mediu

1.IGINIgiena poate fi definita ca fiind stiinta sanatatii populatiei, a pastrarii si perfectionarii sanatatii oamenilor, a colectivitatilor umane si, de aceea ea este disciplina de baza a medicinii preventive, profilactice si in acelasi timp disciplina de baza a medicinii colectivitatii. In timp ce medicina, in acceptia ei veche, se ocupa in primul rand de studiul bolilor si ingrijirea bolnavilor, igiena acorda prima atentie omului sanatos. In ultimele decenii, aceste limite se sterg mereu mai mult, medicina considerandu-se, in intregul ei avand ca obiectiv atat asistenta necesara bolnavilor, cat si prevenirea imbolnavirii celor sanatosi. Igiena studiaza legaturile si interactiunea dintre colectivitatea umana si mediu, influenta diferitilor factori ai mediului extern asupra starii de sanatate a populatiei. Totodata, intemeindu-se pe rezultatele cercetarilor stiintifice, igiena elaboreaza normele si masurile igienico-sanitare menite sa asigure conditii favorabile pastrarii si dezvoltarii sanatatii. Din cele mai indepartate timpuri, oamenii au incercat sa stabileasca relatii intre starea de sanatate si unii factori ai ambiantei lor. Pornind de la experienta lor zilnica de viata, ei au stabilit diferite reguli de conduita igienica. Pentru a le da autoritatea necesara, preotii impleteau de obicei aceste norme de conduita igienica cu credintele si preceptele religioase. Marele medic al Greciei antice, Hippocrat, a fost primul care a elaborate o lucrare stiintifica de igiena, intitulata Despre aer, apa, locuri. Treptat- de-a lungul secolelor- o data cu progresul civilizatiei si al stiintei, igiena, ca si stiintele medicale in general, s-a dezvoltat puternic, descoperindu-se rand pe rand diferiti factori microbieni, alimentari, climatici etc., care provoaca sau favorixeaxa imbolnavirile. Si in tara noastra, incepand din a doua jumatate a secolului trecut, savanti de renume ca Iacob Felix, intemeietorul igienei in Romania, Victor Babes, Carol Davila, Ion Cantacuzino si altii au adus o contributie importanta la dezvoltarea igienei in tara noastra si chiar pe plan mondial. Ramurile igienei:1. Epidemiologie- boli infectioase si neinfectioase1. Igiena muncii- noxe, boli profeionale.1. Igiena sociala- comunitati cu risc:sugar- copil, femeie insarcinata, tanar, batran.1. Igiena comportamentala vicii, droguri, etc.Scopurile igienei sunt:1. pastrarea sanatatii si perfectionarea ei la nivelul individului si a colectivitatii umane;2. ridicarea rezistentei organismului;3. prelungirea duratei medii de viata a populatiei;4. prelungirea duratei biologice active a vietii. Obectivul principal al igienei este sanatatea. Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca o bunastare fizica, mintala si sociala a oamenilor.

