Metodologia Anchetei

13
METODOLOGIA ANCHETEI Originile anchetei sunt îndepărtate. Unii le află la chinezi, alţii la evrei.În secolul al VI-lea î.I.C., romanii introduseseră obligativitatea recensământului (bărbaţii se adunau pe câmpul lui Marte unde "censorul” le înregistra numele, domiciliul, înaintaşii, membrii familiei, numărul copiilor, rangul social, averea, numărul sclavilor etc.). Metodologia acestuia a fost mereu perfecţionată. Congresul Internaţional de Statistică i-a fixat principiile: universalitatea – să cuprindă toată populaţia unui teritoriu, periodicitatea – să se repete după un număr de ani, comparabilitatea informaţiilor - prin utilizarea de indicatori comparabili etc. Recensământul urmăreşte „înregistrarea populaţiei la un moment dat împreună cu o serie de caracteristici demografice şi socioeconomice: domiciliul, vârsta, sexul, starea civilă, cetăţenia, nivelul de instruire, locul de muncă, categoria socială, ocupaţia etc. Este iniţiat de autoritatea administrativă supremă în stat, se referă la întreg teritoriul asupra căruia se exercită suveranitatea statului respectiv (în cazul recensământului general) sau la anumite zone bine delimitate (recensământ parţial), înregistrează situaţia la un moment determinat. Formularele de recensământ, buletinul individual ce se completează separat pentru fiecare persoană. Din cele mai vechi timpuri, în scopuri administrative sau militare, s-a urmărit înregistrarea populaţiei. În China şi Egipt s-au făcut astfel de înregistrări mai mult sau mai puţin complete cu mii de ani înaintea erei noastre. Astfel, este atestat recensământul efectuat în Egiptul antic în 1400 î.e.n. După textele biblice, Moise a dispus efectuarea recensământului evreilor în deşertul din Peninsula Sinai (1491 î.e.n.). În Grecia antică primul recensământ este efectuat la Atena, în 313 î.e.n.). În Roma antică, recensămintele – numite „census“ – au fost introduse în timpul lui Servius Tullius (578 –534 î.e.n.). În evul mediu, primele recensăminte consemnate sunt cele din Nürnberg (1449), Quebec (1666) etc.,mai tîrziu în Suedia (1749), SUA (1790). Începând cu secolul al XIX-lea se poate vorbi de generalizarea recensămintelor şi de efectuarea lor după metodologii moderne. Adolphe Quételet (1796 – 1874) a condus primele recensăminte din Franţa, Anglia şi Belgia şi care a organizat, împreună cu W. Farr, primul Congres internaţional de statistică (Bruxelles, 1853). Congresul Internaţional de Statistică (St. Petesburg, 1872) a adoptat „normele internaţionale minime“ pentru recensăminte: precizarea noţiunilor, caracterul nominal, simultaneitatea,conţinutul. În România, s-au făcut recensăminte după cucerirea Daciei de către romani. În perioada statelor feudale, evidenţa populaţiei se făcea pe baza listelor de dări către biserică, a catastifelor vistieriei. În 1713, sub domnia lui Constantin Brâncoveanu, s-a efectuat o cuprinzătoare înregistrare a populaţiei pentru stabilirea tributului datorat turcilor. Din secolul al XVIII-lea se păstrează catagrafii ale localităţilor (fiscale sau religioase) şi conscripţii (fiscale, militare), ca şi urbarii, registre de dijme, aşezăminte domneşti etc. Primul recensământ modern din ţara noastră s-a făcut în 1838. În 1930 se înregistrează, pentru prima dată, populaţia şi caracteristicile ei, simultan, în toate provinciile istorice româneşti. Prin metodologie, volumul 1

description

Ancheta sociala

Transcript of Metodologia Anchetei

Metodologia Anchetei

METODOLOGIA ANCHETEI

Originile anchetei sunt ndeprtate. Unii le afl la chinezi, alii la evrei.n secolul al VI-lea .I.C., romanii introduseser obligativitatearecensmntului (brbaii se adunau pe cmpul lui Marte unde "censorul le nregistra numele, domiciliul, naintaii, membrii familiei, numrul copiilor, rangul social, averea, numrul sclavilor etc.). Metodologia acestuia a fost mereu perfecionat. Congresul Internaional de Statistic i-a fixat principiile:

