II SPATARELU RODICACom. Gh. Doja, jud. IalomitaCUI 28812210 F21/400/2011

MEMORIU JUSTIFICATIV

I. DATE GENERALE:I.1. Titularul proiectului:II SPATARELU RODICA are sediul social în localitatea Gh. Doja, judetul Ialomita, in

imobilul pe care il detine in comodat de la S.C. SPATARELU FIX S.R.L. si vizeaza executarea de servicii pentru persoanele fizice sau juridice (inclusiv institutii publice) in zona de centru a judetului Ialomita, respective localitatile Gheorghe Doja, Reviga, Milosesti, Andrasesti.

I.2. Denumirea obiectivului de investitii:“Achizitionarea de utilaje pentru servicii de mecanizare de catre II Spatarelu Rodica in

comuna Gh. Doja – judetul Ialomita”. I.3. Activitatea desfasurata:

Proiectul isi propune achizitia de utilaje si echipamente specifice activitatilor auxiliare pentru productia vegetala in vederea prestarii serviciilor (cod CAEN 0161) si anume: lucrari de arat si semanat.

II. DATE SPECIFICE PROIECTULUI:II.1. Achizitii aferente proiectului:

a) Un tractor de 90-110 CP, cu motor în 4 cilindri, cu 24/18 viteze, care poate atinge 40 km/h.b) Un plug reversibil cu 3 trupite cu latime reglabila de la 90 la 120cm.c) O semanatoare pentru plante prăsitoare cu distanta între randuri de 45-100 cm.

Utilajele ce vor fi achizitionate sunt proiectate si realizate prin raportarea la normele si reglementarile international privind limitarea impactului asupra mediului.

Utilajele vor fi depozitate in imobilul dobandit prin contract de comodat de la S.C. SPATARELU FIX S.R.L., fiind un compartiment din magazia C1 cu o suprafata de 264 mp, situata pe vechiul amplasament al fostului CAP Gh. Doja din comuna Gh. Doja, judetul Ialomita. Magazia C1 are o suprafata totala de 750 mp, are zidurile din caramida tencuita, acoperis din placi de azbociment si pavimentul din beton sclivisit.

II.2. Descrierea activitatii:Scopul investiţiei este dotarea II Spatarelu Rodica, cu utilaje agricole performante in vederea

prestarii serviciilor auxiliare pentru productia vegetala, la un nivel superior de calitate. Serviciile se vor asigura la solicitarea clientilor fie acestia agenti economici sau persoane fizice care activeaza in regiune. Lucraile ce urmeaza a fi efectuate cu utilajele achizitionate sunt:

a) ARATUL:

Aratul terenului agricol cu ajutorul plugului, rămâne lucrarea de bază în cultura vegetală în majoritatea zonelor, deşi se constată în ultima perioadă utilizarea tot mai largă a agregatelor complexe ce execută la o trecere o mulţime de lucrări. Principalele subansamble ale unui plug sunt cadrul plugului, trupiţe, roata de sprijin.

Aratul este lucrarea de bază a solului prin care pe o adâncime determinată din stratul arabil, o fâşie de sol numită brazdă este tăiată, desprinsă de stratul subarabil, mărunţită, întoarsă şi amestecată.

Importanţa aratului.Aratul influenţează procesele fizice, chimice şi biologice din sol ca urmare a modificării

regimului de aer, apă, căldură şi substanţe nutritive. Prin arat resturile vegetale de la suprafaţa solului şi îngrăşămintele organice sunt încorporate în sol sporind gradul de aprovizionare în elemente nutritive al solului. În urma arăturii, se aduce la suprafaţă sol cu structură bună şi se îngroapă stratul de la suprafaţă, prăfuit şi cu o structură degradată, realizându-se prin aceasta condiţii de restructurare a solului. Arătura contribuie direct la combaterea buruienilor, îndeosebi a celor perene, cu înmulţire vegetativă prin drajoni, rizomi şi stoloni. Prin arătură se diminuează atacul unor boli şi se reduce numărul de dăunători. Arătura asigură condiţii pentru pregătirea patului germinativ atât prin încorporarea resturilor vegetale cât şi prin afânarea solului. Pe terenurile în pantă, executarea arăturilor pe curbele de nivel determină reducerea eroziunii solului, favorizează infiltrarea apei,  împiedică scurgerile de apă de la suprafaţa solului.