2.Ecologie

n natur, la orice nivel de organizare a materiei vii, fiecare organism i contureaz un anumit spaiu de existen numit habitat. n cadrul su, ntre membrii aceleiai specii se stabilesc relaii de interaciune biologic care stau la baza formrii i funcionrii unei comuniti biotice. n mod inevitabil ns, pentru a-i asigura supravieuirea biologic, orice comunitate biotic trebuie s-i dezvolte un sistem propriu de relaii cu mediul abiotic din jurul lor, astfel nct, prin condiionri i adaptri succesive, ntre acestea se stabilesc complexe mecanisme de interaciune, organizate ntr-o structur unitar i dinamic numit sistem ecologic sau ecosistem.Ecosistemele naturale prezint nu numai o larg distribuie spaial, ci i o ampl variabilitate temporal, n funcie de numeroasele interaciuni ecologice dintre diferitele tipuri de comuniti biotice i mediul lor natural, astfel nct, deseori, n cadrul unui anumit ecosistem pot aciona mai multe comuniti biotice, n care fiecare specie i individualizeaz o ni ecologic distinct prin care exercit o anumit funcie n cadrul populaiei din care face parte. n acest fel, relaiile de interdependen biologic dintre diferitele specii care populeaz acelai sistem ecologic duc, n mod inevitabil, la constituirea biocenozelor care, la rndul lor, variaz n funcie de condiiile environmentale specifice n care s-au format.tiina consacrat studiului tuturor tipurilor de relaii existente ntre diversele organisme i mediul lor de existen sau aciune se numete ecologie, dar ea poate mbrca diverse forme de reprezentare, n funcie de natura specific a comunitii sau speciilor biotice care populeaz un anumit tip de mediu. Astfel, ecologia medical analizeaz complexul sistem de relaii ce se stabilete ntre unul sau mai multe tipuri de ageni / microorganisme patogene i diferite specii biotice ntr-un mediu fizic, biologic sau social dat.Ea studiaza in principal:- relatiile dintre vietuitoare (plante si animale) cu mediul lor- raporturile dintre organisme si mediul inconjurator- nivelurile de organizare (populatii, biocenoze, ecosisteme, biosfera)- corelatiile dintre mediul inconjurator si treptele supraindividuale- relatiile ce se stabilesc ntre organisme si diverse comunitati- fluxul de materie, energie si informatie care strabate un ecosystem bine delimitat.Directiile de cercetare si ramurile ecologieiEcologia este o stiinta interdisciplinara care foloseste cunostiintele unor discipline ale stiintelor naturii precum: biochimia, fiziologia, geografia, pedologia, meteorologia, genetica, fizica, cibernetica, climatologia, morfologia, taxonomia.In ecologie se disting doua directii sau ramuri de cercetare:- autoecologia care studiaza relatiile unei specii sau indivizi cu mediul lor de viata (factori biotici si abiotici)- sinecologia care se ocupa cu interrelatiile factorilor de mediu cu populatiile din cadrul biocenozei precum si interrelatiile dintre biocenoze in cadrul biosferei - demecologia care studiaza impactul demografic asupra mediului nconjurator (raporturile populatiilor cu anumiti factori ecologici)Ecologia animala este o ramura a ecologiei generale care se ocupa cu studiul animalelor dintr-o biocenoza si a relatiilor intra- sau interspecifice, precum si actiunea factorilor abiotici, productia secundara, structura si dinamica populatiilor, distributia indivizilor intr-un habitat, productivitatea unor grupe de animale de interes economic, amenajarea si ocrotirea zoocenozelor, etc.Ecologia umana este o alta ramura a ecologiei, care studiaza relatiile dintre oameni (ca indivizi), dintre populatiile umane si mediul lor abiotic, biotic si social.Ecologia plantelor (vegetala) se ocupa cu studiul relatiilor dintre plante (ca indivizi), dintre populatiile si speciile vegetale si mediul lor de viata.Ecologia terestra este un capitol al ecologiei generale care studiaza biomurile terestre (grupe de ecosisteme cu fizionomie si structura asemanatoare care si pastreaza functia specifica ntr-un anumit areal), att pe plan structural ct si functional pentru mentinerea echilibrului biologic natural respectiv a structurii si functiilor biosferei.Ecologia marina se ocupa cu studiul ecosistemelor marine (oceanice).Ecologia industriala, este o ramura a ecologiei care studiaza interactiunile dintre ecosistemele naturale sau antropogene si diferite industrii, respectiv cu efectul produselor secundare rezultate din activitatea industriala asupra mediului ambiant.Ecopedologia este o disciplina de sinteza intre ecologie si pedologie, care studiaza interactiunile dintre componentele abiotice (umiditate, textura, porozitate, apa accesibila, aer, compozitie chimica, alcalinitate, aciditate, consistenta, etc) si biotice microorganisme, rizosfera, microfite si macrofite) din sol.

2.1.Tipuri de organisme patogenen cadrul aceleiai sau a diferitelor tipuri de biocenoze, omul, ca specie biologic distinct, vine n contact cu numeroase alte forme de via aflate la diferite niveluri de evoluie, stabilind cu ele multiple i variate forme de interaciune. Din nefericire ns, unele dintre aceste fiine biologice, inferioare omului, pot exercita asupra lui diverse efecte negative, afectndu.i total sau parial integritatea anatomic i fiziologic, motiv pentru care acestea sunt considerate drept organisme patogene deoarece, prin dereglarea echilibrului biologic iniial, ele pot determina mbolnvirea omului i pierderea temporar sau definitiv a capacitii sale productive.De regul, asemenea organisme patogene, denumite i ageni patogeni deoarece transmit germenii specifici unei anumite maladii, sunt forme inferioare de via, ale cror dimensiuni variaz de la cele microscopice, caracteristice organismelor unicelulare de tipul viruilor, chlamidiilor, micoplasmelor, ricketsiilor, bacteriilor, fungilor i protozoarelor, la cele de ordin macroscopic, caracteristice organismelor pluricelulare de tipul metazoarelor, viermilor parazitari i insectelor.La captul inferior al acestei structuri ierarhice de ageni patogeni se afl grupul aparte al viruilor, care sunt alctuii numai dintr.un nucleu, compus din acizi, nconjurat de straturi succesive de substane proteice i uneori, de acizi grai, n timp ce la captul superior se afl marea clas a artropodelor, care cuprinde nenumrate i variate specii patogene, de tipul insectelor (ordinele Diptera, Anoplura, Hemiptera, Siphonaptera i Himenoptera) i Arachnidelor (ordinele Acarina, Scorpiones i Araneae) .

