METODE DE FUNDAMENTARE A VENITURILOR SI CHELTUIELILOR BUGETARE

Metode de fundamentare a indicatorilor bugetari sunt atat clasice, cat si moderne.

Din modelele clasice fac parte :a) metoda automatab) metoda majorarii (diminuarii)c) metoda evaluarii directe

a) Metoda automata- se bazeaza pe fundamentarea indicatorilor bugetari pentru anul bugetar “n” si se realizeaza pe baza veniturilor si a cheltuielilor anului “n-2”, al carui exercitiu a fost incheiat, intrucat nu se cunosc realizarile anului in curs “n-1”.

Avantajele acestei metode:- este usor de aplicat- nu necesita un volum mare de lucrari

Dezavantaje- prevederile noului an bugetar nu corespund cu realitatea pentru ca nu sunt luate in considerare modificarile conditiilor economico-sociale, politice, ce intervin in timp.

b) Metoda majorarii (diminuarii)

Fundamentarea bugetului pe anul « n » se realizeaza prin aplicarea ritmului mediu annual de crestere sau descrestere a indicatorilor bugetari la veniturile si cheltuielile bugetare ale anului in curs “n-1”.Ritmul mediu anual se calculeaza pe baza rezultatelor executiei bugetare intr-un interval de cinci sau mai multi ani consecutivi.

Dezavantaje : - necesita un volum mare de lucrari- prevederile noului an bugetar nu corespund cu realitatea pentru

ca noii factori nu sunt luati in considerare.

c) Metoda evaluarii directeFundamentarea bugetului pe anul “n” se realizeaza pe baza executiei preliminare a bugetului pe anul in curs “n-1” si a previziunilor economico-sociale pentru anul “n”

Avantaje- este usor de aplicatDezavantaje- necesita un volum mare de lucrari legate de formularea previziunilor pentru anul « n ».

In cazul evaluarii directe determinarea indicatorilor veniturilor si cheltuielilor bugetare se face pe baza evolutiei PIB-ului si se realizeaza prin relatiile urmatoare :

CBn= PIBn x ;

VBn= PIBn x

CB= cheltuieli bugetareVB= venituri bugetare

Metode moderne de fundamentare a veniturilor si cheltuielilor bugetare

Datorita dezavantajelor metodelor clasice de fundamentare a indicatorilor bugetari, ce se bazeaza pe un volum limitat de informatii si nu vizeaza eficienta actiunilor, s-au elaborat noi metode care sa puna accent pe eficienta utilizarii banului public.

Astfel, multe tari au renuntat la metodele traditionale in favoarea celor moderne de fundamentare a veniturilor si cheltuielilor bugetare.

Metodele moderne sunt:- In SUA s-au conceput si utlizat metodele :

o « Planing Programming Budgeting System” cunoscut sub denumirea de P.P.B.S (planificare, programare si bugetizare);

o Management By Objectives (M.B.O)- Management prin obiective;o Zero Base Budgeting Z.B.B (Baza bugetara zero).

- In Franta, metoda cunoscuta sub denumirea de R.C.B (Rationalizarea Optiunilor Bugetare)

- Alte state (Canada, Marea Britanie, Japonia, Norvegia, Olanda, tari din America Latina, Israel), au elaborate metode proprii de rationalizare a optiunilor bugetare adoptate la conditiile economico-sociale existente.

Metoda “Planificare, Programare si Bugetizare” este diferita de procesul bugetar traditional, care il precede, deoarece:

- se bazeaza mai mult pe obiective, scopuri si alternative de realizare a acestora pe termen lung;

- asigura unificarea planificarii si bugetizarii prin intermediul programelor, ce urmaresc o distribuire echitabila a resurselor disponibile intre programele posibile.

Metoda « Planificari, programare si bugetizare » are 3 etape :1. Planificarea, in cadrul careia se identifica nevoile,si se elaboreaza ;2. Programarea, la nivelul careia planurile strategice sunt in programme ;3. Bugetizarea, ce exprima programul in termenii necesarului anual de finantat.

Rationalizarea optiunilor bugetare a rezultat din necesitatea adoptarii si innoirii principiilor de baza ale elaborarii deciziilor bugetare si ale gestiunii finantelor publice.

Aplicarea metodei R.C.B. implica urmatoarele principii moderne ale gestiunii sau managementului administratiilor publice :

a) planul strategic ;b) directionarea pe obiective sau participativa ;c) controlul bugetar al rezultatelor ;d) sistemul informarii complete si ferme a administratiilor ;

Principiiule managementului bugetar :- planul strategic- este sistemul decizional prin care se stabilesc obiectivele

accesibile si se realizeaza o programare ; implica alegerea dintre alternativele de utilizare a mijloacelor si planurile ce pot fi revizuite o data cu evolutia mediului economic, social si politic.

- Directionarea pe obiective- este modalitatea care asigura descentralizarea deciziilor bazata pe obiective precis conturate, destinate sa redea tuturor ( ?), implicate in procesul decizional, o motivatie pentru actiune.

- Controlul bugetar al rezultatelor presupune utilizarea indicatorului « productivitate » la nivelul administratiei publice ; nu se refera numai la actiunea asupra consumului de credite bugetare, ci si asupra rezultatelor precise, care indica eficacitatea cheltuielilor publice.

- Sistemul informarii si centralizarii- reprezinta schimbul de date dintre unitatile administratiei publice si globalizarea lor in vederea obtinerii unor informatii generale ; sunt necesare atat elaborarii programelor, cat si executarii corecte a acestora, conform aprobarii primite.

Mecanismele procesului decizional descrise in metodele moderne presupune o colaborare frecventa si un dialog intre analiza de sistem si decidentul politic. Analistii folosesc variante pe care le supun aprobarii decidentului. Programele propuse pot fi acceptate, modificate sau adaptate, conform evolutiei obiectivelor.

Etapele decizionale pot fi :studiul ce consta in :

- formularea problemei- analiza de sistem- identificarea mijloacelor existente si definirea obiectivelor de realizat

decizia, ce vizeaza :- optiunea asupra programelor- determinarea creditelor bugetare

actiunea si gestiuneaobservarea si controlul

Metodele de evaluare a efectelor directe si indirecte ale proiectelor sunt urmatoarele :

Analiza cost-avantaje ce utilizeaza drept criteriu de evaluare raportul avantaje/cost pentru estimarea eficacitatii deciziilor posibile ;

Analiza cost-eficacitate al carui criteriu de evaluare este raportul avantaje/cost, fara o evaluare monetara a avantajelor, in vederea estimarii eficacitatii deciziilor publice ;

Metode multicriteriale care utilizeaza o multitudine de criterii de evaluare ce nu pot fi grupate pe baza unui singur indicator.