MEMORIU - · PDF fileînainta inclusiv o cerere către CEDO în termenul de 6 luni...

Către INSPECȚIA JUDICIARĂ

Doamnă Inspector Șef,

Subsemnata ISPAS ANGELA-BIANCA, domiciliată în Sibiu, str. Bihorului nr. 9 ap. 38, tel. 0720 071732, reprezentantă a dnei Bolboacă Victoria (dom. în Sibiu, str. Azilului nr. 6) în dosarul 10372/306/2007, soluționat printr-o hotărâre irevocabilă prin care s-a constatat perimarea, prin prezentul

MEMORIU

vă aduc la cunoștință faptele prin care judecătorii Dinescu Andreea Angelica, Dincă Adela Cornelia (Judecătoria Sibiu), Lăpădat Daniela-Rodica, Dejugan Maria și Hageanu Cristina Codruța (Tribunalul Sibiu), în judecarea acestui dosar, au încălcat dispozițiile legale, constituționale și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și solicit sancționarea disciplinară a sus-numitelor.

Mandatul meu a început în faza de recurs împotriva încheierii de perimare, prin Procura judiciară autentificată sub nr. 2835/24.11.2011 de BNP Mărginean Răzvan-Emilian.

Foarte pe scurt, relatez în continuare faptele deosebit de grave petrecute în primă instanță, urmând ca pe parcursul memoriului să detaliez cu nume, date, circumstanțe, norme încălcate, aspecte privitoare la vinovăție etc. și să relatez faptele subsecvente.

Judecătorul din primă instanță:- a schimbat temeiului suspendării judecării cauzei (242 pct.1 C.pr.civ), din

proprie inițiativă, în afara unei ședințe de judecată, fără știrea părților, prin înscris de mână, datat și semnat, pe verso-ul încheierii de suspendare;

- a refuzat redeschiderea judecății, prin înscris de mână, datat și semnat, pe verso-ul cererii de repunere pe rol (depusă în termen și îndeplinind toate cerințele legale), invocând cele dispuse anterior prin înscris de mână;

- a doua zi, a organizat o ședință de judecată în camera de consiliu, fără citarea părților, ședință soldată cu o încheiere de respingere a cererii de repunere pe rol ‒ încheiere în contradicție cu încheierea anterioară, cea de suspendare, dar apărând ca un corolar al înscrisurilor de mână.

Ulterior, în baza faptelor ilicite prezentate mai sus, s-a constatat perimarea acțiunii, considerându-se de vină reclamata necitată a cărei cauză s-a judecat în mod arbitrar și în clandestinitate.

Practic, lucrurile s-au petrecut ca și cum ar fi existat două procese: unul pentru reclamantă și altul pentru instanță (situație considerată normală și de instanța de recurs), încălcându-se grav dreptul la un proces echitabil al mandantei mele.

Atrag atenția că în temeiul mandatului acordat voi uza de toate căile puse la dispoziție de lege pentru apărarea drepturilor mandantei mele. În acest sens, voi înainta inclusiv o cerere către CEDO în termenul de 6 luni de la data deciziei interne definitive, iar pe plan intern voi încerca să obțin repararea prejudiciului

MEMORIU Inspecția judiciară - Ispas Angela Bianca, semnătura: Pagina 1 din 23

produs. În cazul în care autoritățile române competente sesizate cu privire la faptele judecătorilor implicați vor refuza în continuare să constate încălcările dreptului la un proces echitabil, iar mandanta mea va avea în continuare calitatea de victimă, voi trimite la CEDO și răspunsurile formulate de aceste autorități (deci și de CSM, prin organele sale). Voi uza de asemenea de dreptul de petiționare către Comisia Europeană, având în vedere că problema justiției este una critică În România.

I. Date referitoare la dosarul 10372/306/2007.Părți :

- reclamant: Bolboacă Victoria- pârâți: Bolboacă Livia Dorina, Oneț Sergiu Aurel, Chelcea Daniela Claudia, Oneț Alexandru Lucian, Schaser Simona Maria

Obiectul dosarului : • cererea reclamantei Bolboacă Victoria:

1. să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta Oneț Dochie se compune din imobilul situat în Sibiu, str. Lânii, nr.6, înscris în CF nr. 36971, nr. top.1921/1/2/2.2. să se constate că după defuncta Oneț Dochie au calitate de moștenitori Oneț Daniel Sergiu, Bolboacă V. și Bolboacă L.D., fiecare cu o cotă de 1/3.3. să se constate că după defunctul Oneț D.S. moștenitori legali sunt, în calitate de descendenți, Oneț S.A., Chelcea D.C., Oneț A.L., Schaser S.M., fiecare cu o cotă de 1/12 din imobilul în litigiu.4. să se dispună sistarea stării de indiviziune prin atribuirea întregului imobil reclamantei cu obligarea la plata sultelor5. să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele reclamantei6. cheltuieli de judecată.

• cererea reconvențională a pârâtei Bolboacă Livia Dorina:1. atribuirea imobilului către pârâta Bolboacă L.D.2. să se constate că după moartea antecesoarei a efectuat singură, cu mijloace proprii, investiții la imobil.3. cheltuieli de judecată.

(pârâții Oneț S.A., Chelcea D.C., Oneț A.L., Schaser S.M. au achiesat la primul termen la cererea reclamantei)

II. Aspecte, anterioare suspendării, cu relevanță în înțelegerea faptelor reclamate

În urma expertizei topografice reiese că suprafața totală a terenului din care imobilului în litigiu îi revine o cotă-parte este mai mare în fapt decât cea înscrisă în CF colectivă.

La 31.03.2009 (fila 178, anexată) instanța „întreabă reclamanta dacă înțelege să-și precizeze acțiunea vizavi de concluziile raportului de expertiză” (sugerând o acțiune de rectificare da carte funciară). Acordă termen reclamantei pentru a formula o precizare de acțiune.

La 28.04.2009 (fila 180, anexată) se constată depusă la dosar cerere de amânare din partea avocatei reclamantei Bolboacă Victoria și returnată scrisoarea cu expertiza comunicată pârâtului Oneț Sergiu Aurel. Avocatul pârâtei nu se opune


acordării uni nou termen. Prin dispozitiv, instanța „pune în vedere reclamantei dacă înțelege să precizeze acțiunea.”

În niciuna din încheieri „precizarea acțiunii” nu apare ca o obligație impusă de instanță, iar instanța nu indică vreo sancțiune pentru neîndeplinire. Începând de la 08.04.2008, la fiecare termen, cu excepția unuia (fila 153), instanța pusese imperativ și neechivoc în vedere părților și experților obligații arătând și sancțiunea (filele 53, 74, 81, 104, 112, 123, 136, 143, 164). La fila 143 a și amendat expertul. Cuvântul „dacă” din dispozitivul încheieri de la fila 180 arată că, cel puțin la acel moment, instanța a considerat că formularea unei precizări de acțiune ori exercitarea unei acțiuni separate este opțiunea reclamantei, care urma să se decidă și să comunice răspunsul instanței, termenul acordat fiind o facilitate. (De altfel, oricare dintre moștenitori putea deschide acțiune separată, toți fiind sezinari.)

III. Cum s-a suspendat judecarea cauzei:

La data de 19.05.2009, în baza art. 242 pct.1. C.pr.civ., dosarul a fost suspendat, „până la o nouă stăruință a părților.” (fila 182 din dosar, anexată în copie)

Din practicaua încheierii rezultă că:- suspendarea a fost cerută de ambele părți, la sugestia avocatului pârâtei

Bolboacă Livia Dorina ‒ care a ținut să precizeze expres acest lucru;- avocatul pârâtei nu a invocat vinovăția reclamantei cu privire la faptul

că „nu este în măsură să precizeze acțiunea la acest termen, fiindu-i necesare mai multe înscrisuri de carte funciară”;

- instanța nu a considerat că reclamanta ar fi de vină pentru neprecizarea acțiunii la acest termen, aspect concretizat prin nepunerea în discuție, din oficiu, a acestei chestiuni;

- nu s-a pus problema împiedicării funcționării normale a procesului, judecarea primelor trei capete de cerere neavând absolut nicio legătură cu suprafața înscrisă în cartea funciară.

Din considerentele încheierii rezultă că:- situația de fapt reținută de instanță este oarecum diferită: „părțile

solicită suspendarea cauzei până la momentul când reclamanta va dispune de toate datele necesare precizării acțiunii” ‒ în ușoară contradicție cu cele consemnate în practicauă și imposibil din punct de vedere procedural (Codul de procedură neprevăzând posibilitatea stabilirii unui asemenea termen de încetare a suspendării), posibil o confuzie între ce cer părțile și mobilul cererii;

- instanța are în vedere art. 242 pct. 1 C.pr.civ.

Din dispozitivul încheierii rezultă că:- judecarea cauzei s-a suspendat în temeiul art. 242 pct. 1 C.pr.civ.;- suspendarea va dura până la o nouă stăruință a părților;- nu s-a impus nicio obligație reclamantei, sub nicio sancțiune;- NU E INCIDENT art. 1551 C.p.civ.


Consecințele care decurg dintr-o încheiere de suspendare la cererea părților sunt, conform art. 245 pct.1 C.pr.civ. și 153 alin. (2) pct. 1 rap. la art. 153 alin. (1) C.pr.civ. următoarele:

- oricare din părți poate cere redeschiderea judecății;- simpla cerere a părții are efectul redeschiderii judecății;- judecătorul sesizat cu o astfel de cerere este obligat să citeze părțile pentru a se judeca în continuare.