universalitatea s cuprind toat populaia unui teritoriu, periodicitatea s se repete dup un numr de ani, comparabilitatea informaiilor - prin utilizarea de indicatori comparabili etc. Recensmntul urmrete nregistrarea populaiei la un moment dat mpreun cu o serie de caracteristici demografice i socioeconomice: domiciliul, vrsta, sexul, starea civil, cetenia, nivelul de instruire, locul de munc, categoria social, ocupaia etc. Este iniiat de autoritatea administrativ suprem n stat, se refer la ntreg teritoriul asupra cruia se exercit suveranitatea statului respectiv (n cazul recensmntului general) sau la anumite zone bine delimitate (recensmnt parial), nregistreaz situaia la un moment determinat. Formularele de recensmnt, buletinul individual ce se completeaz separat pentru fiecare persoan.

Din cele mai vechi timpuri, n scopuri administrative sau militare, s-a urmrit nregistrarea populaiei. n China i Egipt s-au fcut astfel de nregistrri mai mult sau mai puin complete cu mii de ani naintea erei noastre. Astfel, este atestat recensmntul efectuat n Egiptul antic n 1400 .e.n. Dup textele biblice, Moise a dispus efectuarea recensmntului evreilor n deertul din Peninsula Sinai (1491 .e.n.). n Grecia antic primul recensmnt este efectuat la Atena, n 313 .e.n.). n Roma antic, recensmintele numite census au fost introduse n timpul lui Servius Tullius (578 534 .e.n.). n evul mediu, primele recensminte consemnate sunt cele din Nrnberg (1449), Quebec (1666) etc.,mai trziu n Suedia (1749), SUA (1790). ncepnd cu secolul al XIX-lea se poate vorbi de generalizarea recensmintelor i de efectuarea lor dup metodologii moderne. Adolphe Qutelet (1796 1874) a condus primele recensminte din Frana, Anglia i Belgia i care a organizat, mpreun cu W. Farr, primul Congres internaional de statistic (Bruxelles, 1853). Congresul Internaional de Statistic (St. Petesburg, 1872) a adoptat normele internaionale minime pentru recensminte: precizarea noiunilor, caracterul nominal, simultaneitatea,coninutul.

n Romnia, s-au fcut recensminte dup cucerirea Daciei de ctre romani. n perioada statelor feudale, evidena populaiei se fcea pe baza listelor de dri ctre biseric, a catastifelor vistieriei. n 1713, sub domnia lui Constantin Brncoveanu, s-a efectuat o cuprinztoare nregistrare a populaiei pentru stabilirea tributului datorat turcilor. Din secolul al XVIII-lea se pstreaz catagrafii ale localitilor (fiscale sau religioase) i conscripii (fiscale, militare), ca i urbarii, registre de dijme, aezminte domneti etc. Primul recensmnt modern din ara noastr s-a fcut n 1838. n 1930 se nregistreaz, pentru prima dat, populaia i caracteristicile ei, simultan, n toate provinciile istorice romneti. Prin metodologie, volumul informaiilor i participarea populaiei, recensmntul din 1966 rmne de referin (s-au obinut date statistice relevante referitoare la structura i caracteristicile populaiei, precum i la fondul de locuine). Ultimul recensmnt dateaz din 2002.

Este important ca recensmntul s aib loc n acelai interval de timp pe toat populaia spaiului sociocultural, statal respectiv. Caracterul tiinific al acestui demers de cunoatere asupra strii rii a fost asigurat treptat prin nfiinarea Institutului Naional de Statistic (1885), a Comisiei de statistic a ONU (1958), prin Conferinele Europene ale Statisticienilor care au loc periodic.

