Lidocaine*

Denumirea comerciala: Xilina, solutie injectabila

DCI: LIdocainum

FORMA FARMACEUTICA- Soluie injectabil

COMPOZITIE: 1 fiol conine: clorhidrat de lidocain 80 mg

ap pentru preparate injectabile pn la 2 ml.

INDICATII: Anestezie local i regional: - de contact (de suprafa)

- anestezia trunchiurilor nervoase

- rahianestezie

CONTRAINDICATII : Hipersensibilitate cunoscut la lidocain sau la alte

anestezice de tip amidic; insuficien hepatic i renal; miastenie; oc hipovolemic;

insuficien cardiac; hipotensiune arterial; blocuri cardiace; bradicardie;

antecedente de hipertermie malign.

PRECAUTII

Se recomand ca injectarea s fie fcut lent, cu aspiraie frecvent, pentru a se evita

injectarea intravascular rapid accidental, care poate fi urmat de reacii toxice.

Se vor reduce dozele de Xilin la copii, vrstnici, pacieni debilitai cu afeciuni

cardiace, hepatice sau cu antecedente convulsive.

Administrarea de Xilin n cursul tratamentului digitalic impune mult pruden, din

cauza riscului de bradicardie i tulburri de conducere atrioventricular.

La pacienii tratai cu propranolol, se vor evita dozele mari de Xilin, deoarece

metabolizarea hepatic a acesteia poate fi redus, riscul toxicitatii fiind mai mare.

Trebuie administrat doza cea mai redus care poate determina efectul dorit.

INTERACTIUNI CU ALTE PRODUSE MEDICAMENTOASE SAU CU ALTE

SUBSTANTE

Toxicitatea Xilinei este crescut de cimetidin i propranolol. Fenitoina i fenobarbitalul

determin utilizarea unor doze mai mari de Xilin. Incompatibil n soluie de bicarbonat

de sodiu, soluii alcaline, amfotericin, trometamol.

ATENTIONARI SPECIALE

Sarcina i alptarea . Xilina traverseaz bariera placentar, dar pn n prezent nu exist

date care sa evidentieze afectarea imediat sau tardiv a ftului.

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE . Se administreaz injectabil.

Anestezie

- Anestezia de suprafa: Soluie 4%, 40-300 mg (1-7,5 ml) - nainte de bronhoscopie,

bronhografie, laringoscopie, esofagoscopie, intubaie endotraheal, biopsie la nivelul

mucoasei orale sau faringiene;

- Anestezie troncular: retrobulbar: soluie 4%, 120-200 mg (3-5 ml);

- Rahianestezie: soluie 4%, 60-100 mg (1,5-2,5 ml).

REACTII ADVERSE

Reaciile adverse sistemice sunt rare n condiiile administrrii dozelor uzuale i dac

tehnicile de anestezie sunt executate corect. Au fost semnalate n special persistena

anesteziei, somnolen i ameeli. Reaciile alergice sunt rare. Doar exceptional, Xilina

poate cauza hipertermie malign.

SUPRADOZARE

Dozajul excesiv sau injectarea intravenoas accidental rapid, determin concentraii

plasmatice nalte, responsabile de efecte toxice neurologice i cardiovasculare. Acidoza i

hipoxia pacientului pot crete riscul i severitatea reaciilor adverse toxice.

Reactiile SNC: ameeal, tulburri de vedere, tremor, convulsii urmate de pierderea

contienei i, posibil, stop respirator.

Reaciile cardiovasculare: hipotensiune sever, bradicardie, aritmii ventriculare i stop

cardiac.

Se recomand ca n momentul apariiei semnelor de supradozare, administrarea Xilinei s

fie ntrerupt.

PASTRARE

A se pstra la temperaturi de 15-25C n ambalajul secundar.

A nu se lsa la ndemna copiilor.

A nu se utiliza dup data expirrii inscris pe ambalaj.

Acetylsalicylic acid*

ACID ACETILSALICILIC 500 mg, comprimate

Compoziie Un comprimat conine acid acetilsalicilic 500 mg i excipieni: celuloz

microcristalin, amidon

Indicaii terapeutice

-Ca analgezic i antipiretic: combaterea durerilor de intensitate slab sau moderat, n

cefalee, mialgii, dureri reumatice articulare i periarticulare, nevralgii, dureri dentare,

dismenoree; combaterea febrei.

-Ca antiinflamator: combaterea fenomenelor inflamatorii n reumatismul poliarticular

acut; atenuarea inflamaiei articulare n poliartrita reumatoid.

-Profilaxia arsurilor solare.

Contraindicaii

-hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la

oricare dintre excipieni;

-ulcer gastric sau duodenal activ;

-diatez hemoragic;

-antecedente de astm bronic indus de administrarea salicilailor sau a substanelor cu

aciune similar-ultimul trimestru de sarcin.

Precauii: Este necesar pruden n caz de intervenii chirurgicale, din cauza riscului

crescut de hemoragii.

Interaciuni

Asocierea urmtoarelor medicamente cu acidul acetilsalicilc impune pruden sau este

contraindicat:

-alte antiinflamatoare nesteroidiene - risc de ulceraii i hemoragii digestive;

-glucocorticoizi - risc de ulceraii i hemoragii digestive;

-anticoagulante orale, heparine, ticlopidin i alte antiagregante plachetare, streptokinaz

i alte trombolitice, pentoxifilin; deoarece crete riscul hemoragic este necesar pruden

i controlul parametrilor de coagulare i a timpului de sngerare;

-metotrexat; asocierea este contraindicat absolut sau relativ (pentru dozele de metotrexat

15 mg/sptmn, respectiv < 15 mg/sptmn), deoarece toxicitatea hematologic a

metotrexatului este favorizat (prin mecanism farmacocinetic);

-inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei - risc de insuficien renal acut;

-interferon alfa; acidul acetilsalicilic poate inhiba aciunea interferonului;

-diuretice - acidul acetilsalicilic poate s scad eficacitatea diureticelor;

-uricozurice (de exemplu probenecid), datorit scderii efectului uricozuric (

-antidiabetice orale; crete efectul antidiabeticelor orale; sunt necesare informarea

pacientului i controlul mai frecvent al glicemiei.

Doze i mod de administrare

Comprimatele se nghit ntregi, cu o cantitate suficient de ap, sau se pot dizolva ntr-o

jumtate de pahar cu ap.

Administarea se face de preferin dup mese.

-Aduli: Pentru efectul analgezic i antipiretic se administreaz 500 mg acid acetilsalicilic

(un comprimat Acid acetilsalicilic 500 mg) repetnd n funcie de necesiti la intervale de

4 ore.

-Pentru efectul antiinflamator se administreaz 3 - 6 g acid acetilsalicilic (6 12

comprimate Acid acetilsalicilic 500 mg) pe zi, n administrare fracionat, la intervale de 6

ore.

-Copii cu vrsta ntre 5 i 12 ani : Administrarea pentru efectele analgezice i antipiretice

din cadrul afeciunilor virale se face la indicaia medicului i sub stricta lui supraveghere.

-Copii cu vrsta peste 12 ani: Pentru efectul analgezic i antipiretic se administreaz cte

250 mg acid acetilsalicilic (1/2 comprimat Acid acetilsalicil 500 mg), repetnd n funcie

de necesiti la intervale de 4 - 8 ore.

-Pentru efectul antiinflamator n reumatismul poliarticular acut se administreaz 85 - 100

mg acid acetilsalicilic/kg i zi (fr a depi 5 g pe zi), fracionat, la intervale de 4 - 6 ore,

timp de 20 - 30 zile; n continuare se administreaz 2/3 din doza de atac 10 - 20 zile, apoi

1/2 1/3 alte 30 - 40 zile.

Reacii adverse

Dozele mici de acid acetilsalicilic sunt, de regul, bine suportate.

Au fost semnalate sngerri diverse - hematemez, melen, hemoragii digestive oculte

(eventual cu anemie feripriv), epistaxis, gingivoragii, purpur. Riscul hemoragic

chirurgical este crescut.

Favorizarea hemoragiilor se menine timp de 4-8 zile dup oprirea administrrii acidului

acetilsalicilic.

Fenomenele de iritaie gastric (dureri abdominale, pirozis, grea, vrsturi) sunt rare

dac tratamentul se face corect. Au fost raportate cazuri de activare a ulcerului gastro-

duodenal.

Sunt posibile reacii alergice, manifestate n special prin urticarie, edeme, rareori astm

bronic sau reacii anafilactice. Au fost semnalate reacii de tip anafilactoid la pacieni

idiosincrazici.

Au fost semnalate complicaii infecioase, inclusiv sindrom Reye (encefalopatie i

afectare hepatic), la copiii tratai cu acid acetilsalicilic n scop analgezic i antipiretic.

Supradozaj

Semnele i simptomele pot varia n funcie de gravitatea supradozajului:

-moderat - tulburri de auz (tinitus, hipoacuzie), cefalee, vertij, grea, care se pot remite

prin scderea dozei;

-grav - febr, hiperventilaie, cetoacidoz, alcaloz respiratorie, acidoz metabolic, com,

colaps, insuficien respiratorie, hipoglicemie marcat.

Pstrare

A nu se utiliza dup data de expirare nscris pe ambalaj. A se pstra la temperaturi sub

25C, n ambalajul original. A nu se lsa la ndemna i vederea copiilor.

Paracetamol*

Substanta activa: paracetamolum

Compozitie: Comprimate continand 0,5 g paracetamol.

Actiune farmacoterapeutica: Paracetamolul este o substanta cu actiune analgezic a

asemanatoare cu a fenacetinei si cu un efect antipiretic apropiat de cel al salicilatilor

si intrucatva superior efectului antitermic al fenacetinei. Paracetamolul actioneaza

asupra centrilor termoregulatori din sistemul nervos central, determinand o

pierdere mai accentuata de caldura prin vasodilatatie cutanata. Intensitatea

efectului antipiretic este aproximativ egala cu a acidului acetilsalicilic, durata celui

dintai fiind ceva mai mica (3-4 ore). Efectul analgezic are de asemenea, un mecanism

central, fiind influentate durerile de intensitate medie (durerile intense sau

determinate de stari spastice ale musculaturii netede nu suntinfluentate).

Paracetamolul nu are actiune antiinflamatoare, antireumatica. In doze terapeutice

nu influenteaza respiratia, nici starea functionala a inimii. Paracetamolul se

resoarbe complet din tubul digestiv, difuzeaza rapid si relativ uniform in toate

umorile organismului. Nivelurile sanguine maxime se inregistreaza dupa 1/2-1 ora.

Paracetamolul este metabolizat in ficat, derivatii sai fiind eliminati prin urina.

