1

 CONTRACT

nr. 1729/2008

Tema:

Metodologie de evaluare a

Fondului de Locuinte

si

a Calitatii Locuirii

Faza II:

PREZENTAREA PROPUNERILOR DE ORGANIZARE A

METODOLOGIILOR SPECIFICE

BENEFICIAR: Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor

Directia Generala Amenajarea Teritoriului, Urbanismului si Politica Locuirii

Director general: Gheorghe PATRASCU

Director general adjunct: Anca GINAVAR Director general adjunct: Bogdan SUDITU

Responsabil tema:

Director general adjunct: Bogdan SUDITU

EXECUTANT: Centrul de Documentare pentru Constructii, Arhitectura,

Urbanism si Amenajarea Teritoriului

Director general: dr. Simona BARA Sef department cercetare documentare: arh. Alexandra ANTAL

Responsabil tema: arh. Ileana BUDIŞTEANU

2

COORDONATOR STIINTIFIC: ILEANA BUDISTEANU, ALEXANDRA ANTAL COORDONATOR TEHNIC: SIMONA BARA AUTORI: CDCAS: ILEANA BUDISTEANU, ALEXANDRA ANTAL, SIMONA BARA, MARIANA BARBU, MARIANA NAE, AUREL GHERGHILAS URBAN PROIECT: DOINA BUBULETE, TEODORA

IOANA COMAN, GEORGIANA THOT, ANCA POP, MARILENA VASILE

CNPS: MARIANA PIETREANU, VERGIL VOINEAGU, GABRIEL JIFCU, GHEORGHE MUNTEAN VAIDA, STEFAN TRICA, ANISOARA VAIDA, MARIANA BREBULET, DANIEL VARDOL CO-AUTORI :, NICOLAIE CONSTANTINESCU, IULIANA CORBAN, DANIEL DULEA, ELENA FALCUTA, ROXANA NAE, LUMINITA BALAN SORINA URDOI, GABRIEL VALCEANU, ELENA BECA, ELENA SCURTU, GABRIELA PREDA, MARCELA GHIMIS, RADU ANDRONESCU, GEORGETA SALAGEAN, IULIA BAJENARU TEHNOREDACTARE-EDITARE:, ELENA IONESCU, EUGENIA MATEI, NICULINA OLAR

3

 

CUPRINS 

1. INTRODUCERE                                                                                                            4 

 2. SCHEMA METODOLOGICĂ PENTRU EVALUAREA CALITĂȚII LOCUIRII               6 

2.1 Calitatea Locuinței/Clădirii de locuit 2.2. Calitatea vecinătății rezidențiale 

 

3. MODALITĂȚI DE EVALUARE A CALITĂȚII LOCUINȚELOR ŞI LOCUIRII               11 

3.1. Colectarea datelor 3.2. Interpretarea datelor 

 4. TIPURI DE INDICATORI UTILIZAȚI ÎN EVALUAREA CALITĂȚII LOCUIRII            14 

4.1. Profilul stocului de locuințe 4.2. Utilizarea stocului de locuințe 4.3. Locuințe decente 4.4. Oportunitatea accesului la o locuință decentă 4.5. Locații (situarea în cadrul urban) decente 4.6. Locuințe ce necesită reparații 4.7. Eficiență energetică a construcțiilor pentru locuințe 4.8. Locuințe colective şi pavilionare 

 5. CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND COSTURILE INTERVENȚIILOR                28 

       

       6.  EVALUAREA CALITĂȚII LOCUIRII ŞI PLANIFICAREA URBANĂ                          30 

6.1.  Caracterizarea  fondului  existent  de  locuințe  şi  posibilitățile  de spațializare 

6.2. Caracterizarea distribuției spațiale a fondului de locuințe 6.3. Perspectivele noilor tehnologii pentru o analiză spațială detaliată 6.4.  Prevederi  ale  legislației  in  vigoare  cu  privire  la  faza  de  studii  de 

fundamentare si analiza din cadrul PUG:  6.5. Prevederi ale  legislației  in vigoare cu privire  la  faza de propuneri de 

dezvoltare a zonelor de locuit prin PUG  

7. CALITATEA LOCUIRII – UN PUNCT DE VEDERE SOCIOLOGIC                             41 

 ANEXE                                                                                                                        49 

4

1. INTRODUCERE 

Studiul are în vedere că stabilirea unei metodologii de evaluare a fondului de locuinţe şi a

condiţiilor de locuire din punct de vedere calitativ, va servi în cel puţin trei scopuri:

Identificarea condiţiilor de locuire pe care le oferă stocul de locuinţe existent şi

vecinătatea sa, în vederea stabilirii unor ierarhii calitative, pe grupe de locuinţe şi

vecinătăţii acestora în raport cu normele tehnice şi urbanistice prevăzute de

legislaţia românească dar şi în raport de aspiraţiile ocupanţilor;

Identificarea disfuncţionalităţilor pe care acestea le prezintă şi în consecinţă

stabilirea unor obiective pe care autorităţile centrale / locale ar trebui să le aibă în

vedere pentru programele locale de locuire, în corelare cu Strategiile de dezvoltare

locală şi cu Strategia Naţională a Locuirii, pentru realizarea unei locuiri decente şi

durabilă.

Încadrarea locuinţelor/clădirilor de locuit, atât prin ele însele cât şi împreună cu

vecinătatea imediată în cadrul urban, în „categorii” de calitate, pentru o bună

identificare a componentelor Programelor Locale de Locuire.

Menţionăm că definirea criteriilor de încadrare într-o „categorie” sau alta, ţine atât

reglementările cu caracter tehnic cât şi de opţiunea politică în domeniul locuirii. Altfel spus

este foarte important ca factorii cu putere de decizie în stabilirea politicilor specifice să

adopte o poziţie fermă în legătură cu nivelul la care se doreşte să ajungă calitatea

locuinţelor şi a locuirii. Opţiunile politice pot fi treptate, de la stabilirea/atingerea unor

nivele minimale până la atingerea unor nivele mai ridicate funcţie de gradul la care se

situează locuirea/locuinţa pe arii teritoriale diferite.

Cu alte cuvinte metodologia de evaluare a fondului de locuinţe şi a condiţiilor de locuire

din punct de vedere calitativ, va servi exact la stabilirea stării actuale, pe diferite nivele

teritoriale în vederea formulării opţiunilor politice în domeniu.

Pentru a realiza o radiografie complexă şi relativ completă a locuirii la un anumit moment

este necesară analiza şi descrierea în termeni cantitativi a calităţii locuirii urbane, utilizând

însă şi informaţii obţinute prin studii calitative. Calitatea locuirii este influenţată într-o

măsură semnificativă de calitatea spaţiilor ne-construite de la nivelul vecinătăţii imediate, a

5

dotărilor comerciale, a echipamentelor de utilitate publică (sănătate, educaţie, cultură),

precum şi a infrastructurii edilitare.

Analiza stării stocului de locuinţe şi a utilizării acestuia trebuie astfel completată cu analize

privind accesul populaţiei la diferitele utilităţi publice, precum şi cu gradul de echipare a

locuinţelor per ansamblu, pe categorii de mărime a oraşelor, pe regiuni de dezvoltare etc.

De asemenea trebuie realizată o analiză la nivelul locuinţei privind îndeplinirea exigenţelor

minimale stabilite prin lege, dar şi privind îndeplinirea criteriilor pentru o locuire decentă.

6

2. 

7

În analiza calităţii locuirii trebuie avută în vedere pe lângă abordarea obiectivă a

problematicii specifice, şi o abordare subiectivă dată de percepţia ocupanţilor locuinţei

asupra calităţii locuinţei şi vecinătăţii rezidenţiale.

Astfel că pe lîngă informaţiile obţinute din statisticile oficiale, de la autorităţile locale sau

de la specialişti în domeniul locuirii, trebuie obţinute şi informaţii de la ocupanţii

locuinţelor care să completeze imaginea de ansamblu asupra calităţii locuirii prin

identificare problemelor cu care aceştia se confruntă, specifice locuinţei propriu-zise,

vecinătăţii rezidenţiale, cartierului sau oraşului în care locuiesc.

Metodologia de evaluare a calităţii locuirii ia în considerare două dimensiuni principale:

− locuinţa / clădirea

− vecinătatea rezidenţială

2.1 CALITATEA LOCUINȚEI/CLĂDIRII DE LOCUIT 

Procesul de evaluare a calităţii locuinţei presupune atât evaluarea stării tehnice a clădirii şi

locuinţei şi stabilirea gradului în care sunt îndeplinite exigenţele minimale stabilite prin

Legea Locuinţei – Legea 114/1996 cât şi determinarea percepţiei rezidenţilor asupra

gradului în care locuinţa satisface necesităţile ocupanţilor.

În urma acestei evaluări va rezulta o clasificare a fondului de locuinţe astfel:

a) LOCUINȚA DECENTĂ – este acea locuinţă care satisface următoarele criterii1:

1. îndeplineşte exigenţe minimale stabilite de lege2;

2. este într-o stare fizică rezonabilă ;

3. dispune de facilităţi şi servicii moderne;

4. oferă un grad rezonabil de confort termic.

1. Exigenţele minimale care pe care o locuinţa ar trebui să la îndeplinească

sunt fixate prin Legea 114/1996 – Legea Locuinţei.

2. O clădire nu este într-o stare rezonabilă dacă:

− unul sau mai multe elemente principale ale clădirii sunt învechite sau într-o

stare care necesită reparaţii majore.

1 Conform “English Housing Condition Survey”, Office Of The Deputy Prime Ministry, 2001 2 Legea 114/1996 – Legea Locuinţei

8

− două sau mai multe componente ale elementelor principale sunt învechite

sau într-o stare care necesită reparaţii majore.

Elementele clădirii sunt părţi structurale ale construcţiei (exemplu: structura de

rezistenţă a pereţilor, a acoperişului etc), elemente exterioare (ex. alveola

construcţiei / învelitoare etc), serviciile şi amenajările interioare (obiecte

sanitare şi dotări ale bucătăriei, băii, sistemul de încălzire etc).

Elementele importante ale clădirii sunt cele care, în condiţiile în care sunt

degradate / deteriorate au impact imediat asupra integrităţii construcţiei şi

conduc la degradarea altor componente.

Aceste elemente pot fi exterioare sau interioare şi includ: alveola construcţiei /

învelitoare – pereţi exteriori / interiori, terasă, elemente de instalaţii – reţea

orizontală de alimentare cu apă, reţea verticală dealimentare şi canalizare,

fundaţii / structura de rezistenţă - grinzi, diafragme, stâlpi, etc.

Dacă unul dintre aceste elemente sunt învechite şi necesită înlocuiri sau

reparaţii majore, atunci clădirea nu este într-o stare fizică bună şi necesită

intervenţii imediate.

Un element este considerat învechit atunci când şi-a depăsit durata normată de

viaţă şi se află în stare prostă atunci cînd necesită reparaţii majore sau chiar

totala înlocuire.

3. O clădire nu îndeplineşte criteriul privind facilităţile şi serviciile moderne

dacă:

− nu are un spaţiu adecvat destinat bucătăriei;

− nu dispune de baie şi WC interior;

− nu este izolat fonic.

4. O locuinţa oferă un grad rezonabil de confort termic dacă sunt îndeplinite

simultan următoarele condiţii:

− dispune de un sistem eficient de încălzire;

− este bine izolată termic.

B)  LOCUINȚA  IMPROPRIE – locuinţa care nu îndeplineşte exigenţele minimale, dar care

presupune costuri3 rezonabile de reparaţii pentru a le îndeplini.

3 Există o serie de costuri necesare pentru ca o locuinţă să devină decentă. Calcularea acestor costuri are în vedere elementele care necesită a fi reparate / îmbunătăţite nu şi pe cele anticipat necesare pentru a menţine clădirea respectivă la anumite standarde (de exemplu, investiţiile necesare determinate de îmbătrânirea viitoare a anumitor componente sau amenajările generate de deteriorarea generală). De asemenea, aceste costuri nu includ investiţiile unui proprietar prudent

9

C)  LOCUINȚA    INSALUBRĂ – locuinţa care nu îndeplinesc nici una dintre exigenţele

minimale şi în plus se află într-o stare fizică/tehnică foarte proastă, sunt construite din

materiale neomologate, de slabă rezistenţă, periclitează viaţa şi sănătatea ocupanţilor;

Locuinţa insalubră nu îndeplineşte normele de stabilitate, de etanşeitate, nu are instalaţii

electrice, nu permite ventilaţia naturală, nu are lumină naturală, nu are nici un echipament

sanitar, nu nare sistem de încălzire iar circulaţia la nivelul solului si a scărilor este

periculoasă.

Pentru această locuinţă costurile de reabilitare nu se justifică economic (costul reabilitării

excede costul reconstrucţiei).

D)  LOCUINȚA  INADECVATĂ – locuinţa care deşi îndeplineşte exigenţele minimale, nu

satisface nevoile ocupanţilor săi.

2.2. CALITATEA VECINĂTĂȚII REZIDENȚIALE 

Calitatea vecinătăţii rezidenţiale poate fi evaluată având în vedere pe de o parte gradul de

„mobilare” a acesteia cu dotări şi servicii (vezi ANEXA) şi problemele percepute de

rezidenţi (exemplu: acces deficitar la servicii, legătură proastă cu restul oraşului,

infracţionalitate ridicată), pe de altă parte.

În urma aceste evaluări vor putea fi identificate:

a) zone deficitare din punct de vedere al dotărilor 

b)  zonele  percepute  ca  problematice – zone în care este percepută prezenţa

anumitor tipuri de probleme (exemplu: infracţionalitateridicată, nemulţumire faţă

de aspectul general al zonei, legături proaste de transport cu restul oraşului).

Percepţia asupra acestor tipuri de probleme se poate baza pe fapte reale sau pe

imaginea pe care zona respectivă o are în opinia publică.

Locuirea decentă presupune îndeplinirea simultană a exigenţelor minimale privind

locuinţele prevăzute de Legea Locuinţei 114/1996, o stare fizică rezonabilă, asigurarea

dotărilor şi serviciilor conexe locuirii, cât şi o percepţie pozitivă a locuitorilor asupra care anticipează problemele viitoare sau alte reparaţii şi investiţii necesare pentru a aduce locuinţa peste standardele legale sau pentru a o menţine la aceste standarde. Reprezintă cel mai economic mod pentru a atinge standardul. Estimarea globală a costurilor pentru reparaţii pe diferite tipuri de lucrări se poate face luând în considerare patru tipuri de informaţii: − evaluările subiecţilor intervievaţi privind tipurile de reparaţii necesare şi măsura lor; − descrierea celor intervievaţi, în cazul elementelor exterioare, a materialelor din care elementele sunt construite; − dimensiunile şi configuraţia clădirii derivată din măsurătorile celor intervievaţi şi observaţii; − preţul unitar pe categorii de lucrări.

10

calităţii locuinţei şi vecinătăţii rezidenţiale.

Pentru a putea vorbi de o locuire decentă conceptului de locuinţă decentă trebuie să i se

asocieze cel de locaţie decentă. Acest din urmă concept face trimitere la caracteristicile de

mediu, sociale şi economice ale vecinătăţii, precum şi la modul în care este percepută de

către rezidenţi vecinătatea. Cele mai multe probleme de mediu sunt regăsite în cadrul urban

care se confruntă cu probleme legate de traficul intens – poluare şi lipsa/ insuficienţa

locurilor de parcare şi amplasarea lor neadecvată, clădiri lăsate în paragină, insuficienţa

locurilor publice, a parcurilor şi a spaţiilor verzi, vandalism şi alte forme de

comportamente antisociale, concentrare mare de clădiri vacante sau abandonate, zone

industriale dezafectate, zone rezidenţiale neracordate la utilităţi, segregare socială (grupuri

etnice, şomeri, persoane vârstnice) în vecinătăţi sărace.

Evaluarea calităţii locuinţei / clădirii şi a vecinătăţii rezidenţiale repretintă un proces

complex ce presupune o documentare prealabilă, stabilirea unui set de indicatori, analiza şi

intepretarea lor pentru fiecare dimensiune menţionată. Finalitatea acestui proces o

constituie prioritizarea acţiunilor în domeniul locuirii.

În urma interpretării rezultatelor evaluării calităţii locuinţei / clădirii pot fi stabilite

următoarele tipuri de intervenţii:

11

Prioritizarea acţiunilor se va face având în vedere rezultatele evaluării, tipul / tipurile de

intervenţii necesare, bugetul destinat investiţiilor în creşterea sau îmbunătăţirea calităţii

locuirii şi nu în ultimul rând, aşa după cum spuneam, a opţiunii politice.