2.2. Originea organismelor patogeneAsemenea (micro)organisme patogene pot proveni din dou tipuri de focare patogene: naturale i antropice.Focarele patogene naturale, care prezint o ampl variabilitate geografic, pot fi punctiforme (localizate n jurul unor uniti fizico.geografice bine individualizate de tipul lacurilor, blilor, vizuinilor etc.) sau areale (extinse pe mari suprafee sau regiuni biogeografice de tipul pdurilor, deerturilor, stepelor etc.). De multe ori, prin ample migraii sau explozii ecologice, focarele primare, de tip punctiform, se pot extinde spaial, transformndu.se n focare secundare, de tip areal.Focarele patogene antropice, comune omului i animalelor, pot aprea fie prin migrarea diverselor specii patogene n mediile antropice, fie prin transformarea, prin influena omului, a celor naturale, originale.

2.3. Rspndirea organismelor patogeneDin focarele lor de formare, organismele patogene se rspndesc n mediul din jurul lor pe mai multe ci de diseminare care pot fi grupate n dou categorii principale: non.vectoriale i vectoriale.Calea non- vectorial de diseminare este cea mai direct i se refer la transmiterea agenilor patogeni de la o persoan la alta prin contact bilateral. Infeciile sau bolile transmise pe aceast cale se numesc non.vectoriale deoarece germenii patogeni se propag de la o gazd la alta fr ajutorul unei gazde intermediare numit gazd.vector sau simplu, vector, ce poate fi reprezentat fie de un anumit gen de purttor biotic, fie de un anumit tip de mediu contaminat (aer, ap, sol).Transmiterea bolilor non.vectoriale se poate efectua prin patru tipuri de contacte directe ntre purttorii patogeni: - contact aerian prin contaminarea aerului cu minuscule particule de saliv exhalate n aer de persoanele infectate i inhalate apoi de persoanele sntoase, ca n cazul gripei sau tuberculozei; - contact digestiv prin contaminarea apei sau hranei cu materii provenite de la persoana contaminat, ca n cazul holerei sau hepatitei A n care igiena deficitar devine principalul factor patogen; - contact de inoculare produs prin transfuzii de snge, ca n cazul hepatitei B;- contact intim (sexual), prin care se transmit boli infecioase de tip SIDA sau cronice (degenerative) de tipul mononucleozei.Calea vectorial de diseminare a bolilor presupune existena unui circuit mai complex de transport a germenilor patogeni, datorat intercalrii unor numeroase verigi trofice adiionale- Rolul esenial n acest tip de transport revine gazdei intermediare, numit gazd-incidental, gazd-vector, sau vector deoarece, n interiorul organismului su, agentul patogen i desfoar total sau parial ciclul biologic de evoluie iar contaminarea nu ar fi posibil n absena acestuia (de exemplu, nimeni nu poate contacta malaria n mod direct, prin contact inter-uman, ci numai prin neptura produs de anumite specii de nari anofeli care gzduiesc plasmodiul malaric).Bolile transmise pe cale vectorial se numesc boli vectoriale i, n funcie de natura i tipul gazdei-vector, ele se pot contacta prin:- difuzie vectorial mecanic, n care agentul-vector este de natur fizic, ca n cazul aerului, apei sau solului;- difuzie vectorial biologic, n care agentul-vector este reprezen-tat de orice specie biotic, de tipul insectelor, viermilor, psrilor, animalelor i chiar omului-Totui, n natur, organismele patogene se rspndesc n mediul din jurul lor pe mai multe ci concomitente astfel nct procesele de contaminare patologic pot urma variate scenarii de evoluie, care devin cu att mai complicate cu ct tipurile probabile de contact dintre diversele specii biotice sunt mai numeroase- De exemplu, numai n focarul primar, de tip natural, contaminarea / infecia omului se poate:- limita doar la persoanele care vin n contact direct cu focarul patogen respectiv;- propaga inter-uman prin diverse forme de contact direct;- difuza n rndul comunitii umane prin intermediul speciei-vector;- disemina la populaiile locale de vectori care o transmit ulterior omului;- transmite la animalele slbatice sau domestice care se constituie ca gazde temporare sau definitive ale agenilor patogeni -a-m-d-

