La baza fundamentrii veniturilor i cheltuielilor aferente instituiilor publice pot sta o serie de metode: metode clasice i metode moderne de dimensionare a veniturilor i cheltuielilor bugetare.2.2.1. Metode clasice de dimensionare a indicatorilor bugetari

Metodele clasice de dimensionare a veniturilor si cheltuielilor bugetare sunt:

2.2.1.1.metoda automata,

2.2.1.2. metode majorarii (diminuarii)

2.2.1.3. metoda evaluarii directe.

2.2.1.1. Potrivit metodei automate se iau drept baza pentru ntocmirea bugetului pe anul urmator (t+1) veniturile si cheltuielile penultimului an (t-1), an al carui exercitiu a fost ncheiat. Aceasta deoarece la ntocmirea proiectului de buget pentru anul urmator nu se cunosc nca realizarile certe ale bugetului pe anul n curs (t). Metoda este simpla, nu necesita un volum mare de lucrari, dar prezinta dezavantajul ca este departe de realitate, deoarece conditiile economice, sociale si politice existente cu doi ani n urma nu se pot mentine ca atare si n anul pentru care se elaboreaza proiectul de buget.

2.2.1.2.Metoda majorarii (diminuarii) consta n aceea ca se iau n considerare rezultatele exercitiilor bugetare pe un interval de cinci sau mai multi ani consecutivi din perioada premergatoare anului pentru care se elaboreaza proiectul de buget. Pe baza acestor date se determina ritmul mediu anual de crestere (sau descrestere) a veniturilor si cheltuielilor bugetare. Prin aplicarea acestui ritm asupra veniturilor si cheltuielilor anului bugetar n curs se determina nivelul veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat pentru anul urmator. Determinarea veniturilor si cheltuielilor prin exploatarea tendintelor rezultate din evolutia indicatorilor, aferente perioadei considerate drept baza, este aproximativa, deoarece n fiecare an intervin factori noi care pot avea o influenta mai mare sau mai mica asupra bugetului de stat. n plus, procedeul transpune n viitor influentele negative ale unor fenomene economico-financiare ce s-au manifestat n anii care au servit drept baza de calcul.

Metoda automata si cea a majorarii (diminuarii) nu corespund unei practici bugetare moderne, a carei cerinta principala este evaluarea ct mai realista a nevoilor si posibilitatilor de procurare a resurselor publice. Aceste metode au lasat locul evaluarii directe a veniturilor si cheltuielilor bugetare.

2.2.1.3. Metoda evaluarii directe presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursa de venit si fiecare categorie de cheltuieli. n acest scop, se au n vedere executia preliminata a bugetului pe anul n curs si previziunile n domeniul economic si social pentru anul bugetar urmator. La estimarea veniturilor aferente bugetului pe anul viitor se tine seama de nivelul acestora prevazut pentru anul n curs, care se ajusteaza n functie de eventualele modificari ce vor interveni n legislatia cu privire la impozite si alte venituri, precum si cu influenta unor factori de natura economica, sociala si politica, ca si de conjunctura internationala.

Dimensionarea indicatorilor bugetari se realizeaza n directa corelatie cu nivelul produsului intern brut previzionat pentru anul urmator celui n curs, n conditiile unei rate estimate a inflatiei si ale unui nivel previzibil al cursului de schimb al monedei nationale.

n acest context, o importanta deosebita prezinta evaluarea cheltuielilor publice la nivelul necesitatilor anului bugetar urmator. Aceasta presupune o armonizare a solicitarilor de credite bugetare cu posibilitatile economiei reale de a sustine, cu venituri corespunzatoare, cresterea cheltuielilor publice.

Evaluarea cheltuielilor publice nu nseamna n mod automat cresterea acestora, ci dimensionarea lor n asa fel nct, n conditiile unor resurse publice insuficiente, deficitul bugetar previzionat sa fie suportabil (n limita 2%-3% din PIB).

Metoda evaluarii directe, desi este considerata a fi mai aproape de realitate, totusi nu asigura o dimensionare riguroasa a indicatorilor bugetari, impunndu-se rectificari ale acestora n timpul executiei veniturilor si cheltuielilor publice.