Indicatii:

Combaterea simptomatica a febrei (peste 38 grade Celsius) de cauza infectioasa.

Combaterea simptomatica a durerilor medii (cefalee, nevralgii dentare, sciatice etc.),

artralgii nereumatismale, dismenoree, dureri dupa unele interventii chirurgicale,

entorse, fracturi, luxatii. In cadrul indicatiilor de mai sus beneficiaza de preparat in

special persoanele cu intoleranta digestiva la salicilati sau cu sensibilitate la derivati

pirazolonici.

Contraindicatii

Durerile intense, in special cele de origine viscerala, durerile reumatice.

Reactii adverse

Rareori se pot inregistra, mai ales dupa administrarea indelungata a unor doze mari

- eruptii cutanate sau usoara anemie si foarte rar aparitia methemoglobinemiei.

Tratamentele prelungite cu doze mari pot da obisnuinta cu fenomene

de abstinenta la intreruperea brusca a administrarii.

Posologie si mod de administrare

-Adulti si copii peste 12 ani: 3-4 comprimate pe zi. Nu se va depasi doza zilnica de 2,5

g (5 comprimate). Copii intre 7 si 12 ani: cate 0,250 g (1/2 comprimat) la 6 ore.

- La copii intre 3 si 7 ani este preferabil sa se utilizeze supozitoarele de paracetamol

(1-3 pe zi). Se recomanda ca durata tratamentului sa nu depaseasca 10 zile.

Conditii de pastrare:

-La adapost de caldura si umiditate.

-A nu se lasa la indemana copiilor.

Ibuprofene*

Substanta activa: ibuprofenum

Compozitie : 1 comprimat contine: Ibuprofen 200 mg. Excipienti q.s.

Actiune terapeutica

Ibuprofen este un derivat al acidului fenilacetic si ca atare actioneaza ca

antiinflamator, analgezic si antipiretic cu eficacitate asemanatoare acidului

acetilsalicilic.

Indicatii

Artropatii inflamatorii cronice (artrita reumatoida, spondilartrita

anchilozanta, artrita psoriazica); stari inflamatorii severe in ORL, stomatologie,

patologia respiratorie, in ginecologie, in oncologie, dureri dentare, dismenoree.

Contraindicatii

Bolnavilor cu ulcer digestiv activ sau cu antecedente de ulcer digestiv sau alte boli ale

aparatului digestiv, antecedente de hemoragii digestive acutizate. La astmatici si la cei

cu teren alergic la derivatii acidului fenilacetic. Nu este indicat in timpul sarcinii si la

copii, la pacientii carora li se administreaza alte medicamente antiinflamatoare

nesteroidiene sau aspirina; la pacientii cu boli hematologice sau insuficienta hepatica

sau renala grava; la gravide in primele 3 luni si ultimele 3 luni de sarcina.

Reactii adverse

Digestive: inapetenta, greata, dureri epigastrice, diaree, varsaturi, crampe intestinale,

flatulenta; Nervoase: cefalee, hiperexcitabilitate; Cutanate: rash, prurit; Acustice:

vertij; Metabolice: retentie hidrosalina reversibila.

Interactiuni medicamentoase

Risc crescut de hemoragii cand se asociaza cu anticoagulantecumarinice si de reactii

hipoglicemice cand se asociaza cu sulfamide antidiabetice. Nu se administreaza

simultan cu probenecid. Scade actiunea diuretica a spironolactonei.

Mod de administrare

-La adulti: 2 comprimate (400 mg) de 3-4 ori pe zi (dupa mese) cel mult 6 zile, apoi

intretinere cu un comprimat de 3-4 ori pe zi. La copii: 20 mg/kg corp/zi, fractionat.

-In artrita reumatoida juvenila; pana la 40 mg/kg corp/zi, fara a depasi 500 mg la copii

sub 30 kg.

Forma de prezentare

Flacon cu 24 comprimate a 200 mg ibuprofen.

Naproxene

Substanta activa: naproxenum

Compozitie : Comprimate cu 250 mg si 500 mg de +/-2-/6-methoxy-2-naphthyl)

propionic acid

Actiune terapeutica

Medicamentul are o actiune antiinflamatoare, antipiretica si analgezica. Se absoarbe rapid

si complet la nivelul tubului digestiv ajungand la concentratia optima in sange dupa 1-4

ore de la administrare. Timpul de injumatatire este de 12-15 ore. Naproxenul este legat in

cea mai mare parte de proteinele plasmatice, traverseaza placenta si ajunge in laptele

mamei. Aproape 90% se elimina prin urina, 70% se elimina sub forma neschimbata si

restul ca metabolit demetilat, liber sau conjugat cu acidul sulfuric sau flucuronic.

Indicatii

Osteoartrite, guta artritica, artrite reumatoide, spondilite

anchilozante,reumatism articular acut si alte forme de boli reumatism ale, articular e si

musculare. Traumatisme in sistemul osteoarticular , sciatica, nevralgii, polineurite,

tromboflebite, cefalee, infectii respiratorii acut e si alte stari inflamatorii si febrile,

dismenoree, iminenta de nastereprematura.

Interactiuni

Asocierea Naproxenului cu acid acetylsalicylic creste riscul reactiilor adverse.

Contraindicatii

Sarcina si perioada de alaptare, ulcer gastric si duodenal (contraindicatie relativa),

predispozitii hemoragice, hipersensibilitate lamedicament (mai rar). Preparatul nu se

administreaza copiilor sub varsta de 5 ani. In cazul cirozelor medicament ul trebuie

administrat cu precautiune.

Efecte adverse

Tulburarile gastrointestinale sunt mai rare si de o intensitate mai mica dupa administrarea

Naproxenului decat dupa tratamentele cu salicilatisau alte antiinflamatorii nesteroidiene

puternice. Spre deosebire de majoritatea antiinflamatoarelor nesteroidiene sau similare

cu salicilati i, Naproxenul nu contine nici un atom de nitrogen in compozitia sa, ceea ce

reduce posibilitatea aparitiei efectelor secundare alergice, simptomelor sistemului nervos

central si complicatiilor hemopoietice.

Mod de administrare

In bolile reumatice, adultilor li se administreaza 500 mg in timpul meselor, o data sau de

doua ori pe zi, la interval de 12 ore. In forme grave, cronice doza se poate mari pana la

750 mg-1 g. In guta artritica doza zilnica este de 750 mg-1 g (doza initiala este de 750 mg

urmata de o alta de 250 mg la intervale de 8 ore pana cand aparea ameliorarea). In ciroze

dozele se reduc. Copiilor peste 5 ani, care au artrite reumatice li se administreaza doze de

10 mg/kg din greutatea corporala, zilnic, in doua prize la interval de 12 ore. Tratamentul

nu trebuie sa depaseasca 2 saptamani.

Interactiuni: Asocierea cu anticoagulante cumarinice, sulfamide si sulfoniluree implica

grija in dozarea acestora, din cauza riscului crescut de accidente

toxice. Atentie Naproxenul nu trebuie administrat pacientilor cu sangerari

gastrointestinale. Naproxenul mareste timpul de sangerare, lucru care trebuie luat in

consideratie, mai ales daca se administreaza simultan si anticoagulante .

Celecoxib

Denumire comuna international: CELECOXIBUM

Actiune terapeutica

Celebrex este un agent antiinflamator, care actioneaza prin inhibarea specifica a COX-2.

Blocarea transformarii acidului arahidonic in prostaglandine inflamatorii este utila

pentru ameliorarea durerilor si tumefactiei din boalaartrozica sau poliartrita reumatoida.

Celebrex nu afecteaza prostaglandinele de la nivel gastric, care au rol protector (cresc

vascularizatia locala, stimuleaza secretia de mucus).

Indicatii

Celebrex este folosit pentru ameliorarea durerilor si umflaturilor (tumefierilor) din boala

artrozica sau poliartrita reumatoida.

Contraindicatii

- Celebrex nu se foloseste in timpul sarcinii. Exista riscul afectarii sugarului

- reactii alergice la oricare dintre componentele Celebrex

- istoric de reactii alergice la medicamente din grupul sulfonamidelor

- istoric de astm bronsic, polipoza nazala, congestie nazala severa, reactii alergice

manifestate sub forma de eruptii cutanate, mancarimi, umflaturi sau respiratie suieratoare

(wheezing) dupa administrare de acid acetilsalicilic (aspirina) sau alt medicament

antireumatismal (ex.: ibuprofen) sau inhibitori de COX-2

- ulcer gastric sau duodenal, sangerari la nivelul tubului digestiv (stomac, intestin)

- boli inflamatorii intestinale (rectocolita ulcero-hemoragica sau boala crohn)

- insuficienta cardiaca sau boli grave ale ficatului sau rinichilor

- istoric de infarct miocardic acut (IMA), atac vascular cerebral (avc),atac ischemic

tranzitor (AIT), blocaj la nivelul vaselor inimii saucreierului sau operatie pentru

inlaturarea acestor blocaje (by-pass)

- femei care alapteaza

Reactii adverse

- apare o reactie alergica manifestata prin eruptii la nivelul pielii, umflaturi ale fetei,

respiratie suieratoare sau dificila

- apare icter (manifestat prin colorarea in galben a pielii sau a albului ochilor)

- apar vezicule la nivelul pielii sau pielea incepe sa se descuameze

- apar semne de sangerare la nivelul stomacului sau intestinului, manifestate prin scaune

de culoare neagra sau cu pete de sange sau prin varsaturi care contin sange

- ameteli, insomnie

- nas infundat, inflamarea sinusurilor nazale, dureri in gat, infectii respiratorii

- acumularea apei in organism, umflarea gleznelor sau picioarelor

- eruptii la nivelul pielii

Mod de administrare

-Doza de medicament este stabilita de medic pentru fiecare caz in parte.

-Doza uzuala in tratamentul bolii artrozice este de 1 capsula celebrex 100 mg de doua ori

pe zi. La nevoie, pot fi administrate maxim 2 capsule celebrex 100 mg de doua ori pe zi.

-Doza uzuala in tratamentul poliartritei reumatoide este, initial, de 2 capsule celebrex 100

mg o data pe zi, daca este necesar putand fi crescuta pana la maxim 2

capsule celebrex 100 mg de doua ori pe zi.

-Celebrex poate fi luat indiferent de orarul meselor.

-Varstnici peste 65 de ani: se incepe cu o doza de 200 mg (2 capsule celebrex 100 mg) pe

zi. La nevoie, pot fi administrate ulterior 400 mg pe zi (4 capsule celebrex 100 mg).

Nu luati mai mult de 4 capsule celebrex 100 mg in 24 de ore.