2.4. Efectele organismelor patogenen cazul n care, ntr-un ecosistem dat, relaiile de echilibru dintre organismele patogene, specia uman i celelalte specii conlocuitoare se modific n sensul multiplicrii extreme a agenilor patogeni i intensificrii agresivitii lor, atunci, se produce contaminarea mediului respectiv.Cu toate acestea, contaminarea cu un anumit tip de agent patogen nu se poate produce dect n condiiile atingerii unei concentraii patogene maxime n focarul iniial sau n rndul populaiei vectoare de unde acesta este preluat apoi de om. Cu totul altfel stau ns lucrurile n cazul contaminrii polietiologice, n care starea de boal este produs fie prin aciunea sinergic a mai multor tipuri de ageni patogeni, fie prin influena aceluiai tip de agent, provenit ns din medii de contaminare diferite.De asemenea, gradul de contaminare cu ageni patogeni al unei anumite comuniti biotice mai depinde i de mrimea i natura focarului patogen; n primul caz ansele de contaminare crescnd direct proporional cu dimensiunile focarului; iar n al doilea caz, relaiile de interaciune dintre specia-gazd i specia-vector degenerndu-se cu att mai mult cu ct agresivitatea agentului patogen este mai mare; precum i de virulena i cantitatea inoculului (dozei infectante). Desigur, este util s menionm faptul c orice modificare ulterioar contaminrii, a relaiilor ecologice dintre speciile gazd, vector i cele patogene, poate determina atenuarea sau chiar anihilarea total a infeciei, prin ntreruperea lanului su de transmitere.n acest punct se cuvine ns s artm c asemenea procese de contaminare a omului cu microorganisme patogene pot avea durate variabile, iar bolile rezultate din acestea pot fi: - infecioase (vectoriale sau non-vectoriale), n cazul n care starea de contaminare este temporar iar structurile fiziologice ale organismului uman sunt reversibile;- cronice, cnd starea de contaminare este definitiv iar organismul uman este incapabil de a-i mai reface structurile fiziologice iniiale;- genetice, n care starea de contaminare a atins profunzimi att de mari nct leziunile provocate de agenii patogeni au determinat modificarea structurilor cromozomiale ale celulelor, astfel nct dereglrile funcionale produse de acetia sunt transmise, prin flux genetic, din generaie n generaie.

2.5. Distribuia spaial a contaminriiDac starea de contaminare cu ageni patogeni este permanent n rndul unei anumite comuniti biotice, fr ca relaiile ecologice dintre acestea s fi suferit vreo modificare, iar procesul de multiplicare a organismelor infecioase se desfoar relativ lent, fr a duce la creterea lor exploziv, atunci boala rezultat din aceasta este enzootic, dac afecteaz o comunitate de specii animale, sau endemic, dac afecteaz nsi comunitatea uman. n acest caz, trebuie totui s atragem atenia c rspndirea enzootic / endemic a vreunei infecii sau boli nu nseamn c speciile animale sau umane, dup cum este cazul, i mai pot menine nealterat starea lor funcional iniial. Dimpotriv, dei contaminarea endemic are un caracter destul de limitat, ea determin totui, degradarea sntii i productivitii speciilor receptoare. Regiunile geografice n care o mare parte a populaiei (animale sau umane) gzduiete germenii acestor tipuri de infecii / boli se numesc regiuni enzootice / endemice sau regiuni rezervor, iar perimetrul lor de extindere poate fi influenat de o multitudine de factori environmentali, biologici, sociali, culturali i chiar genetici.Dac ns gradul de contaminare al populaiei respective crete exagerat de mult, astfel nct numrul cazurilor de morbiditate depete anumite limite de toleran ale speciei, sau dac procesul de contaminare se extinde areal, cuprinznd i comuniti adiacente, iniial necontaminate, atunci starea de infecie / boal produs de aceasta devine epizootic, n cazul animalelor, sau epidemic, n cazul populaiei umane. Bolile epidemice reprezint, de obicei, fenomene regionale de contaminare deoarece ele nu se pot manifesta dect n anumite condiii environmentale. De exemplu, populaiile umane din regiunile temperate nu au nici cel mai mic motiv s se team de vreo epidemie de tripanosomiaze (boala somnului) deoarece musca ee care constituie principalul su vector, nu se gsete i acioneaz dect pe o suprafa restrns din AfricaCu toate acestea, exist ns situaii cnd un anumit proces infecios debuteaz ca o boal regional, pentru a se extinde apoi la nivel continental, sau chiar planetar, ca n cazul diferitelor forme de grip care au continuat s afecteze ntreaga omenire nc de la nceputul acestui secol sau, mai recent, a mult temutei SIDA declanat de nu mai puin nspimnttorul virus HIV. n acest caz, contaminarea a atins proporii pandemice, iar evoluia ei epidemiologic nu mai poate fi controlat prin factori environmentali, ci doar sociali sau culturali.Desigur, toate aceste forme de contaminare pot fi stvilite la diferite niveluri i n diverse proporii, prin organizarea unei eficiente scheme de acordare a asistenei medicale sau prin intensificarea educaiei sanitare n vederea reducerii maxime, pe cale medical sau cultural, a potenialilor purttori ai agenilor patogeni. Nu este mai puin adevrat ns c acest deziderat nu poate fi atins cu att de mare uurin deoarece diferitele forme de manifestare ale vreunei infecii sau boli sunt influenate nemijlocit i de factori subiectivi, legai de vrsta, starea de sntate, gradul de imunitate sau sexul indivizilor gazd. Astfel, btrnii, copii i femeile au fost i vor fi ntotdeauna cele mai expuse categorii de populaie, necesitnd msuri suplimentare de protecie att din partea celorlali membri ai comunitii, ct i din partea organismelor sanitare sau social politice. n plus, disparitile economice dintre diferitele tipuri de societi pot contribui substanial la localizarea sau, dimpotriv, la extinderea bolilor, tiut fiind faptul c populaiile din rile sau regiunile srace au un acces foarte limitat, sau nu au deloc, la serviciile medicale de baz. n mod categoric, problema extinderii spaiale a proceselor patologice nu putea s scape nici ateniei organizaiilor internaionale care ncearc prin deciziile politice pe care le adopt, s mpiedice, sau cel puin s limiteze la maxim, riscurile oricror forme de contaminare, mai ales a celor infecioase. n acest sens, legislaia sanitar internaional prevede unele msuri obligatorii de identificare, declarare i supraveghere a bolilor n vederea adoptrii celor mai eficiente mijloace de prevenire i combatere a rspndirii lor n colectivitile umane.

