Metabolismul si functiile vitaminei K

In anul 1929 Henrik Damun,un tanar biochimist de la universitatea din Copenhaga, studia metabolismul colesterolului la pui.El a observat a observat că dieta săracă în colesterol administrată unor pui pe o perioadă de câteva săptamâni determină hemoragii. S-a ajuns la concluzia că în dietă trebuie să mai fie prezent un factor, fiind denumit vitamina coagulării.

Structura chimică a fost descoperită mai târziu de către Edward Adelbert Doisy. În 1943, Henrik Dam şi Edward Adelbert Doisy, au primit premiul Nobel pentru descoperirea lor.

În anul 1929 Henrik Damun tânăr biochimist de la Universitatea din Copenhaga cerceta metabolismul colesterolului la pui. Ouăle conţineau colesterol, dar oare de unde provenea acesta? Din dieta păsărilor? Pentru a verifica acest lucru Dam a extras colesterol din alimentaţia puilor şi a observat că ouăle produse de acestea continuau să conţină colesterol. Cu siguranţă păsările sintetizau substanţa din alte componente dietetice. Dar acestea prezentau o hemoragie cu totul neobişnuită. Ar putea avea colesterolul legătură cu coagularea sângelui? Nu. Reintroducerea colesterolului în dieta puilor nu a rezolvat problema. Prin urmare părea că procesul de extragere a colesterolului a îndepărtat altă substanţă de importanţă fiziologică din alimentaţie.

Dam a constatat în cele din urmă că un al doilea compus solubil în grăsimi a fost extras şi absenţa acestuia din dieta păsărilor prevenea coagularea sângelui. El a denumit-o vitamina pentru coagulare.  Noi, în prezent, o cunoaştem ca fiind vitamina K.

Vitele care au consumat trifoi dulce mucegăit au prezentat o hemoragie neobişnuită.Mucegaiul de pe trifoiul dulce produce dicumarină, un compus care inhibă acţiunea vitaminei K. Rozătoarele au nevoie, de asemenea, de vitamina K pentru coagularea sângelui, iar cumadina, un derivat dicumarinic, s-a dovedit utilă în combaterea rozătoarelor.  Produsul care a fost denumit warfarină

http://blogs.mcgill.ca/oss/2012/12/26/are-vitamin-k2-supplements-recommended/

Vitamina K

Vitamina K se foloseşte în diateza hemoragică, hemoragii, hipoprotrombinemie.Poate mări rezistenţa capilarelor. Este o vitamină liposolubilă, frecvent întâlnită în natură. Ea se găseşte în spanac, varză, tomate, leguminoase în general, urzici, ficat de porc, ouă, lapte. Carenţa vitaminică este cea mai frecventă la păsări (diateza hemoragică). În regnul animal se întâlneşte sub formă de fitomenadion (vitamina K1) şi este sintetizată de către flora digestivă a mamiferelor, la aceste animale neîntâlnindu-se hipo- sau avitaminoza. Vitamina K1 se comercializează în soluţii injectabile 1%.

Produsul sintetic este menadiona (sau vitamina K3). Vitamina K3 liposolubilă se absoarbe doar în prezenţa bilei, forma hidrosolubilă absorbindu-se şi în absenţa acesteia. Aceasta este condiţionată sub formă de soluţie buvabilă sau injectabilă în fiole de 1-10ml cu concentraţia de 10%. Vitamina K1 produce efect hemostatic rapid, iar vitamina K3 acţionează timp mai îndelungat. Soluţiile 1% de vitamină K1 se administrează s.c. şi i.v., în timp ce vitamina K3 se recomandă mai ales la păsări, ca

soluţie buvabilă, de obicei, ca adjuvant în tratamentul coccidiozelor, în apa de băut, însă utilizarea cea mai cunoscută a vitaminei K este tratamentul toxicităţii la rodenticide. Durata tratamentelor este în concordanţă cu toxicul: rodenticidele care conţin cumarină sau varfarină 4-6 iar în

cazul difacinonei şi brodifaconei, tratamentul va fi prelungit la 14 zile, sau chiar la o lună, pentru rodenticidele cu acţiune de lungă durată (unde dozele de vitamină vor fi scăzute după prima săptămână la: 0,5 mg/kgc., în săptămâna II şi la 0,25 mg/kgc., în săptămânile III, IV). Timpul de protrombină va fi monitorizat timp de două zile.

Testarea toxicităţii se va face 3-4 zile după întreruperea terapiei.

PRINCIPII DE BAZĂ ÎN MEDICAŢIA SÂNGELUI LA ANIMALE-Prof. dr. Romeo Teodor Cristina F.M.V. Timişoara

Vitamina K denumita si vitamina antihemoragica poarta aceasta denumire deoarece carenta in aceasta vitamina predispune organismul la hemoragii, datorate prelungirii timpului de coagulare a sangelui. Vitaminele K sunt în număr de trei şi au activitate antihemoragică : vitamina K1 (filochinona), vitamina K2 (farnochinona), vitamina K3 (metilnaftochinona). Ele sunt sintetizate numai de plante şi microorganismele din tubul digestiv:vitamina K1 este sintetizată de frunzele unor plante(trifoi), vitamina K2 este produsă mai ales de bacterii, (în special de cele de putrefacţie: E. coli, Proteus vulgaris, Streptococcus faecalis) fiind sintetizată în colon.vitamina K3 (menadiona) este sintetizată în laborator şi este singura formă hidrosolubilă.