Drile de seam statistice furnizeaz informaii privind starea i dinamica fenomenelor colective, a problemelor unor etape temporale distincte. n secolul al XIX-lea s-au produs mari schimbri economico-sociale: industrializarea, schimbarea raportului sat-ora, dislocarea unor mase mari de oameni de la sat spre ora etc. Guvernanii au cerut societilor savante, birourilor de asisten s culeag date, s identifice problemele i soluiile etc. Astfel, n Frana anului 1800, prefecilor li se cerea s se adreseze "oamenilor celor mai luminai din departamentele lor, s vad bine cum stau lucrurile i s comunice rezultatul observaiilor. n Scoia li s-a cerut preoilor din 160 de parohii s strng informaii privind starea geografic, istoric, demografic etc. a inuturilor respective. Rezultatele au fost publicate n Starea statistic a Scoiei (1791-1799). Pe baza unei activiti asemntoare L. R. Villrm a diagnosticat starea lucrtorilor din fabricile de textile. Numeroase "anchete" au vizat starea industriei, a agriculturii, cstoria, naterile, decesele etc. S-au constituit treptat: Societatea francez de statistic (1829), Societatea liber de statistic (1830), Statistical Society of London (1833) etc. Informaiile culese s-au nmulit i au fost comentate n presa vremii.

Numeroase anchete au fost mai mult dect o "sociografie descriptiv". F. le Play - consilier al lui Napoleon al II lea - a fondat Societatea de Economie Social. n 1885, lucrarea sa Les Ouvriers europens (ce prezenta 36 monografii ale familiilor de muncitori din mai multe ri europene) inaugura seria celor 13 volume din Les ouvriers des deux mondes (1857-1912) n care aflm o organizare din ce n ce mai eficient a anchetelor sociale:

informaiile trebuiau s fie detaliate, precise,

plecnd de la categorii care s permit comparaii asupra: locului, organizrii industriale i familiei, asupra mijloacelor de subzisten ale acesteia, asupra modului de existen i istoricul familiei.

Importana studierii bugetelor de familie este mare, considera Le Play, fiindc ne furnizeaz date despre condiiile i nivelul de trai al familiei; deoarece familia este nucleul societii, vom putea desprinde astfel problemele materiale i spirituale ale populaiei. Pe plan mondial s-a ajuns treptat la conturarea unui adevrat "manual" al bugetelor de familie (publicat sub egida ONU cu subtitlul ndrumtor practic pentru cercetarea nivelului de trai).

Ar trebui urmrite detaliile istorice privind metodologia marilor anchete:

monografiile steti ale lui Dimitrie Gusti,

anchetele colii de la Chicago,

"Yankee city",

"ranul polonez",

anchete de la Western Electric Company (E. Mayo),

anchetele asupra grupurilor mici (K. Lewin),

asupra inegalitii anselor (R. Boudon), soldatul american" etc. Sociologia se bazeaz pe observarea direct a faptelor, fenomenelor i proceselor sociale, pe contactul direct cu oamenii.

Studiul documentelor scrise i nescrise, oficiale i neoficiale, ntr-un cuvnt, tot ceea ce poate da o indicaie despre viaa social prezent sau trecut, constituie o metod complementar, indispensabil ns, dat fiind faptul c societatea uman se afl ntr-o continu evoluie istoric. Un document este o urm lsat de un fapt. Urmele lsate de faptele anterioare pot fi de dou tipuri: urme directe (de exemplu, o cldire, o main-unealt etc.), rezultate din activitatea productiv a oamenilor, i urme indirecte (texte, acte oficiale etc.).

Sunt oficiale documentele emise de guvern, de autoritile de stat, de o nalt autoritate (oficioase sunt cele care exprim poziia oficial, fr a fi recunoscute ca atare; de exemplu, informaii din ziarele diferitelor partide politice).

Documentele private sunt individuale, personale, aparin cuiva (fiind proprietatea lui; buletinul de identitate ca document oficial este personal, dar nu vom spune c este privat); putem ncadra aici: jurnale de nsemnri zilnice, carnete de note, corespondena etc.

Documentele publice privesc viaa politico-administrativ a statului; putem ncadra aici actele oficiale: acte, certificate, diplome, dar i cri, ziare, reviste, anuare, cntece desene, nregistrri, obiecte, fotografii, filme. Recensmintele populaiei, ale locuinelor i animalelor, statistica strii civile, vechile catagrafii i urbarii (registru oficial de proprietate funciar), actele administrative, drile de seam statistice, balana cheltuielilor i ncasrilor etc. sunt documente cifrice oficiale, cu caracter public, indispensabile n cercetarea vieii sociale. Nici o cercetare nu poate fi relevant dac nu pornete de la cunoaterea numrului, structurii pe vrste i socioeconomice, de la cunoaterea repartizrii pe localiti a populaiei etc.