 3. MODALITĂȚI DE EVALUARE A  CALITĂȚII LOCUINȚELOR ŞI LOCUIRII 

 

3.1. Colectarea datelor   

Informaţiile necesare evaluării calităţii locuinţei/locuirii pot fi obţinute din statisticile

oficiale sau alte documente vizând domeniul locuirii. Pentru a completa aceste informaţii

se pot fi realizate anchete sociologice cu poluaţia rezidentă, specialişti din administraţia

locală, repezentanţi ai firmelor furnizoare de servicii.

Anchetele sociologice care asigură colectarea datelor pot fi :

a) de tip cantitativ pe bază de chestionar adresat consiliilor locale din mediul urban

din România – pentru realizarea efectivă se poate opta pentru un eşantion

stratificat după rangul şi mărimea oraşelor,

b) de tip calitativ realizată pe bază de interviu semi-structurat adresat diverşilor

specialişti în domeniu – reprezentanţi societăţilor furnizoare de servicii, ai ANL,

FAPR, Liga Habitat şi alte ONG-uri ş.a.,

c) de tip cantitativ realizată pe bază de chestionar adresat ocupanţilor locuinţelor –

studii de caz pe un număr redus de oraşe folosindu-se eşantioane reprezentative la

nivel de UAT.

În vederea obţinerii unei imagini cât mai complete a locuirii în oraşul respectiv şi a

înţelegerii mecanismelor specifice care au condus către situaţia existentă, analiza ar trebui

realizată la trei niveluri distincte de culegere şi prelucrare a informaţiei: nivelul localităţii

ca întreg (date ce vor fi obţinute prin agregarea informaţiilor obţinute la nivel de locuinţă /

clădire); nivelul vecinătăţilor de locuire; nivelul locuinţă / clădire.

În cadrul fiecărei localităţi urbane cercetarea trebuie să îşi propună surprinderea

diferenţelor între diferite zone din punct de vedere al locuirii - condiţii de locuit şi accesul

la utilităţi. La nivelul vecinătăţii urbane pot fi urmărite aspecte legate de accesul la servicii

şi calitatea vecinătăţii şi percepţia rezidenţilor asupra acestora, descrierea condiţiilor de

12

locuit, identificarea factorilor specifici care au condus la degradarea condiţiilor de locuit în

vecinătatea respectivă din perspectivă dinamică. Nivelul gospodăriei permite culegerea

informaţiei specifice referitoare la: condiţiile de locuit ale gospodăriei respective şi

asprecierea subiectivă asupra acestora; evenimentele care au condus la locuirea în condiţii

neadcvate sau improprii; şansele de ieşire din situaţia actuală; relaţiile între condiţiile de

locuit şi capitalul socio-uman.

Documentare indirectă: (colectarea tuturor datelor necesare calculului indicatorilor, din documentele oficiale existente)

Consultarea planurilor Consultarea proiectelor Consultarea documentelor de urbanism existente în

zonă şi pe toată localitatea (PUG, DUZ, PUD) Consultarea regulamentelor de urbanism Culegere de date cu caracter statistic Discuţii de informare cu societăţile furnizoare de

servicii din zonă Discuţii de informare cu departamentele de

specialitate din cadrul administraţiei locale Discuţii cu reprezentanţi ai ANL, FAPR, Liga

Habitat şi alte ONG-uri Documentare directă: (colectare datelor din zona de studiu)

Ancheta sociologică: la nivelul populaţiei rezidente, agenţi economici – utilizatori ai zonei, furnizori de servicii Consultarea cărţilor tehnice ale construcţiilor Măsurători, relevee, observaţii pe teren Documentare fotografică

13

14

3.2. Interpretarea datelor  O parte din date se organizează sub formă de indicatori şi se compară cu valori de reper.

Valorile de reper sunt sugerate de regulă, de către specialişti, pe fiecare domeniu de

activitate, în raport cu:

Valori considerare acceptabile sub raport cantitativ la nivel naţional sau/şi

internaţional;

Anumite prescripţii de ordin tehnic prevăzute în legislaţie;

Norme şi normative cu caracter tehnic, specifice elementului analizat;

Norme si prescripţii sanitare şi de igienă şi salubritate urbană;

Raze de deservire pentru serviciile publice; altele

Restul de informaţii, care nu pot fi exprimate valoric se analizează tot de către specialiştii

din diversele domenii, în baza unei grile de criterii calitative de apreciere, de natură:

funcţională, fizică, estetică , managerială, şi a eficienţei economice.

Sunt necesare de asemenea:

Analiza morfologică

Lectura fondului construit Lectura spaţiului Lectura tramei stradale

Caracteristicile fondului construit vechimea sistemul constructiv materiale şi tipuri de structuri de

rezistenţă, sisteme constructive, regim de înălţime, funcţiuni, tipuri de dotări intervenţii realizate anterior la

faţade, închideri, terase, etc (ex. placări cu materiale termoizolante, schimbarea sistemului de învelitori )

 4. TIPURI DE INDICATORI UTILIZAȚI ÎN EVALUAREA CALITĂȚII LOCUIRII 

În scopul evaluării calităţii locuirii sunt necesare o serie de informaţii referitoare la:

categoriile de probleme existente, stabilirea priorităţilor de intervenţie, categoriile

de populaţie afectată, identificarea resurselor locale care pot fi utilizate în

programele ce vizează domeniul locuirii. Aceste informaţii pot fi sintetizate în

forma unor indicatori.

Indicatorii pot fi utilizaţi în evaluarea situaţiei existente, stabilirea unui program de

15

acţiune în zona de referinţă precum şi în monitorizarea şi evaluarea măsurilor

adoptate.

Indicatorii nu reprezintă standarde, dar pentru a putea fi evaluaţi sunt necesare

standarde. În acest sens, valorile lor pot fi comparate cu repere, valori sugerate prin

acte normative sau studii existente sau (unde aceste repere nu există) cu medii ale

valorilor pe oraş, judeţ, ţară pentru a putea stabili situaţia zonei şi obiectivele de

atins.

Trebuie avut în vedere că un singur indicator nu poate descrie întreaga realitate, ci

dă seama numai de un anumit aspect. De aceea, indicatorii trebuie priviţi ca

formînd un sistem. Numai analizându-i ca sistem, luând în considerare variaţia

unuia în funcţie de alţii, relaţiile dintre ei, putem avea o imagine de ansamblu

asupra zonei studiate.

Pentru a avea o imagine cît mai completă a zonei indicatorii propuşi pot fi corelaţi

cu o serie de date privind satisfacţia, mulţumirea rezidenţilor faţă de diferite

aspecte ale locuirii, date ce pot fi obţinute prin intermediul anchetelor sociologice.

Pentru evaluarea calităţii locuirii pot fi utilizaţi următorii indicatori:

4.1. PROFILUL STOCULUI DE LOCUINȚE 

- dimensiunile stocului de locuinţe (se împart în studiere locuinţelor vechi şi noi, a

locuinţelor apărute prin reconversie, demolări)

- vechimea stocului de locuinţe

- tipul de construcţii (blocuri de locuinţe, case individuale, case/ vile cu nr mic de

apartamente)

- mărimea locuinţei

- statutul juridic şi modul de ocupare (private, cu chirie,etc)

- schimbarea statutului de ocupare (în perioade de timp stabilite)

- situarea (poziţionarea) în cadru urban/teritorial

- arii urbane degradate

- utilităţi

4.2. UTILIZAREA STOCULUI DE LOCUINȚE 

- număr de gospodării

- repartiţia spaţiului (pe gospodării, pe persoane, problema caselor cu ocupanţi

multipli)

- situarea (poziţionarea) în cadru urban/teritorial a caselor cu ocupanţi multipli

16

- locuinţe vacante

- problematica locuinţelor vacante (de ce şi care sunt aceste) şi unde sunt situate în

cadrul urban

4.3. LOCUINȚE DECENTE 

Se defineşte această categorie de locuinţe ca fiind locuinţe ce îndeplinesc standardele

minime, care se află într-o stare fizică bună în ceea ce priveşte necesarul de reparaţii, să

aibă facilităţi şi servicii moderne, să ofere condiţii rezonabile de izolare termică.

- Mărimea stocului de locuinţe improprii (opusul locuinţelor decente)

- Motivul pt. care sunt impropriii

- Modul de ocupare/statutul juridic al locuinţelor improprii

- vechimea locuinţelor improprii

- tipurile de locuinţelor improprii

- valoarea de piaţă a locuinţelor improprii

- situarea în cadrul urban a locuinţelor improprii

- lipsurile (din punct de vedere al utilităţilor) ale ariilor urbane în care se află

locuinţele improprii

- costuri pentru a le aduce la stadiul de locuinţă decentă

4.4. OPORTUNITATEA ACCESULUI LA O LOCUINȚĂ DECENTĂ 

- număr de gospodării în locuinţe improprii

- statutul de ocupare/statut juridic

- tipul de gospodării în locuinţe improprii

- statutul etnic al ocupanţilor locuinţelor improprii

- vulnerabilitatea familiilor ocupante ale locuinţelor improprii

- analiza riscurilor de a locui într-o locuinţă improprie (persoanele învârstă,

copii/adolescenţii, persoane cu handicapuri sau boli, perioada de timp de când

aceste locuinţe sunt ocupate de familia respectivă, gospodării vulnerabile şi arii

degradate, fără utilităţi)

- schimbări în timp (pe perioade stabilite)

4.5. LOCAȚII (SITUAREA ÎN CADRUL URBAN) DECENTE 

- probleme de mediu în vecinătăţi (trafic dificil, parcări lipsă, clădiri degradate,

clădiri nereparate, case părăsite, vandalism)

- vecinătăţi sărace

17

- tipuri de vecinătăţi sărace (statut juridic, zone cu multe clădiri vechi)

- distribuţia regională a vecinătăţilor sărace

- probleme de mediu a vecinătăţilor sărace (zgomot, poluare)

- cerere de locuinţe în zone sărace

- lipsa utilităţilor în zone sărace

- cât timp locuiesc gospodăriile în zonele sărace

- percepţia rezidenţilor despre problemele vecinătăţii

4.6. LOCUINȚE CE NECESITĂ REPARAȚII 

Definite ca locuinţe care nu îndeplinesc anumite condiţii privind starea fizică la exterior

sau la interior:

- Proporţia locuinţelor care necesită reparaţii la interior / exterior

- Natura degradărilor (lipsurilor) procentual la exterior, la interior, ambele

- Vechimea locuinţelor corelată cu tipurile de intervenţii pe care le necesită

- Amploarea (dimensiunea) fenomenului – realizat prin stabilirea unui cost

mediu/mp de locuinţă, necesar reparaţiilor, care chiar dacă pentru unele

locuinţe este mai mare şi pentru alte locuinţe este prea mic, dă o dimensiune

aproximativă a necesarului ce trebuie investit în repararea locuinţelor

- Tipul de ocupare a locuinţelor care necesită reparaţii şi statutul lor juridic

- Gruparea costurilor pe categorii de priorităţi

- Corelare dintre locuinţele ce necesită reparaţii şi locuinţele vacante

- Evoluţia în timp a stării fizice a locuinţelor (pe o perioadă determinată, procent

de reparaţii şi procent de degradări)

4.7. EFICIENȚĂ ENERGETICĂ A CONSTRUCȚIILOR PENTRU LOCUINȚE 

Cuprinde o analiză asupra elementelor ce trebuie urmărite pentru stabilirea eficienţei

energetice a clădirilor

- Pereţi exteriori

- Pod, terase

- Sisteme de încălzire

- Evaluarea costurilor energiei (pe diferite tipuri de sisteme de încălzire)

- Vechimea clădirilor în corelaţie cu eficienţa energetică

- Tipurile de clădiri corelate cu eficienţa economică

18

- Moduri de ocupare a locuinţelor, regimul lor juridic corelate cu eficienţa energetică

Starea stocului de locuinţe este influenţată de un număr de factori precum vechimea şi tipul

clădirii de locuit, tipul de proprietate şi statutul ocupanţilor, locaţia şi nivelul investiţiilor în

întreţinerea şi repararea clădirilor de locuit. Schimbările acestor caracteristici de-a lungul

timpului au un impact semnificativ asupra stării stocului de locuinţe.

De aceea, pentru a realiza un profil al stocului de locuinţe se impune o analiză a acestuia în

ansamblul său şi în dinamică.

Trebuie identificat în ce măsură există zone de locuire diferenţiate calitativ la nivelul

oraşelor şi de asemenea, trebuie acordată o atenţie deosebită prezenţei şi distribuţiei

anumitor tipuri de locuinţe în scopul îmbunătăţirii accesului la locuinţe al persoanelor

dezavantajate şi pentru a spori confortul ocupanţilor.

Pentru a realiza profilul stocului de locuinţe trebuie pornit de la inventarierea locuinţelor

existente, analiza încrucişată pe tipurile de clădiri de locuit şi după vechimea acestora,

stabilirea ponderii locuinţelor aflate în clădiri nou-construite sau în clădiri reconvertite

funcţional în clădiri de locuit, precum şi numărul locuinţelor demolate sau cu destinaţie

schimbată. De asemenea este necesară o analiza a evoluţiei suprafeţelor de locuit pentru a

vedea modul în care acestea sunt corelate cu modificările privind situaţia juridică a

ocupanţilor – proprietari, chiriaşi la stat sau privat, cu nevoia de confort a acestora şi cu

standardele legale minimale.

O importanţă din ce în ce mai mare este acordată localizării clădirilor de locuit datorită

impactului asupra morfologiei urbane, echipării tehnico-edilitare necesare în zonele

rezidenţiale nou dezvoltate, volumului investiţiilor în infrastructură şi asigurării accesului

la servicii şi dotări de sănătate, educaţionale, culturale etc. Se pune astfel problema

gradului de confort oferit de locuinţă luându-se în considerare racordarea acesteia la

principalele utilităţi – electricitate, gaze, apă, canalizare.

De asemenea, analiza asupra stocului de locuinţe trebuie să contribuie la identificarea unor

zone deprivate din punct de vedere al locuirii, caracterizate printr-un stoc învechit de

locuinţe asupra cărora nu au fost făcute intervenţii importante. Prin intervenţii majore sunt

înţelese: recompartimentarea locuinţei, extinderea spaţiului pentru locuit, refacerea

faţadelor, renovare completă, reconversia mansardelor, refacerea acoperişului, intervenţii la

nivelul structurii, schimbarea destinaţiei.

Partea de analiză dedicată stării stocului de locuinţe trebuie completată cu informaţii

privind utilizarea acestuia cu referire la: spaţiul de locuit disponibil pentru fiecare tip de

19

gospodărie cu implicaţiile asupra sănătăţii şi bunăstării generale; locuinţele ocupate de mai

multe gospodării şi cu multiple utilizări şi locuinţele vacante. Analiza locuinţelor vacante

se face după forma de proprietate, după perioada de neocupare, după valoarea pe piaţă a

acestora, după localizarea acestora în centrul sau la periferia oraşelor, în zone rezidenţiale

noi sau în zone rurale.

4.8. LOCUINȚE COLECTIVE şi PAVILIONARE 

Propunere de evaluare a locuințelor colective şi pavilionare din România 

A. CONTEXTUL ISTORIC 

Campania activă de construcţie de după anul 1920 a condus practic la extinderea zonelor

rezidenţiale ale oraşelor, odată cu separarea tot mai clară a unor zone diferite din cadrul

aceluiaşi spaţiu urban (zona centrală, mai valorizată, cu potenţial vs. zona periferică, rurală,

neatractivă, transformată în periferie industrială).

Disparităţile dintre cele două zone se traduc în noţiuni de confort, acces, facilităţi sau

design urban (în mod special, pentru oraşele mari, inclusiv Municipiul Bucureşti). Şoselele

de centură, fixate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aveau tocmai acest rol de

separare şi demarcaţie între oraşul propriu-zis şi periferia industrială.

Geograful Vintilă Mihăilescu (2003:161) sublinia şi remarca această realitate geografică

„maximum de confort în secţiile centrale şi în parcurile noi rezidenţiale, din nordul

oraşului, minimul în oraşul exterior (cartierele muncitoreşti)”.

Perioada de după cel de-al doilea Război Mondial avea să marcheze în mod profund şi

iremediabil situaţia locativă în oraşele României, inclusiv în Municipiul Bucureşti.

Contextul politic şi ideologic din perioada comunistă a favorizat construcţia de locuinţe de

o calitate îndoielnică, fără respectarea unor standarde de construcţie şi a unor norme de

locuit, în beneficiul cantităţii şi a numărului mare de locuinţe, graţie programului de

industrializare rapidă şi de creştere a populaţiei urbane.

