Caracteristica reliefului

Din punct de vedere a caracteristicilor teritoriilor urbane, teritoriile oraşelor se caracterizează în trei grupe principale cu caracteristici separate a condiţiilor naturale a teritoriului.

Dintre condiţiile naturale deosebim:1) Relieful teritoriului caracterizat prin valorile declivităţii şi orientarea lui (Sud,

Nord, Est, Vest).2) Nivelul apelor subterane.3) Posibilitatea inundaţiilor teritoriului cu apele rîurilor, lacurilor, mărilor.4) Condiţii extraordinare (alunecări de teren, carsturi, seluri). După caracteristica

fiecărei grupe de condiţii naturale, teritoriul presupus urbanizării poate fi împărţit în trei categorii:

I. teritoriul favorabil;II. teritoriul puţin sau limitat favorabil;III. teritoriul nefavorabil;

Este evident că teritoriile categoriilor limitat favorabile şi nefavorabile pot fi modificate, ameliorate, supuse unor schimbări inginereşti cu scopul trecerii lor în categoria favorabilă şi utilizării conform cerinţelor urbanismului. Astfel, pentru modificarea reliefului se foloseşte sistematizarea verticală.

Protejarea teritoriului contra inundării poate fi efectuată prin diferite metode, mai des sunt folosite: construirea barajelor, năsipirea artificială pînă la nivelul inundaţiilor posibile, lărgirea albiei rîului în preajma oraşului şi folosirea rezervoarelor şi a bazinelor de apă în calitate de locuri de reglare a cursului apelor atmosferice. Nivelul apelor subterane se micşorează cu ajutorul drenajelor – de transportare a apelor din zona sistematizată. Practic nu sunt folosite pentru construcţii terenurile cu alunecări, carsturile şi selurile.

În categoria teritoriilor favorabile sunt incluse terenurile cu următoarele caracteristici:1) relieful – i= (5 - 100) ‰;2) inundaţii cu stratul de apă mai mic de 0,5 m, nu mai des de o dată la 100 ani

(asigurare de 1%), în 50 ani (asigurare de 2%);3) nivelul apelor subterane Has>3,5 m de la nivelul pămîntului;4) lipsesc alunecări, carsturi, seluri.În categoria teritoriilor limitat favorabile se includ terenurile:1) relieful – i= (0 - 5) ‰,(100 - 200) ‰;2) inundaţii cu stratul de apă mai mic de 1 m, o dată la 50 ani (asigurare de 2%);3) nivelul apelor subterane Has>2,0 m de la nivelul pămîntului;4) lipsesc alunecări, carsturi, seluri.În categoria teritoriilor nefavorabile se includ teritoriile:1) relieful – i> 200 ‰;2) inundaţii cu stratul de apă mai mare de 1 m, o dată în 20 ani (asigurare de 5%);3) nivelul apelor subterane Has>1,0 m de la nivelul pămîntului;4) lipsesc alunecări, carsturi, seluri.

Clasificarea teritoriilor reprezentate mai sus este recomandată pentru teritorii cu constructii capitale. Pentru spatii verzi indicii prezentati sunt evident altii.

1

În practica urbanismului la prima etapă se folosesc doar teritoriile favorabile, în caz de teritorii imense nefavorabile se precaută posibilitatea ameliorării teritoriului limitat favorabile, ceea ce duce la folosirea teritoriilor pentru formarea unui plan mai compact a orasului sau localitătii precăutate.

Pentru proiectarea planului general a unei localităti, initial se analizează teritoriul presupus după factorii naturali si se alcătuieste harta schemă de limită a sistematizării teritoriului dat. Ea constă în executarea zonelor nefavorabile din planul teritoriului în scara anumită cu ajutorul semnelor conventionale a factorilor nefavorabili, conform gradării de mai sus.