IV. Fapte prin care s-a încălcat dreptul la un proces echitabil în primă instanță (înainte de numirea mea ca mandatar)*

* Chiar dacă o parte din faptele de mai jos nu mai pot face obiectul unei acțiuni disciplinare îndreptate împotriva autorului, pentru înțelegerea deplină a celor petrecute este necesară relatarea lor.

La data de 14.09.09, judecătorul cauzei, Dinescu Andreea Angelica1 scrie pe verso-ul încheierii de suspendare (fila 182, anexată):

„DispuneMențin suspendarea acțiunii nefiind precizată14.09.09[semnătura]”Acest înscris semnat de judecătorul cauzei nu poate fi calificat ca act

procedural al instanței, fiind nu numai lipsit de orice bază procedurală, dar și în contradicție vădită cu dispozițiile legale în vigoare.

La data de 12.05.2010, avocata reclamantei, prin cerere scrisă, solicită repunerea pe rol a dosarului (fila 183, anexată). Față de dispozițiile imperative ale art. 245 pct.1 C.pr.civ., instanța trebuia să ia act de redeschiderea judecății și să citeze părțile.

La data de 17.05.2010, jud. Dinescu Andreea Angelica scrie pe verso-ul cererii:

„DispuneFață de lipsa precizărilor, rp. la art.1551 cpciv mențin suspendareaCu recurs.17.05.2010[semnătura]”Nici acest înscris semnat și datat de judecătorul cauzei nu poate fi calificat ca

act procedural al instanței, fiind de asemena lipsit de orice bază procedurală și în contradicție cu dispozițiile legale în vigoare.

DAR, interesant este faptul că data acestui înscris a fost ulterior falsificată, cu pix de altă culoare, pentru a-i da aparența unei minute, în loc de încă o antepronunțare. Din 17 s-a făcut 18.

1 La acel moment judecător, președinte al secției civile, la Judecătoria Sibiu, actualmente promovată la Tribunalul Hunedoara (cu cea mai mică medie dintre judecătorii promovați la secții civile și una din cele mai mici medii din concurs, cu 6,60 la proba practică ‒ drept civil ‒ cu șanse practic nule de a intra la INM...), fost candidat la funcția de inspector judiciar. Recent i s-a respins cererea de transfer înapoi la Judecătoria Sibiu.


La data de 18.05.2010 are loc o ședință de judecată în camera de consiliu, fără citarea părților, soldată cu o încheiere de respingere cererii de repunere pe rol, în considerentele căreia instanța constată că „în continuare sunt incidente dispozițiile art.155 indice 1 C.p.c.”.

Acest articol nu a fost niciodată incident în privința precizării acțiunii, după cum reiese din încheierea de suspendare (în baza art. 242 pct.1 C.pr.civ.), vinovăția reclamantei nefiind nici măcar pusă în discuție, darămite constatată în vreo ședință de judecată ‒ „incidența” acestui articol datând scriptic din ziua anterioară, 17, ori dacă se consideră valabilă falsificarea datei, chiar din ziua pronunțării, 18 mai.2

În plus, partea reclamantă nu poate împiedica desfășurarea normală a procesului (prima condiție prevăzută de art. 1551 C.pr.civ.) în timp ce acesta este suspendat la cererea părților !!!

Pe lângă nerespectarea de către jud. Dinescu Andreea Angelica a dispoziției de redeschidere ope legis a judecății și a normelor referitoare la citare, publicitate, contradictorialitate, apărare, imparțialitatea instanței și pe lângă ignorarea de către aceasta a propriei încheieri anterioare se mai poate constata și următoarea situație absolut absurdă: instanța refuză să constate că masa succesorală rămasă după defunctă constă într-un anumit imobil, precum și calitatea de moștenitori și cotele-părți ale descendenților (primele trei capete de cerere) pentru că reclamanta nu a depus la dosar cerere de chemare în judecată a vecinilor din curte pentru rectificarea cărții funciare !!! Bineînțeles că nici pentru efectuarea partajului rectificarea de carte funciară nu era necesară, ci doar oportună, dar primul aspect evocă situația personajului din celebrul roman absurd Procesul, al lui Kafka...

Prin cererea de redeschidere a judecății, reclamanta a îndeplinit actul necesar pentru evitarea perimării. Următorul act ‒ cerut imperativ de lege ‒ citarea, este unul în sarcina exclusivă a instanței și nu a fost îndeplinit.

Chiar dacă în dispozitivul încheierii se menționează „Cu recurs pe durata suspendării”, acest drept are un caracter iluzoriu, în condițiile în care ședința de judecată s-a desfășurat în clandestinitate totală. (Dacă s-a desfășurat vreodată3.) Marele prejudiciu produs reclamantei nu a fost însă faptul că dosarul a rămas în

2 Inclusiv în documentul „Rezoluție privind dosare suspendate”, capsat pe coperta interioară spate a dosarului și semnat de jud. Dinescu, la rubrica „Temeiul suspendării” scrie „art. 242 pct.1 cpc”. Document anexat, în copie.

3 Înregistrarea ședinței respective din Condica ședințelor de judecată din Camera de consiliu nr. 2/2010 a secției civile a Judecătoriei Sibiu, fila 52 verso, este nesemnată de judecător și este, împreună cu înregistrarea referitoare la o altă cauză separată de „lotul principal”, semnat, al dnei jud. Dinescu. Este singurul caz de lipsă a semnăturii judecătorului din toată condica și singurul caz de judecare a unei cereri de repunere pe rol (sau oricărei alte cauze care trebuia examinată în ședință publică) din toată condica. Nu am putut obține copie, întrucât, deși s-a admis într-un final că este informație publică, s-a apreciat (expres) că art. 128 și 92 din Regulamentul de funcționare a instanțelor judecătorești interzice eliberarea de copii după condicile de ședință și (implicit) că Regulamentul este prioritar Convenței EDO și Legii 544/2001, din care citasem articolele aplicabile. Nu am mai insistat întrucât, așa cum se prezintă condica, poate fi modificată oricând, în orice mod, iar ceea ce mă interesa în mod special a fost o dovadă în plus, din afara dosarului, că în 14.09.2009, când s-a schimbat abuziv temeiul suspendării, nu a existat o ședință de judecată ‒ dovadă pe care am obținut-o. (Răspunsurile al Judecătoriei, împreună cu răspunsul prin care se corectează erorile materiale, anexate)


continuare în stare de suspendare4, ci faptul că instanța a început să socotească un nou termen de perimare.

La 26.05.2011 s-a întocmit citativul pentru perimare.La data de 21.06.2011, constatând lipsa de procedură cu reclamanta (datorată

faptului că agentul procedural a scris „destinatar necunoscut la adresă”, deși era neadevărat), instanța, în persoana jud. Dinescu Andreea Angelica, a făcut aplicarea art. 85 rap. la 107 C.pr.civ. și a amânat judecata.

La următorul termen, 13.09.2011, judecător Dinescu Andreea Angelica funcționa deja la Tribunalul Hunedoara, dosarul 10372/306/2007 fiind distribuit judecătorului Dincă Adela Cornelia, care constată perimarea.

În considerente, judecător Dincă Adela Cornelia analizează pe scurt dosarul selectiv și părtinitor, astfel:

- omite faptul că există și o cerere reconvențională a cărei judecată s-a suspendat la cererea părților (cu consecințe în distribuirea cheltuielilor de judecată numai în sarcina reclamantei);

- trece de la suspendarea în baza art. 242 pct. 1 C.pr.civ. la „menținerea suspendării” raportat la art.1551 C.pr.civ.:

- folosindu-se de o formulare ambiguă ‒„instanța a dispus suspendarea judecării prezentei cauze, la cererea părților, pe dispozițiile art. 242 pct. 1 C.p.c., până la o nouă stăruință a părților, în vederea precizării acțiunii” ‒ care poate fi interpretată (de un cititor care nu deschide dosarul la fila 182 ca să citească dispozitivul încheierii) în sensul că instanța dispus „suspendarea [...] în vederea precizării acțiunii”, pe când instanța a dispus suspendarea și atât;

- ignorând faptul că art. 242 pct. 1 obligă instanța să suspende cauza atunci când ambele părți o cer, fără a mai putea impune obligații, aprecia vinovăția etc. până când cel puțin una din părți își manifestă dorința să se judece din nou (în dreptul procesual civil funcționând din plin principiul disponibilității);

- ignorând faptul că în cazul suspendării pe art. 242 C.pr.civ. redeschiderea judecății se produce în condițiile art. 245 pct. 1 (prin cerere, iar nu prin decizia instanței referitoare la cerere), și faptul că inclusiv în încheierea de suspendare este scris explicit „până la o nouă stăruință a părților” ‒ arătându-se că oricare dintre ele putea cere redeschiderea și că simpla stăruință (manifestată prin cerere) este suficientă pentru încetarea stării de suspendare;

- ignorând faptul că dacă prin încheiere se dispune suspendarea înbaza unui articol nu se poate pretinde, pentru redeschiderea judecății, îndeplinirea condițiilor cerute în cazul suspendări pe un alt articol;

4Avocata reclamantei alesese, datorită numărului mare de coproprietari ai apartamentelor din curte, să deschidă o acțiune separată de rectificare carte funciară, care nu era încă soluționată. (Inițial nu cunoștea acest număr. La 19.05.2009 a explicat instanței situația, iar jud. Dinescu a realizat că e mai potrivită o judecare separată, însă nu s-a considerat relevant să se consemneze întreaga discuție în practicauă, ci doar un rezumat.) Dacă la 18.05 2010 s-ar fi citat părțile, avocata ar fi arătat acest fapt și ar fi cerut suspendarea până la soluționarea acelei judecăți. Orice așa-zisă „precizare de acțiune” având aceleași părți, obiect și cauză în alt dosar ar fi reprezentat un caz de litispendență, nu-și avea rostul și ar fi fost sancționată ca atare.