Alte izvoare de informaie statistic Anuarul statistic al Romniei a aprut prima dat n 1902. Anuarul din 1922, editat de Institutul de Statistic General al Statului, prezint date cu privire la Romnia mare, ntregit. Anuarul din 1936, ofer informaii referitoare la: 1. Cadrul fizic i administrativ (coordonate geografice, climatologice, organizarea administrativ); 2. Cadrul biologic i social (populaia, migraiuni, igien i sntate, nvmnt, justiie, munc); 3. Producia (agricultur, puni, pescuitul i creterea animalelor, industria extractiv, industria transformatoare, construcii); 4. Ci de comunicaie i transporturi (drumuri, autovehicule, transporturi aeriene, transporturi de ap, pot, telegraf, telefon); 5. Comer (interior, exterior, preuri); 6. Finane, capital, moned (finane publice, finane private, societi anonime, burse, cursuri); 7. Diverse (incendii, msuri i greuti, brevete i inveniuni).

n prezent Anuarul statistic al Romniei, n cele aproximativ o mie de pagini ale sale, cuprinde 18 capitole: 1) geografia i mediul nconjurtor; 2) populaia; 3) fora de munc; 4) veniturile, cheltuielile i consmul populaiei; 5) protecia social; 6) sntate; 7) nvmnt-cercetare; 8) cultur-sport; 9) indicatori sintetici; 10) preuri; 11) agricultur-silvicultur; 12) industrie-construcii; 13) transporturi i

telecomunicaii; 14) comer-turism-servicii; 15) justiie; 16) finane; 17) teritoriul; 18) statistica internaional.

Alte izvoare de informaie statistic:

Indicatorul statistic al satelor i unitilor administrative din Romnia (aprut n 1922),

Buletinul demografic al Romniei (aprut n 1932);

Buletinul statistic al Eforiei Spitalelor Civile (aprut n 1938);

Statistica nvmntului din Romnia (aprut n 1922);

Buletinul muncii (aprut n 1920).

Se poate face apel la publicaiile Institutului Central de Statistic.

La nivelul direciilor statistice judeene sau la nivelul ministerelor se editeaz un Buletin statistic trimestrial cu principalii indicatori economico-sociali (populaie, for de munc, preuri, industrie i construcii, transporturi, comer interior i exterior, turism, servicii, finane, sntate).

Revista Romn de Statistic este editat de Comisia naional pentru Statistic.

Valoarea informativ a datelor statistice sociale depinde de sistemul de recoltare i prelucrare a datelor statistice i de vizibilitatea faptelor, fenomenelor i proceselor sociale. Este greit s se acorde ncredere deplin doar uneia dintre statistici. Pentru a le stabili valoarea, statisticile trebuie coroborate. Trunchierea informaiei statistice reprezint forma minciunii statistice, furnizeaz informaii incorecte, dezinformeaz, ascunde adevrul (dac, de exemplu, referitor la transportul urban n comun se nregistreaz doar lungimea n km a liniilor de tramvai, nu se pot trage concluzii pertinente cu privire la situaia transportului n comun din respectivul ora; va trebui s avem date referitoare la totalitatea mijloacelor de transport n comun: metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi etc., privind volumul i structura populaiei urbane i navetiste etc.)

Pentru vechile forme de via economic i statal din ara noastr n afara documentelor oficiale amintite actele breslelor, ca i actele judectoreti ofer o bogat informaie privind raporturile de proprietate, organizarea activitilor economice i de munc, dezvoltarea tehnic, aezrile oreneti

i steti .a.m.d.

Viaa comunitilor rurale, din trecutul mai ndeprtat sau mai apropiat, poate fi neleas mai bine dac cercettorul struie n studierea actelor de mpropietrire, a nvoielilor agricole, a altor documente emise de administraia de stat (local sau central).

n ceea ce privete situaia prezent snt utile: regulamentele de ordine interioar, rapoartele de bilan la adunrile acionarilor, hotrrile consiliilor de administraie etc. n fiecare comunitate rural exist o bogat arhiv de documente. La nivel central, Constituia, legile, Monitorul Oficial al Romniei, decretele prezideniale, declaraiile Parlamentului, hotrrile guvernului sunt documente publice necesare nelegerii macroprocesoarelor i structurilor globale.

