MEMORIA (M) ŞI LIMBAJUL (L)

M = o capacitate psihică absolut necesară, fără de care viaţa ar fi practic imposibilă. La om, putem vorbi despre un apogeu al dezvoltării funcţiei mnezice şi despre cea mai complexă organizare şi ierarhizare a ei.Caracterul necesar al M decurge din faptul că este implicată în marile comportamente ale vieţii omului: cunoaştere şi învăţare, înţelegere şi rezolvare de probleme (ca şi G), inteligenţă şi creativitate.Ea asigură continuitatea vieţii psihice a individului, sudând elementele anterioare de cele care vor urma (un gând rostit de un altul, care va fi rostit); ea dă posibilitatea reanalizării (cu ajutorul G) unor date anterioare ale cunoaşterii şi astfel, ,,împinge” cunoaşterea mai departe.M = în strânsă interacţiune şi interdependenţă cu toate celelalte procese, însuşiri şi capacităţi psihice, fiind influenţată de ele şi influenţându-le, totodată.Caracterul mijlocit al M se datorează relaţionării sale cu L şi G. În calitate de ,,stimuli-mijloc” apar obiecte concrete, cuvântul sau gândul. Cu ajutorul lor, omul pune stăpânire pe propria sa conduită mnezică, el îşi poate organiza şi dirija M.M nu înseamnă numai acumularea de informaţii, ci şi organizarea şi chiar structurarea lor, raportându-se, în acest sens, la G şi chiar la L.Memorarea voluntară presupune: stabilirea conştientă a scopului (memorarea este de 5-6 ori mai bună atunci când scopul este cunoscut, deci conştientizat şi verbalizat), depunerea unui efort voluntar în vederea realizării scopului (memorarea unui text, recurgând la cuvinte ,,proprii” este mai productivă decât memorarea lui ,,pe de rost”), utilizarea unor procedee speciale (realizarea unui plan al textului, repetiţii, etc ). Memorarea logică, prin definiţie, este bazată pe înţelegerea şi descifrarea sensurilor, implicaţiilor, semnificaţiilor materialului memorat, implicit al cuvintelor utilizate.Durata şi forma păstrării depind şi de particularităţile materialului de memorat. Superioritatea şi complexitatea reproducerii, comparativ cu recunoaşterea (specifice procesului de reactualizare a informaţiilor) sunt asigurate de intervenţia proceselor de G, confruntând şi comparând mintal modelele cu care se vehiculează, în vederea extragerii celui optim.Cea mai mare parte din conţinuturile, datele cu care operează G sunt extrase din M. De aceea, psihologii cognitivişti definesc G ca o organizare şi manipulare a reprezentărilor interne sau a informaţiilor şi cunoştinţelor stocate în M, în vederea înţelegerii unei situaţii şi a creării unor noi informaţii.G este mijlocită prin experienţa perceptivă, prin imaginile din reprezentare, iar toate aceste date sunt stocate în