Morphine*

Substanta activa: morphynii hydrochloridum solutie

Compozitie

Fiole 1 ml continand clorhidrat de morfina 0,02 g.

Actiune farmacoterapeutica

Morfina este un sedativ puternic al durerilor, prin actiune directa centrala. Actiunea

depresiva asupra scoartei favorizeaza, intr-o oarecare masura, somnul. Prin acelasi

mecanism deprima respiratia si inhiba centrul tusei. Asupra tonusului sfincterelor, morfina

are in general proprietatea de a-l mari. Morfina administrata repetat, da obisnuinta.

Indicatii

Adulti: dureri neoplazice si tabetice; intoxicatie cu

Atropina; edempulmonar acut, infarct (cu prudenta). Copii: se foloseste la urgente in caz

de extrema necesitate.

Contraindicatii

Abdomen acut; insuficienta renala; staza bronsica, traumatisme cerebrale (pericol

de paralizie respiratorie).

Mod de administrare

La sugari nu se prescrie. Copii: 2-3 ani: se foloseste in mod cu totul exceptional; 3-6

ani: 1- 2 mg, 1-2 ori pe zi subcutan; 7-15 ani: 3-7 mg, 1-2 ori pe zi subcutan. Ca doza nu

se va depasi 0,01 g in 24 de ore, chiar la copii mari (10-15 ani). Adulti: 0,01-0,02 g pentru

o data, in injectii subcutanate.

Reactii adverse

Morfina poate determina greata, urmata de varsaturi, constipatie, uneori hipotensiune.

Copiii tolereaza, de obicei, rau morfina. La unii pot aparea manifestari de idiosincrazie,

chiar la dozele cele mai mici, care pot determina paralizia centrului respirator.

Forma de prezentare

Forma de prezentare: Cutii cu 100 fiole de 1 ml. Cutii cu 3 fiole de 1 ml. Se elibereaza

numai cu prescriptie medicala.

Conditii de pastrare

Conditii de pastrare: La adapost de lumina.

Tramadol

INDICATII TERAPEUTICE : Tratamentul durerilor acute sau cronice, de intensitate

medie pna la moderata cum sunt durerile post-operatorii, ginecologice, obstetricale,

neoplazice sau de alta cauza.

CONTRAINDICATII

-Hipersensibilitate la clorhidratul de tramadol sau la oricare dintre excipientii produsului.

Intoxicatie acuta sau supradozaj acut cu produse ce au actiune deprimanta la nivelul

sistemului nervos central (etanol, hipnotice, alte analgezice sau medicamente psihotrope).

-Tulburari ale starii de constienta de cauza necunoscuta.

-Sindrom de ntrerupere la opioide.

-Tratament concomitent sau recent (mai putin de 14 zile) cu medicamente inhibitoare ale

monoaminooxidazei (IMAO).

-Tratament concomitent cu opioide cu actiune tip agonist-antagonist.

-Insuficienta respiratorie severa.

-Insuficienta hepatica severa.

-Epilepsie refractara la tratament .

-Perioada de sarcina si alaptare .

-Copii sub 15 ani.

Precautii

Utilizarea prelungita, timp de mai multe luni, poate duce la aparitia dependentei. La

pacientii care sunt predispusi la aparitia dependentei, tratamentul trebuie efectuat sub

supraveghere medicala.

Tramadolul nu trebuie utilizat ca medicament de substitutie la pacientii cu dependenta la

opioide. Desi este un agonist opioid, tramadolul nu poate suprima siptomele sindromului

de ntrerupere.

Hipertensiunea intracraniana, traumatismele craniene si durerile abdominale impun

precautie la administrarea de tramadol, deoarece acesta poate masca simptome importante

pentru diagnostic si aprecierea evolutiei clinice.

Nu este recomandat consumul de etanol n timpul tratamentului.

INTERACTIUNI

Asocieri contraindicate:

- agonisti-antagonisti morfinici: scad efectul tramadolului prin blocarea competitiva a

receptorilor

- IMAO: risc de aparitie a unui sindrom serotoninergic manifestat prin diaree , tahicardie

,

transpiratii, confuzie, coma. Administrarea tramadolului poate fi facuta dupa un interval

de timp de cel putin 14 zile dupa ntreruperea administrarii IMAO.

Asocieri ce nu sunt recomandate:

- etanol: potenteaza efectul sedativ al analgezicului morfinic.

- carbamazepina si alti inductori enzimatici: cresc viteza de metabolizare, scaznd

concentratia

plasmatica, respectiv efectul analgezic al tramadolului.

Asocieri ce trebuie avute n vedere:

- alti derivati morfinici (inclusiv antitusive sau medicamente utilizate n tratamentul de

substitutie), benzodiazepine, barbiturice: potenteaza efectul de deprimare a functiei

respiratorii

- sedative, antihistaminice H1, anxiolitice, hipnotice, neuroleptice: cresc riscul deprimarii

sistemului nervos central

Sarcina si alaptarea : Tramadolul traverseaza placenta.

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE

Adulti si copii peste 12 ani: doza uzuala este de 100 mg tramadol (2 capsule K-Alma) de

2 ori pe zi, dimineata si seara. La nevoie doza poate fi crescuta, fara a depasi 400 mg

tramadol /zi. Capsulele se administreaza cu suficient lichid, indiferent de aportul

concomitent de alimente. Doza de tramadol trebuie individualizata in functie de

severitatea durerii si de raspunsul terapeutic. Se recomanda administrarea dozei minime

eficace

Codeine*

Indicaii terapeutice

Codeina se utilizeaz ca medicaie simptomatic n caz de:

-tuse iritativ neproductiv;

-dureri de intensitate moderat (obinuit n asociaie cu un analgezic antipiretic, de

exemplu paracetamol sau acid acetilsalicilic);

-cazuri selecionate de diaree.

Contraindicaii

-Hipersensibilitate la codein sau la oricare din excipienii produsului;

-Insuficien respiratorie sever; hipersecreie traheo-bronic; criz de astm bronic;

-Diaree acut toxiinfecioas, subocluzie sau ocluzie intestinal, intervenii chirurgicale

recente la nivelul cilor biliare (crete presiunea biliar).

-Stri comatoase;

-Sarcin i alptare

Precauii

Codeina nu se administreaz timp ndelungat din cauza riscului de dezvoltare a

dependenei.

Codeina figureaz pe lista substanelor dopante (este interzis la sportivi).

Datorit coninutului n lactoz, medicamentul este contraindicat la pacienii cu afeciuni

ereditare rare de intoleran la galactoz, sindrom de malabsorbie a glucozei i galactozei

sau deficit de lactaz (Lapp).

Interaciuni

Este contraindicat administrarea la pacienii aflai n tratament cu agoniti-antagoniti

morfinici (nalbufin, buprenorfin, pentazocin), datorit riscului declanrii sindromului

de abstinen.

Hipnoticele, sedativele, tranchilizantele, anestezicele generale, antihistaminicele sedative,

ali derivai morfinici acioneaz aditiv cu codeina privind efectul sedativ i deprimant

respirator.

Asocierea cu buturile alcoolice crete fenomenele de deprimare psihomotorie. Codeina

nu se asociaz cu inhibitori de monoaminooxidaz (IMAO) din cauza riscului toxic mare.

Asocierea codeinei cu medicamente antihipertensive crete riscul accidentelor

hipotensive.

Asocierea codeinei cu medicaia expectorant favorizeaz retenia secreiilor

traheobronice n arborele traheo-bronic.

Reactii adverse: Pot aparea fenomene de sedare, greturi, varsaturi, voma, constipatie .

La doze mari poate surveni deprimare respiratorie.

Doze, mod de administrare: Codeina se administreaza in doze cat mai mici, la adult 15

mg o data pentru a putea fi repetata la nevoie. Nu se repeta administrarea inainte de 4 ore.

Doze peste 50-60 mg pot accentua tusea. Adulti: 1 comprimat de trei ori pe zi. Copii intre

7-15 ani: 1-2 comprimate pe zi. Copii intre 3-6 ani: 1/2-1 comprimat pe zi. Durata

tratamentului este dependenta de gravitatea afectiunii tratate.

Supradozare: Supradozarile accidentale pot duce la depresiune respiratorie, hipotensiune,

coma si colaps. Se recomanda asistenta medicala specializata.

G Penicillin*

Substanta activa: benzylpenicillinum kalicum -flacon

Prezentare farmaceutica

flacoane continand: benzilpenicilina potasica 400 000 u.i., 1 000 000 u.i. sau 5 000 000

u.i. sub forma de pulbere pentru prepararea de solutieinjectabila.

Actiune terapeutica

Antibiotic bactericid fata de cocii grampozitivi si gramnegativi, unii bacili grampozitivi,

spirochete si actinomicete. Sunt indeosebi sensibili streptococii, pneumococii, gonococii,

meningococii, germenii gangrenei gazoase, bacilul carbunos, actinomicetele, spirochetele;

majoritatea tulpinilor de stafilococ au devenit rezistente (stafilococ i penicilinazo-

secretori). Efectul antibacterian este rapid si de durata relativ scurta. Realizeaza

concentratii plasmatice mari (comparativ cu Penicilina V si cu Moldamin).

Indicatii

Infecti cu germeni sensibili: pneumonie, empiem, meningita cu

pneumococ, endocardita cu streptococ viridans (in asociatie cu streptomicina sau

gentamicina), meningococemie, meningita cu meningococ, infectii severe cu

anaerobi, sifilis (neurosifilis , sifiliscardiovascular, sifilis congenital la nou-nascuti),

actinomicoza, antrax,gangrena gazoasa, tetanos, infectii cu Listeria; sterilizarea

purtatorilor de bacili difterici; profilactic, la bolnavii cu valvulopatii care sufera interventii

dentare (se asociaza cu streptomicina) si cu ocazia interventiilor pe intestin sau tractul

genito-urinar (se asociaza cu streptomicina, kanamicina sau gentamicina). Se prefera

penicilinei G sodice in caz de retentie hidrosalina.

Mod de administrare

In injectii intramusculare, in injectii intravenoase sau in perfuzii intravenoase, obisnuit 1

200 000-6 000 000 u./zi la adulti si 400 000-1 200 000 u./zi la copii, fractionat, la 4-8 ore

interval; in infectiile grave, injectii sau perfuzii intravenoase cu 10-50 milioane u.i./zi.

Reactii adverse

Reactii alergice: urticarie (relativ frecvent), edem angioneurotic, febra, inflamatii

articulare (rar), dermatita exfoliativa, soc anafilactic (foarte rar) - atentie! sunt posibile

accidente anafilactice acute letale, suprainfectii cu Proteus, Pseudomonas, Candida;

convulsii (la doze mari, intravenos), anemie hemolitica, leucopenie, trombocitopenie,

nefropatii (la dozele mari, rareori); reactie Herxheimer, uneori, la

prima injectie de penicilina in sifilis; durere la locul injectie i intramusculare.