Creşterea numărului populaţiei, al doilea val de industrializare au forţat ritmul de

construcţie al locuinţelor, cererea mare a acestora în mediul urban creând o anumită

presiune imobiliară.

Pentru satisfacerea cererii, s-a optat pentru costuri şi mai reduse în domeniul construcţiilor

antrenând inadvertenţe şi neconcordanţe între ritmul de construcţie - accelerare – rapiditate

- şi calitatea acestora. Pe această formă fără fond, (re)apar deficienţe şi neajunsuri în

proiectarea locuinţelor, finisaje minimale şi de proastă calitate, deficienţe în izolarea

20

termică şi fonică a acestora.

Inegalităţile în distribuţia locuinţelor din această perioadă marcau discriminări sociale

(unele persoane fiind privilegiate, mai ales cele din aparatul de stat sau cadrele militare,

acestea beneficiind de apartamente în zone mai bune). Criza de locuinţe nu era recunoscută

în mod oficial, deşi supraaglomerarea şi densitatea rezidenţială ridicate erau deja o

realitate.

Cu toate acestea, programele cincinale prevedeau extinderea şi dezvoltarea fondului

locativ, prin creşterea confortului locativ şi respectarea normelor de locuire prin „acordarea

câte unei locuinţe pentru fiecare familie şi chiar unei camere pentru fiecare persoană”.

În aceste condiţii, România avea să moştenească una dintre cele mai precare situaţii

locative, cu indicatori deosebit de mici, în raport chiar şi cu ţările din blocul est-comunist,

care se sprijineau, în principiu, pe aceeaşi ideologie a standardului de viaţă şi a calităţii

vieţii (suprafeţe locuibile mici de 34,1 mp, suprafaţa locuibilă pe camere de 13,8 mp, faţă

de Bulgaria - 49,4 mp sau Polonia, 59 mp suprafaţă locuibilă).

Condiţiile de locuire sunt net inferioare celor oferite de multe state din statele membre

Uniunii Europene. Numeroase studii arată că românii, chiar şi cei din oraşe, locuiesc

înghesuiţi, de regulă în apartamente mici, cu puţine camere şi cu suprafeţe reduse.

Calitatea finisajelor interioare şi a instalaţiilor lasă de multe ori de dorit şi, în general,

stocul locativ urban este compus din locuinţe destul de vechi şi de calitate proastă, multe

dintre acestea necesitând reparaţii importante (Dan, Dan, 2003; Voicu 2005b).

De la extinderea urbană necontrolată la apariția noilor cartiere rezidențiale 

După anul 1989, fizionomia centrelor urbane mari a căpătat atributele unui spaţiu de

tranziţie, mai lent începând cu anul 1990 şi mai accentuat după 2000, riscându-se astfel o

dezvoltare urbană haotică, prin apariţia noilor cartiere rezidenţiale sau a unor spaţii

comerciale, ale căror PUZ-uri au fost în mod rapid aprobate (în mod particular, Municipiul

Bucureşti). Extinderea urbană (étalement urbain, în limba franceză) se manifestă atunci

când gradul de ocupare a terenurilor şi rata consumului, în condiţiile suburbanizării, sunt

mai rapide decât creşterea populaţiei pe o perioadă dată. Pentru cazul european, această

expansiune spaţială a oraşelor este mai dinamică, dacă acestea au beneficiat de resurse

financiare şi programe europene regionale (fonduri structurale şi de coeziune pentru

dezvoltarea infrastructurii, în mod special). Aproape în mod similar, expansiunea urbană a

21

Bucureştiului şi a marilor centre urbane s-a desfăşurat destul de rapid după anul 1990.

Coerenţa design-ului urban este asigurată de un plan urbanistic general care

reglementează amplasarea şi realizarea construcţiilor şi a utilităţilor publice. Planurile

urbanistice generale pun în practică strategia, priorităţile şi reglementările de urbanism

aplicate în utilizarea optimă a terenurilor şi construcţiilor din cadrul localităţilor şi necesită

periodic reactualizarea lor.

Carta de la Leipzig pentru oraşele durabile (24 -25 mai 2007) insistă pe abordările

integrate ale politicii de dezvoltare urbană şi acordarea unei atenţii speciale asupra zonelor

defavorizate în contextul oraşului ca tot unitar.

Prin urmare, se impune o evaluare strictă a zonelor defavorizate şi a cartierelor în declin în

cadrul centrelor urbane, ţinându-se cont în mod particular de contextul istoric şi cauzele

dezvoltării urbane şi imobiliare:

- lipsa unor instrumente clare de măsurare a valorii unei proprietăţi imobiliare,

agenţii imobiliari realizând în mod inexact această apreciere, prin înţelegere directă cu

proprietarii;

- lansarea creditului ipotecar şi efectele acestuia pe termen mediu şi lung;

- nivelul ridicat al preţurilor pe piaţa imobiliară, ca urmare a unui joc al presiunilor

exercitate de diverse grupuri de interese, în special în zona terenurilor, şi operatorii

imobiliari (reprezentaţi de agenţii de speculatori);

- calitatea discutabilă la unele NAR (noi ansambluri rezidenţiale);

- creşterea spectaculoasă a preţurilor în 2003/2004 datorită creditelor ipotecare,

fluctuaţiile în regimul de acordare a acestora, conducând la disfuncţii reale pe piaţă;

- factorii psihologici induşi de bombardamentul mediatic în urmă cu doi sau trei ani

privind creşterea preţurilor la apartamente ca urmare a aderării la Uniunea Europeană sau

că pe piaţă există mulţi bani (cea mai mare parte dintre creditele ipotecare a mers spre noile

proiecte rezidenţiale);

- mirajul creat de aderarea la Uniunea Europeană prin inducerea ideii de creştere a

preţurilor apartamentelor; de obicei, companiile imobiliare nu vor tranzacţiona apartamente

vechi, preferând să construiască locuinţe noi, iar presiunea pe fondul construit nu va creşte;

- modificarea PUZ-urilor şi PUD-urilor în detrimentul calităţii vieţii locuitorilor şi

disoluţia autorităţii Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC), etc.

- degradarea continuă a imobilelor de locuit (instalaţii comune învechite, uzate şi

deteriorate, acoperişuri cu probleme, scări comune aflate în stări deplorabile, spaţii verzi

aferente neîngrijite, la care se adaugă creşterea costurilor la utilităţi, pe fondul general la

22

sărăciei urbane, a lipsei coeziunii sociale şi a simţului comunitar având efecte profunde, pe

termen lung, asupra calităţii vieţii şi a cadrului de viaţă;

- (in)existenţa unor politici de locuire reale sau predominarea unor de tip populist

pentru mediul rezidenţial (cadrul construit degradat, faţadele imobilelor deteriorate, în

pofida realizării unor „cosmetizări” exterioare iniţiate de unele autorităţi locale (cartierul

Rahova, de exemplu);

- încetinirea lucrărilor de consolidare a unor blocuri aflate în stare avansată de

degradare sau vulnerabile din punct de vedere seismic (blocurile cu „bulina roşie”, subiect

tabu şi pentru societăţile de asigurare pentru locuinţe);

- permanentizarea crizei de locuinţe, dominată/reglementată de o piaţă imobiliară

oscilantă şi speculantă, creşterea artificială a preţurilor la apartamente din fondul locativ

vetust;

În afara datelor statistice, care atestă realitatea obiectivă prin evidenţierea unor

indicatori mici ai locuirii, se adaugă datele mediului social conferite de neajunsurile

induse de locuirea colectivă, la bloc (lipsa intimităţii, omogenizarea stilurilor de viaţă,

controverse în aproprierea spaţiilor dintre blocuri, dificultăţi ale resurselor financiare ale

vecinilor conducând la crearea unor construcţii identitare pe verticală a persoanelor

obligate să locuiască într-un spaţiu dat, etc.).

După exemplul ţărilor europene, este necesară derularea unor programe de gestiune

urbană de proximitate prin crearea unor perimetre de intervenţie în zonele cu habitat urban

degradat, cămine de nefamilişti sau locuinţele sociale pe mai multe direcţii: spaţiul public,

străzile, canalizarea şi colectarea deşeurilor.

Gestiunea urbană de proximitate reprezintă un ansamblu de acte normative prin care se

garantează ameliorarea condiţiilor de viaţă şi a calităţii vieţii locuitorilor, prin stimularea

dialogului între instituţiile centrale şi locale şi locuitori. De asemenea, se are în vedere

definirea unui câmp de intervenţie şi a unor acţiuni concrete care să vizeze în mod

particular curăţenia şi întreţinerea faţadelor blocurilor exterioare, serviciile urbane de

salubritate de colectare şi de adunare a gunoaielor.

Din păcate, lipseşte noţiunea de calitate a vieţii din discursul politic şi numai puţin a

sensului de comunitate sau de participare/implicare comunitară.

Notăm de asemenea absenţa comunităţilor organizaţionale sau asociative la nivel de

vecinătate sau cartier, în comparaţie cu cele occidentale, unde asociaţiile rezidenţilor sunt

mult mai active, iar coeziunea socială este ridicată (pagini de web, întâlniri la centrul

comunitar, implicare în diverse activităţi sociale, consultări cu municipalitatea privind

23

construirea unor obiective în cartier, etc. ).

Pe de o parte, obsolenţa avansată a marilor ansambluri rezidenţiale (multe dintre locuinţe

depăşind demult durata normată de viaţă), accesul redus la utilităţi publice a habitatului

pavilionar, în speţă cel periferic, asociate cu prezenţa unor categorii socio-profesionale cu

venituri mai reduse, determină accentuarea gradului general de precarizare a multor

cartiere, cu riscul transformării acestora în ghetouri sociale.

Pe de altă parte, zonele sensibile sunt situate, în special, la periferia oraşului, în

proximitatea platformelor industriale, acoperind atât habitatul pavilionar cât şi cel colectiv,

dar şi în interiorul oraşului, în unele cartiere aflate deja în declin (pentru cazul

Bucureştiului, Ferentari-zona Zăbrăuţi, Sălaj, Rahova, Baicului-Obor). În acest context,

fenomenele de segregare socio-spaţială şi gentrificarea incipientă a unor zone centrale şi

semicentrale vor delimita mult mai clar cartierele favorizate de cele defavorizate.

B.  CREAREA  UNOR  PERIMETRE  DE  INTERVENȚIE  ÎN  ZONELE  CU  HABITAT  URBAN DEGRADAT  (imobilele colective, marile ansambluri  rezidențiale)  în vederea ameliorării calității vieții şi a calității urbanistice 

Particularităţile organizării teritoriale pot conduce la disfuncţionalităţi care pot avea

incidenţe asupra calităţii vieţii, observate prin prisma disparităţilor la nivel de oraş (sector,

cartier, perimetru).

Trăsăturile acestor disfuncţionalităţi sunt traduse în spaţiul geografic prin distanţe sociale,

accesibilitate diferită, segregare socio-spaţială. Nivelul de satisfacţie şi calitatea vieţii vor

depinde în mare parte de acest suport spaţial, de ansamblul de constrângeri şi limite care

favorizează/defavorizează răspândirea populaţiei urbane.

Ca atare, aceste disfuncţionalităţi geografice şi spaţiale pot fi surprinse în domeniile

esenţiale ale calităţii vieţii urbane: habitatul, serviciile urbane (de sănătate, educative,

sociale, de recreare, serviciile de bază şi infrastructura), standardul de viaţă şi securitatea

urbană la micro-scară geografică, diferenţele dintre centru-periferie, etc.

Propunem, în acest sens, câţiva indicatori de ansamblu ai locuinţei şi ai proximităţii urbane

(Tabel 1).

24

Tabel 1. Indicatori  de ansamblu ai locuinței şi a proximității urbane 

MEDIU

DOMENIU

INDICATORI CANTITATIVI

INDICATORI CALITATIVI

Locuinţa - Calitatea mediului construit

Stoc de locuinţe vechi Stoc de locuinţe noi Statutul de ocupare (proprietar / chiriaş) Număr persoane/locuinţă (densitatea de locuire) Mărimea locuinţei Suprafaţa utilă Suprafaţa construită Suprafaţa locuibilă medie (mp) Suprafaţa locuibilă/persoană

Gradul de satisfacţie faţă de locuinţă (satisfacţia rezidenţială) Probleme structurale (etanşeitate, izolare fonică, fisuri structurale) Relaţiile de vecinătate

Fizic

Servicii urbane - Calitate şi acces

Dotări şi echipamente urbane Unităţi şi servicii medicale Unităţi şi servicii educative Mijloace şi sisteme de transport urbane Servicii urbane de bază (aprovizionare alimente, apă, canalizare, electricitate, preluarea gunoaielor) Servicii de proximitate Mobilitate cotidiană (distanţe/acces de deplasare)

Satisfacţia faţă de serviciile urbane de bază Evaluarea calităţii şi accesului la servicii de sănătate

Standard de viaţă- venituri/cheltuieli

Total venituri/familie Total cheltuieli/familie

Evaluarea veniturilor raportate la nevoi de bază

Social

Securitatea urbană

Număr delicte Fenomene de devianţă socială (criminalitate, violenţă, incivilităţi) Incidenţa agresiunilor/violenţelor în spaţiul interior/exterior

Percepţia incivilităţilor Aprecierea securităţii personale Aprecierea securităţii publice

Sursa: Mirela NAE, (2006), Geografia calităţii vieţii urbane. Metode de analiză, Editura Universitară, Bucureşti.

Diagnosticul teritorial (DT) este mai mult decât un raport de prezentare şi contextualizare,

un element important de aplicare a amenajării durabile, relevându-se în acelaşi timp

resursele şi limitele. Acesta este deja orientat către un proiect, un control al resurselor şi a

evaluării impactului. De asemenea, acesta are o o latură prospectivă ce ţine de studii

viitoare posibile, adică elaborarea de scenarii. Este deci un bilanţ, dar orientat pe acţiuni şi

practici. DT nu este un studiu sectorial, ci trebuie să integreze mai multe teme (demografie,

transporturi, evoluţia terenurilor, activităţi, etc)

25

Tabel 2 Reabilitarea urbană a sitului/zonei/cartierului. Propunere Diagnosticul teritorial   Domeniu   Caracteristici   Propuneri   Observații  Obiective

Ameliorarea cadrului construit şi a calităţii vieţii locuitorilor Îmbunătăţirea imaginii locale a cartierului/zonei Reintegrarea cartierului/zonei în design-ul urban Întărirea rolului asociaţiilor de proprietari (Re)inventarea spiritului comunitar şi de implicare civică a cetăţenilor Stimularea planificării participative

Obiect de studiu

Tip de locuinţe: Marile ansambluri rezidenţiale Analiza guvernanţei urbane Analiza şi descrierea relaţiilor dintre actori: actori publici, privaţi, cetăţeni Modalităţile cum deciziile publice sunt fundamentate în acord cu ceilalţi actori Analiza sistemului de actori implicaţi Strategiile realizate de actori Participarea cetăţenilor în elaborarea de proiecte

Realizarea unei grile de observaţie Analiza raporturilor socio- rezidenţiale din cartier/zonă

Cantitative

Date statistice ale instituţiilor abilitate, INS, serviciile regionale de statistică, primării, cărţi imobil ale asociaţiilor de proprietari, chestionare

Armonizarea datelor statistice naţionale, regionale, locale Crearea de parteneriate a serviciilor statistice cu autorităţile locale

Tipuri de date

Calitative

Interviuri structurate, istorii orale despre fapte reale, focus-grup al asociaţiei de locatari

Informarea locuitorilor despre reabilitarea urbană

Metodologie

Identificarea cartierelor/zonelor urbane degradate Elaborarea ipotezelor de lucru Metoda observaţiei participative şi neparticipative Lansarea de chestionare (proprietari, alţi actori) Alte metode: interviuri structurate, istorii orale despre fapte reale şi analiza documentelor, convorbiri informale spontane, focus-grup al asociaţiei de locatari, interviuri ale

26

autorităţilor locale Structurarea, explicarea şi interpretarea datelor

Tip de evaluare

Ex-ante

Evaluarea ex ante a sitului/zonei/cartierului, în comparaţie cu alte zone (variabile socio-demografice, reţea de transport, servicii publice, calitatea mediului înconjurător (a apei, aerului, spaţii verzi, etc.)