- ignorând discontinuitatea logico-juridică dintre cele două încheieri succesive (art. 242 pct.1 → „în continuare incident art. 1551”);

- ignorând faptul că este imposibil ca reclamanta să împiedice desfășurarea normală a unui proces suspendat la cerea părților;

- ignorând absurditatea evidentă a motivului de respingere vizavi de obiectul judecății, în special față de primele trei capete de cerere;

- trecând sub tăcere înscrisurile cu vădit caracter de antepronunțare, din 14.09.09 și 17.05.2010, ultimul falsificat grosolan în privința datei, înscrisuri care fac treptat trecerea de la suspendarea în temeiul art. 242 pct. 1 C.pr.civ. la așa-zisa „menținere a suspendării” pentru incidența „în continuare” a art. 1551 C.pr.civ.

- ignoră faptul că ședința de judecată din 18.05.2010 s-a desfășurat fără citarea părților și fără publicitate, în condițiile în care o astfel de procedură de excepție nu este prevăzută nicăieri în materia suspendării (!), încălcându-se norme fundamentale de drept procesual, cunoscute, chiar dacă nu cu articole, și de justițiabilul de rând;

- prezintă instituția perimării, omițând exact norma care stabilește că „partea nu se socotește de vină când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu” [art. 248 alin.(1) teza finală C.pr.civ.];

- ignoră faptul că actul citării trebuia îndeplinit obligatoriu atât în ipoteza redeschiderii judecății după ce a fost suspendată la cerea părților, în baza art. 153 alin. (2) pct.1 rap. la art. 153 alin.(1) rap. la art. 245 pct.1 C.pr.civ. (când e prevăzut expres), cât și în ipoteza în care ar fi fost incident art. 1551 C.pr.civ. (deoarece, raportat la art. 85 C.pr.civ, legea nu prevede vreo excepție de la obligativitatea citării în acest caz).

V. Fapte prin care s-a încălcat dreptul la un proces echitabil în recurs (după numirea mea ca mandatar)

În cererea de recurs, semnată de avocatul care a reprezentat-o pe reclamantă în primă instanță, s-a arătat faptul că în cazul suspendării în baza art. 242 pct. 1 C.pr.civ., pentru redeschiderea judecății sunt incidente dispozițiile art. 245 pct. 1, art. 85 și art. 153 alin. (2) pct. 1, rap. la art. 153 alin. (1) C.pr.civ., referitoare la redeschiderea judecății prin cerere și obligativitatea citării, și s-a invocat incidența art. 248 alin. (1) teza finală C.pr.civ., care împiedică perimarea prin faptul că actul citării urma să fie îndeplinit din oficiu. S-a citat de asemenea, în extras, Decizia nr. 4125/2007 a ÎCCJ, Secția Comercială, pronunțată în dosarul nr. 3228/33/2006 la data de 14 decembrie 2007, din care redau aici: „instanța sesizată cu o astfel de cerere era obligată să fixeze termen, în ședință publică, pentru a se discuta, în complet legal constituit și în condiții de contradictorialitate cererea apelantei de repunere pe rol”.

Ulterior, am depus „Precizări la recurs” (anexate, în copie), prin care, fără a modifica sau a adăuga ceva la cererea de recurs, am făcut anumite lămuriri cu privire la aceasta.

Tot ulterior am ridicat, în scris, excepția nulității dispozitivului din data de 14.09.09 (înscrisul de pe verso-ul încheierii de suspendare - fila 182), excepția


nulității ședinței de judecată din 18.05.2010, a încheierii aferente (fila 187) și a înscrisului din 17.05.2010 (fila 183 verso), despre care am relatat mai sus. Am procedat astfel pentru a fi sigură că toate argumentele mele vor fi consemnate în dosar, că vor fi consemnate corect 5 , pentru a nu rămâne vreun element nedezbătut și pentru a da posibilitatea avocatului pârâtei Bolboacă L.D., dacă are nevoie, să le studieze. Am depus copii pentru toți pârâții.

La prima ședință de judecată cu procedura completă (luni, 16.01.2012, ora 9) am arătat că am de ridicat niște excepții pe care le depusesem în scris vineri, 13.01.2012, și am încercat să le enunț, ca să se dezbată oral, în concordanță cu principiul oralității formulat prin art. 127 C.pr.civ.: „Pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu prevede altfel.” Instanța m-a oprit și mi-a interzis să mai vorbesc pe această temă, încălcând atât articolul citat, cât și art. 6 parag. 1. din Convenția EDO, care obligă, așa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudența CEDO, la dezbaterea pricinilor în condiții de publicitate și contradictorialitate.

În acest punct trebuie precizat că alcătuirea completului de judecată era:Președinte: Lăpădat Daniela-RodicaJudecător: Dejugan Maria Judecător: Hageanu Cristina Codruța - despre care am aflat, a doua zi

după pronunțare, că ar fi cununată de Dinescu Andreea Angelica, judecătorul din primă instanță ale cărui acte făcute cu încălcarea legii ceream să constatate ca fiind nule.

Concret, lucrurile au decurs astfel:După identificare și dovedirea calității mele și a soțului meu de reprezentanți

ai reclamantei recurente, am fost întrebați dacă avem studii juridice. Am răspuns că doar eu, dar că încă nu sunt finalizate. Mi s-a atras atenția că nu pot pune concluzii și am fost întrebați dacă avem cereri de făcut. Am răspuns că da, avem de ridicat niște excepții de nulitate a procedurii, pe care le-am depus deja în scris vineri, întrucât în dosar s-au făcut ilegalități, s-a judecat în afara unei ședințe de judecată și în dosar există chiar un fals... În acest moment am fost oprită. (Dna jud. Dejugan răsfoia deja excepțiile și rostea încet și uimită titlurile în timp ce eu vorbeam. Era clar că instanța fusese luată prin surprindere.)

Cele trei s-au sfătuit, la inițiativa dnei jud. Hageanu, apoi dna președinte m-a întrebat dacă excepțiile ridicate de mine sunt concluzii la recurs. Am răspuns că nu, sunt excepții de ordine publică și cer să se dezbată în ședință. Avocatul pârâtei (fost judecător, președinte de instanță în Sibiu) nu a fost de acord, exprimându-se, disprețuitor, că sunt chestiuni inutile. Am ripostat spunând că sunt excepții de

5 Prudența mea era justificată din două motive:Mai întâi, studiind dosarul, am constatat că există o diferență cantitativă între ce susțin avocata și

reprezentantul dnei Bolboacă Victoria, prezent în sală, că s-ar fi discutat în ședința în care s-a dispus suspendarea (anume că jud. Dinescu, auzind numărul proprietarilor vecini, ar fi renunțat la ideea ca reclamanta să-i mai cheme în judecată pentru rectificarea cărții funciare în cadrul dosarului de succesiune, considerând că ar fi mai bine ca aceasta să deschidă acțiune separată) și puținul consemnat în practicauă.

Al doilea motiv, mult mai grav, a fost următorul: la data de 03.11.2011, când s-a înfățișat reprezentantul reclamantei (bărbat, pe care instanța nu l-a legitimat) s-a consemnat că s-a înfățișat fosta avocată (femeie) și, cu toate că i s-a înmânat reprezentantului întâmpinarea depusă tardiv, iar acesta a cerut amânarea pentru studiu, s-a consemnat că se amână pentru comunicare, la cererea avocatului pârâtei. Reprezentantul, pățit, a verificat dosarul, a făcut cerere de îndreptare a „erorii materiale” (admisă), sperând că instanța va înțelege că tocmai a scăpat de o sesizare la Inspecția Judiciară și că va fi mai atentă în respectarea legii, lucru care nu s-a întâmplat.

În concluzie, imediat ce am fost împuternicită și eu, am ales să îmi asigur dovezi.


ordine publică pe care am dreptul să le ridic în orice fază procesuală. Mi s-a atras atenția să nu mai vorbesc cu dl avocat, care și-a continuat perorația susținând că nici măcar recursul nu ar trebui luat în seamă, fiind semnat de avocata din primă instanță, care nu mai reprezintă partea în recurs. N-am îndrăznit să îl trimit la art. 69 alin. (2) C.pr.civ., dar instanța i-a arătat delegația pentru redactarea recursului.

I s-a înmânat un exemplar conținând excepțiile scrise, după care am fost din nou întrebată dacă excepțiile sunt, de fapt, concluzii. Am răspuns din nou că „Nu. Sunt excepții de ordine publică”, la care dna președinte mi-a comunicat că le va considera parte din recurs. Ne-a întrebat apoi pe toți dacă mai avem alte cereri (am răspuns că nu) și a dat cuvântul avocatului părții adverse pentru a pune concluzii.