Cerinţele agrotehnice pentru aratDupă recoltarea plantei premergătoare este necesar să se execute arătura, ogorul să se menţină

afânat, curat de buruieni şi să existe cel puţin  un interval de 10-14 zile până la smănat.

În general cerinţele agrotehnice care se urmăresc a fi realizate la executarea arăturii sunt:- să se realizeze o arătură uniformă ca adâncime, cu o abatere de +/-10% faţă de adâncimea stabilită, fără greşuri, fără brazde neîntoarse  şi bulgări mari;- gradul de acoperire a resturilor vegetale de la cultura precedentă  şi a gunoiului de grajd să fie de cel puţin 90%, iar pietrişul şi orizonturile slab fertile, acolo unde există, să nu fie aduse la suprafaţă;- gradul de mărunţire a solului  exprimat în agregate de până la 5 cm diametru, să fie minim 75%, iar portanţa solului să nu fie afectată.

Realizarea cerinţelor agrotehnice pentru arat depinde de respectarea factorilor care determină calitatea arăturii.

Factorii care determină calitatea arăturii1. Tipul de sol şi principalele însuşiri fizico-mecanice – calitatea arăturii depinde în primul rând de

textura solului, dar în relaţie strânsă cu umiditatea, structura şi alte particularităţi tehnologice. Principalele însuşiri fizico-mecanice ale solului sunt: consistenţa (rezistenţa opusă de sol la diverse acţiuni mecanice), adeziunea (însuşirea solului de a se lipi de unelte când se lucrează în stare umedă), rezistenţa la arat.

2. Umiditatea solului – pe toate tipurile de sol, arătura de calitate se obţine când pământul  în momentul efectuării arăturii este reavăn, friabil, se desface uşor în agregate structurale şi nu aderă de unelte. Conţinutul de umiditate al solului, corespunzător acestei stări de ,,maturitate fizică a solului” este cuprins de regulă între 50-70% din CC. Dacă arătura se face când solul este prea umed brazda  nu se mărunţeşte rămâne sub forma unor fâşii (curele) se rupe numai din loc în loc, nu se răstoarnă corespunzător şi resturile vegetale nu se acoperă în întregime. În condiţii de umiditate prea mică arătura rămâne bulgăroasă, brazda nu se mărunţeşte, rezistenţa la arat este mare, consumul de energie de asemenea. Cu toate dezavantajele arăturii pe solul uscat, acestea sunt întotdeauna mai mici decât ale aratului pe teren umed.

3. Starea culturală a terenului – terenurile cu mirişte înaltă, cu tulpini de porumb şi floarea soarelui căzute sau nerecoltate, cu buruieni, paie, vreji de fasole, colete de sfeclă în cantităţi mari, nu permit obţinerea unei arături de calitate, întrucât nu se poate respecta adâncimea de lucru, brazda nu se întoarce şi plugul se înfundă. Pentru îmbunătăţirea calităţii arăturii, înainte de efectuarea acesteia, terenul se discuieşte de 1-2 ori pentru mărunţirea resturilor vegetale.

4. Construcţia plugului şi epoca de executare a arăturii – Calitatea cea mai bună a arăturii se obţine cu plugurile reversibile. În ceea ce priveşte epoca de executare a arăturii ca regulă generală, terenul trebuie arat imediat după recoltarea plantei premergătoare.

5. Stabilirea corectă a adâncimii arăturii şi schimbarea acesteia de la un an la altul – adâncimea arăturii se corelează  cu grosimea stratului arabil (pentru a nu aduce la suprafaţă orizonturile nefertile, pietriş sau săruri) şi cu cerinţele plantei pentru adâncimea de arat. Adâncimea arăturii este necesar să fie schimbată de la un an la altul pentru a împiedica formarea hardpanului.