Monografiile. Henri H. Stahl (1974, 23) spunea c e cu neputin de admis ca un sociolog s nu fi citit i studiat Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir, sau Storia delle moderne rivoluzioni della Valachia (1718) a lui Dell Chiaro. La fel de interesante snt volumele de documente din colecia Cltori strini despre rile romne. Primele monografii de judee: Judeul Dorohoi, 1866 (539 p.), Judeul Mehedini, 1868 (368 p.) i Agricultura n judeul Putna, 1878, sunt datorate personalitii marcante a lui Ion Ionescu de la Brad (1818 1891). Monografierea comunelor este la fel de veche ca i cea a judeelor. n 1892 a fost tiprit prima monografie a unei comune (Monografia comunei Ilva Mare), apoi: Monografia comunei Orlat de Romul Simu (1895), Monografia economic cultural a comunei Gura Rului de Ioachim Munteanu (1896). Programul de monografiere a comunelor sub conducerea lui Dimitrie Gusti, ncepnd cu comuna Goicea Mare (1924-1925), monografiile publicate n Arhiva pentru tiina i reforma social (aprut n 1919) sau n Sociologie romneasc (aprut n 1936) sunt importante surse de informare pentru sociolog i asistentul social.

Presa scris (ziare, reviste, foi volante) se stocheaz un mare volum de informaii sociale, pe care cercettorul vieii sociale le poate interpreta obiectiv, chiar dac articolele sunt scrise de pe poziii de partizanat politic. Pe aceast baz putem depista probleme sociale, aflm atitudini politice dominante.

Foile de zestre au valoare pentru reconstituirea vieii sociale din trecut (se specifica tot ce primeau ca dot tinerii cstorii: terenurile i inventarul agricol, piesele de mbrcminte etc.).

Spiele de neam redau sistemul de rudenie pe mai multe generaii. n trecut, ranii obinuiau s-i fac spie de neam i s le transmit din generaie n generaie pentru ca s se calculeze mai uor cota parte ce revenea fiecruia )de exemplu, Diplomele meramureene culese de Ioan Mihaly de Apa).

Jurnalele personale ofer informaii despre indivizii umani n contextul social al existenei lor.

Scrisorile. Se menioneaz ca exemplar folosirea autobiografiilor, scrisorilor, nsemnrilor intime n opera lui William I. Thomas i Florian Znaniecki, n lucrarea The Polish Peasant in Europe and America (sunt analizate 764 scrisori expediate de ranii polonezi emigrani familiile lor rmase n Europa sau de familiile imigranilor n America).

Biografiile sociale prezint lanuri de fapte, evenimente i procese mai mult sau mai puin logic organizate, fiind nu numai o reflectare personal a experienei de via, ci i o oglind a vieii sociale. Curriculum vitae este autobiografia elaborat pentru instituiile oficiale.

Definiri ale anchetei:

- O metod de a aduna informaii de la un numr de indivizi, de la un eantion, cu scopul de afla informaii despre populaia din care este extras eantionul;

- Ancheta are drept scop cutarea de informaii referitoare la un stat, un grup etnic, o regiune, o clas social etc. Aceste informaii trebuie s poat fi prezentate sub form cuantificabil.- O metod de interogare asupra faptelor sociale (opinii, atitudini, motivaii etc.) la nivelul grupurilor umane, mai mici sau mai mari, de analiz cuantificabil a datelor n vederea descrierii i explicrii lor.

Ilu i Rotariu (1997) identific urmtoarele caracteristici ale anchetei:

metod cantitativ, care pune accent pe validitatea i fidelitatea msurrilor, pe prelucrarea statistic;

rezultatele sunt generalizabile se lucreaz pe eantioane reprezentative;

ine de metodologia pozitivist empirist.

Dac metoda anchetei este demersul regrupat de producere a cunoaterii n - vederea aciunii, tehnicile vor fi procedeele operatorii ce vor permite aplicarea metodei anchetei la obiectul de studiu ales.