După ce am ascultat consternată pledoaria plină de neadevăruri a avocatului pârâtei, am îngăimat: „Dar nu e adevărat... Vă rog, uitați-vă măcar în dosar să vedeți că nu s-a suspendat pe 1551...”

Nimic nu ar fi împiedicat instanța să revină ‒ chiar și după rămânerea în pronunțare, pricina se mai poate repune pe rol ‒ dar instanța s-a socotit lămurită, a pus dosarul în teanc și mi-a comunicat termenul pentru depunerea concluziilor scrise.

Practic, instanța a refuzat stabilirea situației de fapt și de drept înainte de punerea concluziilor finale.

La 18.01.2012 am depus „Note de ședință” (anexate, în copie) în care am arătat că, prin faptul că nu am fost lăsată să formulez oral excepțiile, care nu s-au mai dezbătut, s-a încălcat legea și că apreciez că se impune repunerea pe rol pentru discutarea excepțiilor în condiții de publicitate și contradictorialitate.

Am depus totodată și concluziile scrise (anexate, în copie) pentru cazul în care instanța va ignora în continuare imperativele unui proces echitabil.

La 23.01.2012 Tribunalul Sibiu a respins recursul și a obligat reclamanta recurentă la cheltuieli de judecată.

V. Aspecte ce țin de răspunderea disciplinară

Conform art. 98 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, judecătorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției.

Conform art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 în forma în vigoare la data producerii faptelor relatate mai sus, constituie abatere disciplinară exercitarea funcției, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credință sau din gravă neglijență, dacă fapta nu constituie infracțiune.

Forma actuală a art. 99 prevede ca abatere disciplinară, la lit. t), exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, iar art. 991, introdus prin Legea nr.24 din 17.01.2012, dă o definiție legală celor două noțiuni, în conformitate cu ceea ce era deja afirmat în doctrină și jurisprudență:

„(1) Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.(2) Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.”


Analizând faptele relatate, se poate constata că sunt încălcări ale normelor de drept procesual:

(1) întocmirea de către judecătorul unui proces civil a unui înscris de mână prin care, în timp ce judecarea unei cauze este în stare de suspendare în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1, „menține suspendarea”, invocând orice motiv;

Norme încălcate:• art. 1 alin. (5) și 124 alin. (1) și (3) din Constituție rap. la art. 245

pct. 1 C.pr.civ. (când legea dispune că o stare încetează ‒ nu se mai menține ‒ numai prin îndeplinirea unei anumite condiții, până la îndeplinirea acesteia, judecătorul trebuie să nu se comporte ca și cum i s-ar fi dat lui dreptul să mențină acea stare)• art. 242 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. rap. la art. 245 pct. 1 C.pr.civ.

rap. la art. 124 alin. (2) și (3) din Constituție și art. 1 alin. (5) din Constituție (judecătorului nu-i este permis să dispună într-o cauzăîn timp ce pentru părți judecata este suspendată la cererea lor și nu poate schimba temeiul suspendării ‒ este inadmisibil ca, prin voința lui, justiția să nu mai fie unică)• art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) și art. 124 din Constituție

(judecătorul trebuie să respecte principiul separației puterilor în stat, el nu creează legea: nu poate modifica regimul instituției suspendării la cererea părților prin inovații precum „menținerea pentru neprecizarea acțiunii” ‒ o astfel de modificare ar fi de competența legiuitorului) • art. 261 C.pr.civ. rap. la art. 255 C.pr.civ. (referitor la condițiile de

formă, care dovedesc, printre altele, existența ședinței)• art. 127 din Constituție, art. 121 C.pr.civ. și ansamblul

dispozițiilor procedurale (care trebuie interpretate în sensul că judecata se face în primul rând în ședință, nicidecum altfel, și abia pe urmă se pune problema ce fel de ședință)• art. 6 parag. 1 din Convenția EDO și art. 14 pct. 1 din Pactul

internațional cu privire la drepturile civile și politice raportate laart. 11 alin. (1) și (2), art. 20 și 21 alin. (3) din Constituție, art.10din Legea 304/2004 (dreptul la un proces echitabil, cu toate garanțiile sale)• art. 723 C.pr.civ. rap. la art. 124, art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) și

(2), art. 20 și 21 alin. (3) din Constituție rap. la art. 6 parag. 1 din Convenția EDO (cu privire la exercitarea de către judecător a dreptului procedural de a dispune într-o cauză în conformitate cu scopul în care a fost acordat: de a judeca echitabil, supus legii)

(2) neconstatarea nulității, ca act procedural al instanței, a unui asemenea înscris, atâta vreme cât toate actele instanței sunt prevăzute expres de legea procesuală civilă, atât în ceea ce privește denumirea, cât și în ceea ce privește procedura de urmat pentru îndeplinirea lor valabilă;

Norme încălcate:• art. 105 alin. (2) și 108 alin. (1) C.pr.civ. ‒ cu privire la toate cele

arătate la punctul anterior ‒ coroborate cu art. 129 alin. (5) și art. 723 C.pr.civ., toate raportate la art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) și (2), art.


20 și 21 alin. (3) din Constituție rap. la art. 6 parag. 1 din Convenția EDO (pus în fața unor nulități de ordine publică vădite, judecătorului nu se poate sustrage de la obligativitatea rolului său activ, omițând să le constate)

(3) nerespectarea regulilor logico-juridice prin neținerea cont de:- ruptura logico-juridică existentă între cele dispuse succesiv de instanță

(atunci când încheierea anterioară este valabilă și necontestată)- imposibilitatea ca reclamanta să împiedice normala desfășurare a

procesului suspendat la cererea părților- obiectul cererii introductive când se justifică în fapt respingerea

cererii de redeschidere a judecății; Norme încălcate:• Regulile rațiunii nu sunt expuse în legi, dar fac parte integrantă

din normele de procedură. Din acest punct de vedere este neîndoielnic faptul că actele subsecvente trebuie să fie conforme cu actele care le-au precedat și cu toate efectele produse de acestea, altminteri trebuind să intervină nulitatea absolută. De asemenea, „judecător” înseamnă, în sens primordial, cel care judecă, raționează. Nerespectarea regulilor de raționament logic de către judecător în exercițiul funcțiunii reprezintă o încălcare a art. 723 C.pr.civ., a art. 6 parag. 1 din Convenția EDO ș.a.m.d.

(4) respingerea de către judecătorul unui proces civil, în afara unei ședințe de judecată, printr-un înscris sub semnătură privată, a oricărei cereri adresată instanței;

Norme încălcate: • art. 127 din Constituție, art.121 C.pr.civ. și ansamblul dispozițiilor

procedurale (care trebuie interpretate în sensul că judecata se face în primul rând în ședință, nicidecum altfel, și abia pe urmă se pune problema ce fel de ședință)• art. 261 C.pr.civ. rap. la art. 255 C.pr.civ. (pentru condițiile de

formă ale așa-zisului act procedural)• art. 85 C.pr.civ, art. 6 parag. 1 din Convenția EDO rap. la art. 11

alin. (1) și (2), art. 20 și 21 alin. (3) din Constituție, art. 10 din Legea 304/2004 ș.a.m.d (cu privire la dreptul la un proces echitabil)• art. 147 C.pr.civ. și toate dispozițiile din Codul de procedură și

legile speciale privitoare la prezența grefierului.• art. 1 alin. (5) și 124 din Constituție (obligativitatea legii și pentru

judecători)(5) deliberarea și consemnarea rezultatului deliberării într-o minută

înainte de ședința de judecată (întocmirea minutei nu e interzisă în cazul încheierilor, deși nu e uzuală);

Norme încălcate:• art. 256 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 255 și 258 alin. (1) C.pr.civ.,

art. 105 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești (privind ordinea: ședință → deliberare → minută)• art. 6 parag. 1 din Convenția EDO, art. 11 alin. (1) și (2), art. 20 și

21 alin. (3) din Constituție, art. 10 din Legea 304/2004 ș.a.m.d. (dreptul la un proces echitabil, imparțialitatea instanței)


• art.1 alin. (5) și 124 din Constituție (obligativitatea legii și pentru judecători)

(6) neconstatarea nulității înscrisului olograf prin care judecătorul respinge o cerere adresată instanței / a minutei datate anterior ședinței de judecată;

Norme încălcate:• art. 105 alin. (2) și 108 alin. (1) C.pr.civ. rap. la art. 129 alin. (5) și

723 C.pr.civ. raportate la normele arătate la pct. (4) sau (5) din Memoriu, în funcție de fapt situația reținută

(7) nesupunerea față de dispoziția imperativă a art. 245 pct.1. C.pr.civ., care conferă cererii de redeschidere a judecății, formulată înainte de perimare și respectând cerințele art. 82 C.pr.civ., efectul de a redeschide judecata ‒ nesupunere concretizată în respingerea acestei cereri și menținerea suspendării;6

Norme încălcate:• art. 245 pct.1. C.pr.civ. (imperativ: „Judecata reîncepe: 1. prin

cererea de redeschidere făcută de una din părți când ea s-a suspendat prin învoirea părților ... ”)• art. 21 alin. (1) din Constituție (încălcat prin golirea de conținut a

dreptului la liber acces la justiție)• art. 124 și art.1 alin. (5) din Constituție (obligativitatea legii și

pentru judecători)(8) programarea și prezidarea unei ședințe de judecată în camera de

consiliu atunci când legea nu prevede expres o asemenea posibilitate sau obligativitate;