3. SANATATEA

Cuvantul sanatate ,care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia, apare frecvent in vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani se incheiau de obicei cu urarea : vale (fi sanatos).n mod tradiional, oamenii au definit sntatea n diferite moduri.O persoan de conducere cu structur atletic va spune c sntatea nseamn practicarea cu regularitate a unui complex de exerciii i asigurarea unor mese pregtite cu atenie pentru meninerea unei greuti normale i a unei condiii fizice bune.Un medic va considera sntatea ca fiind absena bolii.Un psiholog va argumenta c sntatea include capacitatea de soluionare a problemelor emoionale i a traumelor. Totui, majoritatea specialitilor privesc aceste definiii ct i altele referitoare la sntate ca fiind incomplete. n conformitate cu aceti specialiti, prevenia i tratamentul problemelor de sntate necesit o definiie apropiat conceptului de sntate. Nu exista o definitie unica, ci o pluralitate de definitii, pluralitate care tine de cunostintele acumulate, de dinamica si specificul valorilor culturale si pentru ca sanatatea are un caracter procesual, evolutiv. De aici rezulta si tentativa de a defini sanatatea multicriterial si de a fi masurata in functie de niste criterii de referinta. In lista foarte larga a definitiilor sanatatii se folosesc mai multe criterii pentru definirea sanatatii, fiecare scoala adoptind unul, doua sau toate cele trei criterii utilizate cel mai frecvent. Criteriile utilizate pentru definirea sanatatii:-bunastarea functionala,-capacitatea organismului de a se adapta la conditiile variate de viata si munca,-conditia umana care il face pe individ creativ (criteriul utilizat frecvent de francezi)