Alegerea metodei i a tehnicilor se nscrie ntr-o strategie a anchetei. Nu vom putea alege o metod (inductiv, deductiv etc.) i opta pentru tehnici n funcie de vreo ideologie sau anumite valori. Ancheta cu etapele ei este un ghid al cii de urmat, dar nu constrnge absolut, punnd piedici imaginaiei, inteligenei, creaiei cercettorilor. Fiecare tehnic folosit nseamn un mod de sesizare sau constituire a obiectului, o perspectiv diferit de abordare a lui. A folosi o pluralitate de tehnici nseamn moduri diferite de constituire a obiectului, de sesizare a lui, perspective diferite de abordare, adic multiplicarea informaiei, mrirea posibilitilor de comparare etc.

Pentru a nu ajunge la generalizri eronate, pentru a cumula cunotine generalizabile, metodologia anchetei cere:

s folosim variabile, indicatori, indici etc. fr a reduce oamenii, grupurile la acestea;

generalizrile nu anuleaz originalitatea ireductibil a particularului, a biografiei;

cercettorul este atent la contextul, situaia etc. n care (inter) acioneaz oamenii, grupurile, dar ia seama i la trecutul lor, la istoria vieii i a practicilor lor, la efectele de membru, de aezmnt, la climat, la efecte de agregare a comportamentelor;

cercettorul observ, examineaz cu atenie condiiile (non)(re)cunoscute ale aciunii, factorii, dar reine ce spun, ce vd, ce-i reprezint, ce i cum judec etc. ageni, fr a filtra cuvintele lor prin sita de expert;

cercettorul pleac de la ideea c toi oamenii sunt demni de a fi luai n seam, chiar i cei handicapai (i-i folosesc handicapul drept atu).

Preancheta va ajuta cercettorul s-i dea seama, de exemplu, de situaia unui cartier, s afle date generale pentru a compara problemele de aici cu cele similare n alte cartiere ale unor orae din ar sau din strintate. Dac i d seama c acestea sunt probleme arztoare, va cuta s vad dac au mai fost cercetate sau nu. i va contura apoi problematica i va construi obiectul pentru studiu, ntrebarea de plecare i ipotezele pe aceast baz. Cel care ntreprinde o anchet sociologic va trebui s aib cunotina c aceasta reprezint un ansamblu de situaii sociale pe care le va trata ca atare, manifestnd grij asupra cadrului, locului, timpului desfurrii anchetei, contactului iniial i a contactelor ulterioare cu persoanele investigate i subiecii investigai, asupra influenelor lor reciproce, asupra derulrii efective a anchetei; asupra muncii n echip (interdisciplinar) etc. Cercettorul nu-i prezint (deschis sau implicit) apartenena social i politic etc. pentru ca cei investigai s-l numeasc reprezentant al puterii, structuralist, PRM-ist, c lucreaz n umbra sindicatului Y. El are grij s nu cad n teoreticism, n empirism, n reducionism, determinism, conflictualism etc.

Paii pe care i face pentru a afla elemente de rspuns la ntrebrile de plecare pe care i le-a pus sunt nsoii de o permanent reflexie critic pentru a putea descrie, explicita, explica, face inteligibil, nelege viaa sociouman cotidian cu problemele ei.

Ancheta poate servi la nregistrarea unor:

opinii, atitudini, comportamente

aspiraii, trebuine, motivaii

cunotine

caracteristici demografice

caracteristici ale mediului sociale etc.Ancheta poate fi:

descriere

explorare

explicare (verificare de ipoteze, construcie de modele) uznd de canonul variaiilor concomitente, pe care Durkheim l-a considerat calea fundamental a sociologiei (Durkheim, 1974), care poate fi aplicat n forme foarte diversificate disponibile n aplicaiile statistice.