Norme încălcate: • art. 121 C.pr.civ., art. 12 din Legea 304/2004, art. 127 din

Constituție, art. 11 alin. (1) și (2), art. 20 și art. 21 din Constituție raportate la art. 6 parag. 1 din Convenția EDO (publicitatea ședinței de judecată)• art. 1 alin. (5) și 124 din Constituție (obligativitatea legii și pentru

judecători)(9) programarea și prezidarea unei ședințe de judecată fără citarea

părților atunci când legea nu prevede expres o asemenea posibilitate sau obligativitate, ba chiar prevede citarea, iar judecătorul nu pronunță amânarea pentru lipsă de procedură;

Norme încălcate:• art. 85, art. 153 alin. (1) și (2) pct. 1, art. 88 și art. 107 C.pr.civ.,

(obligativitatea citării)• art. 24 din Constituție art. 15 din Legea 304/2004 (dreptul la

apărare)• art. 6 parag. 1 din Convenția EDO rap. la art. 11 alin. (1) și (2),

art. 20 și art. 21 din Constituție, art. 10 din Legea 304/2004 etc. (dreptul la un proces echitabil, contradictorialitatea procedurii, dreptul la apărare)

6 După această redeschidere ope legis a judecății, instanța poate dispune o nouă suspendare, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, nu menținerea suspendării ‒ evident, numai ședință și cu procedura de citare îndeplinită.


• art. 1 alin. (5) și 124 din Constituție (obligativitatea legii și pentru judecători)

(10) neînștiințarea președintelui judecătoriei și neformularea unei cereri de abținere după consemnarea și semnarea antepronunțărilor pe verso-urile documentelor din dosar;

Norme încălcate:• art. 25 și 26 rap. la art. 27 pct. 7 C.pr.civ. (e imperativ ca

judecătorul să se abțină dacă s-a antepronunțat)• art. 6 parag. 1 din Convenția EDO rap. la art. 11 alin. (1) și (2),

art. 20 și art. 21 din Constituție (imparțialitatea instanței)• art. 124 și art. 1 alin. (5) din Constituție (obligativitatea legii și

pentru judecători)(11) neconstatarea, din oficiu, a nulității actelor procedurale ale instanței

atunci când este vorba de încălcarea dispozițiilor referitoare la citare și publicitate ‒ în condițiile în care acestea constituie principii fundamentale ale dreptului procesual și au inclusiv consacrare constituțională și în tratatele privitoare la drepturile omului, iar jurisprudența ÎCCJ și CEDO este constantă în a afirma rolul publicității și al citării în asigurarea unui proces echitabil;

Norme încălcate:• art. 105 alin. (2) și 108 alin. (1) C.pr.civ. coroborate cu art. 129

alin. (5) C.pr.civ., toate raportate la art. 6 parag. 1 din Convenția EDO rap. la art. 11 alin. (1) și (2), art. 20 și 21 alin. (3) din Constituție (pus în fața unor nulități de ordine publică vădite, judecătorului nu se poate sustrage de la obligativitatea rolului său activ, omițând să le constate)• art. 124 și art. 1 alin. (5) din Constituție (obligativitatea legii și

pentru judecători)(12) neconstatarea, din oficiu, a faptului că un judecător care s-a

pronunțat în mod cert, arbitrar și în clandestinitate, pregătind o soluție pe care o dă tot în clandestinitate nu poate constitui o instanță imparțială în sensul jurisprudenței CEDO și deci soluția dată este afectată de nulitate absolută;

Norme încălcate:• idem ca la punctul anterior.

(13) ridicarea, din oficiu, a excepției de perimare în condițiile în care judecătorul știa că nu a executat actul la care legea îl obliga;

Norme încălcate:• art. 723 C.pr.civ. rap. la art. 248 alin. (1) teza a II-a C.pr.civ.

(exercitarea cu bună-credință a drepturilor procedurale)• art. 124 și art. 1 alin. (5) din Constituție (obligativitatea legii și

pentru judecători)(14) neconstatarea faptului că perimarea nu poate opera în condițiile în

care partea nu a fost citată, deși citarea era obligatorie;Norme încălcate:• art. 248 teza a II-a rap. la teza I, rap. la art. 85 și 153 alin. (1) și (2)

pct. 1 rap. la art. 245 pct.1. C.pr.civ., toate raportate la art. 129 alin. (5)


C.pr.civ. (judecătorul e dator să verifice dacă partea e de vină pentru rămânerea în nelucrare a pricinii sau instanța a omis să o citeze)• art. 6 parag. 1 din Convenția EDO rap. la art. 11 alin. (1) și (2),

art. 20 și art. 21 din Constituție (orice instanță imparțială trebuie să fie și morală, adică să-și verifice mai întâi propriile lucrări, și apoi să constate vinovăția altcuiva!)• art. 1 alin. (5) și art. 124 din Constituție (obligativitatea legii și

pentru judecători)(15) refuzul de a constata nulitatea actelor îndeplinite cu nerespectarea

vădită a dispozițiilor de ordine publică menite să asigure dreptul la un proces echitabil, atunci când acestea sunt semnalate pe cale de excepție, fie și în scris, de către parte;

Norme încălcate:• art. 105 alin. (2) și 108 alin. (1) C.pr.civ.• 723 C.pr.civ. rap. art. 6 din Convenția EDO rap. la art. 11 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 alin. (3) din Constituție, la preambulul legii 304/2004, la art. 1 din Legea 303/2004 (exercitarea drepturilor procedurale de către instanță cu bună-credință și potrivit scopului recunoscut de lege, inclusiv asigurarea dreptul la un proces echitabil)• art. 6 parag. 1 din Convenția EDO, art. 11 alin. (1) și (2), art. 20 și 21 alin. (3) din Constituție etc. (dreptul la un proces echitabil)• art. 1 alin. (5) și art. 124 din Constituție (obligativitatea legii și pentru judecători)

(16) nepermiterea enunțării excepțiilor de procedură de ordine publică oral, cu consecința lipsei oricărei dezbateri asupra acestora, deși reprezentanta părții a cerut insistent acest lucru atât înainte de punerea concluziilor finale, cât și după punerea acestora, în ședință și apoi prin note de ședință;

Norme încălcate:• art. 127 C.pr.civ. (oralitatea dezbaterii)• art. 309 alin. (1) C.pr.civ. (încălcat prin golirea de conținut:

degeaba se dă cuvântul reclamantului dacă e oprit imediat ce vrea să vorbească despre ilegalitățile judecătorului din primă instanță)• art. 121 C.pr.civ., art. 127 din Constituție, art. 6 parag. 1 din

Convenția EDO rap. la art. 11 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 alin. (3) din Constituție etc. (încălcat prin golirea de conținut a dreptului la judecarea în mod public a cauzei: degeaba este publică ședința dacă nu ai voie vorbești)• art. 6 parag. 1 din Convenția EDO rap. la art. 11 alin. (1) și (2),

art. 20, art. 21 alin. (3) din Constituție (încălcat prin nerespectarea principiului contradictorialității)• art. 6 parag. 1 din Convenția EDO rap. la art. 11 alin. (1) și (2),

art. 20, art. 21 alin. (3) din Constituție (încălcat prin nerespectarea principiului egalității armelor și implicit a dreptului la apărare al recurentei reclamante)• art. 24 din Constituție (dreptul la apărare)• art. 85. C.pr.Civ. (încălcat prin golirea de conținut a dreptului

asigurat de acesta: citarea sau înfățișarea părților înainte ca instanța


să hotărască asupra cererii nu este prevăzută ca o formalitate, ci pentru ca acestea să-și poată susține efectiv cauza)• art. 15 alin. (1) și art.16 alin. (1) din Constituție, art. 14 din Convenția EDO rap. la art. 11 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 alin. (3) din Constituție (reclamanta recurentă a fost discriminată sub pretextul că nu era reprezentată de o persoană licențiată în drept, în condițiile în care pentru ridicarea excepțiilor oral legea nu face o astfel de distincție).• art. 137 C.pr.civ. rap. la art. 298 C.pr.civ. rap. la art. 316 C.pr.civ. ( încălcat prin faptul că instanța nu a soluționat excepțiile de procedură de ordine publică înainte de a da cuvântul pentru concluziile finale)• art. 129 alin. (5) C.pr.civ. (judecătorii nu au stăruit în nici un fel pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, ba chiar s-au opus)• art. 295 C.pr.civ. rap. la art. 316 C.pr.civ. (instanța de recurs trebuia să verifice stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, putând chiar invoca motive de ordine publică)• art. 150 C.pr.civ. rap. la art. 298 C.pr.civ. rap. la art. 316 C.pr.civ. rap. la art. 723 C.pr.civ. rap. la art. 6 parag. 1 din Convenția EDO rap. la art. 11 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 alin. (3) din Constituție, la preambulul legii 304/2004, la art. 1 din Legea 303/2004 (dreptul procedural al instanței de a închide dezbaterile când se consideră lămurită trebuie exercitat potrivit scopului în care a fost instituit, și nu pentru a nu se auzi în sală ce ilegalități au făcut colegi judecători care funcționează / au funcționat în aceeași clădire, atunci când instanța s-a lămurit că urmează a fi spuse lucruri grave)• art. 1 alin. (5) și art. 124 din Constituție (obligativitatea legii și pentru judecători).