Crearea unor fişe de observaţii sintetice pe scări de bloc (proprietari şi experţi)

Intermediară

Studii de frecventare, studii de impact, observaţii

Crearea unor fişe de observaţii sintetice pe scări de bloc (proprietari şi experţi)

Finală Idem, sinteză

Crearea unui dispozitiv de intervenţie a locuirii

Propunere (după exemplul francez)

În vederea ameliorării cadrului de viaţă urban:

- realizarea unor contracte sociale de securitate locale (CSL) şi un consiliu local de

securitate şi de prevenire a delincvenţei. Se stabileşte un bilanţ al acţiunilor de prevenire

existente şi defineşte acţiunile şi obiectivele. Încurajează iniţiativele în vederea prevenirii

şi ajutorul victimelor, a mobilizării mijloacelor necesare de aplicare a măsurilor alternative,

încarcerare, măsuri sociale, sanitare şi de inserţie favorizând prevenirea recidivei. Acord

comun cu statul (poliţia şi jandarmeria) şi diferiţi actori locali: educatori, asociaţii, ONG-

uri, actori socio-economici, reţele de transport în comun, etc). La noi, vezi relaţia

asociaţiilor de proprietari cu poliţia de proximitate.

C. INDICATORI GENERALI AI DEZVOLTĂRII URBANE  

Tema generală a locuinţei acoperă mai multe aspecte referitoare la acest lucru: locuinţa pe

de o parte, confortul şi dotarea unei familii, pe de altă parte.

Indicatorii globali ai locuirii privesc în prim plan indicatori de rezultat, adică găsirea unor

instrumente de măsurare care să trimită la noţiunea de confort, caracteristicile locuinţelor

sau dotarea acestora.

Există indicatori diferiţi ai calităţii locuirii, însumaţi într-un sistem de măsurare, sistem

27

care redă, în ansamblu, o evaluare de bază a calităţii, prin intermediul a trei categorii de

aspecte: locaţie, design şi performanţă.

Indicatori ai dezvoltării urbane 

În sens mai larg, există o categorie de indicatori ai dezvoltării urbane în care este inclus şi

domeniul locuirii şi ai vecinătăţii urbane. Aceştia se referă la terenuri, densitatea

locuinţelor individuale şi colective, dar şi la existenţa serviciilor de proximitate:

- densitatea locuinţelor unifamiliale (raportul dintre numărul populaţiei la suprafaţa

aferentă acelui tip de locuinţă):

locl S

Pd =

- densitatea medie de locuinţe (numărul de locuinţe raportat la suprafaţa de teren aferentă

locuinţelor):

SN

d locm =

- densitatea locuinţelor multifamiliale (blocuri de locuinţe) (numărul de locuinţe raportat

la suprafaţa destinată locuinţelor multifamiliale):

SN

d loclblocuri =

- proximitatea punctelor comerciale (ponderea locuinţelor aflate la o distanţă de 400 m

de un punct comercial);

- terenuri pentru locuinţe unifamiliale (mărimea medie a suprafeţei ocupate pentru o

familie).

O altă categorie de indicatori vizează indicatori generali ai spaţiului urban, care

delimitează particularităţi legate de perimetrul construit, densitatea clădirilor, tipuri de

densităţi urbane sau indicatori la nivel de locuinţă.

Indicatori spațiali‐urbanistici  

D. Abraham (1991)4 decelează în acest sens mai mulţi indicatori denumiţi indicatori

spaţiali - urbanistici:

- suprafaţa perimetrului construit;

4 Abraham D. (1991), Introducere în sociologie urbană, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

28

- densitatea gospodăriilor (numărul total de locuinţe raportat numărul total de

gospodării):

g

locg N

Nd =

- densitatea urbană (numărul total al populaţiei urbane raportat la suprafaţa

perimetrului construit):

u

uu S

Pd =

- densitatea de clădiri (numărul de clădiri raportat la perimetrul mediu construit):

u

cladiricladiri S

Nd =

- ponderea spaţiilor verzi (suprafaţa spaţiilor verzi raportată la suprafaţa

perimetrului construit);

- concentrarea locuinţelor în clădiri (raportul dintre numărul total al locuinţelor şi

numărul total de clădiri);

- mărimea locuinţelor din punct de vedere a suprafeţei (numărul total de camere

raportat la numărul total de locuinţe);

- densitatea locuibilă (suprafaţa locuibilă raportată la populaţia din gospodării);

- mărimea locuinţei din punct de vedere al suprafeţei (raportul dintre suprafaţa

locuibilă şi numărul total de locuinţe);

- densitatea pe cameră (numărul total de camere raportat la numărul populaţiei din

gospodării):

PN

d camcam =

5. CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND  COSTURILE INTERVENȚIILOR 

Plecând de la definirea locuinţei decente trebuie identificate acele exigenţe care nu sunt

îndeplinite (standarde minime, stare fizică bună, facilităţi şi servicii moderne, izolare

termică rezonabilă), motivele pentru care nu sunt îndeplinite exigenţele minimale,

modalităţile în care aceste standarde pot fi atinse, precum şi estimate costurile necesare

pentru a transforma o locuinţă improprie într-o locuinţă decentă. Analiza datelor privind

29

stocul existent de locuinţe oferă de asemenea o imagine reală a distribuţiei teritoriale a

locuinţelor care nu îndeplinesc unul sau mai multe criterii definitorii ale locuinţei decente,

după tipuri de locuinţe şi vechimea acestora.

Pentru a estima costurile transformării locuinţelor improprii în locuinţe decente trebuie

luate în considerare tipul de intervenţii necesare funcţie de standardele care nu sunt

îndeplinite. Astfel apare o diferenţiere a costurilor între locuinţele care necesită intervenţii

minore precum izolarea pereţilor exteriori şi a acoperişului sau alte intervenţii pentru

sporirea confortului termic şi locuinţe care au nevoie de intervenţii majore pentru a

corespunde exigenţelor minimale, precum înlocuirea ferestrelor sau a acoperişului,

instalarea unei noi centrale termice, renovarea completă a bucătăriei.

Analiza costurilor necesare pentru a transforma locuinţele improprii în locuinţe decente

trebuie făcută pe tipuri de locuinţe, după vechime şi statut juridic şi ocupaţional, avându-se

în vedere şi distribuţia teritorială a locuinţelor funcţie de problemele identificate.

Oportunitatea unei locuinţe decente este fundamentată pe analiza accesului la locuinţele

decente existente a diferitelor tipuri de gospodării care trăiesc în condiţii improprii, gradul

de vulnerabilitate, gradul de concentrare teritorială şi evoluţia în timp a numărului şi

ponderii acestor gospodării. Pentru a avea o imagine a celor care locuiesc în locuinţe

indecente sunt luate în considerare tipul de gospodărie, apartenenţa etnică, gradul de

vulnerabilitate, statutul economic şi ocupaţional, vârsta, starea de sănătate ale ocupanţilor.

Analiza încrucişată folosind criteriile enumerate mai sus este realizată la nivel regional, pe

medii rezidenţiale, la nivel de oraş şi chiar de cartier.

O atenţie deosebită trebuie acordată locuinţelor improprii din vecinătăţile sărace deoarece

reprezintă marea majoritate şi deoarece sunt concentrate în zone (cartiere) deprivate socio-

economic. Ele trebuie abordate diferit funcţie de criteriul pe care nu îl îndeplinesc pentru a

fi decente – confort termic, reparaţii majore, lisa dotărilor moderne etc. Analiza cantitativă

a datelor oferite de statisticile oficiale trebuie completată cu percepţiile celor care locuiesc

într-o vecinătate săracă privind problemele cu care se confruntă legate de traficul intens,

poluarea aerului, nivelul de zgomot, lipsa locurilor de parcare, lipsa spaţiilor verzi,

vandalism, huliganism şi criminalitate etc.

O altă categorie de locuinţe care trebuie analizate separat din punct de vedere al

investiţiilor necesare sunt locuinţele care necesită reparaţii deoarece nu îndeplinesc

30

anumite condiţii privind starea fizică la exterior sau la interior. Analiza acestora presupune

stabilirea ponderii acestor locuinţe în totalul stocului de locuinţe, identificarea naturii

degradării şi implicit a ponderii locuinţelor afectate de diverse tipuri de degradări

exterioare şi interioare, după vechimea acestora, statutul juridic şi tipul de ocupare. În

funcţie de priorităţile de reparaţii stabilite se poate realiza o grupare a costurilor. Costurile

pot fi estimate atât pe componente, cât şi pe elemente ale construcţiei, funcţie de tipul de

clădire, vechimea construcţiei şi statutul juridic şi de ocupare.

6. EVALUAREA CALITĂȚII LOCUIRII  ŞI PLANIFICAREA URBANĂ 

6.1. Caracterizarea fondului existent de locuințe  şi posibilitățile de spațializare 

Evaluarea fondului de locuinţe şi a calităţii locuirii sub aspectul distribuţiei spaţiale sunt

aspecte care determină atât PLL, cât şi orientarea dezvoltării urbanistice a localităţii.

Din punct de vedere al fundamentării diagnosticului PLL şi al programului de acţiuni este

necesară evidenţierea relaţiilor existente între caracteristicile fondului de locuinţe existent

şi a evoluţiei acestuia cu distribuţia locuinţelor existente şi noi în cadrul structurii urbane şi

evoluţia fondului de locuinţe sub aspect spaţial.

Pe baza metodologiei descrise în capitolul 2 vom reţine:

A. Caracterizarea fondului de locuințe total existent prin:  

- statut de ocupare: în proprietate, cu chirie, vacante; reşedinţe principale, reşedinţe

secundare;

- suprafaţă; suprafaţa medie a unei locuinţe

- calitate (ponderea locuinţelor cu confort redus şi/sau situate sub exigenţele

minimale legale) - %

- tipologia clădirilor de locuit: individuale, colective, cuplate;

- vechimea clădirilor

- materialele de construcţie

Pentru caracterizarea fondului de locuinţe pe ansamblul localităţii există date şi indicatori

statistici fiabili şi validaţi. Caracterizarea de ansamblu oferă elemente de apreciere privind:

31

- diversitatea fondului de locuinţe (ca statut de ocupare, tipologii de clădiri)

- gradul de compatibilitate între mărimea locuinţelor şi mărimea gospodăriilor;

- ponderea locuinţelor în imobile colective (cu posibile probleme de reabilitare,

modernizare)

- ponderea locuinţelor care nu îndeplinesc exigenţele minimale pentru o locuinţă

decentă;

- ponderea locuinţelor improprii.

Caracterizarea de ansamblu oferă, de asemenea primele elemente de avut în vedere în

aprecierea ofertei potenţiale de locuinţe (locuinţe vacante, locuinţe necesar a fi

modernizate).

Pentru repartiţia spaţială a fondului de locuinţe existent se va proceda după cum s-a arătat

la cap. 2 şi în proiectul „ Metodologia de realizare a programului local de locuire”.

B. Caracterizarea evoluției fondului total de locuințe prin:  

- ieşiri din stoc prin demolare, abandon

- construcţii noi caracterizate de asemenea prin suprafaţă, tipul de clădire, statut

de ocupare.

Pentru caracterizarea evoluţiei fondului de locuinţe există de asemenea date şi indicatori

statistici fiabili şi validaţi. Acestea permit evidenţierea diversităţii noilor construcţii – ca

statut de ocupare, suprafaţă, precum şi a preferinţelor familiilor (tipuri de clădiri).

In ceea ce priveşte preţurile, problema este tratată în studiul .”Metodologia de realizare a

unui sistem de monitorizare a pieţei locale a locuinţelor”.

6.2. Caracterizarea distribuției spațiale a fondului de locuințe 

Pentru caracterizarea distribuţiei spaţiale a fondului de locuinţe vor fi urmăriţi, în măsura

posibilităţilor, aceleaşi grupe de indicatori ca şi pentru caracterizarea fondului total de

locuinţe. La baza analizelor vor sta – după cum s-a arătat în capitolele anterioare :

documentarea din planurile şi proiectele de urbanism (PUG, PUZ, PUD) şi

regulamentele de urbanism

culegere de date şi informaţii de la direcţia locală de statistică

informare la departamentele de specialitate ale administraţiei locale

32

Lectura spaţiului se va baza pe analiza morfologică a structurii urbane, a structurării PUG

în unităţi teritoriale de referinţă, a identificării marilor zone caracteristice ale localităţii

(zona centrală, zone periferice, zone destructurate etc.).

Această lectură, precum şi evoluţiile construcţiilor de locuinţe în cadrul structurii urbane,

vor oferi informaţii importante privind preferinţele locuitorilor (tipuri de clădiri, statut de

ocupare), apariţia de noi centre de interes (noi centralităţi), de concentrări de anumite tipuri

de locuinţe, noi densităţi, noi specializări ale spaţiului. Se vor pune în evidenţă, de

asemenea, tendinţele de extindere în afara intravilanului.

Metodologia propusă este prezentată în diagrama care urmează.

Abordarea propusă va face apel la un număr relativ redus de caracteristici ale fondului

de locuinţe şi a evoluţiei acestuia, pe care le considerăm suficiente pentru a pune în

evidenţă principalele aspecte ale distribuţiei spaţiale a locuinţelor şi a aprecia

importanţa acestora.

33

Distribuţia spatială a fondului de locuinţe caracteristici

Resedinţe principale Resedinţa secundare

Statut de ocupare

Locuinţe de vacanta

Diversitatea fondului de locuinţe

Suprafeţe medii

Dimensiunea locuinţelor

Structura nr. camere

Compatibilitatea cu mărimea gospodăriilor

Caracterizarea fondului de

locuinţe existent

Calitatea locuinţelor

% locuinţelor de calitate slabă (insalubre)

Individuale

Tipuri de clădiri Colective

% ridicat de locuinţe colective / individuale

Vechime Potenţial de reabilitare / modernizare / înlocuire

CALITATEA GLOBALĂ A

FONDULUI DE LOCUINŢE

ŞI OFERTA

POTENŢIĂLĂ

Statut ocupare Dimensiuni

Construcţii noi

Tip clădire

Calitatea şi tipul ofertei noi

Evoluţia fondului de locuinţe

Ieşiri din stoc

Construire

Preţuri Chirie

Preferinţele locuitorilor

Date/informaţii fiabile, validate Informaţii disparate-incomplete Aspecte abordate prin alt tip de analiză Informaţii incomplete

34

  6.3. Perspectivele noilor tehnologii pentru  o analiză spațială detaliată 

Pentru detalierea datelor de recensământ ale populaţiei şi locuinţelor se are în vedere

stabilirea unor sectoare de recensământ delimitate în planul localităţilor, cuprinzând circa

100 locuinţe şi 300 persoane.

Pentru aceste sectoare se vor putea colecta, cu ocazia recensământului următoarele date:

o Populaţia • grupe de vârstă şi sexe • starea civilă • nivelul de instruire

o Situaţia economică • populaţie activă şi inactivă

o Populaţia ocupată • grupe de ocupaţii • activităţi ale economiei naţionale • statutul profesional • durata efectivă a săptămânii de lucru

o Şomeri o Gospodării

• numărul gospodăriilor • numărul persoanelor din gospodării • gospodării familiale şi nefamiliale • tipul nucleelor familiale

o Clădiri în care se află locuinţe • destinaţia • anul construirii • materialul de construcţie al pereţilor exteriori • numărul locuinţelor din clădire

o Locuinţe • tipul locuinţei • forma de proprietate • numărul şi suprafaţa camerelor de locuit • numărul persoanelor care ocupă locuinţa • dotarea cu instalaţii şi dependinţe • felul şi amplasarea principalelor dependinţe

Datele de mai sus vor oferi o imagine mai completă atât asupra calităţii clădirii de locuit şi

a locuinţei, cât şi asupra situaţiei socio-economice a familiilor din respectivele locuinţe.

Propunerea se bazează pe utilizarea tehnologiilor moderne, care presupun existenţa unor

hărţi digitizate pentru localităţile respective şi ca atare se va putea aplica numai după

întocmirea acestora.

35

Sector de recensamânt de cca. 100 locuinţe cu 300 persoane

Stradă Nr. bloc scară apart Nr.pers Caraiman 82 1 5 Caraiman 82 2 3 Caraiman 80 1 4 Caraiman 78 1 6 Caraiman 76 C4 1 1 4 Caraiman 76 C4 1 2 2 Caraiman 76 C4 1 3 5 Caraiman 76 C4 1 4 6 Caraiman 76 C4 1 5 1 Caraiman 76 C4 2 6 3 Caraiman 76 C4 2 7 4 Caraiman 76 C4 2 8 2 Caraiman 76 C4 2 9 3 Caraiman 76 C4 2 10 7 Caraiman 74 1 8 Caraiman 72 1 3 Caraiman 70 1 5 Caraiman 68 1 2 Caraiman 66 1 7 Caraiman 64 1 2 Caraiman 62 1 4 Caraiman 60 1 5 Caraiman 58 1 7 Caraiman 56 1 6 Caraiman 56 2 2

36

6.4. Prevederi ale legislației in vigoare cu privire la faza de studii de   fundamentare si analiza din cadrul PUG:  

Propunerile de dezvoltare ale PUG , reglementările urbanistice cuprinse în RLU aferent

PUG, au la bază în prezent studiile de fundamentare, surse documentare, documentaţii de

urbanism ( PUG, PUZ) şi amenajarea teritoriului (PATN, PATJ) efectuate anterior, strategia

de dezvoltare propusă de Consiliul Local.