6. Arătura să se facă cu plugul în agregat cu grapa – întrucât plugul nu lasă solul suficient de mărunţit şi de nivelat la suprafaţă, trebuie să se lucreze în agregat cu grapa cu colţi (pe terenurile mai umede şi mai îmburuienate) sau grapa stelată (pe terenuri bine zvântate, curate de buruieni). Pe terenurile în pantă sau pe nisipuri, arăturile de toamnă executate pentru semănături de primăvară nu trebuie grăpate în timpul executării.

7. Direcţia de arat şi metoda folosită -în cazul în care forma terenului permite este indicat ca arătura să se facă perpendicular pe direcţia rândurilor de plante. Pe terenurile în pantă arătura trebuie executată de-a lungul curbelor de nivel, aratul din deal în vale favorizând eroziunea şi scurgerea apei pe versanţi. În ce priveşte metoda de lucru este indicat să se alterneze arătura executată la cormană cu arătura executată în lături.

8. Viteza de arat şi nivelarea prealabilă a terenului – viteza agregatului de arat între 5-7 Km/h asigură o arătură bună, afântă, cu brazde bine întoarse şi mărunţite. Sunt situaţii în care calitatea arăturii creşte dacă terenul care urmează să fie arat a fost nivelat înainte.Tipurile de arătură după adâncimea la care se executăDupă adăncimea la care se execută arăturile se clasifică astfel: dezmiriştire, arătură superficială,

arătură normală, arătură adâncă, arătură foarte adâncă şi desfundarea.

Dezmiriştirea se execută pe terenurile cu miriştea rămasă după recoltarea unei cereale păioase. Se execută de regulă cu grapa cu discuri la o adâncime de 10-12 cm. Dezmiriştirea are multiple avantaje: mobilizează solul şi intensifică activitatea microorganismelor, favorizează pătrunderea apei în sol şi conservarea mai bună a acesteia, distruge buruienile.

Arătura superficială se execută la adâncimea de 12-18 cm. Arăturile superficiale se folosesc în următoarele situaţii:- pe terenurile afânate, curate de buruieni, cu puţine resturi vegetale,  pe aluviunile din luncile râurilor şi pe terenurile în pantă cu strat arabil subţire;- la pregătirea terenului pentru culturi duble şi pentru semănat, pe terenurile pe care culturile au fost compromise;- pe terenurile pe care nu s-a făcut dezmiriştirea şi nu se poate executa nici arătura adâncă de vară;- la întoarcerea pajiştilor naturale şi cultivate şi pentru distrugerea buruienilor.

Arătura normală se execută la adâncime de 18-20 cm vara sau toamna întotdeauna în agregat cu grapa. Arăturile normale se execută cât mai aproape după recoltarea plantei premergătoare.

Arătura adâncă se execută la 21-30 cm, vara, la 2-3 săptămâni de la dezmiriştire sau toamna pentru culturile prăşitoare care se seamănă primăvara. Arăturile adânci sunt indicate pe soluri cu strat arabil mai gros de 35 cm, pe terenuri cu multe resturi vegetale, mirişte înaltă.

Arătura foarte adâncă se execută la adâncimea de 30-40 cm. Se utilizează numai în cazuri deosebite şi urmăreşte îmbunătăţirea radicală, pentru o durată de 3-4 ani a însuşirilor fizice nefavorabile a unor soluri. Pentru a evita riscurile arăturii foarte adânci (aducerea la suprafaţă a unui orizont de sol cu însuşiri nefavorabile) se poate înlocui cu arătură adâncă + subsolaj.

Tipuri de arătură după perioada de executareDupă perioada în care se execută deosebim arături de vară, de toamnă şi de primăvară.Arătura de vară – se situează pe primul loc în ordinea favorabilităţii pentru menţinerea

fertilităţii solurilor, a calităţii stratului arat, pentru pregătirea patului germinativ cât şi a condiţiilor oferite la germinarea seminţelor şi dezvoltarea plantelor. Arăturile de vară sau ogoarele de vară se execută vara, după recoltarea culturilor timpurii, cum sunt borceagurile, rapiţa, cartoful timpuriu, mazărea, orzul, grâul etc., dar nu mai târziu de 15 august în zonele din sudul ţării respectiv până la 30 august în zonele din nord.