O situație complexă este determinată de falsificarea înscrisului de la fila 183 verso, care pune clar și probleme penale. Nici prima instanță, nici instanța de recurs (atât cât știu eu, întrucât nu am primit încă motivarea) nu și-a exprimat poziția față de acest înscris. Totuși, a considera ca dată a unui înscris întocmit de judecător pentru a produce consecințe juridice, realizat întru totul cu pix negru, data rezultată în urma modificării cu pix albastru contravine atât bunului-simț (uzanță conformă ordinii publice și bunelor moravuri, acceptată îndeobște ca izvor de de drept material civil), cât și dreptului procesual civil, care conține reguli stricte pentru modificarea actelor procedurale. Norme încălcate prin omiterea constatării nulității modificării datei actului, element esențial pentru calificarea și validitatea lui în sine: art. 129 alin. (5) C.pr.civ., 723 C.pr.civ., art. 6 parag. 1 din Convenția EDO etc.

Enumerările articolelor încălcate prin faptele prezentate mai sus nu sunt exhaustive în niciunul din cazuri, existând și alte dubluri ori norme la care trebuie raportate pentru interpretare.


În privința valorilor încălcate, este incident art. 1 alin. (3) din Constituție:„România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului,

drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme [...] și sunt garantate.”

Drepturile încălcate sunt prevăzute de Titlul II din Constituție, „Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale”.

Principiile încălcate fac parte din principiile generale care guvernează Statul și autoritatea judecătorească.

JUDECĂTORUL ESTE ULTIMA PERSOANĂ CARE POATE SUSȚINE CĂ S-A AFLAT ÎN EROARE DE DREPT CU PRIVIRE LA NORMELE FUNDAMENTALE PREVĂZUTE DE CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, CONVENȚIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI, CODUL DE PROCEDURĂ ȘI LEGEA DE ORGANIZARE JUDICIARĂ.

Din punct de vedere al vinovăției autorilor încălcărilor normelor de drept procesual:

Jud. Dinescu Andreea Angelica a săvârșit încălcările de la pct. (1)-(14) cu următoarele observații:

- pentru încălcarea de la pct. (1) acțiunea disciplinară nu mai poate fi exercitată;

- încălcările de la pct. (4) și (5) sunt alternative, în funcție de semnificația dată acțiunii: judecătorul fie a dispus în cauză printr-un înscris olograf (considerând pe moment că nu e cazul să aibă loc o ședință de judecată) așa cum mai făcuse, fie a întocmit cu o zi înainte minuta ședinței care încă nu avusese loc;

- indiferent de încadrarea care se va da întocmirii respectivului înscris, termenul până la care mai poate fi exercitată acțiunea disciplinară pentru această faptă este 17.05.2012;

- pentru încălcările de la pct. (8) și (9) ‒ nerespectarea dispozițiilor privitoare la publicitate și citare ‒ acțiunea disciplinară poate fi exercitată până la 18.05.2012;

- pentru încălcarea de la pct. (7) termenul până la care poate fi exercitată acțiunea disciplinară este 18.05.2012 ‒ doi ani de la data ședinței de judecată prin care judecătorul s-a opus prin încheiere articolului 245 pct.1 C.pr.civ;

- pentru fapta de la pct. (13) termenul până la care poate fi exercitată acțiunea disciplinară este 21.06.2013 ‒ doi ani de la data ședinței de judecată pentru perimare

- faptele de la pct. (2), (3), (9)-(12) și (14) au caracterul unor încălcări omisive ale legii, prelungite în timp, cu un moment de consumare și un moment de epuizare, ultimul moment fiind, așa cum voi demonstra mai jos, ultima zi de serviciu a jud. Dinescu Andreea Angelica la Judecătoria Sibiu.

Primul aspect care trebuie luat în considerare pentru stabilirea vinovăției,în condițiile în care existența discernământului se prezumă, este competența profesională. Faptul că judecătorul știa sau nu știa că încalcă normele de drept face diferența între cele două forme de vinovăție în materie disciplinară.

În condițiile în care din Raportul Nr.2830/IJ/2257SIJ/2011 reiese înaltul grad de profesionalism al dnei jud. Dinescu ‒ care nu poate fi pus la îndoială fără a pune la îndoială modul în care și-au făcut datoria cei care au întocmit raportul,


precum și cei care i-au acordat de-a lungul anilor calificativele de FB la evaluările profesionale ‒ este greu de crezut că aceasta nu cunoștea normele de drept încălcate și că a comis aceste fapte din gravă neglijență. Mai mult, jud. Dinescu Andreea Angelica a făcut recent dovada deplină că este atât de competentă profesional încât merită să fie promovată pe un post la tribunal.

Este inacceptabil a se considera că un judecător (președinte de secție și cadru universitar), în deplinătatea facultăților mintale, poate să nu-și dea seama că încalcă legea atunci când judecă în camera de consiliu și fără citarea părților, dacă legea nu prevede astfel. Toți adulții de inteligență cât de cât normală își dau seama că într-o astfel de situație se încalcă legea. Publicitatea ședinței de judecată era prevăzută și de Constituția comunistă și făcea parte din materia „Constituție”, predată la clasa a VIII-a. În prezent se studiază la materia „Cultură civică” la clasa a VII-a. Un judecător care, după o facultate, două masterate, un doctorat, ani de practică, participare la seminarii pe tematică CEDO și o grămadă de bibliografie studiată nu e capabil să stăpânească noțiuni de cultură juridică de nivel de gimnaziu, astfel încât mai greșește din când în când fără să-și dea seama, ar trebui nu sancționat pentru culpă, ci pur și simplu declarat inapt pentru exercitarea funcției.

Tot inapt ar trebui declarat și un judecător care nu-și dă seama că, în loc să semneze o încheiere tehnoredactată de grefier în urma unei ședințe de judecată la care au participat amândoi, semnează ceva scris de el însuși pe verso-ul unui act din dosar, zicând că „dispune” într-o cauză, fără să fi avut loc ședința. Eventual ar trebui supus și unui consult psihiatric. Nu se poate greși astfel din neglijență.

Atâta timp însă cât nu se invocă probleme psihice, reaua-credință este cea care se conturează, cu atât mai mult cu cât nu este vorba de fapte izolate, ci se poate observa chiar cum, gradual (ca să nu bată la ochi), după suspendarea la cererea părților, judecătorul a transformat chemarea în judecată a vecinilor în vederea rectificării cărții funciare (sub denumirea de „precizarea acțiunii”) dintr-o cale opțională a reclamantei (alternativă unei acțiuni conexe sau chiar inacțiunii), accesibilă numai cu acordul tacit sau expres al pârâtei (în favoarea căreia sunt instituite dispozițiile art. 132 alin. (1) C.pr.civ), într-o așa-zisă obligație impusă de instanță și nerespectată. Mai întâi, judecătorul „menține suspendarea” invocând un motiv real ca fapt, dar fără a prezenta și o justificare drept, apoi, cu ocazia respingerii cererii de repunere pe rol, specifică și un motiv de drept ‒ care la o trecere în revistă superficială a dosarului poate părea în regulă ‒ adăugând chiar „Cu recurs”, pentru ca în final să dea o formă procedural valabilă manifestării proprii de voință (nu de dreaptă judecată), «acoperindu-se» cu o încheiere în care constată incidența „în continuare” a motivului de drept invocat pentru prima oară în înscrisul olograf din ziua precedentă. Bineînțeles că o astfel de încheiere nu putea rezulta în urma unei ședințe cu citarea părților, așa că ședința a trebuit ținută în birou, fără citare (ori cel puțin grefiera a fost pusă să redacteze o încheiere în acest sens ‒ și cum ar fi putut ea să se opună președintei secției civile?). Tot pentru salvarea aparențelor, cineva a falsificat data înscrisului incriminator. (Nu știm cine, dar putem afla. Cercul suspecților este foarte strâns, iar interesul era al unei singure persoane.) Există deci o legătură de cauzalitate între cele patru fapte comisive, există un crescendo în modalitatea de conturare a așa-zisei vinovății a reclamantei. Nu se poate greși atât de complex fără a-ți da seama. Iar dacă îți dai seama, ca judecător, că încalci procedura înseamnă că acționezi cu intenție, cu rea-credință.


Ridicarea, din oficiu, a excepției perimării și citarea pentru perimare în aceste condiții reprezintă tot o nerespectare, cu rea credință, a regulilor de procedură. Argumentez acest lucru prin faptul că jud. Dinescu Andreea Angelica, verificând dosarul suspendat a revăzut înscrisurile proprii și și-a amintit că acesta este dosarul în care respinsese cererea de repunere pe rol în camera de consiliu și fără citarea părților pentru a da o formă de aparentă legalitate acțiunilor sale anterioare. Asemenea fapte sunt rarisime și se țin minte. A acționat cu știință și urmărind un scop în realizarea tuturor celor trei înscrisuri care îi poartă semnătura (două olografe plus încheierea de ședință ilegală) și nu poate fi străină de falsificarea datei așa-zisei minute ‒ în concluzie, revăzându-le în dosar și-a reamintit situația și a acționat în același spirit de nepăsare față de drepturile reclamantei și față de stabilirea adevărului în cauză.