Sistematizarea verticală

Sistematizarea verticală prezintă modificarea formelor reliefului existent cu scopul creării unor noi forme corespunzătoare cerintelor urbanismului, care vor asigura:

- scurgerea liberă a apelor de suprafată- crearea unor terenuri cu caracteristici necesare pentru constructii- crearea unor forme de relief capabile pentru asigurarea trasării retelelor ingineresti

urbane.În practica de proiectare reală sistematizarea verticală se efectuează de obicei la Sc. 1:500 cu echidistanta existentă Hex= 0,2 m, în cazuri de necesitate cînd declivitătile reliefului sunt foarte mici echidistanta de proiect se poate de luat Hor= 0,1 m. Metodele de sistematizare verticală sunt:a) Metoda profilelor – care se foloseste pentru proiectarea sistematizării verticale a

străzilor, pistelor de decolare pe aerodromuri, fîsiilor înguste de teren urban. Rareori această metodă poate fi folosită pentru sistematizarea verticală a terenurilor urbane integre, în acest caz terenul urban se împarte în pătrate sau dreptunghiuri cu laturile de 40,50,...,100 m si mai mult se construiesc profile longitudinale pe o directie a laturilor dreptunghiurilor, apoi tinînd cont de cotele de proiect initiale se construiesc profile longitudinale consecutiv pe directiile perpendiculare. Este evident că uneori devine imposibil păstrarea cotelor de proiect initiale si ne reîntoarcem la corectarea profilelor cu scopul racordării cotelor de proiect initiale în punctul de intersectie a profilelor. Aceasta aduce adeseori la lucrări suplimentare imense, de aceea această metodă este limitată.

b) Metoda grafic – analitică – care constă în folosirea calculatoarelor si aparatajului matematic complicat de descriere, reprezentare a reliefului cu ajutorul curbelor de nivel, exprimate sub formă de ecuatii matematice. Se folosesc rar din motive de: volum mare a informatiei initiale si de descrierea reliefului în formă matematică.

c) Metoda curbelor rosii de nivel – care dă posibilitatea modificării formelor de reliefului existent cu ajutorul liniilor rosii de proiect (curbe de nivel proiectat) cu echidistanta curbelor de nivel existente mai mare de cît echidistanta de proiect, fiind aplicate pe acelasi plan si aceeasi scară împreună cu curbele existente, curbele rosii de nivel vizual caracterizează gradul de modificare a formelor reliefului existent reiesind din scopul si cerintele de păstrare maximal posibile a formelor de relief existente. Această conditie va fi satisfăcută atunci cînd curbele de proiect vor fi maximal apropiate de curbele existente.

2

De obicei, relieful este caracterizat în linii generale cu curbe de nivel cu echidistanta destul de mare, cu scopul detalizării formelor reliefului proiectat este necesar micsorarea valorii echidistantelor si din practică, echidistanta se recomandă:

Hnech=2.0 m => Hroșu

ech=0.5 mHn

ech=1.0 m => Hroșuech=0.2 m

Hnech=0.5 m => Hroșu

ech=0.1 mCu ajutorul curbelor rosii este posibil atît detalizarea reliefului cît si generalizarea lui.Detalizarea este necesară în cazuri cu relief cu forme complicat schimbătoare. Pentru

detalizare sunt necesare unele măsuri topografice suplimentare si invers pentru generalizarea reliefului nu sunt necesare măsurări topografice si ea se foloseste în cazuri de relief cu forme omogene.

În practica de proiectare reală sistematizarea verticală se efectuează de obicei la Sc. 1:500 cu echidistanta existentă Hex=1.0 m si echidistanta de proiect Hpr=0.02 m, în

cazuri de necesitate cînd declivitătile reliefului sunt foarte mici echidistanta de proiect poate fi de Hor=0.01 m.

Schema sistematizării verticaleCu scopul rezolvării mai multor probleme urbanistice şi în special cu scopul organizării reliefului localităţilor urbane la etapa proiectării planului general a oraşelor se înfăptuieşte şi schema sistematizării verticale a teritoriului.Ea constă în următoarele : planul preventiv a oraşului la o scară anumită cu relieful teritoriului exprimat prin curbe de nivel existente(negre),se trasează tot preventiv reţeaua străzilor principale pentru stabilirea declivităţilor admisibile şi calculul preventiv a cotelor punctelor importante a

3

teritoriului (punctele de bază).Drept puncte importante se fixează punctele de intersecţie a străzilor şi unele puncte importante din punctul de vedere a frîngerii declivităţilor pe străzile urbane.Astfel în planul sistematizării verticale în scara dată vom avea o serie de puncte cu informaţia necesară a cotelor reliefului existent,de proiect şi valorile declivităţilor sectoarelor de străzi urbane pe tot planul oraşului echivalent cu planul general al localităţii.