Contraindicatii

Alergie la penicilina - instituirea tratamentului cu Penicilina G sau alte peniciline (alergia

este incrucisata), pe orice cale si in orice doze, impune investigarea anamnestica ingrijita,

pentru decelarea eventualelor reactii alergice specifice in antecedente si evitarea

accidentelor de acest tip; prudenta la bolnavii cu diferite afectiuni alergice; folosirea in

aplicatii locale trebuie evitata (provoaca frecvent sensibilizare). Prudenta cand se

administreaza doze mari la bolnavii cuinsuficienta cardiaca (aport de potasiu). Poate

interfera cu determinarea urobilinogenului si a glucozei urinare.

Amoxicillin* (+ac. Clav )

Indicatii Terapeutice

bronsita acuta si acutizari ale bronsitei cronice;

pneumopatii acute (pneumonie bacteriana);

infectii ORL - otita medie acuta , angina, sinuzita;

infectii ale aparatului urinar - pielonefrita, cistita, uretrita;

infectii gonococice endocervicale si uretrale necomplicate (eventual in asociere cu

probenecid);

Contraindicatii

Hipersensibilitate la oricare dintre componentii produsului sau la alte antibiotice din grupa

penicilinelor; mononucleoza infectioasa (risc mare de reactii cutanate).

Precautii

Aparitia manifestarilor alergice impune oprirea tratamentului. La pacientii tratati cu

amoxicilina s-au observat extrem de rar reactii anafilactice acute. Cu toate ca aceste

reactii sunt mai frecvente in cazul formelor parenterale, ele pot sa apara si in cazul

formelor orale. Administrarea antibioticelor din grupa penicilinelor necesita efectuarea

unei anamneze atente.

In 5-10% din cazuri alergia la peniciline este incrucisata cu alergia la cefalosporine; la

pacientii cu alergie cunoscuta la cefalosporine se impune prudenta in cazul administrarii

antibioticelor din grupa penicilinelor. Ca si la alte peniciline cu spectru largit exista

posibilitatea producerii suprainfectiilor. in acest caz, trebuie luate masurile

corespunzatoare.

Interactiuni

Alopurinol - administrarea concomitenta creste concentratiile serice de amoxicilina si

poate creste incidenta rash-ului cutanat;

Metotrexat - este necesara scaderea dozei de metotrexat, amoxicilina fiind un factor de

risc pentru cresterea toxicitatii acestuia, datorita scaderii eliminarii lui renale;

Anticonceptionale orale - risc crescut de sarcina sau de modificari ale menstruatiei,

datorita reducerii circulatiei enterohepatice a metabolitilor estrogeni; se recomanda

suplimentar masuri anticonceptionalenehormonale;

Clorochina - poate sa scada absorbtia amoxicilinei;

Alte medicamente - datorita efectului asupra florei intestinale amoxicilina poate sa

afecteze absorbtia altor medicamente ;

Antibiotice bacteriostatice (de ex. cloramfenicol) - pot scadea efectul antibacterian al

amoxicilinei.

Doze si mod de administrare

Adulti si adolescenti: in general doza uzala este de 250-500 mg la intervale de 8 ore.

Pentru bolnavii care necesita profilaxia endocarditei bacteriene se administreaza 3 g cu o

ora inainte de o interventie stomatologica, apoi 1,5 g dupa 6 ore de la interventie.

In cazul infectiei cu Chlamydia la femeile gravide doza este de 500 mg la intervale de 8

ore, timp de 7-10 zile.

In gastrita si ulcer gastric sau duodenal provocate de Helicobacter pylori doza

recomandata este de 500 mg de 4 ori pe zi sau de 750 mg de 3 ori pe zi.

In boala Lyme se administreaza 250-500 mg de 3-4 ori pe zi, timp de 3-4 saptamani.

Durata tratamentului este determinata de raspunsul clinic.

In caz de esec este necesara reluarea tratamentului. Nu trebuie depasita doza zilnica

maxima de 4,5 g.

Copii cu greutatea corporala peste 20 kg: Obisnuit 25-50 mg/kg pe zi repartizata in 3 prize

egale la intervale de 8 ore. In functie de natura si gravitatea infectiei doza poate fi

crescuta. Durata tratamentului este in functie de raspunsul clinic

Efecte Adverse

manifestari alergice indeosebi urticarie, eozinofilie, edem Quincke, dispnee, exceptional

soc anafilactic;

eruptii cutanate maculopapulare de origine alergica sau nu;

stari patologice digestive: greata, varsaturi, diaree, candidoza;

rar, s-au raportat alte manifestari alergoimune: cresterea moderata si tranzitorie a

transaminazelor, nefrita interstitiala acuta; anemie,

leucopenie, trombocitopenie reversibile;

rareori, colita pseudomembranoasa.

AMOXICILINA SI CLAVULANAT DE POTASIU

Substanta activa: amoxicillinum-pulbere

Compozitie

5 ml suspensie preparata contin 125 mg amoxicilina ca trihidrat si 31,25 mg acid

clavulanic sub forma de sare de potasiu.

Actiune farmacoterapeutica

Produsul reprezinta un amestec de amoxicilina - o penicilina cu spectrubactericid larg si

clavulanat de potasiu - un inhibitor progresiv si ireversibil al enzimelor beta-lactamice.

Prezenta clavulanatului depotasiu protejeaza amoxicilina de distrugere si de pierderea

activitatii antibacteriene produsa de enzimele beta-lactamice produse de catre bacteriile

gramnegative si grampozitive. Spectrul amoxicilinei se largeste astfel, incluzand

organisme care in mod normal sunt rezistente datorita capacitatii lor de a produce beta-

lactamaza. Produsul este unbactericid pentru o gama larga de bacterii grampozitive si

gramnegative inclusiv organisme rezistente la penicilina , producatoare de beta-lactamaza,

aflate atat in mediul spitalelor cat si cel de practica generala. Grampozitivi: Aerobi:

Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis, Streptococcus pyogenes,

Streptococcus pneumoniae, Streptococcus viridans etc. Anaerobi: Clostridium species,

Peptococus species. Gramnegativi: Aerobi: Escherichia coli, Proteus mirabilis, Proteus

vulgaris, Klebsiella species, Neisseria gonorrhoeae, Haemophilus influenzae etc.; speciile

bacteriene anaerobe, inclusiv Bacteroides fragilis, tulpinile producatoare de beta-

lactamaza rezistente la ampicilina si amoxicilina.

Indicatii

Amoxicilina si clavulanatul de potasiu este indicat in tratamentul infectiilor bacteriene

comune la care se indica terapia cu antibiotice, inclusiv: infectii ale tractului respirator

superior (sinuzite, tonsilite, otitamedie); infectii ale tractului respirator inferior (bronsite

acute si cronice, bronhopneumonii, empiene, abcese ale plamanilor); infectii ale pielii si

tesuturilor moi (arsuri, abcese, celulite, rani infectate); infectii ale tractului genito-urina r

(cistite, uretrite, pielonefrite, avort septic,febra puerperala, infectii pelviene, sancre,

gonoree).

Interferenta produsului cu testele de laborator: Administrarea orala a amoxicilinei si

clavulanatului de potasiu va avea drept rezultat concentratii ridicate de amoxicilina

in urina . Aceste concentratii ridicate pot da reactii fals pozitive la testul

de glucoza in urina folosind Clinitest solutiile Benedict sau Fehling. Deoarece acest efect

nedorit poate sa apara in cazul amoxicilinei (deci a amestecului amoxicilina si clavulanat

de potasiu ), se recomanda testul enzimatic pentru glucoza (cu glucozoxidaza) - clinistix

sau banda - test. La gravide, in urma administrarii ampicilinei s-a observat o scadere a

nivelelor in plasma a estriolului conjugat, estriol-glucoronidei, estronei conjugate si a

estradiolului. Acest efect poate aparea, de asemenea, la administrarea amoxicilinei (deci si

a amestecului de amoxicilina si clavulanat depotasiu ).

Contraindicatii

Reactie alergica fata de orice tip de penicilina semnalate in anamnezapacientului.

Precautii

Desi produsul are o toxicitate scazuta, caracteristica pentru antibioticele din grupul

penicilinei, se recomanda, totusi, o investigare periodica a functiilor de sistem (printre

care functia renala, hepatica si hematopoietica) in cazul tratamentului de lunga durata. Pe

durata graviditatii, mai ales pe durata primului trimestru, se recomanda evitarea terapiei

cu "Amoxicilina si clavulanat de potasiu".

Posologie si mod de administrare:

Copii: 7-12 ani: 10 ml suspensie de 3 ori pe zi. Copii: 2- 7 ani: 5 mlsuspensie de 3 ori pe

zi, 2,5 ml suspensie de 3 ori pe zi. Copii: 9 luni-2 ani: 2,5 ml suspensie de 3 ori pe zi. 0-9

luni: nu exista forma orala disponibila actualmente. In cazul infectiilor severe, dozele pot

fi dublate. Tratamentul nu se va extinde peste 14 zile fara reexaminare.

Prezentare farmaceutica

Flacoane cu pulbere pentru 100 ml sirop

Oxacillin

Actiune terapeutica

Oxacilina este o penicilina semisintetica penicilina zo- si acido-rezistenta, ceea ce permite

si administrarea lui perorala in cadrul tratamentului general. Spectrul sau antimicrobian

este asemanator cu al celorlalte peniciline, caracteristica fiind activitatea impotriva

stafilococului rezistent la benzilpenicilina (Penicilina G). Fata de germenii penicilino -

sensibili Oxacilin este mai activ decat metilpenicilina , dar mai putin activ decat

fenoximetilpenicilina(penicilina V) si benzilpenicilina . Concentratiile serice maxime se

realizeaza la aproximativ o ora dupa ingestia preparatului in doza terapeutica. Oxacilin

este excretat rapid prin rinichi (viteza de eliminare depinde de starea functionala

a rinichi ului); preparatul mai este eliminat in bila, lichidul pleural si amniotic, de

asemenea in lapte, patrunde greu in lichidul cefalorahidian prin meningele indemn.

Indicatii

Infectii cu stafilococi penicilinorezistenti (septicemii, pneumonii si

bronhopneumonii, abces pulmonar, osteomielita, endocardita, furunculoza, plagi

infectate). Infectii mixte cu stafilococi rezistenti si cu alti germeni penicilinosensibili (ex.:

cu strepto- sau pneumococi).

