METODE DE PREDARE - ÎNVĂŢAREA ISTORIEI

PROF.PRISACARIU ELENA MIHAELA COLEGIUL TEHNIC “DIMITRIE GHIKA” COMĂNEŞTI,jud.Bacău

Noile cerinţe ale demersului educaţional impun restructurarea lecţiei de istorie în direcţia folosirii mai frecvente a metodelor interactive de predare-învăţare. Ele schimbă rolul profesorului în clasă, el devenind moderator al unei dezbateri de idei şi probleme, susţinător al motivaţiei şi interesului elevilor pentru istorie, ghid al elevilor în procesul de dobândire de noi competenţe, deprinderi şi cunoştinţe. Odată cu deplasarea accentului de la profesor la elev, noile metode îi stimulează pe elevi să înţeleagă mai bine logica fenomenelor şi faptelor istorice, stimuleză formarea de opinii personale argumentate, încurajează munca individuală dar şi spiritul de echipă, contribuie la formarea de deprinderi şi atitudini durabile.

Prezentăm, în continuare, trei dintre metodele interactive care pot fi folosite în cadrul orelor de istorie, cu aplicaţii pentru clasele IX-XII.

Ancheta istorică se poate constitui într-o metoda modernă de învăţare a istoriei, elevii devenind actori activi ai predării-învăţării istoriei.Această metodă constă în culegerea de informaţii, aplicarea unor sondaje martorilor care au trăit sau trăiesc anumite evenimente, urmată de prelucrarea acestor informaţii.O astfel de anchetă poate fi realizată pentru înţelegerea unor teme cum ar fi participarea României la cel de-al doilea război mondial, procesul de sovietizare a României, caracteristicile regimului comunist şi desfăsurarea evenimentelor din anul 1989. Pentru realizarea unei anchete istorice este recomandabil să se parcurgă următoarele etape:

- parcurgerea etapei de proiectare în vederea precizării obiectivelor ;- stabilirea unei teme, pentru a putea explica elevilor ce trebuie să caute;- formarea grupelor de cercetare şi a sarcinilor concrete;- atenţionarea elevilor cu privire la tipul sursei – directă sau indirectă;- menţionarea faptului că acest tip de metodă poate fi realizată cu ajutorul unor aparate de

înregistrare audio- video, a fotografiilor;- stabilirea locului în care urmează să se desfăşoare ancheta istorică şi pe cine vizează –

persoanele ţintă;- stabilirea unor procedee eficiente de lucru ;- în ce mod trebuie să arate produsele finale ale anchetei ;- stabilirea timpului de realizare şi a datei prezentării produsului final;- realizarea aprecierii finale, a importanţei activităşii desfăşurate, a contribuţiei fiecăruia, tragerea

concluziilor. Un dezavantaj acestei metode este reprezentat de timpul destul de mare care presupune desfăşurarea unei astfel de anchete. Utilizarea acestei metode de învăţare poate fi o cale de atragere a elevilor mai puţin partcipativi, de punere în valoare a unor calităţi , precum şi de conferirea unui nou statut în cadrul colectivului, dar şi creşterea încdrederii în foţele proprii.Avantajul unei astfel de metode reafirmă opinia conform căreia creşterea capacităţii de învăţare nu înseamnă exclusiv o creştere a volumului de cunoştinţe ci o

1

extindere a perspectivei de observare şi dezvoltarea abilităţilor de a face.un rol important îl are o astfel de metodă în cazul studierii istoriei locale, pornind de la istoria familiei, a comunităţii. Pentru clasa XI a la teme precum Migraţii în lumea contemporană, Ocupaţii şi statute profesionale, Marile religii şi problemele contemporane sau Impactul tehnologieie asupra mediului şi vieţii cotidiene se pot preda cu ajutorul unor anchete realizate de către elevi. Turul galeriei reprezintă o altă metodă de gândire critică care poate fi utilizată mai ales în lecţiile de consolidare, sistematizare, evaluare a cunoştiţelor şi de şi deprinderilor, acând la bază activitatea de grup.Clasa poate fi împărţită în 4-5 grupuri a câte 3-5 elevi, formulându-se pentru fiecare grupă sarcinile de lucru.În funcţie de volumul conţinutului ce trebuie recapitulat sau evaluat, sarcinile pot fi diferite sau aceleaşi pentru fiecare grupă formată.Produsele acxtivităţii elevilor se pot constitui în afişe, diagrame, desene, tabele sau ciorchine.Ele sunt expuse pe pereţii sălii de clasă sau pe tablă, asemeni tablourilor diontr-o galerie.elevii examinează, discută şi apreciază fiecare produs al activităţii, putând face comentarii sau să dea calificative diferitelor produse. Fiecare apreciere trebuie să fie însoţită de argumente.după ce toate grupele au văzut şi au apreciat toate produsele, timp de circa 3 minute pentru fiecare produs, realizându-se astfel turul galeriei. Fiecare grup îşi reexaminează fiecare produs, luând act de comentariile scrise de colegi. Fiecare grupă realizează un un raport, făcând precizări cu privire la justeţea comentariilor primite, la ce au învăţat din această activitate. Acestă metodă poate fi aplicată la unitatea de învăţare Marile religii.Elevii vor fi împărţiţi în 5 grupe având de rezolvat următoarele probleme:

- Budismul – religie fără zei - întemeietorul, simbolurile, învăţătura, aria de răspândire, textele sacre.

- Iudaismul – legătura cu Dumnezeu – textul sacru, învăţătura, personalităţi, spaţiu de locuire, evenimente

- Creştinismul - religia iubirii de Dumnezeu - exemplul oferit de Hristos, izvoarele învăţăturii creştine, simboluri, dogma creştină, răspândirea creştinismului

- Islamismul – a treia religie a cărţii- spaţiu iniţial, Întemeietorul, cartea sacră, lăcaş de cult- Islam şi creştinism – elemente comune- repere geografice, caracteristici, raporturi economice şi

politico- militare, frontiere. Ca o variantă a braistormingului, c iorchinele poate fi folosit ca metodă în cadrul orelor de istorie, punând accent pe gândirea şi creativitatea elevilor. Fiind o metodă care se bazează pe aspectul grafic, ciorchinele pune elevii în situaţia de a crea o structură grafică, organizând informaţiile şi descoperind altele noi.Un rol important în cadrul acestei metode îl poate avea şi studierea în paralel a unor documente sau descoperirea unor noi informaţii.Etapele realizării unui ciorchine sunt următoarele:

- anunţarea temei ce urmează să fie discutată;- scrierea unui cuvânt sau a unei propoziţii pe mijlocul tablei sau a caietului;- în jurul cuvântului central se scriu cuvintele spuse de elevi şi care au legătură cu tema în

discuţie, când există corespondenţă între cuvântul din centru şi un termen spus de elevi se trasează linii;

- cuvintele se scriu într-o anumită perioadă de timp, anunţată în prealabil de profesor.Pentru a crea un ciorchine eficient, trebuie respectate următoarele reguli:- se trece tot ceea cele trece prin minte fără a se emite judecăţi de valoare;- să fie trecute un număr mare de idei pentru ca în final să se facă o triere;- numărul mare de idei determină crearea unui număr mare de conexiuni .

Metoda ciochinelui este indicată la lecţiile recapitulative, când elevii au deja informaţiile pe care trebuie doar să le organizeze după o shemă logică. Această metodă poate fi aplicată la secvenţe de lecţii cum ar fi :

2

* Trăsăturile regimurilor totalitate – clasa X a;* Romanitatea românilor în viziunea istoricilor – clasa XII a ;* Mari conflicte- război total - clasa a X a. Ciorchinele poate fi lucrat individual sau în grup, ultimul mod permiţând implicare tuturor elevilor. Schema rezultată poate înlocui schemele tradiţionale, determinând stimularea creativităţii elevilor dar şi dinamizarea lecţiei. Folosirea metodelor interactive de predare - învăţare pe lângă avantajele menţionate mai sus implică şi elemente cum ar fi o mai bună organizare a timpului în cadrul orelor, o reaşezare a băncilor în cadrul clasei şi efortul de implicare a tuturor elevilor indiferent de nivelul de pregătire.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ :

1.”Demersuri didactice la disciplina istorie. Ghid pentru profesori şi învăţători” , Râmnicu Vâlcea , 2006 ,pg.80,84-852. Iutiş, Gh., Pânzariu, A., Iriciuc,V., “Istorie .Ghid pentru studenţi şi profesori debutanţi” , Iaşi , 2005, 124pg.3. Iutiş, Gheorghe, Cozma, Elena, Asăvoaie, Iuliana, Elemente de didactica istoriei, Iaşi, 2008,250 pg.4.Păcurari, O. ,“Învăţarea activă .Ghid pentru formatori” , MEC CNPP, 20015.Păcurari, O., Ţârcă, A., Sarivan , L., “Strategii didactice inovative-suport de curs”, Bucureşti , 20036.Manea, M., Palade, E., Sasu, N., “Predarea istoriei şi educaţia pentru cetăţenia democratică - demersuri didactice inovative”, Bucureşti , 2006 ,227pg.

3