Sistematizarea verticală a străzilor urbane

Prin proiectul de sistematizare a unui oras se determină pozitia în plan orizontal ti plan vertical retelei principale a străzilor, pietelor, cartierelor, precum si a unor constructii izolate. Amenajarea reliefului astfel încît să corespundă necesitătilor de constructie, circulatie si scurgerii apelor se face cu ajutorul proiectelor de S.V. Aceasta se elaborează concomitent cu planul general al orasului si fac parte integrantă din planul de sistematizare a orasului.

La întocmirea proiectelor de S.V. a terenului se utilizează datele ridicărilor topografice. La amenajarea terenului trebuie de avut în vedere principiul minimului de deplasări de pămînt. Prin proiectul de S.V. se va căuta să se realizeze o compensare a terasamentelor si se va evita transporturile la mare distantă, cu această ocazie trebuie să se tină seama si de utilizarea pămîntului ce rezultă din săpăturile pentru fundatiile constructiilor.

Proiectul de S.V. a străzilor urbane se întocmeste pe baza schemei de amplasare pe verticală a teritoriului orasului pe care sunt indicate liniile rosii ale constructiilor, cotele nivelării în punctele caracteristice si pantele de proiect pe treceri.

La constructia curbelor de nivel proiectate se foloseste sectiunea transversală, pe care se indică lătimea părtii carosabile a drumului, gazonului, trotuarului si pantele transversale. Trebuie de avut în vedere că cotele de proiect ale trecerilor se stabilesc în dependentă de pantele admisibile ale drumurilor urbane, conform cerintelor normative în vigoare NRC II 60 – 75.

Categoria drumului si străzii Panta longitudinală Diferenta algebrică a pantelor sect.

învecinateStrăzi cu drumuri magistrale:a) cu destinatie orăseneascăb) cu destinatie raionalăc) cu tranport de mărfuri

Drumuri cu destinatie rapidăStrăzi si drumuri cu destinatie localăa) străzi din localitătib) străzile raionale comunale,

industriale etc.c) treceri

50604040

8040

80

≥7≥10≥7≥5

≥7-

-

4

Determinarea pozitiei curbelor de nivel proiectate începe cu calcularea pantelor longitudinale proiectate a segmentelor duse dea lungul trecerilor, cuprinse între punctele de schimbare a pantei, conform formulei:

il=h/d=∆H/L, unde: h – diferenta curbelor de proiect d – distanta dintre aceste puncteit=20‰. l1=Hroșu

ech/il; l2=(B/2)xitr/il, unde B – lătimea străzii, Hroșuech=0,20 m.

De exemplu:L=112.5 m. HA-B=58.53=5m.il= HA-B/L=5/112.5=0,044l1=Hroșu

ech/il=0, 2/0.044=4.54 ml2=(B/2)xitr/il=(18.75/2)x0,02/0.044=4.26 m.

Sistematizarea verticală a intersectiilor de străzi urbane

Reiesind din scopul principal a sistematizării verticale – evacuarea liberă a apelor de suprafată, momentul cel mai important în procesul sistematizării verticale a intersectiei îl constituie crearea unor astfel de forme noi de suprafete care vor asigura scopul dat. Aceasta înseamnă racordarea corectă a curbelor de nivel ce vin spre intersectie respectînd valorile necesare ale declivitătilor pentru asigurarea scopului dat. Este evident că intersectia propriu zisă uneori se va modifica esential, forma profilului transversal măcar a uneia dintre străzile de intersectie.

Din practica de proiectare vom deosebi 2 cazuri de proiectare a sistematizării verticale a intersectiilor:

a) Străzile de intersectie sunt de aceeasi categoriie si parametri. În acest caz forma suprafetei intersectiei se aduce în apropierea formei reliefului în locul dat cu o singură declivitate generală de orientare a reliefului. Adică în preajma intersectiei profilele transversale ale străzilor capătă forma într – o singură pantă. Trecerea treptată spre această formă într – o singură pantă a profilelor transversale se efectuează treptat la distanta 30-50 m de la intersectie, racordînd curbele de nivel ale străzilor de intersectie.