Contraindicatii

Infectii provocate de germeni sensibili la benzilpenicilina. La bolnavi cu antecedente

de alergie la alte peniciline. Se administreaza cu prudenta la nou-nascuti si in cazurile

de disfunctie hepatica.

Sarcina si alaptare

Oxacilina traverseaza placenta si trece in laptele matern.

Posologie si mod de administrare

Dozele per os sunt: adulti si copii cu o greutate coprorala de peste 40 kg cate 0,500 g (2

capsule la 4 sau 6 ore, timp de 5 zile sau chiar mai mult. Doza zilnica maxima este de 6

g/zi. In infectiile stafilococice se va administra cate 1 g (4 capsule la 4-6 ore). Copii sub

40 kg: cate 0,050-0,100 g/kg corp/zi, in 4 prize (cate 1-2 capsule la 6 ore). Preparatul se

poate lua independent de mese (respectandu-se insa regularitatea intervalului dintre prize),

cu putin lichid fara a se zdrobi. In cazulsugarilor si al copiilor mici continutul capsulei se

amesteca cu o lingura de pireu si se da cu cel putin 1 ora inaintea mesei sau dupa masa.

Reactii adverse

Ca si celelalte peniciline, oxacilina nu da fenomene toxice, semnalandu-se in schimb

reactii alergice (alergie incrucisata cu celelalte peniciline) la persoane

cu hipersensibilitate primara sau dobandita; rashmedicamentos, urticarie, prurit, greata,

varsaturi, diaree, eozinofiliesanguina. Poate favoriza aparitia candidozei sau a colitei

pseudomembranoasa.

Forma de prezentare

Cutie cu 2 blistere cu 10 capsule.

Conditii de pastrare

La adapost de umiditate, lumina si caldura.

Cefuroxim axetil

Substanta activa: cefuroximum-capsule

Proprietati

Cefuroxim axetil este un antibiotic din familia beta-lactaminelor, din grupa

cefalosporinelor din generatia a 2-a. Spectrul antibacterian natural al Cefuroxim axetilului

corespunde spectrului cefuroximului la care se ajunge dupa resorbtie: specii sensibile:

Staphylococcus sensibil sau nu la peniciline, Streptococcus (cu exceptia streptococilor din

grupa D), Corynebacterium, Clostridium (cu exceptia Clostridium difficile), Escherichia

coli, Klebsiella, Proteus mirabilis, Providentia, Salmonella, Shigella, Haemophilus

influenzae ; specii de obicei rezistente (CMI 32 mcg/ml): Staphylococcus meticilin-

rezistent, Streptococcus faecalis, Listeria monocytogenes, Bacteroides fragilis, Proteus

vulgaris, Serratia, Pseudomonas spp, Clostridium difficile, Campylobacter spp,

Acinetobacter; specii inconstant sensibile: Proteus morganii, Proteus rettgeri,

Enterobacter, Citrobacter.

Farmacocinetica

Absorbtie: Dupa administrare orala, Cefuroxim axetilul este absorbit rapid

pe cale digestiva. Nivelele plasmatice realizate dupa administrarea dozelor

adecvate sunt comparabile cu cele obtinute la administrare parenterala de cefuroxim

sodic. Cefuroxim axetil este stabil la beta-lactamaza, indeosebi fata de enzima produsa de

Enterobacter, Serratia, Proteus indol-pozitiv. Eliminare: Cefuroximul nu este metabolizat

si se elimina ca atare mai ales pe cale renala, 85-100% din cantitatea absorbita regasindu-

se, nemodificata, in urina in primele 12 ore de la administrare. Pentru un clearance 50

ml/min, timpul de injumatatire biologica este putin modificat.

Indicatii terapeutice

Se limiteaza la infectii mono- sau polimicrobiene cu germeni sensibili la cefuroxim,

numai cand aceste infectii admit o antibioterapie pe caleorala (cu exceptia meningitelor,

unde este interzisa administrarea). Infectii ale tractului respirator inferior: bronsite acute si

cronice, pneumonii. Infectii ale tractului respirator superior: otite medii, sinuzite,

amigdalite si faringite. Infectii ale tractului genitourinar: pielonefrite, cistite si

uretrite; gonoree acuta, uretrita gonococica necomplicata si cervicita. Infectii ale pielii si

tesuturilor moi: furunculoze, pilodermite si impetigo.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor.sarcina

Reactii adverse

Rare, in general usoare si tranzitorii. Tulburari digestive: diaree, varsaturi, greturi; rare

manifestari de colita pseudomembranoasa. Reactii alergice: eruptii maculo-papulare,

urticarii, prurit, febra. Rar, cefalee. Manifestari hematologice (hipereozinofilie). Cresterea

tranzitorie a transaminazelor ASAT si ALAT. Nefrotoxicitate: alterarea functiilor renale a

fost observata mai ales la antibiotice din aceeasi grupa si la asocierea cu aminoglicozide

sau cu diuretice.

Supradozare

Poate produce iritatie cerebrala, exprimata prin convulsii. Nivelele serice se pot reduce

prin hemodializa sau dializa peritoneala.

Mod de administrare

Se administreaza dupa masa pentru obtinerea unei absorbtii maxime. In amigdalite si

faringite: Adulti: 500 mg/zi, in 2 prize, cate 1 capsula.Copii (mai mari de 5 ani): 15 mg/kg

corp/zi, 250 mg/zi, in 2 prize. In sinuzite: Adulti: 500 mg/zi in 2 prize. In otite acute ale

urechii medii:Adulti si copii peste 5 ani: 500 mg/zi, in 2 prize. In bronsite acute sau

cronice: Adulti: 500 mg/zi, in 2 prize. In pneumopatii bacteriene: Adulti:1000 mg/zi, in 2

prize.

Interactiuni cu alte medicamente

Reactie alergica incrucisata cu penicilinele. Potenteaza sensibilizarea la cefalosporine si

peniciline, putand conduce pana la soc anafilactic.

Ceftriaxone

Substanta activa: ceftriaxonum- flacon

Actiune terapeutica

Ceftriaxon este o cefalosporina semisintetica din grupul antibioticelor beta-lactamice care

este rezistent la majoritatea beta-lactamazelor. Medicamentul are un larg spectru

antibacterian, incluzand bacterii grampozitive ca: Streptococus spp., Staphylococcus spp.,

bacterii gramnegative ca: Haemophilus influenzae, Neisseria spp., Escherichia coli,

Klebsiella spp., Salmonella spp., Serratia spp., Yersinia spp., si multe anaerobe ca:

Clostridium spp., si Bacteroidess spp. Timpul de injumatatire a concentratiei serice este de

cca. 8 ore; la copii si sugari de 6,5 ore, iar la pacientii de peste 70 ani de 12,5 ore. Aceste

valori mari ale timpului de injumatatire fac posibil tratamentul cu doza unica pe zi.

Ceftriaxon este destinat administrarii parenterale. Dupa injectarea intravenoasa produsul

trece rapid in fluidele sistemice. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ

90%. Aproximativ 60% din doza este eliminata prin urina sub forma neschimbata,

cantitatea ramasa este eliminata prin fecale. In cazul unei insuficiente renale excretia

prin bila este oarecum marita. Ininsuficienta hepatica excretia renala este sporita. Doar in

cazuri deinsuficienta renala si hepatica, simultane, poate avea loc o acumulare a

medicamentului.

Indicatii

Ceftriaxon este utilizat extensiv in tratamentul infectiilor severe cauzate de bacterii

sensibile la cefalosporina. Acestea sunt: infectii ale tractului urinar; septicemii; meningite;

infectii abdominale (peritonite, colangita, infectii gastrointestinale); osteite si artrite;

infectii ale pielii si a tesuturilor subcutanate; infectii genitale; gonoree; infectii O.R.L. si

stomatologice. Medicamentul poate fi utilizat profilactic inaintea operatiilor si in

tratamentul infectiilor postoperatorii ca si la pacientii compromisi d.p.d.v. imunologic.

Contraindicatii

Hipersensibilitate fata de cefalosporine.

Precautii

In cazul unei hipersensibilitati cunoscute fata de penicilina, Ceftriaxon va fi administrat cu

grija din cauza unor posibile interreactii cu acesta. Precautiile sunt obligatorii in cazul

tulburarilor renale si hepatice, sarcinii (in special in primul trimestru) si in perioada

alaptarii. In cazul unor insuficiente renale si hepatice serioase, dozajul Ceftriaxonului

trebuie redus, iar numaratoarea celulelor sanguine se va efectua regulat. Se recomanda

dozarea nivelului medicamentului.

Interactiuni

Antibioticele aminoglicozidice si diureticele puternice nu potenteaza, de obicei,

nefrotoxicitatea ceftriaxonului, dar aceasta poate sa apara la doze foarte mari.

Efecte secundare

Ceftriaxonul este de obicei bine tolerat, efectele negative fiind rare, usoare si care dispar

dupa incetarea tratamentului. Toleranta locala este buna. Injectia intramusculara asociata

cu lidocaina este lipsita de dureri. Efectele secundare cele mai frecvente sunt: simptome

gastrointestinale: diaree, greata, voma, stomatite; reactii locale alergice: eczeme,

mancarimi; modificari hematologice: eozinofilie, leucopenie,

trombocitopenie, anemie hemolitica. Foarte rar se semnaleaza cefalee, activitate crescuta a

enzimelor hepatice, cresterea nivelului creatininei serice, candidoza genitourinara,

frisoane, soc anafilactic, flebita dupa injectiile intravenoase.

Posologie

Adulti si copii (peste 12 ani): 1-2 g ca doza unica. In cazuri severe, sau daca

bacteriile sunt moderat sensibile, doza zilnica poate fi crescuta la 4 g, doza fiind divizata

in doua subdoze administrate la interval de 12 ore. La sugari si copii mici: 20-80 mg/kg

corp pe zi. Durata tratamentului depinde de severitatea bolii. Se recomanda sa se continue

tratamentul 3 zile dupa disparitia simptomelor si a febrei.Posologia in cazuri speciale: la

prematuri cu imunitate nedezvoltata nu va fi administrat mai mult de 50 mg/kg corp pe zi;

in gonoree se administreaza o doza de 250 mg intramuscular; doza pentru adulti va fi

administrata persoanelor in varsta fara modificare; in tulburari ale functiei renale nu este

necesara reducerea dozelor de Ceftriaxon daca functia hepatica este buna; in afectiuni

hepatice nu este necesara reducerea dozei de Ceftriaxon daca functia renala este normala;

in tulburari hepato-renale severe se va efectua regulat numararea celulelor sanguine si

nivelul concentratiei medicamentului, daca este posibil.