Snt folosite: Anchet direct

Anchet indirect

Ancheta direct poate fi:

fa n fa, la domiciliu, de obicei, sau ntr-un loc adecvat. Din populaia de domiciliu, din locuine, selectm una sau mai multe persoane etc. prin telefon, cnd comunicarea ntre operator i subiect se realizeaz telefonic; este o procedur utilizat des n rile occidentale, este o strategie fezabil n aceste ri deoarece un procent foarte mare de cmine, gospodrii dispun de telefon (peste 90%). n alte contexte, mai srace din punct de vedere economic sau al infrastructurii de comunicaii, strngerea prin telefon a informaiilor nu este recomandabil datorit problemelor de reprezentativitate (n Romnia, ponderea gospodriilor care au acces direct la reeaua telefonic este de circa 50%, conform recensmntului din 2002). Deoarece deinerea abonamentelor telefonice nu este omogen distribuit n populaie sunt rare situaiile n care prin procedura aceasta se pot constitui eantioane reprezentative. Americanii au dezvoltat mult tehnica anchetei telefonice. Aceasta se realizeaz direct prin calculatoare conectate prin modemuri la reeaua telefonic (computer assisted telephone inteviewing), dotate cu microfoane i cti (calculatorul genereaz aleator numrul de telefon iar datele se introduc de ctre operator direct n baza de date). Este rapid i ieftin aceast modalitate de a realiza o anchet. Avantajele:

rapiditate ( se pot realiza 500 chestionare cu 30 operatori, ntr-o zi);

mare arie de aciune (se pot lua eantioane aleatoare din toate localitile rii);

cost redus (telefonul e mai ieftin dect deplasarea, diurna etc.);

fiabilitate (puine refuzuri, oricum mai puine dect n cazul n care subiectul este solicitat s primeasc n cas un strin);

introducerea rapid a datelor etc.

Anchet indirect (n scris, sau prin autoadministrare) se poate face: n prezena operatorului (care i ofer instruciuni)

aplicarea n grup

prin pot

chestionare publicate n pres.Avantaje:

cost redus;

se nltur influena perturbatoare a operatorului;

se nltur greelile de nregistrare i interpretare ale operatorului;

anonimatul rspunsului este mai bine protejat;

operatorul are timp de gndire;

subiecii pot fi dispersai n teritoriu etc.

Dezavantaje:

nu tim, n funcie de modalitatea de administrare, cine rspunde la chestionar, se pierde spontaneitatea rspunsurilor, se pierde posibilitatea de a se elimina efectul de contaminare a rspunsurilor, pot fi multe non-rspunsuri, se pierde mult informaie (oamenii scriu mai greu astzi) etc.

Ancheta prin pot. Se introduc n cutiile potale: chestionarul, scrisoarea explicativ i plicul timbrat. Problema cea mai spinoas la distribuirea prin pot o constituie rata de retururi (rata obinuit de retururi nu depete 30%, i este suprtor faptul c eantionul astfel obinut nu este reprezentativ), completarea i returnarea chestionarelor depinznd de diferite caracteristici socio-demografice ale subiecilor. Putem urmri rata retururilor cu ajutorul unui grafic care va cuprinde, pe zile, numrul de chestionare returnate, frecvena cumulat a acestora; urmrind curba retururilor va fi mai uor s stabilim cnd s intervenim pentru a stimula completarea i expedierea chestionarelor completate). Chestionarele primite astfel vor primi numere de ordine, corespunztoare ordinii n care au sosit etc.

O strategie poate fi colectarea plicurilor de ctre operatori de la domiciliul subiecilor. Pentru mrirea ratei retururilor se pot folosi chestionare auto-timbrate (care nu mai solicit plicuri). O alt soluie gsit este stimularea periodic a subiecilor s completeze i returneze chestionarele (dup un numr de zile, cercettorii trimit subiecilor de la care nu au primit nc instrumentele de cercetare completate plicuri coninnd chestionarul i o scrisoare n care justific, insist asupra necesitii de a completa chestionarul).