Există și o serie de fapte omisive. Articolele 129 alin. (5) și 723 C.pr.civ. au o importanță deosebită în stabilirea

conduitei pe care judecătorul trebuie să o urmeze în toată perioada în care îi revine judecarea unei cauze. Astfel, „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”, iar „drepturile procedurale trebuie exercitate potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege”.

Ipoteza că un judecător nu cunoaște însuși rostul profesiei sale și faptul că trebuie să o exercite cu bună-credință este inadmisibilă.

Buna-credință a judecătorului exclude orice părtinire și presupune inclusiv recunoașterea propriei greșeli și îndreptarea ei. Obligația de bună-credință nu încetează nici după ce judecătorul a primit mită („contractul” fiind oricum nul absolut pentru cauză ilegală), nici după ce judecătorul s-a trezit de sub influența vreunor substanțe psihotrope și în nici o altă situație.

Scopul în vederea căruia au fost recunoscute drepturile procedurale ale instanței este explicitat de preambulul Legii 304/2004 ‒ pe scurt: apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei prevăzute în tratatele internaționale de drepturile omului, Constituție și legi, un obiectiv de bază fiind asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil și judecarea proceselor de către instanțe judecătorești în mod imparțial și independent de orice influențe extranee.

Chiar și după ce a săvârșit acte contrare legii judecătorul are obligația de a acționa în sensul pronunțării până la urmă a unei hotărâri temeinice și legale, în urma unui proces în care adevărul și respectarea drepturilor omului au prevalat.

Astfel, jud. Dinescu Andreea Angelica era obligată prin art. 129 alin. (5) și 723 C.pr.civ. să:

- să constate nulitatea absolută a înscrisului propriu din 14.09.09;- să constate nulitatea absolută a înscrisului propriu din 17.05.2010;- să constate nulitatea absolută a ședinței de judecată din 18.05.2010;- să constate nulitatea absolută și netemeinicia încheierii din 18.05.2010;- să constate că perimarea nu a operat datorită neîndeplinirii procedurii de

citare obligatorii;- să constate că prin actele de antepronunțare din 14.09.09 și 17.05.2010,

care au pregătit soluția de respingere dată cererii de repunere pe rol nu a mai îndeplinit condițiile unei instanțe imparțiale și, în consecință, să formuleze o cerere de abținere.


Aceste obligații îi reveneau, pentru fiecare faptă în parte, de îndată ce a luat cunoștință de efectuarea faptei ilegale (se prezumă că acest moment coincide cu momentul efectuării) și pe toată durata cât a fost judecător în cauză.

Se pune problema care ar fi fost modalitatea concretă prin care ar fi putut constata în mod valabil nulitățile respective atâta timp cât procesul era suspendat, abuziv, în baza art. 1551 C.pr.civ. Simplu: prin repunerea pe rol (în baza rolului activ), citarea părților și ridicarea din oficiu a excepțiilor de nulitate.

Chiar și după citarea părților pentru perimare, în ședință, instanța putea ridica aceste excepții, prioritare ca ordine de rezolvare față de excepția de perimare. Așa-zisa lipsă de procedură cu reclamanta, generată de consemnarea mincinoasă de către agentul procedural cum că reclamanta ar fi „necunoscută la adresă” (care a determinat citarea în continuare inclusiv prin publicitate) nu ar fi trebuit să afecteze constatarea excepțiilor de nulitate în cauză din două motive. Primul: nu s-ar fi produs nicio vătămare reclamantei. Al doilea: față de dispozițiile art. 98 C.pr.civ., schimbarea domiciliului uneia din părți, neadusă la cunoștință instanței și părții potrivnice, în modalitatea cerută de lege, se sancționează cu neluarea în seamă.

Până în ultima zi de serviciu la Judecătoria Sibiu, jud. Dinescu Andreea Angelica ar fi trebuit să constate, în ședință publică, nulitățile invocate, chiar dacă ar fi trebuit pentru aceasta să preschimbe termenul (motivele erau justificate), dar până în ultima zi a omis să o facă.

Până în ultima zi de serviciu la Judecătoria Sibiu, jud. Dinescu Andreea Angelica ar fi trebuit să aducă la cunoștința Președintelui Judecătoriei Sibiu faptul că s-a antepronunțat și să formuleze cerere de abținere în cauză. Având în vedere gravitatea și evidența faptelor, cererea ar fi fost admisă și actele nevalabile nu ar mai fi fost păstrate.

Chiar dacă unele din fapte (momentane) s-au prescris sau se vor prescrie disciplinar în curând, omisiunea de a readuce legalitatea procedurală în cauză s-a manifestat până la sfârșitul funcționării la Judecătoria Sibiu, pentru că legea nu pretinde judecătorului să sesizeze Inspecția Judiciară cu privire la propriile fapte, dar îl obligă să își exercite drepturile procedurale cu bună credință și potrivit scopului recunoscut cât timp e judecător în cauză, precum și să-și încunoștințeze șeful și să se abțină dacă știe că există motive de a fi recuzat (și știa, pentru că era competentă).

Jud. Dincă Adela Cornelia a săvârșit încălcările de la pct. (2), (3), (11), (12) și (14).

Presupun că înainte de a pronunța hotărârea a studiat dosarul. Dacă totuși n-a făcut-o, știa că încalcă legea și chiar dacă nu urmărea să prejudicieze pe cineva, accepta producerea acestui rezultat.

Încălcările dreptului la un proces echitabil sunt evidente și grave. Nu poate fi scuzabil faptul că un judecător nu remarcă nimic suspect într-un dosar în care s-au făcut astfel de nereguli ori remarcă, dar nu își manifestă rolul activ, readucând lucrurile în legalitate.

La un examen de procedură civilă constând într-o asemenea speță, un student care nu ar sesiza nimic suspect ar lua NOTA 1.

De la început vreau să înlătur un eventual argument cum că vinovăția judecătorului ar fi exclusă pentru că avocatul reclamantei nu a invocat nulitatea


anumitor acte procedurale. Obligația instanței de a cunoaște toate aspectele de fapt și de drept ale unei cauze și de a hotărî pe baza acestei cunoașteri, în urma unui proces de chibzuire este independentă de activitatea părților. De asemenea, nimeni nu-l grăbește pe judecător ‒ poate amâna pronunțarea. Codul de procedură civilă conține un articol care prevede că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus, dar niciun text legal nu scutește judecătorul de obligația de a asigura un proces echitabil chiar și atunci când partea sau avocatul, din neștiință, neglijență ori, în cazul avocatului, chiar din rea-credință, nu invocă nulitatea procedurii.

Judecătorul trebuia să vadă, fără a-i atrage atenția nimeni, că în acest cazau fost încălcate chiar principiile fundamentale ale dreptului procesual și, pe deasupra, într-un mod aproape imposibil de imaginat. Cui i-ar trece prin cap că, într-o cauză banală, un judecător, președinte de secție, va dispune arbitrar și în clandestinitate pe perioada suspendării, schimbând temeiul acesteia, va refuza redeschiderea judecății, tot arbitrar și în clandestinitate, iar în final va cita părțile pentru perimare? Dacă astfel de fapte ar fi cât de cât frecvente, arhivele instanțelor ar fi suprasolicitate de avocați care săptămânal ar verifica dacă judecătorii au mai comis vreo ilegalitate în dosare, iar încrederea populației în justiție nu ar fi de 30% sută, ci de 0,3%! Ca să nu mai vorbim condamnări la CEDO și de Raportul CE pe Justiție...

Obligația instanței de a arăta în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au determinat-o să decidă într-un fel anume (art. 261 alin. 2 pct. 5 C.pr..civ.) presupune analizarea de către judecătorul care alcătuiește completul de judecată în primă instanță a tuturor celor consemnate în dosar, iar nu selectarea aspectelor care incriminează pe una din părți, aspecte extrase cu grijă din contextul de ilegalitate procedurală datorat exclusiv primului judecător al cauzei acționând ca instanță sau pseudo-instanță.

Selectarea presupune părtinire. Un judecător părtinitor nu reprezintă o instanță imparțială.

Selectarea este întotdeauna un proces conștient. Selectarea presupune intenție. Probabilitatea ca din întâmplare, concretizată în neglijență, judecătorul să nu observe două înscrisuri olografe emanând de la fost sa șefă, dintre care unul falsificat grosolan, și faptul că încheierea de «menținere a suspendării» nu se leagă logico-juridic de cea de suspendare și a fost dată cu nerespectarea regulilor de publicitate și citare este foarte mică. Privirea e atrasă involuntar de cele două înscrisuri. Orice om care ar studia dosarul ar fi curios să citească ce scrie acolo pe diagonală. Justițiabilii nu scriu pe diagonală! Și nici pe verso-urile actelor din dosar. Dacă un judecător (obișnuit cu forma actelor procedurale) nu remarcă astfel de înscrisuri atunci înseamnă că are o problemă de atenție gravă, care este imposibil să nu se repercuteze asupra întregii sale activități profesionale și chiar personale.

Eu prezum că jud. Dincă Adela Cornelia avea (și are) capacitatea de atenție cel puțin normală și mai ales sunt convinsă că nu a fost diagnosticată cu vreo tulburare psihică. Consider de asemenea că avea (și are) gradul de inteligență și pregătire profesională necesar pentru a înțelege ce s-a petrecut în cauză, dar a acceptat vătămarea dnei Bolboacă Victoria, pe care nu o cunoaște și îi este indiferentă.