Cteva definiii ale sntii au fost enunate astfel: 1. Sntatea este tcerea organelor; 2. Sntatea const n lipsa bolilor; 3. Sntatea este o stare de perfect bunstare fizic, mental i social, i nu numai lipsa bolilor; 4. Sntatea este nivelul de eficacitate funcional i/sau metabolic a unui organism, att la nivel micro (celular), ct i la nivel macro (social); 5. Sntatea este un echilibru dinamic n continu micare de la o stare de sntate la o alta de boal, aceste oscilaii depinznd de numeroi factori sau variabile biologice, psihologice i/sau sociale, n interaciune intim i continu; 6. Sntatea const n capacitatea de a reaciona la factori adveri de orice tip, fr a compromite sistemul de via; 7. Sntatea este un proces, este capacitate i dispoziie de a tri n form autonom, solidar i cu capacitate pentru veselie i bucurie; 8. Sub profilul mintal, se afirm c sntatea este capacitatea de a iubi, de a se bucura i de a tolera. 9. Intr-o frumoasa exprimare, un mare endocrinolog (N. Pende) descoperea urmatoarele 4 armonii in organismul sanatos : sanatatea este armonia functiunilor, asa cum frumusetea este armonia formelor corpului, asa cum adevarata bunatate este armonia sentimentelor etice si adevarata intelepciune este armonia intelectului. Definiia sntii dat de Papa Ioan Paul al II-lea Papa Ioan Paul al II-lea afirm c sntatea este: "Tinderea spre armonia fizic, psihic, social i spiritual, i nu numai lipsa bolilor, care l capaciteaz pe om s ndeplineasc misiunea pe care Dumnezeu i-a ncredinat-o n viaa sa". Definitia sanatatii individuale din constitutia O.M.S.(1967): "stare de bine completa din punct de vedere fizic, mental si social si nu numai absenta bolii sau infirmitatii" este cea mai frecvent utilizata. Factorii etiologici ai snttiiAcestia sunt:1. factori interni care pot avea o influent decisiv in producerea anumitor afectiuni. cunoscute sub denumirea de boli genetice sau ereditare (hemoglobinopatii ereditare; DZ) Factorii interni cuprind factorii genetici, constitutionali, care determina afectiunile genetice. Indiferent de originea si felul lor, factorii mediului pot fi impartiti in doua clase si anume: factorii sanogeni si factorii patogeni . Factorii sanogeni sunt cei care au o actiune benefica asupra organismului , care duc la alterarea starii sanatatii.1. factori externi care actioneaz asupra organismului.Factori externi sau factori ecologicisti pot fi grupati in factori fizici, ca temperatura, umiditatea aerului etc. , factori chimici, sintetizate de om ; factori biologici bacteriile, virusurile, hemitii etc; factori sociali - sunt rezultatul actiunii omului asupra mediului sau al interrelatiilor dintre oameni.Cunoasterea factorilor sanogeni are importanta deosebita in mentinerea si ameliorarea sanatatii, iar cunoasterea factorilor ofera posibilitatea de ai inlatura sau de a le limita actiunea asupra organismului. Prezenta factorilor patogeni si influenta lor asupra organislui nu intotdeauna conduc la aparitia patologiei in momentul actiunii. Deseori afectiunea se manifesta dupa o perioda indelungata de actiune a lor. Profesorul S. Manescu considera ca factorii patogeni respectivi formeaza ceea ce denumim astazi factori de risc sau factori capabili de a produce imbolnavirea.Dupa gradul de influenta asupra organismului, factorii de risc au fost clasificati in urmatoarele grupe: 1. Modul de viata nesanatos :1. supraalimentatia1. fumatul1. folosirea drogurilor1. alcoolizarea1. abuzul de medicamente1. modul de viata sedentar1. Factorii biologici:1. factorii ereditari1. predispunerea personala1. Mediul ambiant nefavorabil:1. conditiile climaterice nefavorabile1. poluarea intensa a aerului1. schimbari bruste ale conditiilor climaterice1. expunerea excesiva la razele solare.1. Factorii de risc legati de asistenta sociala:- incompetenta profesionala- asistenta medicala tarzie.Cunoasterea si determinarea factorilor de risc constituie, poate, cea mai valoroasa contributie pentru mentinerea si promovarea sanatatii. Influenta factorilor de mediu asupra organismului uman poate fi diversa si depinde de gradul de nocivitate si de durata de actiune a lor. Factorul nociv al mediului extern este acela care se afla intr-o cantitate improprie mediului dat, actionand in timp scurt duce la o intoxicatie acuta, iar actiunea indelungata a unor doze relativ mici de substanta toxica provoaca o ontoxicatie cronica.Actiunea mediului extern asupra organismului este exercitata in diferite forme: substanta, energie, biote etc. Mediul extern este un sistem de obiecte si fenomene naturale si antropogene care inconjoara permanent omul .( Gh.I.Rumeantev si coaut ). .Calitatea mediului ambiant Mediul inconjurtor descrie cel mai bine gradul de civilizaie al societii n care trim. Prin urmare, a face un bine naturii, nseamn a face un bine societii i indivizilor ei. Mediul ambiant reprezint totalitatea factorilor fizici, chimici, meteorologici, biologici dintr-un loc dat, cu care un organism vine n contact . Aceti factori sunt : temperatura, umiditatea, solul, apa, magnetismul terestru, peisajul, alte organisme. ntre fiecare organism i mediu exist influene reciproce complexe. Mediul influeneaz organismele, dar i acestea ( inclusiv omul ) modific mediul. Adaptarea organismelor la mediu este limitat. ntre comunitile ecologice ale unui biom se stabilesc relaii de echilibru ecologic. Acest echilibru poate fi modificat sub aciunea unor factori perturbatori, ce pot fi naturali sau artificiali. Factorii naturali sunt fie de natur fiziografic , fie biotic i antreneaz evoluia comunitilor ecologice, cu formarea unor "comuniti succesive" ( aa numitele sere) , care conduc de obicei la o comunitate major de climax. Cnd n evoluia ecosistemelor intervine omul, evoluia se produce prin subsere sau sere secundare, iar comunitatea major la care se ajunge este una de disclimax. Intervenia omului are loc, de regul, prin modificarea factorilor locali, n special a calitii aerului, apei i solului. Ecosistemele acvatice funcioneaz mult mai rapid dect cele din sol , organismele mici au metabolismele mult mai intense dect cele mari. Trebuie subliniat faptul c n natur nu exist deeuri, toate substanele sintetizate de un organism fiind consumate de alte organisme. Cunoaterea calitii mediului implic cunoaterea i analiza unui numr foarte mare de aspecte : iniial se aprecia prin potenialul natural al mediului debutat pe zone geografice. Argumente1. Sanatatea mediului ambiant: cheia preventiei din afectiunile actuale, determinate direct de factori de mediu. 1. 13.000.000-de decese au loc anual din cauza unor modificari evitabile ale factorilor de mediu 1. Evitarea expunerii la elemente nocive din mediu 4 000 000 de vieti de copii salvate anual , indeosebi in tarile in curs de dezvoltare.Factor de risc1. Un aspect care tine de :0. comportament sau stilul de viata;0. expunerea la un factor de mediu; 0. o caracteristica ereditara sau innascuta. si care, pe baza unor evidente epidemiologice, este asociat cu o patologie a carei preventie este foarte importanta. 1. Cai de actiune ale mediului:0. expunere la factori de risc0. fizici0. chimici0. biologici0. modificarea comportamentului ca raspuns la acesti factori. Influena factorilor i condiiilor de mediu ambiant asupra sntii omului ar putea fi ilustrat schematic conform figurei 1.