Arătura de toamnă – se practică de regulă după culturile care se recoltează toamna sau pe terenurile care s-au eliberat vara şi din diferite motive nu au fost arate. Arăturile de toamnă sunt destinate, în principal, pentru culturile care se seamănă primăvara, dar se menţin în proporţie mare şi pentru semănăturile de toamnă. Arăturile de toamnă pentru semănăturile de toamnă se efectuiază imediat după recoltarea plantei premergătoare, dar nu mai târziu de 15 septembrie în zonele din nordul ţării, respectiv 25 septembrie în sudul ţării.

Arătura de primăvară – pentru toate tipurile de sol din ţară efectuarea arăturii în primăvară aduce numai dezavantaje.  Solul intrat în iarnă nearat, iese în primăvară cu rezerve mai mici de apă şi cu o stare fizică mai puţin favorabilă culturilor. Arăturile de primăvară nu se pot executa decât târziu, după ce solul s-a zvântat pe adâncimea de lucru, fapt care duce adesea la întârzierea semănatului culturilor de primăvară.

Metode de aratArătura în lături (arătura în părţi) se execută prin începerea aratului din marginea dreaptă a

parcelei şi deplasarea agregatului în sens invers acelor de ceasornic. La sfârşit, parcela va avea la fiecare margine câte o coama şi la fiecare margine câte un şanţ.

Arătura la cormană – agregatul de arat întră în brazdă la mijlocul parcelei, la capăt se întoarce şi se ară o a doua brazdă lângă prima, cu care se formează o coamă. La sfârşit parcela va avea la mijloc o coamă şi la fiecare margine câte un şanţ. La această metodă agregatul se deplasează în sensul acelor de ceasornic.

Arătura în spinări – este rezultatul denivelării terenului ca urmare a folosirii timp de mai mulţi ani a aceleiaşi metode de arat.

Arătura într-o singură parte – constă în răsturnarea brazdei într-o singură parte atât la dus cât şi la întors. Terenul rămâne uniform fără coame având doar un singur şanţ la marginea parcelei unde se termină aratul.

b) SEMANATUL:

“A astepta sa culegi altceva dintr-un pamant decat ceea ce a fost in el, ar fi o copilarie.”Mihai Eminescu

Cerinte agrotehnice la semanatul culturilorSemănatul reprezintă o lucrare deosebit de importantă, de care depinde într-o mare măsură germinaţia, răsărirea, uniformitatea culturii şi recolta obţinută. Obiectivele urmărite la lucrarea de semănat sunt:

- Încorporarea în sol a seminţelor la distanţe şi adâncimi stabilite ca optime, potrivit cerinţelor agrobiologice ale fiecărei culturi;

- Favorizarea germinării, creşterii şi dezvoltării plantelor de cultură prin valorificarea la optim a condiţiilor de mediu.Realizarea acestor obiective presupune executarea unor lucrari de calitate cu respectarea

cerintelor agrotehnice, astfel: sa se execute semanatul la timpul fixat de regulile agrofitotehnice, semanatul se executa perpendicular sau oblic pe directia efectuarii ultimei lucrari pentru pregatirea

patului germinativ, asigurarea densitatii la semanat, stabilita ca optima, incorporarea semintelor uniform la adancimea stabilita, verificarea permanenta a distributiei semintelor in sol, in vederea evitarii parcursurile fara incorporarea

semintelor in sol, jalonarea primului parcurs la semanat si efectuarea in continuare a celorlalte, pe urmele marcatoarelor

corect reglate, evitandu-se abaterile ce creaza spatii ne-semanate sau suprapuneri intre doua parcursuri alaturate ale agregatelor,

intrarile si iesirile la capetele parcelei sa fie astfel efectuate, incat sa nu rezulte portiuni ne-semanate, cu desime excesiva sau cu samanta ne-incorporata in sol.