Meticulozitatea (caracteristică a intenției) cu care a acționat jud. Dincă Adela Cornelia reiese din abilitatea cu care a mascat în considerente trecerea de la suspendarea pe art. 242 pct. 1 la respingerea cererii de repunere pe rol pe art. 1551. Dat fiind că la o distanță de trei rânduri pe pagină ar fi fost evident că art. 1551 nu putea fi „în continuare” incident, a omis această expresie a jud. Dinescu și a apelat în schimb la o formulare susceptibilă de dublă interpretare care să lege cele două momente procesuale: „în vederea precizării acțiunii” (fila 206 verso, puțin mai sus de mijlocul paginii). Numai că acesta era mobilul cererii de suspendare făcută de reclamantă la sugestia pârâtei, nu vreo obligație impusă de instanță prin încheierea de suspendare.

De asemenea, jud. Dincă Adela Cornelia nu precizează în ce constă „precizarea” și nici că expertiza era una topografică, pentru a nu contrasta cu obiectul cererii de chemare în judecată ‒ care, vrând-nevrând, nu putea fi omis.

Dincolo de toată priceperea la mânuit vorbe și articole, demnă de un iluzionist al dreptului, pentru un ochi atent și avizat, situația rămâne perfect clară:instanța respinge continuarea dezbaterii succesorale pe motiv că reclamanta împiedică desfășurarea normală a procesului suspendat la cererea părților prin nechemarea în judecată, în același dosar, a vecinilor din curte pentru rectificarea cărții funciare.

Din aceste motive, consider că forma de vinovăție este intenția indirectă ‒ reaua-credință, în termenii legii 303/2004.

Întemeiindu-și hotărârea dată numai pe aspectele care incriminează reclamanta, extrase din contextul de ilegalitate procedurală datorat exclusiv primului judecător și fără a prezenta raționamentul logico-juridic prin care de la suspendarea pe art. 242 pct. 1 s-a ajuns la respingerea redeschiderii judecății pe art. 1551 ș.am.d., jud. Dincă Adela Cornelia nu a fost imparțială. Încălcarea dreptului la un proces echitabil prin discriminarea unei părți reprezintă o încălcare gravă a normelor de procedură. Încălcarea este cu atât mai gravă cu cât tratamentul discriminator aplicat reclamantei s-a realizat în raport de instanța însăși. Judecătorul care a dat hotărârea nu a cenzurat actele ilegale făcute de cel chemat să judece înaintea lui ‒ s-a făcut că nu le vede ‒ s-a solidarizat tacit cu acesta și a urmat aceeași linie sancționând partea, care era convinsă că procesul era cel desfășurat în ședință publică și nu altul. Practic, judecător Dincă Adela Cornelia a pus magistratul în afara sferei de supremație a legii: tot ce dispune judecătorul e valabil, iar partea trebuie să se supună. Dacă partea habar n-are că judecătorul a decis ceva e treaba ei, să suporte consecințele. Cât despre lege, este numai pentru justițiabili, nu se aplică la judecători, nu se verifică dacă a fost respectată de aceștia și nu se face vorbire în caz că un coleg a ales să facă abstracție de ea. Iar dacă gluma se îngroașă, judecătorul se poate ascunde oricând în spatele formulării aparent permisive a art. 108 C.pr.civ. („Nulitățile de ordine publică pot fi ridicate [...] de judecător în orice stare a pricinii” ‒ „pot” adică „e voie, dar nu e obligatoriu.”), ca și cum Codul de procedură nu ar conține și un articol 129 alin. (5) și un articol 723 alin. (1)!

Concluzionând, este neîndoielnic că prin modul selectiv de reținere a motivelor de fapt și de drept neunite printr-un fir logico-juridic neîntrerupt, judecător Dincă Adela Cornelia a încălcat în mod grav, nescuzabil și cu știință normele de procedură atunci când a pronunțat Sentința civilă nr. 6184 din 13.09.2011 a Judecătoriei Sibiu în dosarul 10372/306/2007.


Jud. Lăpădat Daniela-Rodica , jud. Dejugan Maria și jud. Hageanu Cristina Codruța au săvârșit, prin interzicerea enunțării excepțiilor de nulitate oral, în ședința publica din 16.01.2012, încălcările arătate în Memoriu pct. (16).

Cel puțin două dintre ele au săvârșit încălcările de la pct. (14) și (15) ‒ neconstatarea faptului că perimarea nu poate opera în condițiile în care instanța, obligată să citeze părțile, nu le-a citat și respectiv refuzul de a constata nulitatea actelor îndeplinite cu nerespectarea vădită a dispozițiilor de ordine publică menite să asigure dreptul la un proces echitabil, atunci când acestea sunt semnalate pe cale de excepție, fie și în scris, de către parte ‒ încălcarea de la pct. (15) absorbind pe cele de la pct. (2), (3), (11) și (12). Dacă toate trei sau numai două dintre ele (și care anume) au săvârșit aceste fapte se poate afla verificând dacă există vreo opinie separată la hotărârea de respingere a recursului, încă necomunicată.

Având în vedere argumentația din cererea de recurs, precizări, excepțiile de nulitate, notele de ședință și din concluzii, refuzul de a judeca în concordanță cu cerințele unui proces echitabil nu poate fi explicat decât prin rea-credință. Judecătorii au fost încunoștințați în mod repetat și riguros motivat de încălcările legii. Nu se poate afirma că nu au știut despre ele ori că nu știau că rolul lor, ca instanță de recurs este să îndrepte neregulile săvârșite de prima instanță.

Faptul că jud. Hageanu Cristina Codruța are (dacă informația primită de mine este adevărată) o relație specială cu jud. Dinescu Andreea Angelica (fină - nașă de cununie) conferă și un mobil foarte puternic pentru felul în care a procedat instanța de recurs într-un proces în care adversar nu mai era pârâta, ci însăși instanța de fond, iar miza nu mai era o moștenire relativ modestă, ci orgoliul de judecător. Indiferent dacă acesta a fost sau nu mobilul, și indiferent de alte relații existente între cele cinci judecătoare ori între ele și avocatul pârâtei, relații pe care eu nu le cunosc, gravitatea faptelor rămâne.

Această gravitate este dată de importanța normelor încălcate (norme fundamentale de drepturile omului, de drept constituțional și procesual civil), de caracterul vădit al încălcărilor și de faptul că cele trei știau că pronunță o hotărâre irevocabilă, pe o excepție de procedură (perimare), fapt care reduce drastic posibilitățile de atacare pe cale extraordinară. Cele trei știau de asemenea că reclamanta locuiește într-un cămin-spital de bătrâni și la ce cheltuieli de judecată o obligă judecând strâmb, dar nu le-a păsat.

În condițiile în care:- existența faptelor poate fi dovedită prin copii legalizate de pe înscrisurile din dosar și înscrisuri originale înregistrate la instanțe;- faptele sunt contrare tratatelor internaționale la care România este parte, cu referire expresă la Convenția EDO, Constituției și legii;- s-a produs un prejudiciu dnei Bolboacă Victoria;- există o legătură de cauzalitate între fapte și prejudiciu;- faptele au fost săvârșite de judecători în exercitarea funcției;- prezumția că judecătorul a acționat liber și cu discernământ nu a fost răsturnată;vă rog să constatați săvârșirea abaterilor disciplinare semnalate și să declanșați procedura de tragere la răspundere disciplinară, pentru acele fapte pentru care mai poate fi exercitată acțiunea disciplinară.


VI. Probe. Copii după:

Procura judiciară, autentificată sub nr. 2835/24.11.2011 de BNP Mărginean Răzvan-Emilian.Dosar - prima instanță (Judecătoria Sibiu):

filele: 178, 180, 182 (față-verso), 183 (color, față-verso), 187, 188,206 (față-verso), 207;

Rezoluție pentru dosare suspendate (act nenumerotat, capsat la finele dosarului).

Documente depuse în recurs (Tribunalul Sibiu):Cerere de recurs;Precizări la recurs;Excepția nulității dispozitivului din data de 14.09.09 (de pe verso-ul încheierii

din 19.05.2009 - fila 182). Excepția nulității ședinței de judecată din 18.05.2010, a încheierii aferente (fila 187) și a înscrisului din 17.05.2010 (fila 183 verso) ‒ un singur act, trecut sub titlul de „Excepții” în Nota de inventar;

Note de ședință;Concluzii;

Răspunsuri ale Biroului de Informații și Relații Publice ‒ Judecătoria Sibiu:din 05.01.2012 la adresa 1/A/2012 din 04.01.2012;din 11.01.2012 la adresa 5/A/2012 din 06.01.2012 (dovadă extra-dosar că la

data de 14.09.2009 jud. Dinescu a dispus în afara unei ședințe de judecată);

din 23.02.2012 la adresa 122/A/2012 din 22.02.2012 (îndreptare erori materiale din răspunsul anterior).

Data: 12.03.2012


MEMORIU - · PDF fileînainta inclusiv o cerere către CEDO în termenul de 6 luni...

Documents

Transcript of MEMORIU - · PDF fileînainta inclusiv o cerere către CEDO în termenul de 6 luni...