Mod de administrare

Intramuscular: Ceftriaxon este injectat adanc in muschi dupa solvirea a 500 mg in 2 ml,

sau 1 g in 3,5 ml in solutie de lidocaina 1%.Intravenos: dupa solvirea a 1 g de ceftriaxon

in 10 ml de apa pentru injectii, solutia este injectata intravenos timp de 2-4

minute. Perfuzie intravenoasa: solutia se obtine prin solvirea Ceftriaxonului in 40 ml

desolutie de NaCl 0,9%, 5% glucoza , 5% levuloza sau solutie Hartman, sau in 6%

dextran in solutie de glucoza 5%. Perfuzia dureaza 5-15 minute.

Gentamicin*

Proprietati si actiuni: Gentamicina este un antibiotic cu spectru larg, din familia

aminoglicozidelor. Ea are o actiune bactericida, interferand sinteza proteinelor bacteriene.

Spectrul sau antimicrobian cuprinde germeni grampozitivi si gramnegativi, incluzand asa-

numitii "germeni problema", care sunt rezistenti la alte antibiotic e.

In general, sunt foarte sensibili la gentamicina urmatorii germeni: E. coli, Proteus,

Shigella, Salmonella, Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas, Providencia, Haemophilus,

gonococi si stafilococi, incluzand pe cei rezistenti la penicilina (producatori

de penicilina za).

Farmacocinetica

Produsul se administreaza intramuscular sau intravenos; gentamicina administrata oral nu

este absorbita. Timpul de injumatatire plasmatica este de aprox. 2 ore. Gentamicina nu

este metabolizata fiind eliminata in forma activa. Eliminarea are loc predominant pe calea

filtrarii glomerulare, astfel incat flora intestinala ramane neafectata.

Indicatii

Gentamicina este indicata in infectii provocate de germeni sensibili la gentamicina, cum

sunt: Infectii ale tractului respirator, ex: bronsite si pneumonii, in special formele

recidivate; prevenirea pneumoniei in caz de intubatie endotraheala. Infectii ale cailor

urogenitale, ex.: pielonefrite, cistite, uretrite si prostatite; infectii cu gonococi inclusiv cele

provocate de specii rezistente la penicilina si alte antibiotice. Infectii oculare severe.

Tratamentul infectiilor in urma arsurilor grave. Septicemii. Gentamicina, datorita actiunii

sale, este foarte eficienta in combaterea infectiilor intraspitalicesti.

Mod de administrare

Administrare intramusculara sau intravenoasa. Pentru prevenirea pneumoniei,

gentamicina se aplica prin instilatii endotraheale. In infectii oculare severe administrarea

se face subconjunctival. Se vor folosi numai solutii limpezi si necolorate.

Posologie

Aminoglicozidele se utilizeaza in tratament e de scurta durata, in general in asociere cu

beta-lactamine. In cazul infectiilor necomplicate, cu germeni sensibili, se administreaza 2

mg/kg corp/zi in 2-3 prize. In cazul germenilor cu sensibilitate moderata sau in cazul in

care nu se obser va o ameliorare clinica rapida, doza zilnica se va creste la 3 mg/kg

corp. In cazul infectiilor grave se pot administra pana la 5 ml/kg corp/zi repartizate in 3-4

prize. Pentru septicemii a se vedea tabelul. In priza unica, gentamicina este data sub forma

de perfuzie scurta de 15 minute, in 50-100 ml de ser fiziologic; altfel administrarea este

i.m. sau i.v. Duratatratament ului: 3 pana la 7 (10) zile. Dozele de mai sus se

administreaza persoanelor slabe; pentru femei si barbati obezi, dozele se vor reduce cu

15% (o medie de 80 mg/zi).

Dozele maxime zilnice de gentamicina (mg), divizate in 1-2 prize egale, pentru pacientii

cu septicemia.

Pacientilor cu insuficienta renala cronica li se va administra o doza de incarcare de 1-1,5

mg/kg corp.

Contraindicatii

Sensibilitate cunoscuta la gentamicina sau aminoglicozide si/sau agenti de conservare

(alergie para-grup). Pacientilor cu afectiuni vestibulare sau/si cohleare nu li se vor

administra aminoglicozide decat in cazul unor indicatii vitale. Se va evita administrarea

simultana sau imediat consecutiva de alte antibiotice ototoxice sau/si nefrotoxice. In

scopul evitarii acumularii medicamentului, o prudenta deosebita se impune la pacientii cu

functie redusa. De asemenea prudenta este indicata si in cazul pacientilor

cu insuficienta renala usoara, cu boli neuromusculare (ex. miastenia gravis

sau boala Parkinson) cat si la varstnici.

Interactiuni medicamentoase

Utilizarea simultana de alte substante ototoxice si/sau nefrotoxice (ex. alte

aminoglicozide, cefalosporine din primele generatii, narcotice sau diuretice ca furosemid

si acid etacrinic) potenteaza ototoxicitatea si/sau nefrotoxicitatea gentamicinei.

Administrarea simultana de blocanti neuromusculari potenteaza blocajele neuromusculare

preexistente. O cross-alergie partiala poate sa se manifeste cu alte antibiotice din clasa

aminoglicozidelor. Penicilinele si aminoglicozidele au o actiune sinergica. Deoarece

ambele sunt bine tolerate, utilizarea combinata poate fi foarte utila in infectiile severe.

Avand in vedere posibilitatea inactivarii chimice nu se va amesteca gentamicina cu o beta-

lactaminain aceeasi seringa.

Erythromycin

Actiune terapeutica

Antibiotic cu spectru de tip penicilinic cu actiune bacteriostatica sau

bactericida, in functie de concentratie, specie microbiana, faza de

crestere, densitatea inoculului.

Indicatii

Spectrul antimicrobian este asemanator celui al penicilinei G,

cuprinzand si stafilococul secretor de penicilinaza. Reprezinta

antibioticul de electie in infectiile cu Mycoplasma sp. sau Legionella si

alternativa de prima linie in toate indicatiile penicilinei G, la bolnavii

sensibilizati. Este antibioticul de preferat in infectii ale cailor respiratorii

superioare si mijlocii.

Reactii adverse

Administrarea de estolat de eritromicina a fost asociata, in special la

adulti, cu aparitia unor tulburari hepatice insotite sau nu de icter. Pot

aparea greata, voma, colici abdominale si febra. Simptomele initiale apar de obicei

dupa 12 saptamani de tratament continuu sau, foarte rar, numai dupa cateva zile

de tratament . In cazul aparitiei acestor simptome se impune intreruperea tratament ului.

Dupa reluareatratament ului, la pacientii sensibili, simptomele pot reaparea in primele 48

de ore. In timpul terapiei prelungite sau repetate este posibila o supradezvoltare a

bacteriilor sau a fungilor nesusceptibili, ceea ce impune intreruperea tratament ului si

instituirea unei terapii corespunzatoare.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la Eritromicina. Afectiuni hepatice. Infectii cu germeni rezistenti la

macrolide. La pacientii sub tratament cu terfenadina.

Precautii

Instituirea tratamentului cu estolat de eritromicina se va face la recomandarea medicului.

Dozele, intervalul dintre administrari si durata tratamentului trebuie respectate, conform

prescriptiei medicale. Administrarea Eritromicinei femeilor insarcinate si celor care

alapteazase va face numai cu avizul prealabil al medicului.

Interactiuni cu alte medicamente

Se recomanda prudenta sau se evita, dupa caz, administrarea concomitenta cu:

terfenadina, probenecid, lincomicina si clindamicina in infectii cu germeni rezistenti la

eritromicina, teofilina, digoxina,anticoagulante orale, ergotamina sau dihidroergotamina,

triazolam si midazolam, medicamente metabolizate de catre sistemul citocrom P450

(carbamazepina, ciclosporina, hexobarbital, fenitoina, alfentanil, disopiramida,

bromocriptina, etc.).

Doze, mod de administrare

-Adulti: Doza terapeutica uzuala este de 250 mg (un comprimat) la 6 ore. Aceasta poate fi

crescuta la 4 gzi sau mai mult, in functie de severitatea infectiei.

-Copii: Varsta, greutatea si severitatea infectiei constituie factori importanti in

determinarea dozei potrivite. Dozele uzuale sunt cuprinse intre 30 si 50 mgkg corpzi, in

mai multe prize. Pentru infectii mai severe aceste doze pot fi dublate.

-Infectii streptococice: Pentru tratamentul faringitelor sau tonsilitelor streptococice dozele

uzuale sunt cuprinse intre 20 si 50 mgkg corpzi, in mai multe prize.

-Sifilis primar: 20 g, divizate in doze, de-a lungul unei perioade de 10 zile.

-Dizenterii amoebiene:Dozele pentru adulti sunt de 250 mg, de 4 ori pe zi, cu o durata a

tratamentului de 10 pana la 14 zile

-La adultii cu infectii necomplicate uretrale, endocervicale sau rectale cu Chlamydia

trachomatis care nu tolereaza tetraciclina sau la care aceasta este contraindicata 500 mg,

de 4 ori pe zi, minimum 7 zile.

Doxycyclin

Proprietati

Doxiciclina este un antibiotic apartinand generatiei a doua de tetracicline, activa

si fata de unele tulpini bacteriene rezistente la tetraciclinele clasice. Este

o tetraciclina semisintetica, cu un grad ridicat de liposolubilitate si o afinitate scazuta

pentru ionul de calciu, foarte stabil in serul uman. Spectrul antimicrobian este asemanator

celui al tetraciclinei. Pneumococii, streptococii si stafilococii sunt sensibili la concentratii

mici de antibiotic , numarul tulpinilor rezistente fiind mai redus. Este mai activa

decat tetraciclina fata de bacilii gramnegativi aerobi, de gonococi, de Bacteroides fragilis

si este eficace in infectiile cu Chlamydia si Legionella. Dezvoltarea rezistentei bacteriene

este comparativ putin importanta.

Mod de administrare

Doza obisnuita la adult este de 200 mg doxiciclina in prima zi (intr-o singura priza sau in

doua prize egale), urmata de 100 mg/zi. In infectiile grave, doza de intretinere va fi de 200

mg. Tratamentul se va continua cel putin 2 zile de la disparitia simptomelor bolii. In

infectiile streptococice, tratamentul va dura min.10 zile pentru prevenirea

reumatismului articular acut sau a glomerulonefritei.

- La copiii peste 8 ani: 4 mg/kg corp in prima zi (doza unica sau fractionat in doua prize),

urmata de 2 mg/kg corp /zi - intr-o singura priza sau in doua prize egale. In infectiile

grave se vor folosi 4 mg/kg corp /zi.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la doxiciclina. Copiii sub 8 ani. Sarcina si perioada de alaptare.