Conform Ghidului privind metodologia de elaborare si conţinutul cadrul al PUG

INDICATIV GPO38/99, Studiile de fundamentare care se efectuează în prezent sunt de trei

tipuri ăi se distribuie astfel:

1.Studii de fundamentare analitice:

- reambulare topografică;

- geotehnice (inundabil, alunecări, condiţii de fundare);

- relaţii periurbane;

- circulaţie;

- protecţia mediului;

- zone construite protejate;

- potenţial balnear sau turistic;

- infrastructura majoră;

- alte studii.

2. Studii de fundamentare consultative:

- anchete socio - urbanistice.

3. Studii de fundamentare prospective:

- evoluţia activităţilor economice;

- evoluţia activităţilor socio - demografica.

De asemenea Metodologia, mai sus menţionată, prevede tipul de studii care au caracter

obligatoriu sau după caz, în funcţie de rangul localităţii şi numărul de locuitori al acesteia.

Acestea se elaborează în scopul analizei şi reglementarii unor probleme sociale, ce intervin

hotărâtor în susţinerea problemelor de amenajare teritoriala şi urbanistica.

Studiile de fundamentare pot fi elaborate anterior PUG sau concomitent cu PUG. Acestea

reprezintă părţi scrise şi desenate, predate elaboratorului PUG. Fiecare studiu de

fundamentare se finalizează cu o sinteză, axată în principal pe diagnosticarea

37

disfuncţionalităţilor şi pe formularea propunerilor de eliminare sau diminuarea a acestora.

Pentru studiile de fundamentare elaborate anterior PUG, concluziile acestora se preiau de

către elaboratorul PUG în cadrul Memoriului General.

Aceste studii de fundamentare se fac la nivel general pentru întreg teritoriul localităţii, nu

se prevede obligativitatea realizării de studii de fundamentare pentru anumite zone

funcţionale, cum ar fi zona de locuit cu dotările aferente.

Coroborând concluziile Studiilor de fundamentare cu disfuncţionalităţile rezultate în urma

întocmirii planşei de Analiza a situaţiei existente din cadrul PUG propriu-zis, însoţită de

tabelul de disfuncţionalităţi se conturează situaţia existentă pe domenii de activităţi a

localităţii respective.

Analiza situaţiei existente prezenta atât în partea scrisă, cât şi în cea desenată se cuprinde

următoarele domenii: zonificarea funcţională, infrastructura: reţele tehnico - edilitare şi

circulaţie, zone de protecţie şi protejate.

Analiza cu privire la anumite zone funcţionale se face pe suprafaţa ocupată la nivelul

întregii localităţi de către fiecare funcţiune în parte, adică procentul ocupat din teritoriul

intravilan. In ceea ce priveşte zona de locuinţe aceasta se analizează în funcţie de

regimul de înălţime şi de tipul de locuire individuală sau colectivă.

Disfuncţionalităţile se determina în funcţie de domeniile de analiză mai sus menţionate

(social, economic, infrastructură, mediu).

PUG - ul nu realizează un studiu detaliat pe paliere de analiză cu privire la zonele de

locuit şi dotările aferente acestora. Daca intr-o anumita zona funcţională se constată în

urma vizitei pe teren a proiectantului sau conform problemelor indicate de Primăria

localităţii respective, că există probleme acestea trebuie menţionate. De exemplu pot fi

marcate zonele în care exista disfuncţionalităţi cu privire la starea fondului construit dintr-

un anumit cartier, dar nu se realizează în mod obligatoriu o Analiza detaliată privind

starea fondului construit la nivelul întregii localităţi. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în

ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea dotărilor aferente locuirii.

In urma analizei planşei de situaţie existentă se poate determina numărul şi dispunerea în

plan a dotărilor aferente locuirii, putând fi marcate zonele care sunt defectuoase la acest

capitol. Prin analiza situaţiei existente şi tabelul de disfuncţionalităţi se determină

domeniile în care este neapărată nevoie să se acţioneze cu masuri reparatorii.

38

6.5. Prevederi ale legislației in vigoare cu privire  la faza de propuneri de dezvoltare a zonelor de locuit prin PUG: 

Propunerile urbanistice cu privire la zonele de locuit dintr-o localitate, se fac având la baza

disfuncţiile identificate în analiza situaţiei existente, legislaţia în vigoare, studiile de

fundamentare şi strategia de dezvoltare a primăriei.

În Legea 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional –

Secţiunea a IV a - Reţeaua de localităţi, cu modificările ulterioare, apar menţionate în

Anexa nr. II pct.1.0 - Tabelul privind indicatorii cantitativi şi calitativi minimali de definire

a localităţilor urbane

Tabel 3 Indicatorii cantitativi si calitativi minimali  de definire a localităților urbane 

Nr.crt.

Indicatori minimali

Municipiu

Oraş

1. Număr de locuitori 40.000 10.000 2. Populaţia ocupată în activităţi neagricole (% din

totalul populaţiei ocupate) 85% 75%

3. Dotarea locuinţelor cu instalaţii de alimentare cu apă

80% 70%

4. Dotarea locuinţelor cu baie şi WC în locuinţă (% din total locuinţe)

75% 55%

5. Dotarea locuinţelor cu instalaţie de încălzire centrală (%din total locuinţe)

45% 35%

6. Număr de paturi în spitale la 1000 de locuitori 10 7 7. Număr de medici la 1000 de locuitori 2,3 1,8 8. Unităţi de învăţământ postliceal Liceal sau altă

formă de învăţământ secundar

9. Dotări culturale şi sportive Săli de spectacol, eventual teatre, instituţii muzicale, biblioteci publice, stadion, săli de sport

Săli de spectacol, biblioteci publice, spaţii pentru activităţi sportive

10.

Locuri în hoteluri 100 50

11.

Străzi modernizate (% din lungimea totală a străzilor)

60% 50%

12.

Străzi cu reţele de distribuţie a apei(% din lungimea totală a străzilor)

70% 60%

13.

Străzi cu conducte de canalizare (% din lungimea totală a străzilor)

60% 50%

14.

Epurarea apelor uzate Racordarea la o staţie de epurare cu treaptă mecanică şi biologică

Racordarea la o staţie de epurare cu treaptă mecanico-chimică

15.

Străzi cu reţele de hidranţi exteriori pentru stingerea incendiilor(% din lungimea totală a străzilor)

70% 60%

16.

Spaţii verzi (parcuri, grădini publice, scuaruri) mp/locuitor

15 10

39

Conform legii in vigoare, mai sus menţionată, este obligatoriu ca localitatea

respectiva sa respecte cerinţele generale cu privire la tipul dotărilor pe care trebuie sa

le deţină în funcţie de rangul localităţii, dar nu este menţionat ăi numărul necesar

(corelat cu populaţia, suprafaţa intravilanului,cerinţele (efectul util pe care îl realizează

serviciul,segmentul de populaţie căruia i se adresează serviciul respectiv,frecvenţa de

apariţie a serviciului respectiv în economia de timp a consumatorului) etc).

Folosirea REGULAMENTULUI LOCAL DE URBANISM este operantă prin corelarea

cu REGULAMENTUL GENERAL DE URBANISM, aprobat prin H.G. nr. 525/1996,

republicată 2002 şi cu ghidul cuprinzând precizări, detalieri şi exemplificări pentru

elaborarea şi aprobarea Regulamentului local de urbanism de către consiliile locale,

elaborat de URBANPROIECT - Bucureşti şi aprobat cu ordinul M.L.P.A.T nr.

21/N/10.04.2000, Indicativ GM – 007 - 2000.

H.G. nr. 525/1996, republicată 2002, prevede in funcţie de tipul dotării - posibilitatea

amplasării acestora, raza de servire, la nivel de localitate (a se vedea Anexele). H.G. nr.

525/1996, republicată 2002, prevede de asemenea amplasarea construcţiilor, în funcţie de

destinaţia acestora, în cadrul localităţii, dar nu prevede o normare clara in funcţie de

populaţie sau alţi indicatori, care sa permită determinarea numărului obligatoriu de dotări

necesare unei localităţi.

Indicatorii minimali de dotări, propuşi prin legislaţia de urbanism, sunt la nivel global

(general) cu privire la bilanţul teritorial al întregii localităţi, dar nu se regăsesc specificaţii

directe cu privire minimum de indicatori pentru o zona funcţională, cum ar fi cea de locuit,

şi modul de calcul (normare) în funcţie de numărul de locuitori dintr-o zona de locuit, ci

doar în funcţie de raza de servire a dotărilor ce aparţin de învăţământ. De asemenea nu

există normări specifice privind poziţionarea în plan, în cadrul zonelor de locuit şi de

asocierea spaţial - urbanistică din punct de vedere al compatibilităţii funcţionale.

In RLU aferent PUG propunerile de dezvoltare urbanistica a locuirii atât pentru zonele

rezidenţiale deja existente cât şi pentru zonele de locuit ce urmează a fi înfiinţate, se vor

respecta prevederile generale ale legislaţiei (conform extras legislativ prezentat mai sus) cu

privire la modalităţile de parcelare, construire pe parcela în funcţie de indicatorii

urbanistici (retrageri, aliniere, POT, CUT, RH.)

40

De asemenea legislaţia prevede pentru zonele construite a infrastructurii minime: accesul

auto şi pietonal, şi a reţelelor tehnico-edilitare (alimentare cu apa si canalizare, alimentare

cu energie electrică, gaze naturale).

In practică, conform legislaţiei în vigoare, la faza de Propuneri şi reglementări urbanistice

pentru zonele de locuit existente se propune ameliorarea calităţii locuirii prin eliminarea

disfuncţionalităţilor cu privire la dotări aferente locuirii şi infrastructură, identificate

conform procedurii menţionate mai sus, la faza de Analiză a situaţiei existente. Deoarece

analizarea situaţiei existente se face la nivel de localitate şi nu asupra zonelor de locuit-

detaliat, făcându-se notări punctuale privind problemele majore ale localităţii, măsurile

reparatorii propuse se fac corelat cu gradul de detaliere al analizei şi de asemenea corelat

cu Strategia locala de dezvoltare promovată de primăria localităţii.

Astfel aceste propuneri prevăzute prin PUG pot rezolva parţial problemele zonelor de

locuit, dar nu în funcţie de tipologia acestora.

In ceea ce priveşte procesul de stabilire a gradului de necesitate a înfiinţării unor noi zone

de locuit şi a caracteristicilor aferente acestora - suprafaţa ocupată, suprafaţa desfăşurată

construită, tipul de locuinţe (individule, colective) şi regimul de înălţime al acestora, gradul

de echipare cu dotări aferente locuirii necesar, aceasta se face coroborând Obiectivele

legate de locuire, cuprinse in „Strategia de dezvoltare a localităţii”, rezultatele studiilor de

fundamentare ăi „Tendinţele de dezvoltare ale localităţii” identificate de proiectant în urma

analizei evoluţiei localităţii în timp şi a documentaţiilor de urbanism şi amenajarea

teritoriului existente. Strategia de dezvoltare a localităţii are la baza necesitatea rezolvării

problemelor comunităţii, influentele exterioare ale investitorilor privaţi care pot contribui

prin fonduri proprii la dezvoltarea anumitor zone ale localităţii. Studiile de fundamentare,

în special cele de tip analitic – anchetele sociale, pot avea la baza chestionare care să

privească şi calitatea locuirii ăi cerinţele populaţiei din localitate.

Proiectantul pornind de la aceste studii şi urmărind evoluţia localităţii şi a numărului de

locuitori, previziunile asupra populaţiei migratoare determinată de dezvoltarea în localitate

a unor noi funcţiuni care pot crea locuri de munca, propune noile zone de locuit cu dotările

aferente şi suprafeţele ocupate de acestea.

In practică curentă, primăriile de localităţi aflate sub presiunile şi influenţa investitorilor

care urmăresc dezvoltările pieţei imobiliare, propun dezvoltarea unor zone de locuit noi, de

41

dimensiuni foarte mari, acest proces nefiind corelat şi cu evoluţia populaţiei din localitatea

respectiva. Prin crearea artificiala de noi zone de locuit se declanşează o altă problemă la

nivel urbanistic - extinderea necontrolată a intravilanului localităţii.

Un rol important în realizarea noilor zone de locuit cu dotările aferente, îl are existenţa

unui fond de terenuri care să aparţină domeniului public al primăriei. Aceste rezerve de

terenuri sunt foarte necesare primăriei pentru a putea asigura terenuri pe care să se

construiască infrastructura şi dotările necesare acestor noi zone de locuit.

Deoarece primăriile locale nu dispun de fonduri financiare suficiente pentru realizarea de

investiţii publice şi de dotări pentru locuitori, existenţa acestor rezerve de terenuri ar putea

motiva încheierea parteneriatelor public-privat. Astfel s-ar putea dezvolta noi zone de

locuit care să fie servite de dotări specifice, realizate în timp util.

Localităţile care s-au dezvoltat foarte rapid în ultimii ani şi care, de regulă se află în

apropierea marilor oraşe, nu mai deţin terenuri publice suficiente care să asigure o

dezvoltare echilibrată a dotărilor necesare localităţii. Astfel pentru a putea soluţiona

disfuncţionalităţile zonelor de locuit în particular şi a localităţii în ansamblu, se dovedeşte a

fi necesară realizarea de studii detaliate cu privire la zonele de locuit, şi completarea

legislaţiei de urbanism cu specificaţii directe asupra obligativităţii:

- asigurarea prin normare a necesarului de dotări în funcţie de tipologia zonei şi de

structura populaţiei (vârstă, numărul de locuitori din zona respectivă,etc).

realizării, atât de primărie cât şi de către investitorii privaţi, a necesarului de dotări aferente

zonei de locuit.

7. CALITATEA LOCUIRII – UN PUNCT DE VEDERE SOCIOLOGIC 

Viaţa în mediul construit

Viaţa în mediul construit , implică deopotrivă aspecte obiective şi subiective.

Cadrele fizice ale activităţilor zilnice ne indică modul în care diverse tipuri de constrângeri

înrâuresc desfăşurarea forţelor omeneşti, la confluenţa cu energiile sufleteşti, structurate de

motivaţii.

42

Abordarea activităţilor în perspectiva geografiei timpului, priveşte mişcarea socială în

mediul fizic ( străzi, clădiri, rute de transport, vecinătăţi ) şi explică modul în care se

desfăşoară interacţiunile zilnice între indivizi şi grupuri sociale.

În felul acesta putem să înţelegem măsura în care depindem de cadrul locuit al vieţilor

noastre.

Există trei tipuri de constrângeri5 care influenţează decisiv modul în care este organizată

viaţa în mediul construit.

1. Constrângeri legate de capacităţile fizice ale indivizilor. Acestea privesc ,spre

exemplu, nevoile de hrană şi cele de somn ale tuturor oamenilor. Ele impun o

anumită ordonare a activităţilor , generând nevoi de transport de la muncă acasă,

dar şi în celălalt sens. În marile centre urbane ,dar în mod special în Bucureşti,

acest aspect constrângător este unul dintre motivele, cele mai frecvent,

generatoare de insatisfacţie şi cu efect definitor pentru calitatea vieţii urbane

.Efectul propriu zis se referă la consumul exagerat de timp necesar deplasărilor

între diverse zone urbane, la calitatea experienţei necesare călătoriilor în spaţii

aglomerate şi adeseori slab igienizate, care se însoţeşte cu sentimente negative şi

agresivitate între indivizi, la epuizarea fizică şi nervoasă a călătorilor.

2. Constrângeri de interacţiune Limitele impuse interacţiunilor zilnice, privesc atât

capacităţile fizice ale persoanelor, posibilităţile indivizilor de a se afla la un

moment dat într-un anumit loc, cât şi capacităţile locurilor de a primi doar un

număr limitat de persoane în vederea realizării de activităţi specifice. Orele de

vârf din marile oraşe sunt exemple bune pentru acestea. Distanţele considerabile

presupuse de deplasarea oamenilor în marile centre urbane, dau seamă de

dificultăţile de a ajunge în timp util de la un loc la altul şi de efortul considerabil

presupus de parcurgerea repetată a unor rute lungi. Există limite stricte pentru

volumul traficului suportat de străzi, iar la orele aglomerate, nimeni nu poate să

se mai grăbească de fapt. Tuturor ne este dat să trăim ritmul lent din zonele

înţesate de lume. Acesta este preţul obiectiv pentru intenţia, subiectivă, simultană

de confort a multor persoane.