Scopul investiţiei este dotarea II Spatarelu Rodica, cu utilaje agricole performante in vederea prestarii serviciilor auxiliare pentru productia vegetala, la un nivel superior de calitate. Serviciile se vor asigura la solicitarea clientilor fie acestia agenti economici sau persoane fizice care activeaza in regiune. Utilajele agricole ce urmeaza a fi achizitionate sunt:

1. Tractor2. Plug reversibil cu trei trupite 3. Semanatoare prasitoare

“SERVICIILE REPREZINTĂ ACTIVITĂŢI, BENEFICII SAU UTILITĂŢI CARE SUNT OFERITE PE PIAŢĂ SAU PRESTATE ÎN ASOCIERE CU VÂNZAREA UNUI BUN MATERIAL”.

Majoritatea oamenilor privesc serviciile ca un sistem de utilităţi, în care beneficiarul cumpără sau foloseşte, nu un produs, ci o anumită utilitate, care-i conferă anumite avantaje ori satisfacţii, neconcretizate, în majoritatea cazurilor, într-un bun material şi destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale. Mult timp importanta activitatii de servicii nu a fost recunoscuta, serviciile fiind neglijate de economisti si incadrate in sfera neproductiva. Aceasta stare de fapt s-a schimbat in ultimele doua- trei decenii, pe baza urmatoarelor date: numai serviciile pot crea locuri de munca in numar suficient pentru a rezolva sau limita problema somajului; sectorul tertial nu este ingradit decat de reglementari, care sunt repuse in discutie in cadrul unui proces de liberalizare a schimburilor

internationale; oferta de servicii diferentiate si adaptate la cerere este un element esential al competitivitatii intreprinderilor oricare ar fi domeniul lor de activitate.

Preocuparile specialistilor de a depasi relativa ramanere in urma a teoriei economice in raport cu dezvoltarea rapida a sectorului serviciilor au intampinat greutati mai ales in privinta definirii conceptului de serviciu. Acestea sunt determinate, pe de o parte, de marea eterogenitate a activitatilor economice cuprinse in categoria de servicii, iar pe de alta parte, de numeroasele acceptiuni a termenului de serviciu in vorbirea curenta. Serviciul ca act reprezinta prestarea efectiva si pune in legatura activitatea prestatorului, mijloacele materiale ale prestatiei si obiectul serviciului, respective realitatea materiala sau sociala de transformat sau modificat. Interactiunea elementelor mentionate si faptul ca prestatiile de servicii au caracteristici spatiale si temporale le confera trasaturi de materialitate. Astfel ca si in cazul bunurilor materiale si in cazul serviciilor este nevoie de mana de lucru, de capital tehnic si este necesar un beneficiar adica un client.

II Spatarelu Rodica va desfasura activitatea de prestări servicii in agricultura, colaborând cu societati care detin ferme si exploatatii agricole in regiune cat si cu persoane fizice. Concret, activitatile ce vor fi desfasurate de societate vor fi aratul si semanatul.Având în vedere deficitul mare de maşini agricole, uzura fizică şi morală a celor existente în regiune, face ca investitia propusa sa se dovedeasca a fi necesara pentru II Spatarelu Rodica, în vederea satisfacerii cererii în creştere în timp optim. Utilajele ce se intenţionează a fi achiziţionate se remarcă printr-un nivel tehnic ridicat şi caracteristici agrotehnice foarte bune.

1.1. Fundamentarea necesitatii si oportunitatii investitieiScopul prezentului proiect este de a asigura dezvoltarea II Spatarelu Rodica, in vederea prestarii de

servicii in agricultura. Necesitatea investitiei.Generalizarea utilizarii tractoarelor si a masinilor în agricultura a modificat viata rurala. Această

generalizare a stat la originea tuturor schimbarilor inregistrate în ultimii 30 de ani în mediul rural. Importanta tehnica, economica si sociala a acestui fenomen este considerabila.

La originea dezvoltarii automatizarii au stat numeroase avantaje sociale si economice.1. Avantajele sociale.

Tractorul şi maşinile permit ca munca în câmp să fie mai puţin grea, în acelaşi timp reducându-i-se durata. Mecanizarea unei exploataţii contribuie la scăderea timpului de lucru şi poate permite o creştere a suprafeţei cultivate.

