Metafizica sexului frumos. Al bărbaţilor.1

Să scrii o carte despre sex fără să aluneci măcar puţin spre pornografie mi s-a părut

întotdeauna un lucru extrem de dificil. Dar să scrii fără pic de obscenitate şi cu atîta eleganţă

despre sexul bărbătesc cum face autoarea Florence Ehnuel nu am crezut vreodată că-mi va fi dat

să întîlnesc. Cartea Florencei Ehnuel stă de la un capăt la altul sub semnul autenticităţii, dar mai

presus de toate, este îmbibată de filosofie. Ceea ce nu trebuie să ne sperie, ci să ne bucure.

Frumosul sex al bărbaţilor nu este un tratat filosofic criptic, nu o să vă plictisiţi nici o clipă citind

cartea. Recunosc, cînd îl citeam pe Kant mă mai lua uneori somnul, chiar şi în miezul zilei, dar

cartea aceasta am citit-o în miezul nopţii, mai bătrîn cu zece ani şi după o zi extenuantă de

muncă, dar nu mi-am simţit nici o clipă pleoapele grele. Dimpotrivă, a fost o încîntare.

Ce o face aşa? Sinceritatea cu care este scrisă. Încercarea de apropiere şi de înţelegere al

necunoscutului, aşa cum este încă pentru multe femei sexul bărbatului. Contopirea cu el.

Împăcarea celor două specii „venite”, cum spun unii specialişti, de pe două planete diferite, care

au fost bărbaţii şi femeile. Unirea, unitatea, uniunea.

Florence Ehnuel este un filosof, mi-am dat seama de la început, deşi doar pe la mijloc

aflăm că ea chiar predă filosofie. Florence nu caută sexul în sine, ci ceea ce sexul bărbătesc

ascunde, şi mai ales unde duce. Ca în tratatele clasice orientale, ea caută spiritul acolo unde alţii

nu văd decît trupul. Ea priveşte penisul şi testiculele, mult timp, dar numai pentru că privitul o

face să se deschidă către un alt tărîm, al cerului. Atinge şi gustă cu toţi porii sexul frumos al

bărbaţilor, dar mai mult şi mai mult preferă să-l privească, să-l adore, aşa cum se întîmplă în India

la sărbătoarea lingam-ului. Pentru că, fiind probabil cunoscătoare a lui Ficino, ştie că ochii sînt

poarta sufletului, iar aici sufletul este principalul beneficiar. Dar şi atunci cînd o face (cînd atinge

sexul bărbatului) este ca şi cînd ar intra în contact cu o operă de artă desăvîrşită (autoarea este

pentru artă, şi împotriva pornografiei), sau cînd îl primeşte în corpul ei, unirea este una mistică,

pentru că o poartă spre cer. Iar aceasta nu este o metaforă a orgasmului.

Autoarea nu a fost dintotdeauna aşa. Nu mă refer la filosofie, ci la adoraţia penisului. Şi a

testiculelor, pentru că aşa cum spune ea, unul nu e complet fără celelalte. La început i s-a părut

urît, grotesc, vulgar. L-a primit aşa cum se obişnuieşte, adică obişnuit. S-a căsătorit, a avut copii,

apoi s-a despărţit de soţ – mai exact, soţul de ea. Eliberată astfel, şi-a deschis sufletul, intelectul şi

toată fiinţa întru înţelegerea şi primirea frumuseţii sexului. În ciuda faptului că, la o primă privire

1 Florence Ehnuel, Frumosul sex al bărbaţilor, IBU Publishing, 2010

fugară, unii ar putea fi tentaţi să creadă că autoarea promovează un stil de viaţă promiscuu, nu

este aşa. Chiar dacă ea a ales să aibă mai mulţi amanţi şi a descoperit că iubirea ei sporeşte cu cît

o împarte la mai mulţi, nu înseamnă că frumuseţea sexului nu poate fi trăită cu un singur partener.

Pentru că aşa cum am spus deja, frumuseţea sexului stă în metafizica sa. Nu în acuplare, ci în

contemplare. Acesta este mesajul cărţii de faţă, şi este atît de firesc spus încît şi afirmaţia de

undeva de la final, care poate părea, dacă nu o blasfemie, cel puţin exagerată: „Dacă există

undeva Dumnezeu, el se află, mai întâi de toate, în sexul bărbaţilor!” (p. 134) vine cît se poate de

natural. Dar ca naturaleţea ei să convingă, mai întîi trebuie să ajungeţi cu lectura acolo, de la

început, pînă la sfîrşit. Este o lecţie de viaţă şi o meditaţie profundă, din care, cred eu, toţi vom

avea de cîştigat, nu doar femeile.

Dorin David