3. Constrângeri de autoritate, sunt limitele datorate sistemului de putere. Este

vorba de faptul că dorinţa de a trăi în anumite locuri depinde în mod semnificativ

de posibilităţi financiare ale indivizilor. Reglementarea zonelor de locuit ţine cont

5 Antony Giddens Introduction to the sociology, Cambridge Universit, W.W. Norton and Co , New York, London ,1991

43

de resursele necesare construirii şi întreţinerii locuinţelor, nu de voinţa liberă a

oricui de a se afla şi locui în vecinătăţi elegante şi avantajoase.

O cercetare de acest fel va scoate în evidenţă cauzele multor probleme cu care se confruntă

comunităţile urbane. În acelaşi timp există posibilităţi ca cercetarea să ofere sugestii pentru

o mai bună şi sistematică alocare a resurselor, pentru proiectare eficientă a unor planuri de

dezvoltare locală.

Un aspect strict legat de problema distribuirii activităţilor în spaţiu este şi cea numită

colonizarea timpului. Aceasta priveşte modul în care oamenii aflaţi sub constrângeri sau

opţional îşi desfăşoară activităţile pe parcursul orelor de zi şi de noapte. Aici vom putea

descoperi cum se folosesc anumite utilităţi în timpul zilelor şi nopţilor. Cunoaştem

persoane care nu au timp pentru gospodărie ziua. Femeile pot găti, spăla sau îngriji

locuinţa la ore de noapte. Tinerii dar şi diverse categorii de persoane studiază sau

desfăşoară activităţi profesionale şi de timp liber noaptea.

Unele persoane preferă orele nopţii pentru a face cumpărături mai confortabil ,etc.

În acelaşi fel se poate cerceta şi utiliza eficient timpul pentru diverse activităţi care cer un

timp predilect. Exemplu, distribuirea presei dimineaţa si seara, dar şi altele legate de

secvenţe necesare de timp. O viaţă cu adevărat bună nu poate să eludeze aceste aspecte în

care un rol important îl joacă spaţiul construit, prin caracteristicile sale. În acest sens să ne

întrebam câtă libertate şi câtă constrângere presupune traiul în comun al persoanelor care

manifestă atât caracteristici comune dar au şi multe interese care nu coincid sau se pot afla

în contradicţie şi care sunt costurile sociale.

Interpretarea vieţii urbane

Nu doar obiceiurile şi modul de comportament ,dar şi gândirea şi sentimentele au

caracteristici specifice în aşezările urbane. Aceste aşezări maximizează ocaziile de

dezvoltare economică şi socială ,având ca scop intenţionat o creştere a mijloacelor pentru

un trai confortabil şi o existenţă satisfăcătoare a locuitorilor. Cu toate acestea se recunosc şi

efectele neplăcute ale vieţii din oraşe. Poluarea cu gaze şi zgomot sunt deja leit motive ale

vieţii urbane .Se adaugă aglomeraţia, ca şi asocierea acesteia cu criminalitatea, violenţa şi

corupţia.

44

Sărăcia şi neîngrijirea, ca şi urâtul zonelor de locuit sunt expresii ale degradării vieţii,

nelipsite în periferii.

Diferenţele din ce în ce mai vizibile dintre zone ale aceluiaşi oraş , ca şi între locuitorii care

îl ocupă fac problematică o abordare unitară a calităţii vieţii şi locuirii urbane.

Contrastele nu lasă loc nici unui dubiu În mari oraşe, cu milionari în prejmă se moare de

foame, se trăieşte pe maidane în timp ce clădiri întregi noi şi moderne încă aşteaptă locatari

care să le poată plăti. Noile locuinţe construite pentru susţinerea socială fac obiectul multor

deziluzii.( ANL)

Suburbiile şi cartierele sărace sunt spaţii ale deprivării relative în care prăpastia care se

cască între aşteptările oamenilor şi satisfacerea lor problematică tinde să se adâncească

mereu. În timp ce aceşti indivizi au un puternic sentiment al comunităţii în care trăiesc ei

duc lipsă de posibilităţi materiale şi fac cu greu faţă creşterilor aferente costului unei vieţi

decente. Veniturile zilnice şi destul de limitate îi ţin ca într-o capcană ce nu le permite să

schimbe locuinţa .

Pentru persoanele cu venituri mari, schimbarea rezidenţei în zonele din preajma oraşelor se

corelează cu scăderi de taxe şi impozite. În acelaşi timp părăsirea zonelor centrale de către

oamenii bogaţi vizează şi o retragere din faţa unor medii încărcate de probleme sociale, ca

şomajul şi violenţa.

Pe măsură ce cresc zonele suburbane, centrul oraşelor tinde să decadă, datorită învechirii

clădirilor care încep, fie să pretindă sume tot mai importante pentru întreţinere şi refacere,

fie sunt părăsite.

În timpul crizelor financiare oraşele cunosc un declin mai accentuat. Sfera activităţilor

productive se restrânge, apare şomajul mai pronunţat, iar serviciile publice tind să fie

drastic afectate. Programele sociale pot fi întrerupte sau abandonate. Afacerile însă pot

înflori ceea ce înseamnă o mai mare cerere de sedii pentru firme puternice sau hoteluri

pentru cei ce călătoresc.

Un proces de decădere a oraşelor se va însoţi totdeauna cu o tendinţă complementară de

reînnoire urbană şi gentrificare. Gentrificare este procesul prin care zonele sau clădirile

aflate în stadii de degradare diferite se refac prin contribuţia unor grupuri cu posibilităţi

45

financiare şi îşi reiau funcţionalitatea. În aceste cazuri, o planificare urbană care poate să

reunească expectaţii actuale ale vieţii cu ştiinţa reabilitării construcţiilor va putea să ajute

la transformare zonelor de locuit.

O tendinţă de acest fel cunoaşte Bucureştiul, odată cu preocupările de reabilitare a

centrului, dar şi prin eforturile fără precedent de reabilitare a străzilor şi pasajelor.

“Deficient ca infrastructură şi ocolit de dezvoltare, asociat cu stagnarea economică şi

declinul urban, centrul istoric al Bucureştiului prezintă o provocare deosebit de grea în

ceea ce priveşte reabilitarea urbană. Împărţită în două zone (Lipscani şi Sf. Gheorghe) de

bulevardul I.C.Brătianu (trasat în secolul XX) partea centrală a Bucureştiului ce se

suprapune nucleului istoric include, în afara monumentelor medievale, o parte

semnificativă a centrului comercial de secol XI. Prezentând o arhitectură tipică – fronturi

stradale cu aliniament continuu, clădiri cu parter comercial şi unu / două etaje – zona

beneficiază de statutul maxim de protecţie privind:valorile arhitecturale şi urbanistice,

planul stradal şi fondul construit. Împărţit în 19 subzone, centrul include aproximativ 520

de clădiri, dintre care 38% cu semnificaţie arhitecturală. Selectarea zonei de conservare şi a

clădirilor de patrimoniu reflectă o importantă muncă de cercetare realizata de Oficiul

Monumentelor Istorice, în cooperare cu Institutul de Arhitectură “Ion Mincu” şi răspunde

competent întrebărilor privind fondul patrimonial. În ceea ce priveşte utilizarea fondurilor,

priorităţile sunt stabilite de Primăria Municipiului Bucureşti şi se concretizează printr-o

orientare prioritară către îmbunătăţirea domeniului public. Reabilitarea clădirilor a fost

astfel întârziată şi s-a menţinut de multe ori la nivelul restaurării faţadelor imobilelor aflate

în proprietatea statului.

Ignorat după 1978 (parţial datorită eforturilor concentrate spre construirea Palatului

Parlamentului şi a axei Bulevardul Unirii , dar mai ales datorită unei politicii constante de

discreditare a clasei mijlocii), Centrul Istoric a făcut, începând din 1990,obiectul a două

campanii de restaurare: Prima, intitulată “Un Bucureşti frumos” desfăşurată în perioada

2001-2002, având ca obiectiv principal restaurarea faţadelor şi o a doua, începută pe 8

septembrie 2006 “Reabilitarea zonelor construite protejate – Centrul Istoric”.

Concentrându-se asupra aspectelor fizice şi estetice ale conservării, programul în curs

porneşte de la presupunerea că operaţiunile de restaurare/consolidare a clădirilor şi

infrastructurii, vor genera automat o creştere a interesului legat de zonă.” 6

6 Ana Maria Hariton, Priorităţi în protecţia patrimoniului construit – decizii şi responsabilităţi privind centrul istoric al Bucureştiului, Comunicare CDCAS, 2008

46

Renovarea unor astfel de arii aduce rareori îmbunătăţiri în situaţia săracilor care gravitau în

zona locuinţelor deteriorate. Aceştia, de obicei sunt dislocaţi şi conduşi spre alte vecinătăţi.

Aşa se face că, în timp ce unele zone sunt renovate, altele fac obiectul unor noi deteriorări

şi decăderi. Gentrificarea poate contribui semnificativ şi la creşterea numărului persoanelor

fără locuinţă, în măsura în care locuinţele cu preţ scăzut ,sau chirie mică nu sunt înlocuite,

pe masura evacuarii lor, cu unele similare.

Urbanismul ca mod de viaţă

Louis Wirth apreciază că măsura în care lumea contemporană se numeşte urbană, nu

priveşte atât proporţia populaţiei care trăieşte în oraşe, cât influenţa pe care oraşele o

exercită asupra vieţi locuitorilor lor. Specificul acestei locuiri este aglomerarea oamenilor

completată de necunoaşterea reală a celor de alături. O apropiere a celor depărtaţi cum ar

spune Georg Simmel, este o perfectă înstrăinare, obligând la contacte care nu denotă

satisfacţie prin ele însele. Legăturile secundare, bazate pe servicii, sunt întâlniri pasagere şi

slabe.

Competiţia prevalează asupra cooperării, vecinătăţile sunt imagini palide ale comunităţii.

Această situaţie este răspunzătoare pentru impersonalitatea oraşelor şi o explicaţie pentru

lipsa de implicare a cetăţenilor în problemele locale, deşi nevoile lor sunt adeseori

încălcate sau neglijate prin promovarea unor interese de grup.

Importanţa acestor caracteristici ale vieţii urbane vine din aceea că, până la urmă ele se

repercutează nu doar asupra vieţii locuitorilor din oraşe, ci asupra întregii societăţi , în

ansamblul ei. O diluare a legăturilor comunitare se propagă printr-o dezorganizare care

afectează toate comunităţile şi face ca viaţa tuturor oamenilor să fie mai grea.

Într-o viziune mai puţin radicală mediul urban cunoaşte creşterea unor subculturi care

presupun colaborare între cei cu origine sau interese comune. Faptul îşi poate găsi

reflectarea în proiectele de locuire şi construire şi de realizare a acestora.

Sfera vieţii urbane nu este deloc unitară. Este util să separăm experienţa publică, a

întâlnirilor stricte între străini şi viaţa privată a membrilor unor familii, a prieteniilor.

Această separare este uneori drastică alteori fluidă, ca în cazul străinilor familiari, întâlniţi

6 Pentru informaţii detaliate asupra sub-zonelor şi criteriilor de protecţie a clădirilor vezi: Regulamentul local de Urbanism pentru Zona Istorică de Referinţa - Centrul Istoric al municipiului Bucureşti. ( http--www4_pmb_ro-wwwt-urbanism-Interventiimic_png_files\urbanism.html)

47

mereu pe un traseu de transport în comun sau în locuri frecventate în timpul liber.

Pentru cei ce proiectează „şansele noastre„ interesant ar fi să conceapă medii de întâlnire

mai puţin generatoare de conflict, adică spaţii mai ample , cadre mai atrăgătoare, culori în

tonalităţi proprii scopurilor acestor cadre construite.

Comentatori optimişti consideră că, evidenta diversitate a străinilor din mediul urban,

poate fi asimilată unei mişcări a oamenilor dinspre afară, spre înăuntru, şi o dată cu

situarea unei persoane în interiorul unui grup sau reţele posibilităţile de creştere a

numărului de relaţii este asociat cu oportunităţi care depăşesc forţele constrângătoare ale

societăţii, permiţând oamenilor să dezvolte şi să menţină relaţii satisfăcătoare.

În urbanismul modern spaţiul este continuu restructurat. Natura ariilor urbane depinde de

locul ales de marii deţinători de capital în vederea desfăşurării afacerilor lor. Marile firme,

de exemplu, ridică constant avantajele relative ale noilor lor aşezări, în contrast cu cele ale

obiectivelor existente cândva în aceleaşi locuri.

Se poate observa de asemenea că ceea ce este profitabil într-o perioadă de timp poate să nu

mai fie la fel în alta, astfel că odată cu climatul financiar se schimbă şi faţa locurilor.

Creşterea oraşelor se asociază cu competitivitatea capitalistă şi rezistenţa în faţa acesteia.

Mediul urban reprezintă simbolic şi spaţial manifestarea forţelor sociale care se înfruntă

într-o societate. Oraşele nu sunt doar locuri distincte în spaţiu ci şi aspecte inerente ale

consumului colectiv.7

Consumul public de bunuri şi servicii este o parte integrantă a capitalismului. Case, şcoli

,servicii de transport, posibilităţi de petrecere a timpului liber sunt tot atâtea modalităţi în

care oamenii consumă produsele activităţilor .

Totuşi natura mediului urban creat nu rămâne doar rezultatul acţiunilor iniţiate de cei

bogaţi şi puternici . Castellos remarcă importanţa intervenţiei grupurilor neprivilegiate care

alterează condiţiile existenţei sociale. Problemele urbane stimulează mişcările sociale o

dată cu nevoile de îmbunătăţire a situaţiei locative, lupta împotriva poluării, mişcările

ecologiste de apărare a mediului şi combaterea construirii în locuri care afectează starea

unor zone.

Ecologismul la rândul său evidenţiază lupta pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în

spaţiul construi a diferitelor grupuri de populaţie care tind să se aşeze în locuri favorabile

7 Castells Manuel , The urban question..,Cambridge,M.A. ,MIT Press, 1977

48

comunicării şi găsirii de resurse. Procese de invazii şi succesiune apar periodic ca fapte

inevitabile. Când au loc deteriorări serioase în zonele centrale ale oraşelor, sau în

vecinătatea acestora, minorităţi etnice şi persoane sărace încep să pătrundă în aceste locuri,

să se mute practic acolo. Când lucrurile merg astfel populaţia veche, obişnuită a acestor

zone începe să plece căutând locuri mai bune în alte părţi ale oraşului sau în afara lui.

Procesele de interdependenţă între diverse zone ale oraşelor apar ca rezultat al

diferenţierilor fiinţelor umane care caută să se adapteze la mediul înconjurător, generând

roluri sociale şi specializări ocupaţionale. Grupurile de care depind cei mulţi membri ai

comunităţii devin dominante, îşi asumă o mai mare parte din recompense şi aleg spaţii de

reprezentare centrale. Grupurile de afaceri, băncile sau companiile de asigurări oferă

servicii tuturor locuitorilor şi creează spaţii de atracţie în oraşe. Activităţile lor impun şi

ritmuri specifice vieţii de zi cu zi.

Creatorii planurilor de dezvoltare urbană vor fi interesaţi continuu de pulsul vieţii în

societate. Nu este mai puţin adevărat că marii creatori ai planurilor de construire, pot fi ei

înşişi vizionari. Prin contribuţiile lor vor canaliza energiile oraşelor actualizând soluţii

latente, dând culoare şi farmec activităţilor zilnice.