Nu exist reguli cu privire la evaluarea acurateii datelor de anchet potal n funcie de numrul de chestionare completate i returnate. Totui, cei cu experiena cercetrii de teren spun c rata de retur de 50% - este adecvat, de cel puin 60% - este bun, de cel puin 70% - este foarte bun.Calitatea datelor rezultate din anchetele directe depinde n mare parte de operatori. Astfel, trebuie atenie la selecia, instruirea, motivarea si supervizarea operatorilor de anchet. Rotariu i Ilu (1997, pp. 112-114) trec n revista mai multe tipuri de erori din anchete, care pot fi atribuite operatorilor: - erori determinate de trsturi de personalitate; acestea includ aspecte ce variaz de la aspectul fizic, la cel comportamental pn la aspectul moral, care determina refuzuri sau erori de completare; aici intra si fraudele comise de operatori - cnd acetia, n mod deliberat, deformeaz rspunsurile subiecilor sau completeaz de la sine chestionare sau poriuni din instrumente de cercetare... - erori determinate de corelaia dintre tema anchetei i atitudinea sau opinia intervievatorului (operatorii partizani vor tinde s deformeze rezultatele);- erori rezultate din anticipaiile operatorului: pe baza rspunsurilor la primele ntrebri, evalueaz structura atitudinal a subiectului, l eticheteaz, l clasific: e de stnga, e de dreapta etc. si interpreteaz rspunsurile la ntrebrile urmtoare prin prisma acestei etichetri; operatorii fac, uneori, presupoziii despre distribuia anumitor variabile, opinii, n populaia pe care o investigheaz; daca datele din teren nu confirma aceste supoziii ale lor, unii tind sa schimbe rspunsurile pentru a le face conforme cu ele...Erorile datorate operatorilor pot fi minimizate printr-o selecie riguroasa a operatorilor, prin motivarea lor, instruire de calitate si control strict, care sa sancioneze orice abatere. Portretul robot al operatorului ideal ( Rotariu i Ilu, 1997, p. 184 ) cere ca acesta sa fie plcut din punct de vedere fizic, sa fie extrovertit, cu abiliti de comunicare, cu un anumit grad de empatie fa de subieci (fr a exagera). Importante sunt i trsturile lor de caracter, cinstea, corectitudinea, contiinciozitatea.

Experiena arat c pentru operatorii angajai, aceast activitate este la fel ca orice slujb, pe care ncearc s o duc bine la ndeplinire. Dac se simt angajai n planificarea i executarea proiectului de cercetare, operatorii vor fi mai puin tentai s produc fraude. Operatorii trebuie s fie suficient de instruii i de inteligeni pentru a ndeplini cerinele anchetei, dar:

operatorii foarte educai sunt greu de motivat (acetia pot considera aplicarea chestionarului ca ceva sub nivelul lor de pregtire, foarte simplu, ceea ce-i poate determina s fie superficiali, s se plictiseasc mai repede, vor ncerca s produc variaie n desfurarea interviurilor s modifice ntrebrile, s comenteze, negocieze cu subiectul aspectele surprinse de ntrebrile din chestionar etc. ceea ce induce automat erori;

asemenea operatori foarte educai pot s inhibe subiecii (fapt care poate duce de asemenea la deformarea rspunsurilor) etc.Instruciunile pentru operatori trebuie s cuprind:

reguli generale privind interaciunea cu subiecii;

reguli privind selectarea subiecilor;

reguli cu privire la completarea chestionarului;

reguli cu privire la interaciunea cu colectivul de cercetare etc.n esen, li se recomand:

a. s se poarte decent, s fie curai, modeti, s adopte un stil vestimentar i comportamental care nu ocheaz subiecii;

b. s fie amabili, relaxai i prietenoi, fr a fi prea familiari ori prea insisteni;c. s cunoasc bine instrumentul de aplicat (formularul); d. s respecte formulrile din chestionar (reformularea ntrebrilor poate duce la schimbarea rspunsurilor);

e. s nregistreze precis rspunsurile etc. Cei familiarizai cu cercetrile realizate prin anchet tiu c oameni, din diferite categorii sociale, accept mai mai uor sau mai greu s primeasc necunoscui n cminele lor, s le ofere informaii de natur personal. Rotariu i Ilu (1997, p. 190) sintetizeaz din ce cauze: reflexul de politee ( e greu s refuzi...), dorina de influenare, nevoia de a vorbi etc. Problemele de securitate din mediul urban, msurile de securizare a locuinelor etc. snt dificulti n calea operatorilor. J.M. Berthelot, La construction de la sociologie, PUF, 1991.

L.R. Villerm, Tableau de ltat physique et moral des ouvriers employs dans les manufactures de coton, laine et soie, Paris, 1840.

R.E. Kent, A History of British Empirical Sociology, 1981.

A se vedea volumul La Mthode sociale aprut n 1989 la editura Meridieus Klinksveek, Paris.

V. Miftode, Metodologie sociologic, Ed. Porto Franco, Galai, 1995

PAGE 2