Reactii adverse

Absorbtia doxiciclinei fiind aproape completa, reactiile adverse la nivelul tractului

gastrointestinal sunt rare. Pot sa apara totusi: anorexie, greata, varsaturi, diaree, glosita,

enterocolite sau colitapseudomembranoasa. S-au semnalat suprainfectii cu Candida, cu

aparitia unor leziuni inflamatorii in regiunea anogenitala. Reactii cutanate: eruptii maculo-

papulare, eritem, dermatita exfoliativa. Reactiile alergice se pot manifesta prin

urticarie, edem angioneurotic, anafilaxie, pusee acute de lupus eritematos diseminat. S-a

observat bombarea fontanelei la nou-nascut, dupa ingestia unei doze terapeutice complete.

Oprirea medicatiei duce la disparitia rapida a acestei manifestari.

Precautii

Se va evita administrarea capsulelor de Doxiciclina la bolnavii prezentand alterari

functionale ale esofagului. Pot sa apara ulceratii esofagiene prin retinerea capsulelor la

acest nivel. Pasajul normal sprestomac poate fi favorizat de o cantitate adecvata de

alimente sau lichide. Doxiciclina poate provoca la copii o discromie dentara ireversibila

(colorarea dintilor in galben sau brun) sau hipoplazia definitiva a emailului. Aceste reactii

adverse apar mai frecvent in cazul administrarii doxiciclinei pe perioade lungi. La nou-

nascuti s-a constatat o retardare reversibila a cresterii osoase. Se va opri tratamentul cu

Doxiciclina la aparitia primelor semne de eritem datorat unei reactii de fotosensibilizare.

Efectul antianabolic al tetraciclinelor poate duce la cresterea azotului ureic in sange.

Experienta clinica a demonstrat ca acest fenomen nu reprezinta un pericol pentru cei

cu insuficientarenala.

Interactiuni

Se vor reduce dozele anticoagulantelor cumarinice, daca acestea se folosesc simultan cu

doxiciclina. Se recomanda evitarea asocierii cu beta-lactamine, bacteriostaticele fiind

susceptibile de a impiedica actiunea lor bactericida. Preparatele pe baza de fier se vor

administra la un interval pe cat posibil de lung fata de prizele de doxiciclina. Asocierea

barbituricelor sau a carbamazepinei va scadea timpul de injumatatire biologica a

doxiciclinei. Ca atare, eficacitatea terapeuticava ramane aceeasi doar daca se va

administra de 2 ori pe zi. S-a constatat o crestere a nefrotoxicitatii metoxifluranului la

anumiti bolnavi tratati cu doxiciclina.

Chloramphenicol

Actiune terapeutica

Antibiotic bacteriostatic cu spectru larg; sunt sensibili, in majoritate chlamidiile,

micoplasmele, rickettsiile, pneumococii, streptococii piogeni si viridans, enterococul,

meningococul, gonococul, brucelele, Haemophilus, Salmonella typhi si alte salmonele,

Shigella, Vibro cholerae, majoritatea bacteriilor anaerobe - Clostridium, cocii anaerobi,

Bacteroides - unele tulpini de E. coli, K. pneumoniae, Proteus mirabilis. Rezistenta se

dezvolta lent si numai la unele specii microbiene (de exemplu Salmonella typhi, Shigella).

Indicatii

Febra tifoida si febra paratifoida (antibiotic de electie), meningite bacteriene, indeosebi cu

H. influenzae, abcese cerebrale cu bacterii anaerobe (patrunde bine prin meninge si

creier), infectii abdominale cu anaerobi; tifos exantematic si bruceloza (atunci cand

tetraciclinele suntcontraindicate); infectii urinare rezistente la alte antibiotice.

Mod de administrare

Adulti: 20-60 mg/kg corp si zi, respectiv 1-3 drajeuri sau capsule a 250 mg la 6 ore (1-4

g/zi), in functie de gravitatea infectiei (fara a depasi 25 g doza totala si 10-14 zile de

tratament). Copii mici, 50 mg/kg corp si zi; scolari (6-12 ani), 30-40 mg/kg corp si zi (fara

a depasi doza totala de 700 mg/kg corp); la nou-nascuti 10 mg/kg corp si zi pentru

primele 2 saptamani, 20 mg/ kg corp si zi pentru varsta de 2-4 saptamani. Doza se reduce

in caz de insuficienta hepatica grava - laadult nu trebuie sa depaseasca 2 g/zi. Se

administreaza la mese pentru a evita consecintele iritatiei digestive; in tratamente

prelungite se asociaza vitamine din complexul B si se introduce in alimentatie iaurt,

pentru a evita consecintele distrugerii florei intestinale.

Reactii adverse

Ocazional anemie toxica (reversibila), rareori anemie aplastica, leucopenie,

trombocitopenie, pancitopenie de natura alergica sau idiosincrazica - de mare gravitate

(evolutie deseori letala), survine mai ales la tratament prelungit sau repetat; uneori

uscaciunea gurii, greata, voma, diaree, rareori suprainfectii cu Candida, disbacterioze

intestinale, eruptii cutanate, urticarie, reactii neurotoxice (cefalee, confuzie

mintala,nevrita optica). La nou-nascuti, mai ales la prematuri, dozele mai mari decat cele

recomandate pot provoca un sindrom toxic, care poate fi mortal (sindrom ul cenusiu).

In febra tifoida dozele mari, folosite initial, pot fi cauza de soc endotoxinic.

Contraindicatii

Insuficienta medulara toxica in antecedente, leucopenie, anemie, icterhemolitic; nu se

administreaza in timpul sarcinii, grija mare la nou - nascuti (doze mici); prudenta la

hepatici si la renali. Cloramfenicolul nu se asociaza cu alte medicamente care pot deprima

hematopoieza; prudenta in asocierea cu sulfamide

antidiabetice, anticoagulantecumarinice, fenitoina, metotrexat (sunt potentate);

paracetamolul prelungeste timpul de injumatatire al cloramfenicolului, iar fenobarbitalul ii

creste metabolizarea. Cloramfenicolul nu se foloseste decat cu indicatii stricte, la

recomandarea medicului; se evita utilizarea profilactica si repetarea curelor; tratamentul

se face sub controlul hemoglobinei.

Ciprofloxacin

Actiune terapeutica

ciprofloxacinul este o fluorochinolona cu puternica actiune bactericida si spectru

larg de actiune. Actiunea bactericida se datoreaza perturbarii sintezei

de adn bacterian prin inhibarea adn-ului girazei (topoizomeraza), enzima care

catalizeaza procesul de condensare a catenelor dublu elicoidale de adn in timpul

diviziunii, astfel incat acestea sa incapa in celula. Impiedicarea supraspiralarii

(care urmeaza desfacerii lanturilor de adn) face imposibila segregarea normala

a cromozomilor si plasmidelor, determinand oprirea diviziunii

si moartea microorganismelor sensibile.

Indicatii

Se recomanda in tratamentul infectiilor cu

tulpini sensibile laciprofloxacin: escherichia coli, klebsiella pneumoniae,

Enterobacter cloacea, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Providencia stuastii,

Providencis rettergi, Morganella morganii, Citrobacter freundii, Psudomonas

aeruginosa, Staphilococcus pyogenes, Streptococcus faecalis, Serratia

marcescens.

Se utilizeaza in: infectii ale tractului respirator inferior, infectii osteoarticulare si

infectii urinare.

Mod de administrare

In infectiile severe ale tractului urinar superior si inferior, infectiile tractului

respirator inferior, si infectiile osoase si articulare doza recomandata este de 1-2

comprimate de 2 ori pe zi (la 12 ore interval). Stabilirea dozei administrate se face

in functie de severitatea afectiunii. Durata uzuala a tratamentului este de 7 - 14

zile pentru infectiile necomplicate. Ea trebuie prelungita cu inca 2 zile dupa

disparitia semnelor si simptomelor infectiei. In infectiile osoase si articulare

tratamentul dureaza 4-6 saptamani. Cand avem o disfunctia renala severa, doza

zilnica uzuala de ciprofloxacin trebuie scazuta.

Contraindicatii

Medicamentul este contraindicat la persoanele cu alergie in antecedente

la ciprofloxacina sau alte chinolone.

Precautii

Ca si celelalte chinolone, ciprofloxacinul poate determina stimularea sistemului

nervos central manifestata printremor, astenie, fotofobie, confuzii si foarte

rar halucinatii sau convulsii. De aceea, se utilizeaza cu prudenta la pacientii

suspectati sau cunoscuti ca avand tulburari ale sistemului nervos

central, ateroscleroza severa, epilepsiesau conditii predispozante

pentru convulsii. Utilizarea ciprofloxacinei poate determina cristalurie,

daca urina are pH alcalin. In consecinta este necesara o hidratare adecvata si

evitarea alcalinizarii urinei. Doza zilnica nu trebuie depasita. La pacientii cu

afectari ale functiei renale poate fi necesara adaptarea dozei. Nu se

recomanda tratamentulcu ciprofloxacin la copii in perioada de crestere, decat in

cazuri exceptionale de infectii grave cu germeni rezistenti la alte antibiotice.

Reactii adverse

Ciprofloxacinul este in general un medicament bine tolerat. Totusi, se

mentioneaza pentru un numar redus de cazuri aparitia de tulburari gastro-

intestinale, afectiuni ale pielii, ale sistemului muscular (tendinita achiliana, care

poate evolua spre ruptura de tendon) si ale sistemului nervos central.

Co-trimoxazole

Indicatii

Tratamentul si profilaxia infectiilor urinare cu E. coli, Klebsiella,

Enterobacter, Proteus mirabilis si P. morgani, mai ales infectii cronice si

recidivante; prostatita acuta; dizenterie bacilara (cu tulpini rezistente la

ampicilina si tetraciclina), ndeosebi la copii, salmoneloze (mai ales n

asociatie cu rifampicina, ca alternativa a cloramfenicolului si

ampicilinei), nocardioza (atunci cnd sulfamidele nu sunt suficiente ca

medicatie unica), otita cu H. influenzae (germeni rezistenti la

ampicilina sau bolnavi alergici la peniciline); gonococie si

limfogranulomatoza veneriana (cnd alte chimioterapice, de prima

alegere, nu sunt operante), infectii cu Pneumocystis carinii (doze mari

curativ, doze mici profilactic).

Actiune terapeutica

Asociatia chimioterapica bactericida inhiba secvential sinteza folatilor

activi de catre celulele bacteriene. Sunt sensibile enterobacteriaceele,

actinomicetele si Nocardia, Proteus mirabilis si parte din tulpinile altor

Proteus, unele tulpini de Salmonella typhi si alte salmonele, shigelele,

Vibrio choleray, H. influenzae, Neisseria gonorrhoeae si N. meningitidis

(medicamentul este, nsa, putin eficace, n infectiile meningococice),

Yersinia pestis; majoritatea cocilor gram-pozitivi sunt sensibili in vitro,

dar mai putin in vivo; raspunsul n infectiile cu Pneumocystis carinii,

Toxoplasma gondii si n malarie sunt variabile.