Temperatura, umiditatea, micarea aerului, presiunea atmosferic, radiaiile, zgomotul, vibraiile, etc., sunt factorii fizici care au o influen energetic (caloric, electromagnetic, acustic, gravitaional .a.) asupra organismului. Muli dintre factorii enumerai prezint o necesitate vital pentru organism, de exemplu, o anumit temperatur a aerului, presiune atmosferic sau radiaie solar. ns tot aceti factori pot avea i o influen nociv. Temperatura aerului, de exemplu, poate provoca o supranclzire a organismului pn la oc termic, zgomotul excesiv poate leza aparatul vestibular i provoac surditatea, iar razele ultraviolete cancerul pielii etc.Factorii chimici sunt elementele chimice i compuii aerului, apei, solului, alimentelor existente n natur sau a substanelor sintetizate de ctre om. Multe elemente chimice i compuii lor sunt necesare pentru activitatea normal a organismului. Dar, n unele cazuri, tot ele pot fi cauza bolilor: de exemplu, carena de iod n produsele alimentare poate cauza dereglarea funciei glandei teroide i apariia guei endemice; insuficiena de oxigen n aer provoac hipoxemia; prezena substanelor toxice n concentraiile sporite n aerul ncperilor de producie ca oxidul de carbon, clorul etc. poate cauza intoxicaii.Factorii biologici, cum sunt microorganismele patogene, viruii, helmenii etc., ptrunznd n organism prin cile respiratorii, aparatul digestiv, prin piele, pot cauza boli contaginoase bacteriene, micoze, helmintoze, viroze. Unii ageni infectnd produselealimentare, pot provoca intoxicaii alimentare i alte boli.Omul, aflndu-se n mediul social, este supus aciunii factorilor sociali (psihogeni sau informativi, adic excitanilor sistemului al doilea de semnalizare).Cuvntul rostit, scris, interrelaiile din societate pot provoca diferite stri psihologice (bucurii, grij, suprare) acestea influennd prin intermediul sistemului cardio-vascular, funciile integral fiziologiceale ale organismului , ceea ce poate s provoace dereglri ale sistemului nervos central, infarctul miocardului, hipertonia, diabetul, ulcerul gastric i duodenal etc.Astfel, asupra omului influeneaz att factorii naturali, ct i cei sociali relaiile de producie, condiiile de trai, de alimentaie .a., acetia fiind primordiali, determinnd sntatea i morbiditatea n societate.n unele cazuri aciunea factorilor de mediu poate s se exercite nu asupra populaiei expuse ci asupra descendenilor acesteia, fie asupra informaiei genetice cu producerea de mutaii ereditar transmisibile, fie numai asupra procesului de concepie cudeterminarea de malformaii congenitale.Cea mai evident aciune a factorilor de mediu asupra organismului uman este cea exercitat prin intemediul polurii.