49

ANEXE  

50

ANEXA Nr. 1 la regulament

AMPLASAREA construcţiilor, în funcţie de destinaţia acestora, în cadrul localităţii

1.1. - Construcţii administrative

1.1.1. - Sediul Parlamentului 1.1.2. - Sediul Preşedinţiei 1.1.3. - Sediul Guvernului 1.1.4. - Sediul Curţii Supreme de Justiţie 1.1.5. - Sediul Curţii Constituţionale 1.1.6. - Sediul Consiliului Legislativ 1.1.7. - Sedii de ministere Amplasament: capitala României, în zona centrală 1.1.8. - Sedii de prefecturi 1.1.9. - Sedii de servicii descentralizate în teritoriu ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale Amplasament: municipii reşedinţă de judeţ, în zona centrală sau pe principalele artere de circulaţie 1.1.10. - Sedii de primării Amplasament: municipii, oraşe sau comune, în zona centrală 1.1.11. - Sedii de partid - sediul central Amplasament: capitala României, în zona centrală sau pe principalele artere de circulaţie - filiale Amplasament: municipii, oraşe, reşedinţe de comună, în zona centrală sau pe principalele artere de circulaţie 1.1.12. - Sedii de sindicate, culte, fundaţii, organizaţii neguvernamentale, asociaţii, agenţii, fonduri etc. Amplasament: municipii, oraşe, reşedinţe de comună, în zona centrală sau pe principalele artere de circulaţie 1.1.13. - Sedii de birouri Amplasament: municipii, oraşe, reşedinţe de comună, în zona centrală, pe principalele artere de circulaţie sau în zone de interes.

1.2. - Construcţii financiar-bancare

1.2.1. - Sediul Băncii Naţionale a României - sediul central Amplasament: capitala României, în zona centrală Amplasament: sectoarele municipiului Bucureşti, municipii reşedinţă de judeţ, municipii, oraşe, în zona centrală 1.2.2. - Sedii de bănci - sediul central Amplasament: capitala României, municipii reşedinţă de judeţ, în zona centrală - filiale Amplasament: sectoarele municipiului Bucureşti, municipii şi oraşe, în zona centrală sau pe principalele artere de circulaţie 1.2.3. - Sedii de societăţi de asigurări (de bunuri, de persoane), burse de valori şi mărfuri Amplasament: în zona centrală/de interes.

1.3. - Construcţii comerciale

1.3.1. - Comerţ nealimentar Amplasament: în zonele de interes comercial 1.3.2. - Magazin general Amplasament: în zona centrală/zona rezidenţială/centrul de cartier - se va evita amplasarea în vecinătatea aeroporturilor sau a industriilor nocive 1.3.3. - Supermagazin (supermarket) Amplasament: în zona centrală/zona rezidenţială/centrul de cartier - se va evita amplasarea în vecinătatea aeroporturilor sau a industriilor nocive 1.3.4. - Piaţa agroalimentară Amplasament: în zona de interes comercial sau minimum 40 m faţă de clădiri având alte funcţiuni decât cea comercială 1.3.5. - Comerţ alimentar Amplasament: în zona de interes comercial - se va evita amplasarea în zonele puternic poluate 1.3.6. - Alimentaţie publică

51

Amplasament: în zonele rezidenţiale sau de interes comercial, în zonele turistice şi de agrement - se admite amplasarea la parterul locuinţelor numai în condiţiile asigurării izolării totale a aburului, mirosului şi zgomotului 1.3.7. - Servicii Amplasament: în zona centrală, comercială, rezidenţială sau de agrement - se interzice amplasarea atelierelor poluante în zona de locuit - se interzice amplasarea în zone industriale pentru alte servicii decât cele industriale 1.3.8. - Autoservice Amplasament: la limita zonei industriale - se vor evita sursele de poluare chimică, posturile trafo şi zonele de afluenţă a publicului.

1.4. - Construcţii de cult

1.4.1. - Lăcaşe de cult Amplasament: alăturarea de lăcaşe de cult noi în incinta sau în vecinătatea monumentelor istorice se va face cu respectarea prevederilor legale 1.4.2. - Mănăstiri 1.4.3. - Schituri Amplasament: în afara localităţilor - extinderea mănăstirilor vechi - monumente istorice se va face cu respectarea prevederilor legale 1.4.4. - Cimitire Amplasament: la marginea localităţii - extinderea cimitirelor se face cu respectarea prevederilor legale.

1.5. - Construcţii de cultură

1.5.1. - Expoziţii 1.5.2. - Muzee 1.5.3. - Biblioteci 1.5.4. - Cluburi 1.5.5. - Săli de reuniune 1.5.6. - Cazinouri 1.5.7. - Case de cultură 1.5.8. - Centre şi complexe culturale 1.5.9. - Cinematografe 1.5.10. - Teatre dramatice, de comedie, de revistă, operă, operetă, de păpuşi 1.5.11. - Săli polivalente Amplasament: în zona destinată dotărilor pentru cultură, educaţie sau în zona verde - este posibilă amplasarea în zona comercială, administrativă, religioasă sau de agrement - se va evita amplasarea în vecinătatea unităţilor poluante 1.5.12. - Circ Amplasament: în zona de agrement/zona verde.

1.6. - Construcţii de învăţământ

1.6.1. - Învăţământ preşcolar (grădiniţe) Amplasament: în zonele rezidenţiale, distanţa maximă de parcurs 500 m 1.6.2. - Şcoli primare 1.6.3. - Şcoli gimnaziale 1.6.4. - Licee 1.6.5. - Şcoli postliceale 1.6.6. - Şcoli profesionale Amplasament: în zonele şi cartierele de locuit, distanţa maximă de parcurs 1000 m 1.6.7. - Învăţământ superior Amplasament: în funcţie de condiţiile şi exigenţele profilului de învăţământ.

1.7. - Construcţii de sănătate

1.7.1. - Spital clinic universitar Amplasament: în campusurile universitare sau adiacent facultăţilor de profil - se interzice amplasarea în vecinătatea surselor de poluare (aeroport, industrii nocive, trafic greu) 1.7.2. - Spital general (judeţean, orăşenesc, comunal, cuplat sau nu cu dispensar policlinic) 1.7.3. - Spital de specialitate (maternitate, pediatrie, contagioşi, oncologie, urgenţă, reumatologie, clinici

52

particulare) Amplasament: în zona destinată dotărilor pentru sănătate, în funcţie de profilul spitalului - se interzice amplasarea în vecinătatea surselor de poluare (aeroport, industrii nocive, trafic greu) 1.7.4. - Asistenţă de specialitate (boli cronice, handicapaţi, recuperări funcţionale, centre psihiatrice) Amplasament: în zone extraorăşeneşti, în zone în care formele de relief şi vegetaţia permit crearea de zone verzi (parcuri, grădini etc.) - se interzice amplasarea în vecinătatea surselor de poluare (aeroport, industrii nocive, trafic greu) 1.7.5. - Dispensar policlinic [(gr. 1, 2, 3) 600, 1.200, 2.400 consultaţii/zi] Amplasament: independent sau în cadrul unor construcţii pentru sănătate/locuinţe 1.7.6. - Dispensar urban (cu 2-4 circumscripţii independente sau cuplate cu staţionar, casă de naşteri, farmacie) 1.7.7. - Dispensar rural (cu 2-4 circumscripţii independente sau cuplate cu staţionar, casă de naşteri, farmacie) Amplasament: independent sau în cadrul unor construcţii pentru sănătate/locuinţe - se interzice amplasarea în vecinătatea surselor de poluare (aeroport, industrii nocive, trafic greu) 1.7.8. - Alte unităţi (centre de recoltare sânge, medicină preventivă, staţii de salvare, farmacii) Amplasament: în cadrul unor construcţii pentru sănătate sau independent, în funcţie de profilul unităţii 1.7.9. - Creşe şi creşe speciale pentru copii (cu 1, 2 É, n grupe) Amplasament: în cadrul unor construcţii publice/locuinţe - se interzice amplasarea în vecinătatea surselor de poluare (aeroport, industrii nocive, trafic greu) - se recomandă amplasarea în zone de relief şi cadru natural favorabil 1.7.10. - Leagăn de copii Amplasament: în general în zone extraorăşeneşti - se interzice amplasarea în vecinătatea surselor de poluare (aeroport, industrii nocive, trafic greu).

1.8. - Construcţii şi amenajări sportive

1.8.1. - Complexe sportive 1.8.2. - Stadioane 1.8.3. - Săli de antrenament pentru diferite sporturi Amplasament: în zone verzi, nepoluate, şi pe cât posibil în vecinătatea unor cursuri sau oglinzi de apă 1.8.4. - Săli de competiţii sportive (specializate sau polivalente) 1.8.5. - Patinoare artificiale Amplasament: de preferinţă în zonele rezidenţiale sau în vecinătatea complexurilor sportive şi de agrement 1.8.6. - Poligoane pentru tir 1.8.7. - Popicării Amplasament: în zone nepoluate, bogat plantate, şi pe cât posibil în vecinătatea unor cursuri sau oglinzi de apă.

1.9. - Construcţii de agrement

1.9.1. - Locuri de joacă pentru copii Amplasament: în cadrul zonei de locuit - se vor evita amplasamentele în vecinătatea surselor de zgomote puternice şi de vibraţii (aeroporturi, zone industriale, artere de trafic greu) 1.9.2. - Parcuri 1.9.3. - Scuaruri Amplasament: se vor evita amplasamentele în vecinătatea surselor producătoare de zgomote puternice şi de vibraţii (aeroporturi, zone industriale, artere de trafic greu).

1.11. - Construcţii de locuinţe

Amplasament: se vor evita amplasamentele în vecinătatea surselor producătoare de noxe, zgomote puternice şi vibraţii (aeroport, zone industriale, artere de trafic greu).

53

Modalităţi de construire:

ANEXA Nr. 2 la regulament

PROCENTUL de ocupare a terenurilor

Procentul maxim de ocupare a terenurilor se stabileşte în funcţie de destinaţia zonei în care urmează să fie amplasată construcţia şi de condiţiile de amplasare în cadrul terenului, după cum urmează:

2.1. - Destinaţia zonei în care urmează să fie amplasată construcţia:

2.1.1. - Zone centrale - 80% 2.1.2. - Zone comerciale - 85% 2.1.3. - Zone mixte - 70% 2.1.4. - Zone rurale - 30% 2.1.5. - Zone rezidenţiale 2.1.5. - zonă exclusiv rezidenţială cu locuinţe P, P+1, P+2 - 35% 2.1.5. - zonă rezidenţială cu clădiri cu mai mult de 3 niveluri - 20% 2.1.5. - zonă predominant rezidenţială (locuinţe cu dotări aferente) - 40%

ANEXA Nr. 4 la regulament

ACCESE CAROSABILE

4.11. - Construcţii de locuinţe

4.11.1. - Pentru locuinţe unifamiliale cu acces şi lot propriu se vor asigura: - accese carosabile pentru locatari; - acces carosabil pentru colectarea deşeurilor menajere şi pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor; - alei (semi)carosabile în interiorul zonelor parcelate, cu o lungime de maximum 25 m vor avea o lăţime de minimum 3,5 m, iar pentru cele cu lungimi mai mari de 25 m vor fi prevăzute supralărgiri de depăşire şi suprafeţe pentru manevre de întoarcere; - în cazul unei parcelări pe două rânduri, accesele la parcelele din spate se vor realiza prin alei de deservire locală (fundături): - cele cu o lungime de 30 m - o singură bandă de 3,5 m lăţime; - cele cu o lungime de maximum 100 m - minimum 2 benzi (total 7 m), cu trotuar cel puţin pe o latură şi supralărgiri pentru manevre de întoarcere la capăt. 4.11.2. - Pentru locuinţe semicolective cu acces propriu şi lot folosit în comun se vor asigura: - accese carosabile pentru locatari; - accese de serviciu pentru colectarea deşeurilor menajere şi pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor; - în cazul unei parcelări pe două rânduri, accesele la parcelele din spate se vor realiza prin alei de deservire locală (fundături): - cele cu o lungime de maximum 30 m - o singură bandă de 3,5 m lăţime; - cele cu o lungime de 30 m până la maximum 100 m - minimum 2 benzi (total 7 m), cu trotuar cel puţin pe o latură; supralărgiri pentru manevre de întoarcere la capăt. 4.11.3. - Locuinţele colective cu acces şi lot folosit în comun vor fi prevăzute cu: - accese carosabile pentru locatari; - accese de serviciu pentru colectarea deşeurilor menajere şi pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor; - accese la parcaje şi garaje.

4.12. - Toate categoriile de construcţii

Pentru toate categoriile de construcţii şi amenajări se vor asigura accese pentru intervenţii în caz de incendiu, dimensionate conform normelor pentru trafic greu. În cazul construcţiilor ce formează curţi interioare, asigurarea accesului vehiculelor de pompieri se va face prin

54

ganguri cu o lăţime minimă de 3 m şi o înălţime de 3,5 m. Accesele şi pasajele carosabile nu trebuie să fie obstrucţionate prin mobilier urban şi trebuie să fie păstrate libere în permanenţă.

ANEXA Nr. 5 la regulament

PARCAJE

5.11. - Construcţii de locuinţe

5.11.1 - Pentru construcţii de locuinţe, în funcţie de indicele de motorizare a localităţii, vor fi prevăzute locuri de parcare după cum urmează: - câte un loc de parcare la 1-5 locuinţe unifamiliale cu lot propriu; - câte un loc de parcare la 1-3 apartamente pentru locuinţe semicolective cu acces propriu şi lot folosit în comun; - câte un loc de parcare la 2-10 apartamente în locuinţe colective cu acces şi lot în comun. 5.11.2. - Din totalul locurilor de parcare pentru locuinţele individuale vor fi prevăzute garaje în procent de 60-100%.

ANEXA Nr. 6 la regulament

SPAŢII VERZI ŞI PLANTATE

6.8. - Construcţii de locuinţe

Pentru construcţiile de locuinţe vor fi prevăzute spaţii verzi şi plantate, în funcţie de tipul de locuire, dar nu mai puţin de 2 m2/locuitor.

SECŢIUNEA 2 Reguli cu privire la asigurarea acceselor obligatorii

ARTICOLUL 25 Accese carosabile

(1) Autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă există posibilităţi de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute, conform destinaţiei construcţiei. Caracteristicile acceselor la drumurile publice trebuie să permită intervenţia mijloacelor de stingere a incendiilor.

(2) În mod excepţional se poate autoriza executarea construcţiilor fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), cu avizul unităţii teritoriale de pompieri.

(3) Numărul şi configuraţia acceselor prevăzute la alin. (1) se determină conform anexei nr. 4 la prezentul regulament.

(4) Orice acces la drumurile publice se va face conform avizului şi autorizaţiei speciale de construire, eliberate de administratorul acestora.

ARTICOLUL 26 Accese pietonale

(1) Autorizarea executării construcţiilor şi a amenajărilor de orice fel este permisă numai dacă se asigură accese pietonale, potrivit importanţei şi destinaţiei construcţiei.

(2) În sensul prezentului articol, prin accese pietonale se înţelege căile de acces pentru pietoni, dintr-un drum public, care pot fi: trotuare, străzi pietonale, pieţe pietonale, precum şi orice cale de acces public pe terenuri proprietate publică sau, după caz, pe terenuri proprietate privată grevate de servitutea de trecere publică, potrivit legii sau obiceiului.

55

(3) Accesele pietonale vor fi conformate astfel încât să permită circulaţia persoanelor cu handicap şi care folosesc mijloace specifice de deplasare.

SECŢIUNEA 3 Reguli cu privire la echiparea tehnico-edilitară

ARTICOLUL 27 Racordarea la reţelele publice de echipare edilitară existente

(1) Autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă există posibilitatea racordării de noi consumatori la reţelele existente de apă, la instalaţiile de canalizare şi de energie electrică.

(2) De la dispoziţiile alineatului precedent se poate deroga, cu avizul organelor administraţiei publice locale, pentru locuinţe individuale, în următoarele condiţii:

a) realizarea de soluţii de echipare în sistem individual care să respecte normele sanitare şi de protecţie a mediului; b) beneficiarul se obligă să racordeze construcţia, potrivit regulilor impuse de consiliul local, la reţeaua centralizată publică, atunci când aceasta se va realiza.

(3) Pentru celelalte categorii de construcţii se poate deroga de la prevederile alin. (1) cu avizul organelor administraţiei publice competente, dacă beneficiarul se obligă să prelungească reţeaua existentă, atunci când aceasta are capacitatea necesară, sau se obligă fie să mărească capacitatea reţelelor publice existente, fie să construiască noi reţele.

(4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică, în mod corespunzător, autorizării executării construcţiilor în localităţile unde nu există reţele publice de apă şi de canalizare.

ARTICOLUL 28 Realizarea de reţele edilitare

(1) Extinderile de reţele sau măririle de capacitate a reţelelor edilitare publice se realizează de către investitor sau beneficiar, parţial sau în întregime, după caz, în condiţiile contractelor încheiate cu consiliile locale.

(2) Lucrările de racordare şi de branşare la reţeaua edilitară publică se suportă în întregime de investitor sau de beneficiar.

