" al slii e foarte avantajoasa relaional); favorabila este poziionarea grupului n forma de "U", cu liderul plasat "pe bucla literei".

Dezbaterea n plen este reuniunea propriu-zisa si debuteaz cu expunerile liderilor; interveniile sunt libere; se realizeaz selecia si ierarhizarea soluiilor. Evaluarea generala a ideilor este realizata de ctre profesor; el sintetizeaz informaiile si susine motivaional interaciunea participanilor.

Controversa creativeste o metoda apropiata de reuniunea Phillips 66; impune timp; ea presupune divizarea grupului de lucru n microgrupuri a cte 4 persoane; n fiecare, 2 dintre membri trebuie sa susin cu fermitate o poziie ntr-un caz controversat; echipele se afla n evidenta opoziie si concurenta (e ncurajat spiritul de competiie si e susinut implicarea profunda, completa). Ideea de baza a metodei este "dezvluirea integralitii unui fenomen prin articularea elementelor componente ale sale, aflate de multe ori ntr-o aparenta opoziie. Este necesara o prealabila explorare a problemei si posibilitilor ei argumentative.

Conductorul activitii cere susintorilor unei poziii sa se retrag si sa se reuneasc n grupul "pro"/"contra"; ei discuta si revin n grupul de controversa. A doua zi, grupurile se refac si cei 4 membri i prezint poziiile; fiecare prezentare e nsoit de luarea notielor (pentru a marca argumentarea, a putea pune apoi ntrebri .); dup ce toi i-au expus prerea si au fost chestionai de ctre ceilali, fiecare se retrage si se pregtete pentru "punctul de maxim interes" - inversarea rolurilor. Cei care au fost "pro" devin "contra" si invers. Toate argumentele avansate se pot utiliza n controversa. Ideea este ca demersul sa fie nnoit. A treia zi amndou echipele i expun noile poziii nsoite de argumente noi si vechile argumente exprimate din perspective noi "reflexia n oglinda" - fiecare i asculta propriul discurs realizat de altcineva, dintr-o alta perspectiva.Se ncearc apoi realizarea unei perspective comune n grupurile de ctre 4 persoane. Concluziile se comunica "n plen". Se poate, astfel, descoperi ca "fenomenele se compun din mai multe adevruri, uneori contradictorii ntre ele; la un nivel superior vor caut ntr-un fenomen perspectiva holistica cea care sa conin toate aceste perspective" (I. O. Pnioara, 2001, p.118).Tehnica focus gruppresupune o discutie focalizata ce tinde sa ofere ct mai multe variante, informatii despre o problema/tema. Tehnica si poate propune sa dezvolte consensul de grup sau dimpotriva. Ideea centrala este de a "colecta" date si de a urmari constituirea "opiniei de grup". Participanii i pot modific sau schimb radical opiniile. Este important sa se foloseasc un numr suficient de grupuri. Tehnica presupune o planificare a studiului - n prealabil se stabilesc scopul, ntrebarile (desi trebuie sa para spontane). Un rol deosebit revine moderatorului (care trebuie sa-si construiasca o conduita reverentioasa si deschisa, calda, colaborator permisiva dar ferma).Se poate lucra n doua moduri:a) cumulativ: grupurile discuta liber, pna ce fiecare epuizeaza subiectul; pe masura ce fiecare grup termina, concluziile sunt prezentate celorlalte grupuri;b) contradictorii: discutiile sunt transformate n "controverse" de persoane n prealabil instruite pentru a fi "contra" si care sunt introduse n grup (fara ca ceilalti membri sa stie despre acest rol). Este evident ca sunt dificultati; toate metodele bazate pe activitate de grup au aceasta particularitate. Dar este o metoda complexa si eficienta pentru ca: reuneste/apropie participantii ntr- un grup natural (influentele vor fi puternice); dezvolta placerea/interesul pentru discutii; impune climat pozitiv si induce o maniera pozitiva de focalizare pe o sarcina. Ascultarea interactiva valorifica rezultate obtinute n cercetarile privind comunicarea; ascultarea este un element "personalizat" al comunicarii subiective; ea este "activa" (n sensul traditional) si dezirabil interactiva (adjectivul subliniaza perspectiva dinamica, transformatoare).Tehnica "acvariului" (fishbowl)presupune extinderea rolului observatorului n grupurile de interaciune didactica. Scaunele din ncpere se aeaz sub forma a doua cercuri concentrice nainte ca studenii/elevii sa intre n ncpere.Ei i aleg apoi locul preferat. Cei din cercul interior primesc 8-10 minute pentru a discuta o problema controversata (n prealabil au completat jurnalele de activitate cu rspunsuri la anumite ntrebri legate de tema); n discuie, clarifica si consolideaz; discuta aprins pe baza unor reguli evidente; orice idee trebuie susinut de dovezi; sunt de acord cu antevorbitorul si aduc argumente suplimentare; daca nu sunt de acord, argumentez poziia mea. Regulile pot fi extinse de comun acord. Cei din cercul exterior, ntre timp, asculta ceea ce se discuta n cercul interior; fac observaii (scrise) referitoare la relaii, consens, microclimat, conflict, strategii de discuie; ei completeaz nite fise/protocoale de observare, specifice. Apoi studenii i schimba locurile (cercul interior trece n exterior si invers) - rolurile de observator/observat se inverseaz. Este indicat sa se abordeze, n discuie, o alta tema/problema. Rolul profesorului poate fi foarte variat: observator, participant, consultant, suporter, arbitru, reporter, ghid etc.Tehnica are, prin urmare, infinite variante. Ea reprezint avantajele: mbina elemente din "tehnica mesei rotunde", dezbatere, panel formal, forum, simpozion; asigura un mediu controlat dar dinamic de discuie; permite schimbarea "programata" a perspectivei asupra rolului unui membru al grupului.

Rezolvarea creativa de probleme (problem solving)este o metoda cu origini n gndirea antica si cu suporturi moderne n teoriile/cercetrile lui J. P.Guilford, E. P.Torrance (cu privire la gndirea divergenta si creativitate). Contributiile lui A. F. Osborn au fost decisive pentru conturarea clara a fenomenului "problem solving".

Rezolvarea creativa de probleme (R. B. Noller, A. M. Biondi; O. I. Pnisoara) implica parcurgerea a apte etape:

- descoperirea necesitii de implicare (O.I.Pnioara considera esenial aceasta etapa; el a introdus-o);

- descoperirea "dezordinii" (se accepta provocarea si nu se cauta imediat solutii);- descoperirea datelor (acumularea de informatie initiala - cunostinte, impresii, emotii, ntrebari .);- descoperirea problemei ("a situatiei", a structurii problematice);- descoperirea ideii ("cum solutionez?"; "ce fac cu problema?");- descoperirea soluiilor (prin compararea alternantelor, opiunilor, punctelor tari/slabe, selectare si decizie);

- descoperirea acceptrii (punerea planului n aciune, ndeplinirea soluiilor; se aplica anumite criterii pentru "implementare"). Aceasta metoda permite dezvoltarea unor strategii de gndire bazate pe problematizare, formarea unor maniere specifice de interaciune cu realitatea cotidiana.

Bibliografie

Cerghit, I., Metode de nvatamnt, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1980 Cerghit, I., Neacsu, I., Pnioara, O. I., Negret-Dobridor, I., Prelegeri pedagogice, Iasi, Editura Polirom, 2001

Ionescu, M., Chi, V., (coord.) Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor, Editura Presa Universitii Clujeana, 2001