2.Avantaje economice.Maşinile agricole permit creşterea productivităţii pământului. Pământul produce mai mult,

randamentele la unitatea de suprafaţă cresc. Maşinile agricole permit:- efectuarea unor lucrări de calitate la momentul optim;- reducerea numărului animalelor de tracţiune şi înlocuirea lor eventual prin animale de rentă.Maşinismul creşte productivitatea muncii. Timpul necesar pentru a executa o lucrare scade

când se trece de la tracţiunea animală la tractor.Consecinţele mecanizării sunt numeroase. Dacă introducerea mecanizării nu este însoţită de

modificarea structurilor agrare şi de măsuri sociale, în mod sigur poate deveni periculoasă şi chiar poate limita dezvoltarea maşinismului ca atare, din următoarele considerente:

-  creşterea productivităţii muncii este însoţită de o creştere a valorilor, dar şi de eliberarea unei părţi importante a forţei de muncă, care trebuie folosită în altă parte;

-  scăderea numărului agricultorilor permite mărirea dimensiunii exploataţiilor necesară pentru o utilizare raţională a tractoarelor şi maşinilor agricole;

- gestiunea exploataţiei devine mai complexă, iar agricultorul devine din ce în ce mai mult un adevărat manager de întreprindere;

- condiţiile de muncă şi de viaţă din mediul rural se schimbă: munca este mai puţin grea din punct de vedere fizic; agricultorul are mai mult timp liber.

Din punctul de vedere al şeptelului mort, agricultura României se situează pe ultimele locuri în ierarhia ţărilor europene sub aspectul dotării tehnice. Astfel la sfârşitul anilor ’89, agricultura dispunea de 129.230 tractoare agricole (vezi tabelul 4.1.). Cu un număr de 17 tractoare ce revine la 1000 hectare suprafaţă arabilă, dotarea era mai mică de 2 ori decât în Cehoslovacia şi Spania, de 4 ori mai mică decât în Polonia şi Grecia, iar faţă de ţările dezvoltate din punct de vedere economic nici nu se mai poate vorbi (Austria 216 tractoare la 1000 hectare arabil, Germania 198, Olanda 184, Elveţia 257, Japonia 388 potrivit datelor furnizate de FAO în 1989).

Numărul de tractoare ce revine pe unitatea de suprafaţă trebuie judecat în funcţie de puterea lor şi de nivelul de intensificare a producţiei, de dimensiunea exploataţiilor agricole şi de gradul de utilizare raţională a acestora.

În ceea ce priveşte actualul sistem de tractoare şi maşini agricole se constată necesitatea elaborării unor sisteme de mecanizare adecvate mărimii şi profilului noilor exploataţii agricole.

Parcul de tractoare şi maşini agricole din dotarea actuală a agriculturii româneşti a crescut continuu în perioada 1989-1997. Potrivit aceloraşi date din tabelul 4.1. în anul 1997, faţă de 1989, creşterea reprezenta 27% la tractoare, 62% la pluguri şi grape cu discuri, 40% la semănătorile pentru păioase, 56% la semănătorile pentru prăşitoare, respectiv 53% la remorcile de tractoare. Această tendinţă are o excepţie situaţia la combine pentru recoltat cereale şi la presele pentru balotat, unde asistăm la diminuarea parcului cu 6%, respectiv 17%.

Marea majoritate a utilajelor se află în proprietate privată (tabele 4.2. şi 4.3.), sector care în anul 1998 deţinea o pondere de 82,9% la tractoare, 85,1% la grape cu discuri, 85,5% la combineetc.

La deficienţele generate în primul rând de insuficienţa acestor utilaje ca număr, trebuie să adăugăm uzura fizică şi morală accentuată a acestora. Astfel, nu funcţionau în plină campanie agricolă in 1998, 2774 tractoare neamortizate şi 15.872 tractoare amortizate. Situaţia era la acea dată şi mai dezastruoasă în ceea ce priveşte combinele: 2085 nu erau în funcţiune în plină campanie de recoltat cereale păioase (16 %) din cele neamortizate şi 7338 nu erau în funcţiune din cele amortizate (34,9 5).