ARTICOLUL 29 Proprietatea publică asupra reţelelor edilitare

(1) Reţelele de apă, de canalizare, de drumuri publice şi alte utilităţi aflate în serviciul public sunt proprietate publică a comunei, oraşului sau judeţului, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Reţelele de alimentare cu gaze, cu energie electrică şi de telecomunicaţii sunt proprietate publică a statului, dacă legea nu dispune altfel.

(3) Lucrările prevăzute la alin. (1) şi (2), indiferent de modul de finanţare, intră în proprietatea publică.

SECŢIUNEA 4 Reguli cu privire la forma şi dimensiunile terenului şi ale construcţiilor

ARTICOLUL 30 Parcelarea

(1) Parcelarea este operaţiunea de divizare a unei suprafeţe de teren în minimum 4 loturi alăturate, în vederea realizării de noi construcţii. Pentru un număr mai mare de 12 loturi se poate autoriza realizarea parcelării şi

56

executarea construcţiilor cu condiţia adoptării de soluţii de echipare colectivă care să respecte normele legale de igienă şi de protecţie a mediului.

(2) Autorizarea executării parcelărilor, în baza prezentului regulament, este permisă numai dacă pentru fiecare lot în parte se respectă cumulativ următoarele condiţii:

a) front la stradă de minimum 8 m pentru clădiri înşiruite şi de minimum 12 m pentru clădiri izolate sau cuplate; b) suprafaţa minimă a parcelei de 150 m2 pentru clădiri înşiruite şi, respectiv, de minimum 200 m2 pentru clădiri amplasate izolat sau cuplate; c) adâncime mai mare sau cel puţin egală cu lăţimea parcelei.

(3) Sunt considerate loturi construibile numai loturile care se încadrează în prevederile alin. (2).

ARTICOLUL 31 Înălţimea construcţiilor

(1) Autorizarea executării construcţiilor se face cu respectarea înălţimii medii a clădirilor învecinate şi a caracterului zonei, fără ca diferenţa de înălţime să depăşească cu mai mult de două niveluri clădirile imediat învecinate.

(2) În sensul prezentului regulament, clădiri imediat învecinate sunt cele amplasate alăturat, de aceeaşi parte a străzii.

(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) construcţiile care au fost cuprinse într-un plan urbanistic zonal, aprobat conform legii.

ARTICOLUL 32 Aspectul exterior al construcţiilor

(1) Autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă aspectul lor exterior nu contravine funcţiunii acestora şi nu depreciază aspectul general al zonei.

(2) Autorizarea executării construcţiilor care, prin conformare, volumetrie şi aspect exterior, intră în contradicţie cu aspectul general al zonei şi depreciază valorile general acceptate ale urbanismului şi arhitecturii, este interzisă.

57

ANEXA Clasificarea serviciilor

Împărţirea sferei serviciilor în servicii productive şi neproductive este rezultatul unei problematizări

artificiale şi de asemenea calificarea anumitor servicii ca „materiale” şi „nemateriale” este imprecisă şi lasă loc

unor interpretări diferite sau chiar contradictorii.

Pentru o mai clară evidenţă a naturii serviciilor se pot utiliza criterii mai simple şi mai operante de

divizare a serviciilor şi anume:

1. Efectul util pe care îl realizează serviciul. Astfel avem:

1.a. Servicii simple care oferă consumatorului:

- unul sau mai multe obiecte

- una sau mai multe operaţiuni

- una sau mai multe informaţii

1.b. Servicii complexe care oferă cumpărătorului:

- una sau mai multe obiecte şi operaţiuni

- una sau mai multe obiecte şi informaţii

- obiecte, operaţiuni şi informaţii

2. Segmentul de populaţie căruia i se adresează serviciul respectiv

2.a. unui anumit segment al populaţiei care poate fi constituit după:

- un criteriu (vârstă, sex, etc.)

- după mai multe criterii

2.b. majoritatea populaţiei

3. Frecvenţa de apariţie a serviciului respectiv în economia de timp a consumatorului:

3.a. Servicii cu frecvenţă de apariţie ridicată (servicii comerciale, servicii de transport în comun

etc.)

3.b. Servicii cu frecvenţă de apariţie medie (igienă personală)

3.c. Servicii cu frecvenţă de apariţie mai redusă

58

CRITERII DE CLASIFICARE

EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE

FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.

CRT CATEGORII DE

SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII

SERVICII SIMPLE

SERVICII COMPLEXE

ANUMIT SEGMENT

MAJORITATEA DES MEDIU RAR

I. Servicii zootehnice 1. Servicii sanitar veterinare

II. Servicii cu caracter industrial

1. Prelucrări intermediare textile – pielărie

2. Prelucrări intermediare metal – lemn

3. Producerea alimentelor şi furajelor

4. Confecţionări şi reparaţii îmbrăcăminte şi tricotaje

5. Confecţionări şi reparaţii lenjerie casnică

6. Confecţionări şi reparaţii încălţăminte

7. Pielărie – blănărie

8. Comenzi, reparaţii produse lemn – metal de uz casnic

9. Reparaţii aparatură electrocasnică

10. Reparaţii articole de uz gospodăresc

59

CRITERII DE CLASIFICARE

EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE

FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.

CRT CATEGORII DE

SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII

SERVICII SIMPLE

SERVICII COMPLEXE

ANUMIT SEGMENT

MAJORITATEA DES MEDIU RAR

11. Multiplicare prin procedee netipografice, foto

12. Reparaţii întreţinere mijloace transport

III. Prestări de servicii în construcţii

1. Construcţii, instalaţii, confecţii elemente

2. Reparaţii, întreţinere construcţii

3. Proiectare

IV. Servicii cu caracter tehnico-ştiinţific şi de informatică

1. Bănci de date

V. Servicii de transport

1. Transport călători cale ferată

rutier

naval

aerian

urban

2. Transport mărfuri cale ferată

60

rutier

naval

CRITERII DE CLASIFICARE

EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE

FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.

CRT CATEGORII DE

SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII

SERVICII SIMPLE

SERVICII COMPLEXE

ANUMIT SEGMENT

MAJORITATEA DES MEDIU RAR

aerian

urban

3. Servicii de expediţie internă şi internaţională

4. Întreţinere, reparaţii mijloace de transport

1. Servicii de poştă

oficii poştale

VI. Serviciile de poştă, telecomunicaţii, radio-televiziune şi publicităţi coletărie şi timbre

difuzarea presei

telegrafie

2. Telefonie telex, telefax

cabine telefonice

telefon particular

3. Radio central

local

staţii radio

61

4. Televiziune central

local

CRITERII DE CLASIFICARE

EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE

FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.

CRT CATEGORII DE

SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII

SERVICII SIMPLE

SERVICII COMPLEXE

ANUMIT SEGMENT

MAJORITATEA DES MEDIU RAR

pe cablu

telexist

5. Comunicaţii prin sateliţi

6. Publicitate agenţii

7. Informaţii

Reţele de magazine centre comerciale

VII. Servicii de comerţ interior şi alimentaţie publică

1.

Magazine universale

Magazine specializate

Chioşcuri

2. Restaurante

Cofetării

Cafenele

3. Depozite

VIII. Servicii de gospodărie comunală şi locativă

1. Transport şi distribuţie energie electrică

62

a. Reţele de echipare tehnică

2. Transport şi distribuţie energie termică

CRITERII DE CLASIFICARE

EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE

FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.

CRT CATEGORII DE

SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII

SERVICII SIMPLE

SERVICII COMPLEXE

ANUMIT SEGMENT

MAJORITATEA DES MEDIU RAR

3. Distribuţie combustibil lichid - gaz

solid lemn

cărbuni

4. Gaz

5. Iluminat public

6. Alimentare cu apă

7. Canalizare

8. Salubrizare curăţenie străzi

Colectare deşeuri

vidanjare

Administrarea fondului locativ

b. Administraţia domeniului public

1.

Fondul pentru activităţi

2. Piaţa şi oboare

3. Cimitire

4. Spaţii verzi, zone de

63

agrement

5. Garaje şi parcaje pentru automobile

CRITERII DE CLASIFICARE

EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE

FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.

CRT CATEGORII DE

SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII

SERVICII SIMPLE

SERVICII COMPLEXE

ANUMIT SEGMENT

MAJORITATEA DES MEDIU RAR

6. Servicii imobiliare

7. Servicii de drumuri

IX. Servicii personale 1. Igienă şi îngrijire personală frizerii

coafură

cosmetică

băi publice

spălătorii

curăţătorii

vopsitorii

2. Unităţi foto

3. Închirieri obiecte sport, turism, etc.

4. Servicii funerare

5. Şcoli conducere auto

6. Dactilo, traduceri

64

7. Intermedieri, vânzări, cumpărări

X. Servicii de turism 1. Turism intern Agenţii

CRITERII DE CLASIFICARE

EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE

FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.

CRT CATEGORII DE

SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII

SERVICII SIMPLE

SERVICII COMPLEXE

ANUMIT SEGMENT

MAJORITATEA DES MEDIU RAR

2. Agenţii turism internaţional

3. Servicii de cazare hotelieră Hoteluri lux

Hanuri

Camping

4. Servicii alimentaţie publică şi loisir restaurante

Cabarete

Cazinouri

5. Servicii de cazare pentru copii şi tineret

Tabere de copii

Tabere de tineret

XI. Servicii financiare, asistenţă de

1. Acordare de credite pe termen lung şi scurt

65

specialitate şi consulting

2. Servicii bancare

3. Servicii de schimb valutar

4. Servicii de asigurări

CRITERII DE CLASIFICARE

EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE

FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.

CRT CATEGORII DE

SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII

SERVICII SIMPLE

SERVICII COMPLEXE

ANUMIT SEGMENT

MAJORITATEA DES MEDIU RAR

5. Servicii contabile

6. Asistenţă juridică

7. Asistenţă tehnică pe domenii Construcţii

Proiectare

XII. Alte servicii 1. Servicii de ajutor casnic, gospodăresc

2. Servicii de hamali

3. Servicii comisionari

4. Servicii ignifugare, coşerit, extinctoare

5. Servicii, multiplicare dactilo

Xerox

Legătorie

Tipar cărţi de vizită

66

felicitări

Învăţământ preşcolar

XIII. Servicii de educaţie şi învăţământ

1.

Creşe

Grădiniţe orar mediu

CRITERII DE CLASIFICARE

EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE

FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.

CRT CATEGORII DE

SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII

SERVICII SIMPLE

SERVICII COMPLEXE

ANUMIT SEGMENT

MAJORITATEA DES MEDIU RAR

orar prelungit

cămine

2. Învăţământ şcolar

primar

liceal

postliceal

universitar

post universitar

XIV. Servicii de ocrotire a sănătăţii

1. Baze de tratament

2. Laboratoare

3. Unităţi deratizare

4. Consultaţii medicină generală

67

dispensare

policlinici

cabinete particulare

5. Spitalizare

6. Staţii de salvare

CRITERII DE CLASIFICARE

EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE

FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.

CRT CATEGORII DE

SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII

SERVICII SIMPLE

SERVICII COMPLEXE

ANUMIT SEGMENT

MAJORITATEA DES MEDIU RAR

XV. Servicii culturale 1. Teatru

2. Cinematograf

3. Săli spectacole

operă

operetă

revistă

filarmonică

4. Case de cultură

5. Muzee, case memoriale

6. Expoziţii

7. Grădini, zoo, grădini botanice

XVI. Servicii de sport şi agrement

1. Mari investiţii stadioane

68

săli de sport

bazine nataţie

terenuri tenis

patinoare

teleferic

pârtii de schi

CRITERII DE CLASIFICARE

EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE

FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.

CRT CATEGORII DE

SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII

SERVICII SIMPLE

SERVICII COMPLEXE

ANUMIT SEGMENT

MAJORITATEA DES MEDIU RAR

ştrand

parc de distraţii

2. Investiţii curente spaţii de joc pentru copii

Jocuri adulţi bowling popicărie

Jocuri mecanice

XVII Servicii de asigurări sociale şi asistenţă socială

1. Şcoli speciale

2. Orfelinate

3. Cămine de bătrâni

69

4. Cămine handicapaţi

XVIII

Servicii de securitate

1. Poliţie

2. Pompieri

XIX Servicii de control al calităţii mediului

1. Analiza calităţii aerului

2. Radioactivitate

3. Ape de suprafaţă

CRITERII DE CLASIFICARE

EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE

FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.

CRT CATEGORII DE

SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII

SERVICII SIMPLE

SERVICII COMPLEXE

ANUMIT SEGMENT

MAJORITATEA DES MEDIU RAR

4. Ape freatice

5. Ape uzate

6. Deşeuri menajere

industriale

7. Ţinerea echilibrului ecologic faună

floră

70

 BIBLIOGRAFIE 

71

1. Bernard, Dargnat

Ghid de utilizarea a indicatorilor de locuit -Biroul de Observare a Teritoriului (Bernard DARGNAT) in 2001 “indicatorii locuintei si datele rezultate de ancheta asupra parcului locativ social aplicat programarii din 2002 si 2003 a PLUS” in urma consultatiei efectuate la 22 noiembrie 2001.

2. Allen, Eliot Measuring the New Urbanism with Community Indicators, AICP, Criterion Planners, Engineers, Portland, 1997.

3. Richard Evans, Richard Meegan.

Up your street – Housing associations and the neighbourhoods and communities agenda , Copyright: Liverpool John Moores University, the authors and the Housing Corporation, 2006

4. NAE, Mirela Mariana Studiul geografic al calităţii vieţii într-un spaţiu urban. Studiu de caz: Municipiul Bucureşti).-lucrare de doctorat

5. Arjen J. VanDer Burg şi Frans M. Dielman

Politici Olandeze de Urbanizare: de la “Oraş Compact” la “Reţeaua Urbană”- Expert principal în cadrul Ministerului Olandez al Locuinţei, Amenajării Teritoriului şi al Mediului - Facultatea de Ştiinţe Geografice, PO Box 80115, 3508 TC Utrecht, Olanda

6. Zahariade Ana Maria, Ghyka Celia, Marin Vera

Naşterea Politicilor de Locuire

7. AUBY Jean Bernard Dreptul urbanismului în Marea Britanie- Auby Jean Bernard -Profesor la Universitatea Pantheon-Assas Paris II- Director adjunct al Institutului de Drept European şi Comparat de la Universitatea Oxford

8. 9. * * * Comisia economică pentru Europa. Comitetul

localităţilor. Sesiunea a 64-a, Geneva, 15-17 septembrie 2003.

10. * * * Carta de la Leipzig pentru Oraşe Europene Durabile, Reuniunea informală a ministrilor europeni responsabili cu dezvoltarea urbana şi coeziunea teritoriala, Leipzig 24-25 mai, Germania, 2007.

11. * * * Programme local de l’habitat (articles L. 302-1 et suivants et R. 302-1 et suivants Code de la construction et de l’habitation)

72

12. * * * DECRETUL nr. 2005-317 din 4 aprilie 2005 referitor la Programele Locale în Domeniul LocuiriiI Decret n 2005-317 du 4 avril 2005 relatif aux Programmes Locaux de l’Habitat

13. * * * Espaces publics et collectifs (Spaţiile publice şi colective - Analiză şi reflecţii) - Guvernul Marelui Ducat de Luxembourg - Ministerul Internelor şi Amenajării Teritoriului

14. * * * Bilanţul european de locuire 2008 - RICS (Royal Institution of Chartered Surveyors – Institutul Regal de Cadastrişti Autorizaţi)

15. * * * Fenomen de densification ou dedensification- Les dossiers techniques du programme ACTEUR

16. * * * Jurnalul European pentru Dezvoltare Spaţială- publicat de Nordregio, Centrul Nordic pentru Dezvoltare Spaţială şi Institutul de Cercetare OTB, Universitatea de Tehnologie din Delft

17. * * * Habitatul-Politica cu privire la oraş şi la dezvoltarea urbană (Legea nr. 91-662 din 13 iulie 1991 privind orientarea pentru oraş modificată prin legea nr. 96-987 din 14 noiembrie 1996 referitoare la punerea în aplicare a pactului de relansare pentru oraş şi Legea nr. 2000-1208 din 13 decembrie 2000 referitoare la solidaritate şi la reînnoirile urbane)

18. * * * Evoluţia locuinţei sociale în Canada- Redactată pentru CMHC - Housinf Finance Solutions

19. 20. www.unim.ro 21. www.iaim.ro 22. www.cepi.eu 23. http://cma.gva.es/intro.htm 24. http://www.ancpi.ro/expertize/exp-not_caras-resita-

oravita-moldnoua_2007.pdf 25. http://cma.gva.es/intro.htm 26. www.nordregio.se/EJSD 27. http://www.camden.gov.uk/ccm/content/housing/ho

using-policy-and-strategies/camdens-housing-strategy.en

73