Dacă relieful prezintă pante spre marginile cartierului, suprafata lui se poate amenaja în formă de acoperis cu coama situată simetric fată de străzile paralele, sau deplasate lateral, după conditiile locale. Cînd suprafata cartierului este străbătută de o cumpănă naturală a apelor, linia de intersectie a celor două plane se formează coama suprafetei cartierului poate fi proiectată fie suprapusă peste coama naturală a cumpenei apelor, fie putin deplasată, în asemenea cazuri se asigură evacuarea apelor de suprafată cu miscări minime de terasament.

Cartierele de pe terenurile de coastă se amenajează în formă de terase. Fiecare terasă trebuie să aibă drumuri interioare proprii si un sistem independent de evacuare a apelor de suprafată spre rigola străzii celei mai apropiate sau la canalizarea subterană a

5

cartierului. Nu se admite evacuarea apelor spre terasele din aval pentru a nu se provoca inundarea acestora.

La proiectarea sistematizării verticale a cartierelor se foloseste metoda curbelor rosii de nivel proiectate.

Datele principale ce servesc la întocmirea proiectelor de sistematizare verticală ale cartierelor sunt cotele principale ale clădirilor (negre,rosii). Cotele negre ale clădirilor se calculează.

Cotele rosii de proiect a clădirilor se calculează identic după cotele rosii de proiect ale terenului.

Cota zero a pardoselii parterului se calculează: H0=Hrșmax+∆H, m, unde:

Hrșmax – cota rosie maximală a clădirii;

∆H= 0,3...0,5 m – înăltimea de la cota terenului pînă la cota pardoselii.După ce am calculat H0 trebuie efectuată verificarea pentru a stabili ca înăltimea

soclului să nu depăsească valoarea de 1,80 m.Hmax

scl=H0-Hmin≤1,80 m.În cazul cînd Hscl este mai mare decît valoarea limită admisibilă, sub parter se

construieste demisol sau etaj tehnic.b) Una dintre străzile de intersectie este de categorie superioară celeilalte. În cazul dat

străzii i se oferă prioritate totală păstrînd forma profilului transversal constant pe tot sectorul proiectat inclusiv la intersectie. Racordarea curbelor se face din contul profilului transversal al celeilalte străzi (analogic cazului a).

a) intersectie in doua nivele a strazilor de diferite categorii

6

7

b) intersectie a stazilor de diferite categorii

stematizarea verticală a terenurilor urbane alăturate străzilor

Prin proiectul de sistematizare verticală a unui cartier se stabilesc cotele clădirilor, ale drumurilor si aleilor interioare, ale locurilor de parcare pentru autovehicule, ale celor pentru odihnă si joc etc. Datele principale care servesc la întocmirea proiectelor de sistematizare verticală ale cartierelor sunt cotele clădirilor principale.

Prin proiectul de sistematizare verticală trebuie să se urmărească asigurarea scurgerii apelor de suprafată în conditii cît mai bune si amenajarea suprafetei cartierului cu utilizarea ratională a pămîntului rezultant din aplanarea terenului si din săpăturile făcute pentru fundatiile clădirilor si a celorlalte amenajări si instalatii evitîndu – se transporturile la distante mari.

Apele de suprafată trebuie să se scurgă pe cît posibil prin scurgerea liberă si pe drumul cel mai scurt, prin rigolele străzilor. La sistematizarea verticală drumurile si aleile din interiorul cartierului formează o retea pentru evacuarea apelor de suprafată si ele trebuie să fie în acest scop proiectate cu declivităti corespunzătoare asigurării evacuării apelor dincolo de limitele cartierului. Relieful cartierului după sistematizarea verticală poate avea forme diferite.

8

În cazul unui cartier cu relief linistit cu înclinare dominantă unilaterală suprafata cartierului poate fi sistematizată sub forma unui acoperis cu un singur versant plan, formă care asigură evacuarea si scurgerea în conditii bune a apei de pe terenul cartierului si de pe drumurile si aleile interioare.

Situatie existenta în proiect:

Literatura „Drumuri urbane” A.Pinescu, Bucuresti 1962„Drumuri urbane” A.Pinescu, Bucuresti 1983

Ministerul Educatiei si stiintei al R.M.Universitatea Tehnică a Moldovei

Catedra: Constructii Arhitectonice

9

Proiect de cursLa sistematizare si echipament tehnic

Tema: Sistematizarea verticală a unui cartier

A elaborat: st.gr.U-72 Opaeţ VasileA verificat: conf.univ Dumitrascu P.

Chisinău 2010

1