Datele prezentate demonstrează că pe ansamblul agriculturii, 50% din tractoarele existente au o vechime în exploatare de peste 8 ani, iar în sectorul de stat parcul de tractoare de peste 8 ani atinge o cifră record, 80%. Este şi firesc că cu o asemenea structură nu vom putea niciodată să ne încadrăm în epocile optime de efectuare a lucrărilor, rămânând mari suprafeţe agricole nelucrate (peste 350 mii ha în 1998).

Nevoia de investiţii în tractoare şi maşini agricole este determinată de: gradul de încărcare pe tractor şi combină, gradul de uzură al tractoarelor şi maşinilor agricole, existenţa unui mare dezechilibru între oferta şi cererea de servicii de mecanizare, existenţa unor mari decalaje între randamentele fizice obţinute în producţia vegetală din ţara noastră faţă de ţările Uniunii Europene, nivelul productivităţii muncii în agricultură etc.

a)Gradul de încărcare pe tractor şi combină Creşterea uşoară a numărului de tractoare, pe perioada 1990 – 30.06.2004, a determinat

reducerea gradului de încărcare pe tractor, înregistrându-se în medie pe un tractor fizic 55,1 ha teren arabil, la 30.06.2004. Valoarea acestui indicator (55,1 ha teren arabil/tractor) se situează, însă, mult peste parametrii normali pentru condiţiile actuale ale României (25-35 ha/tractor). De asemenea, la acest indicator:

- există disparităţi mari pe regiuni ale ţării: încărcătura variază între 33,2 ha/tractor în regiunea Centru şi 90,9 ha/tractor în regiunea Sud-Est; regiunile Vest, Nord-Vest şi Centru au încărcături specifice sub 40 ha/tractor;

- există mari ecarturi în profil teritorial, pe judeţe ale ţării: în 18 din judeţele ţării, gradul de încărcare pe tractor se situează peste media pe ţară; cel mai bun nivel al acestui indicator înregistrându-se în judeţul Covasna (20,7 ha/tractor) şi cel mai slab în judeţul Buzău (128,6 ha/tractor);

Practic, gradul redus de dotare cu tractoare al agriculturii determină şi o dotare proporţional redusă cu maşinile agricole acţionate de acestea, căci nimeni nu cumpără maşini dacă nu are tractor şi invers. De ex.: o exploataţie agricolă de 50 ha cu profil cerealier (irigată), din sudul ţării, are nevoie de cel puţin un tractor cu plug şi grapă cu discuri, o remorcă, o combină, presă de balotat, semănătoare.

- se menţin, în continuare, mari decalaje faţă de ţările Uniunii Europene: 55 ha teren arabil/tractor în România faţă de: 4,2 ha teren arabil/tractor în Austria, 5,0 ha teren arabil/tractor în Italia, 7,9 ha teren arabil/tractor în Belgia, 14,6 ha teren arabil/tractor în Franţa, 12,5 ha teren arabil/tractor în Germania, 10,9 ha teren arabil/tractor în Grecia, 11,8 ha teren arabil/tractor în Portugalia etc.

Încărcătura specifică pe combina de recoltat cereale păioase, prezintă mari disparităţi în profil regional, la 30.06.2004 : încărcătura variază între 51,5 ha/combină în regiunea Centru şi 133,7 ha/combină în regiunea Sud-Est; regiunile Nord-Est, Nord –Vest şi Centru, au încărcătura pe combină sub valoarea mediei europene(79ha/combină).

Utilizarea tractoarelor şi maşinilor agricole nu poate fi pusă în orice împrejurări într-o corespondenţă directă cu o schimbare calitativă în desfăşurarea procesului de producţie. Ridicarea nivelului calitativ al producţiei agricole are loc numai în condiţiile în care investiţiile în tractoare şi maşini agricole creează posibilitatea organizării activităţii de producţie pe baza folosirii unor maşini diferite care se completează una pe alta.

a) Gradul de uzură al tractoarelor şi maşinilor agricoleb) Dintre tractoarele aflate în funcţiune, la 30.06.2004, 70% sunt amortizate, în timp ce numai