2.2.2. Metode moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari

Metodele clasice de evaluare a veniturilor si cheltuielilor bugetare prezinta anumite limite determinate de volumul insuficient de informatii si de imposibilitatea previzionarii si cuantificarii efectelor unor factori ce vor influenta n viitor economia reala si financiara a unei tari. n plus, metodele clasice nu vizeaza eficienta actiunilor ce se vor realiza cu mijloace bugetare si nu urmaresc corelarea cheltuielilor la nivelul tuturor institutiilor ce concura la realizarea unui anumit obiectiv din resursele bugetului de stat. n aceste conditii, multe state au renuntat la unele procedee traditionale de evaluare a cheltuielilor bugetare n favoarea unor metode moderne. n practica internationala s-au structurat doua categorii principale de metode:

metode de tip american : Planificare programare bugetizare Planned Programmed Budgeting System(P.P.B.S.), managementul prin obiective Management by objectives (M.B.O.) si metoda baz bugetar zero Zero Base Budgeting(Z.B.B.);

metode de inspiratie franceza : raionalizarea opiunilor bugetare La Rationalisation des Choix Budgtaires(R.C.B.).

Metoda Planificare programare bugetizare Planned Programmed Budgeting System(P.P.B.S.) presupune parcurgerea mai multor etape:

Identificarea i cuantificarea obiectivelor ce urmeaz a se finana, pe termen lung, de la buget

Estimarea costurilor i avantajelor soluiilor propuse pentru realizarea obiectivului

Determinarea mrimii creditelor bugetare ce trebuie nscrise n buget

Alegerea soluiei optime care presupune maximizarea rezultatelor sau minimizarea cheltuielilor.

Aceast metod presupune 3 faze: planificarea, programarea, bugetizarea.

Planificarea const n definirea strategiei administrative, realizarea de studii prospective i stabilirea de obiective pe termen lung ( 10 20 ani).

Programarea presupune definirea tacticii administrative, realizarea de studii alternative i programe de optimizare pentru atingerea obiectivelor. Se identific costurile directe i indirecte ale fiecrui program, iar pe baza acestora, se alege programul care asigur maximizarea rezultatelor la acelai efort bugetar. De regul, programarea are ca orizont de timp o perioad de maxim 5 ani.

Bugetizarea se refer numai la anul bugetar i const n nscrierea n bugetul de stat a cheltuielilor anuale din creditul bugetar aferente programului prevzut n buget.

Aceast metod a fost aplicat de SUA ncepnd cu anul 1961 n domeniul militar, fiind extins apoi n viaa civil.

Metoda are anumite restricii , n sensul c un poate fi folosit dac programele un sunt precis definite sau dac un exist informaii suficiente sau sisteme centralizate de eviden.

Managementul prin obiective Management by objectives (M.B.O.) este o metod perfecionat a metode PPBS, utilizat n anii 70 i care presupunea o planificare global pe 5 ani, cares permit o coordonare a obiectivelor n administraia central.

Dup 1980, guvernul american a utilizat n elaborarea bugetului a alt metod bazat pe analiza cost avantaje, numit metoda baz bugetar zero. Prin aplicarea acestei metode s-a urmrit inerea sub control a cheltuielilor bugetare. Astfel se analizau toate cheltuielile bugetare, inclusiv cele din anii anteriori, discutndu-se utilitatea i oportunitatea lor. Aplicarea metodei presupunea existena unor programe alternative, cunoscute sub denumirea de decizii pachet. Principalul dezavantaj al acestei metode l-a reprezentatevaluarea incomplet a rezultatelor obinute la un anumit nivel al cheltuielilor bugetare.Metoda raionalizrii opiunilor bugetare La Rationalisation des Choix Budgtaires(R.C.B.) este o metod francez care presupune analiza de sistem, calcule economice moderne care permit fundamentarea raional a bugetelor. Metoda const n 4 faze :

1. studiul , prin care guvernul definete responsabilitile i misiunea fiecrui minister, acestea analizeaz resursele i obiectivele , identificnd programe alternative de aciune

2. decizia presupune alegerea programelor care dus la efecte maxime, ntocmirea bugetelor program i includerea creditelor bugetare aferente programului ales n bugetul anual

3. execuia presupune realizarea efectiv a programelor, dar i cuantificarea acestora cu prevederile bugetare.

4. controlul , care are drept scop compararea rezultatelor efective cu cele prevzute n buget, precum i reevaluarea opiunilor i a programelor n scopul atingerii obiectivelor.

Aceast metod are avantaje certe ( alocarea resurselor bneti pe obiective, autonoma ministerelor n gestionarea fondurilor bugetare, controlul ) dar i o serie de dezavantaje cum ar fi : o metodologie greu de implementat, imixtiunea clasei politice i a mediului de afaceri .

Pornind de la metoda americana, alte tari cum ar fi: Canada, Marea Britanie, Japonia, Norvegia, Olanda, unele tari din America Latina, Israel si altele au elaborat metode proprii de rationalizare a optiunilor bugetare, adaptate la conditiile socio-economice specifice fiecarui stat.

T Moteanu si colectiv, FInante publice note de curs si aplicatii pentru seminar, Ed Universitara, 2005.