CLASIFICAREA FACTORILOR ECOLOGICI

Dup natura lorfizicitemperatura, umiditatea, radiaiile

chimicisubstane chimice O2, substanele naturale sau sintetizate de om

biologicibacterii, virusuri, parazii, fungi

socialirezult din interrelaiile dintre oameni

Dup proveniennaturaliapa, aerul, solul

artificialimbrcmintea, locuina, alimentaia

Dup influena asupra strii de sntatesanogeniau aciune favorabil asupra meninerii i ntririi sntii

patogeniduc la producerea de boli, la alterarea strii de sntate

CONSECINELE ASUPRA ORGANISMULUI PRIN ACIUNEA UNOR FACTORI PATOGENI

Factorul ecologicConsecinele aciuniiMsuri

Aerul- scderea concentraiei de O2hipoxie, tulburri senzoriale, motorii, convulsii, moarteaerisirea ncperilor

- prezena CO n aerul inspirathipoxie, crize anginoase, cefalee, dispnee, pierderea cunotinei, moarteverificarea instalaiilor de nclzire din locuine, coli, spitale, instituii

Umiditatea- crescutscderea evaporrii apei prin piele

- crescut, asociat cu creterea temperaturiisenzaie de disconfort prin expunere prelungit, poate aprea ocul termicfolosirea instalaiilor de condiionare a aerului, pentru a reduce umiditatea

Temperatura- crescut insolaie, arsurievitarea expunerii prelungite la soare

- sczuthipotermie, degeraturi, risc crescut pentru copii i persoanele vrstnicenclzirea optim a locuinelor, locurilor de munc, spitalelor

Luminozitatea- diminuatfactor de risc pentru cderi, n cazul persoanelor vrstniceasigurarea iluminatului public, al locuinelor

Zgomotul- creterea intensitii i a timpului de aciunetulburri ale auzului, oboseal, insomnie, H.T.A.de ordin urbanistic; de ordin educativ

Alimentaia- reducerea proteinelor, lipidelor, glucidelor- poluat chimic- contaminat cu germeni patologicinu asigur nevoile nutritive ale organismului - avitaminoze, hipoproteinemie,intoxicaii acute sau cronice, tulburri gastrointestinale, boli infecioaseverificarea calitii alimentelor, pstrarea n condiii igienice, n frigidere, congelatoare splarea fructelor, zarzavaturilor, prelucrarea igienic a alimentelor

Apa- lips iod- lips fluor- poluare chimic- contaminare cu germeni microbienigua endemic, carii dentare, intoxicaii acute, cronice, epidemii hidriceasigurarea condiiilor de potabiiitate a apei, fierberea ei

Locuina- praf- igrasie- aglomerri- improvizaii n instalaii- suprafa redusmanifestri alergice, boli reumatismale, accidente, cderi, electrocutare, arsuri, risc crescut pentru vrstnici, copii lipsa confortului socialasigurarea condiiilor igienice i de confort din construcia locuinei

Factorii biologici- bacterie- virusuri- parazii- fungiboli infecto-contagioase sau parazitare, cu poarta de intrare respiratorie, digestiv, cutanatventilaie, curenie, ndeprtarea reziduurilor, dezinfecie, deratizare, sterilizare

Indicatori demografici

Sanatatea populatiei si a unor colective mari este determinate de un complex de indicatori demografici: natalitatea, mortalitatea, sportul populatiei, morbiditatea, raportate la o anumita perioda de timp, la un anumit teritoriu si la un numar concret de populatiei.Natalitatea este numarul de nasteri la o mie de locuitori.Mortalitatea generala reprezinta numarul de decese la o mie de locuitori.Sporul populatiei este diferenta dintre natalitate si mortlitate generala la o mie de locuitori..Mortalitatea infantila numarul de decese ale copiilor sun un an raportat la o mie de nascuti vii.Morbilitatea generala cazurile noi de boala la o mie de locuitori.Morbilitate cu incapacitate temporala de munca raportul cazurilor noi de imbolnavire insotite de incapacitatea temporala de munca la o suta de salariati.Sanatatea este rezultatul actiunii dintre om si mediu, interactiunea factorilor de mediu, care pot duce la i adaptare dintre om si mediul inconjurator. Profesorul dr. Segiu Manescu considera ca sanatatea, ca si boala, recunoaste o serie de factori care o determina, factori care pot fi denumiti factori etiologi ai sanatatii, adica se poate vorbi de o etiologie a sanatatii, asa cum vorbim de o etiologie a bolilor. Factorii care actioneaza asupra organismului pot fi externi si interni.

1