30% sunt neamortizate. Şi celelalte componenete ale parcului de tractoare şi maşini agricole se caracterizează printr-un grad mare de uzură. Analiza regională a vechimii parcului de tractoare şi combine la 30.06.2004, ne arată că, gradul de amortizare a tractoarelor este peste media pe ţară (71,3%) în regiunile (Sud - Est, Sud - Vest, Nord - Vest, Bucureşti - Ilfov) şi gradul de amortizare a combinelor este peste media pe ţară (78,5%) în regiunile (Sud - Est, Sud - Vest, Vest, Nord-Vest,Centru,Bucureşti-Ilfov).

c) Existenţa unui mare dezechilibru între ofertanţii şi solicitanţii de servicii de mecanizare. Acest dezechilibru conduce la tarife înalte, mult peste cele normale, la venituri mari pentru proprietarii de tractoare şi maşini agricole în detrimentul majorităţii producătorilor agricoli, la urcarea costului produselor agricole obţinute, astfel încât nu mai pot fi acoperite de preţul oferit în final pentru aceste produse.

d) Existenţa unor mari decalaje între randamentele fizice obţinute în producţia vegetală din ţara noastră, faţă de ţările Uniunii Europene. Astfel, pe perioada 1999-2002, în raport cu nivelul înregistrat în România, media randamentului la ha este mai mare: pentru grâu de 3,3 ori în Belgia şi Olanda, de 3 ori în Germania, de 2,9 ori în Danemarca şi Franţa, pentru porumb de 3,8 ori în Olanda, de 3,7 ori în Belgia, de 3,5 ori în Danemarca, pentru floarea soarelui de 2,3 ori în Germania, de 2,4 ori în Italia şi Austria, pentru cartofi de 3,2 ori în Belgia şi Olanda, de 2,9 ori în Danemarca, Germania, Franţa, Regatul Unit. Randamente apropiate de cele înregistrate în ţara noastră sunt obţinute de Portugalia şi Grecia atât la cereale boabe (grâu, porumb, ovăz) cât şi la plante tehnice (floarea soarelui, rapiţă, soia), precum şi la cartofi. Obţinerea unor producţii agricole ridicate, în condiţiile efectuării unor investiţii în tractoare şi maşini agricole şi, prin urmare, în condiţiile efectuării unor lucrări mecanizate de calitate, este posibilă numai cu respectarea tehnologiilor de cultură specifice.De aceea, alături de investiţiile în tractoare şi maşini agricole sunt necesare: alocarea unor cantităţi corespunzătoare de îngrăşăminte chimice la ha, irigarea suprafeţelor cultivate, utilizarea unor soiuri (hibrizi) cu potenţial de producţie ridicat, combaterea buruienilor, a dăunătorilor şi bolilor plantelor - factori de producţie cu rol important în realizarea unor tehnologii performante şi în obţinerea unor producţii agricole competitive (producţii ridicate şi de calitate la un preţ de cost scăzut).

e) Nivelul productivităţii muncii în agricultură. La nivelul anului 2012, în cadrul Uniunii Europene, nivelul productivităţii muncii oscilează între 5.100 EUR/persoană ocupată în Portugalia şi 41651 EUR/persoană ocupată în Olanda, faţă de numai 1.818 EUR/persoană ocupată în România. Într-o agricultură în curs de restructurare tehnică şi socială, aşa cum se prezintă agricultura românească în prezent, creşterea gradului de dotare cu echipamente tehnice depinde, în principal, de orientarea politicii publice către activitatea investiţională

(prin volumul resurselor bugetare, garantarea şi cofinanţarea creditelor etc.), dar şi de posibilitatea de acumulare şi de creditare a producătorilor agricoli.

Oportunitatea investitieiOportunitatea investitiei este confirmata de posibilitatea accesarii Fondurilor Europene, prin Programul National de Dezvoltare Rurala, masura 312 “Sprijin pentru crearea si dezvoltarea micro-intreprinderilor”. Aceasta masura prevede acordarea de fonduri nerambursabile de pana la 70% din totalul cheltuielilor eligibile (mijloace de transport specializate si utilaje), fara a depasi 200.000 Euro in cazul societatilor comerciale.