Mod de administrare

Oral, doza obisnuita la adulti si la copii peste 12 ani este de cte 2

comprimate dimineata si seara, la interval de 12 ore (n infectiile grave

la fiecare 8 ore); la copii sub 12 ani se administreaza 10 mg

trimetoprim si 50 mg sulfametoxazol/kilocorp si zi (n 2 prize, la 12

ore); durata obisnuita a tratamentului este de 57 zile. Pentru

profilaxie se folosesc doze mai mici mergnd pna la 1/2 comprimat

o data la 2 zile, pentru profilaxia infectiilor urinare recurente (la adult).

n insuficienta renala este necesara micsorarea dozei (2 comprimate o

data/zi pentru un clearance al creatininei de 2515 ml/minut).

Reactii adverse

Uneori eruptii cutanate, iritatie digestiva (greata, epigastralgii,

diaree), febra, rareori leucopenie, trombocitopenie, mielodepresie,

hepatita, nefrita interstitiala, periarterita nodoasa, lupus eritematos,

tulburari psihice, foarte rar sindrom StevensJohnson. La bolnavii cu

risc este posibila dezvoltarea unei anemii megaloblastice (prin deficit

de acid folic).

Contraindicatii

Alergie la una din componente, boli hepatice si insuficienta renala

grave (clearance al creatininei sub 15 ml), stari de mielodepresie

marcata; folosirea la nou-nascut n primele 6 saptamni si la sfrsitul

sarcinii este contraindicata (risc de icter nuclear); n timpul sarcinii

utilizarea se face numai cu indicatia stricta a medicului; prudenta la

alcoolici, la renali cronici si la cei cu deficit de acid folic (risc de

megaloblastoza, se suplimenteaza acidul folic). Asociatia trimpetoprim-

sulfametoxazol creste riscul reactiilor toxice la fenitoina; asocierea la

tratamentul cu metotrexat si alte citostatice favorizeaza mielodepresia;

asocierea cu diureticele tiazidice provoaca relativ frecvent

trombocitopenie (mai ales la batrni).

Metronidazole

Actiune farmacoterapeutica

Chimioterapic activ fata de Trichomonas vaginalis, Lamblia intestinalis, Entamoeba

hystolitica si bacterii anaerobe.

Indicatii

Tricomoniaza vaginala si uretrala, lambliaza, dizenterie hepatica si abcese hepatice

amebiene, infectii cu anaerobi.

Mod de administrare si posologie

In trichomoniaza, la adulti, oral (dupa mese), cate 1 comprimat de 3 ori pe zi, timp de 7-

10 zile; tratamentul partenerului este obligatoriu pentru a evita reinfectarea; in caz de esec

se poate repeta cura dupa 4-6 saptamani. In lambliaza, la adulti, cate 1 comprimat de 3 ori

pe zi, 7-10 zile; la copiii de 2-5 ani, cate 1/2 comprimat de 3 ori pe zi; la cei de 5-10 ani,

cate 1 comprimat de 3 ori pe zi, 7-10 zile. In amebiaza, laadulti, 2-3 comprimate de 3 ori

pe zi, 5-10 zile; la copii 35-50 mg /kg corp pe zi, fractionat in 3 doze, timp de 10 zile. In

infectiile cu anaerobi, la adulti, cate 2-3 comprimate la fiecare 8 ore, 7-10 zile.

Reactii adverse

Greata, gust metalic, limba incarcata, cefalee (relativ frecvent), diaree, uscaciunea gurii,

neplacere epigastrica, varsaturi, arsuri vaginale, eruptii cutanate, ameteli,

somnolenta, leucopenie trecatoare (rareori); febra, congestie nazala, disurie, scaderea

libidoului, polinevrita, vertij, ataxie, convulsii (foarte rar).

Contraindicatii si precautii

Metronidazolul este contraindicat la bolnavii cu discrazii sanguine (tratamentul se face

sub controlul hemoleucogramei), psihoze si boli neurologice active, alergie la

medicamente; se evita in primele 3 luni de sarcina si prudenta in continuare; nu se

administreaza la lauze si in perioada de alaptare.

Interactiuni medicamentoase

Asocierea bauturilor alcoolice este contraindicata, deoarece pot aparea reactii de

tip disulfiram (greturi, varsaturi, congestia fetei, stare de rau); prudenta in asociere

cu anticoagulante orale (risc crescut de accidente hemoragice).

Acyclovir

Actiune terapeutica

Aciclovir este un agent antiviral deosebit de activ fata de virusurile herpes simplex de tip I

si II si varicella zoster. Odata intrat in celula infectata de virus, aciclovir se transforma in

produsul activ aciclovir-trifosfat. Acesta actioneaza ca inhibitor al sintezei ADN-ului viral

(impiedicand replicarea virusului), fara sa influenteze procesele celulelor normale.

Indicatii

-tratamentul infectiilor pielii si mucoaselor cu herpes simplex, inclusivherpesul genital,

primar sau avansat si in revenirile ulterioare. Aciclovir nu omoara virusurile latente. Dupa

tratament, bolnavul ramane deci expus la aceeasi frecventa de recidivare ca inainte;

prevenirea infectiilor cu virusul herpes simplex la subiectii

imunodepresivi;tratamentul infectiilor cu virusul herpes zoster.

Mod de administrare

Infectii cu virusul herpes simplex.

-Adulti:curativ, in herpesul simplu, cate 1 comprimat (200 mg) de 5 ori/zi, la aproximativ

4 ore interval (cu omiterea dozei de noapte), timp de 5 zile sau mai mult; doze mai mari la

bolnavii cu imunodepresie marcata sau cu absorbtie intestinala redusa - cate 2 comprimate

(400 mg), de 5 ori/zi; pentru supresie, cate 1 comprimat (200 mg), de 4 ori/zi (la 6 ore

interval), sau cate 2 comprimate (400 mg), de 2 ori/zi (la 12 oreinterval); pentru

profilaxie, la bolnavii imunocompromisi, cate 1 comprimat (200 mg), de 4 ori/zi, eventual

cate 2 comprimate (400 mg) de 4 ori/zi, in caz de imunodepresie marcata sau absorbtie

intestinala deficitara.

-Copii:sub 2 ani, posologia in tratamentul herpesului simplu sau pentru profilaxie la

imunocompromisi este redusa la jumatate comparativ cu cea a adultului; peste 2 ani se

recomanda aceasi doza ca si la adulti.

Infectii cu virusul herpes zoster.

-Adulti in scop curativ: cate 4 comprimate (800 mg), de 5 ori/zi, la aproximativ patru ore

interval (omitandu-se doza de noapte), timp de 7 zile.

Posologia in afectiuni renale: La bolnavii cu insuficienta renala, administrarea va fi

adaptata in functie de clearance-ul creatininei. La pacientii cu insuficienta renala grava,

doza este de 200 mg/zi, in doua prize, la 12 ore interval.

Contraindicatii

Pacienti cu hipersensibilitate la Aciclovir.

Precautii

In insuficienta renala, posologia va trebui redusa si asigurat un aport hidric suficient.

Se va urmari de asemenea: functia renala si hematopoietica (formula sanguina), bilantul

hepatic. La pacientii in varsta care sunt tratati cu doze orale mari de Aciclovir, se va avea

in vedere o hidratare corespunzatoare. O atentie deosebita se va acorda reducerii dozei la

pacientii cu afectiuni renale.

Reactii adverse

In general preparatul este bine tolerat, dar uneori pot aparea eruptii cutanate benigne,

tulburari digestive (greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale), febra, cresteri moderate

tranzitorii ale bilirubinei, transaminazelor, cresteri usoare ale creatininei si ureei serice,

scaderea indicilor hematologici, tulburari neurologice si psihice reversibile (oboseala,

tremor, confuzie mintala), modificari EEG. Aceste tulburari regreseaza la intreruperea

tratamentului.

Ketoconazole

Indicatii : Infectii ale pielii , parului si unghiilor induse de derma-tofiti

(dermatomicoze, onicomicoze, pitiriazis capitis, pitirosporum foliculitis, candidoza

mucocutanata cronica) cnd tratamentul local este inpracticabil sau a esuat;

-infectii recidivante cu Candida pe tub digestiv si vagin; micoze sistemice

localizate sau diseminate ca histoplasmoza pulmonara, paracoccidioidomicoza

diseminata, candidoza sistemica, blastomicoza; tratamentul profilactic al

pacientilor cu mecanism imunitar deficitar.

Contraindicatii :

Hipersensibilitate la ketoconazol sau alti derivati imidazolici antifungici; nu se

administreaza pacientilor cu afectiuni acute sau cronice hepatice .

Precautii :

Pacientii supusi tratamentului de lunga durata vor fi atentionati cu privire la

simptomele unei afectari hepatice : oboseala anormala, urina nchisa la

culoare, fecale decolorate; la instituirea tratamentului cu ketoconazol se vor evita

factorii care sporesc riscul acestei afectari hepatice : antecedente hepatice ,

intoleranta la medica-ment, tratament cu griseofulvina, utilizarea concomitenta a

unor medicamente hepato -toxice; tratamentul de lunga durata impune

monitorizarea functiilor hepatice prin verificari repetate: daca testele sunt pozitive

tratamentul se ntrerupe; dupa tratamentul cu griseo-fulvina este necesar sa se

faca o pauza de o luna nainte de nceperea tratamentului cu ketoconazol;

se administreaza cu prudenta femeilor nsarcinate, numai n cazurile n

care avantajele posibile justifica riscurile probabile de afectare hepatica; se

recomanda renuntarea la alaptare pe durata tratamentului.

Reactii adverse :

Uneori: tulburari gastrointestinale minore: greata, voma, senzatie de plenitudine,

varsaturi, dureri abdominale, consti- patie sau diaree ; tulburari hepatice marcate

prin alterarea reversibila a testelor functionale, necroza hepatica acuta (foarte rar

la pacientii cu afectiuni hepatice n antecedente); efecte neurologice de obicei

minime: cefalee, ameteli, fotofobie, parestezii; reactii de hipersensi-bilizare:

nrosirea pielii , eruptii, prurit, reactii alergice; efecte endocrine: ginecomastie si

oligospermie, alterarea efectului ACTH asupra cresterii concentratiei de cortizol

plasmatic (rar, la doze mari); efecte hematologice (rar).

Actiune :

Derivat azolic (imidazol substituit), antifungic sistemic cu spectru larg fata de

dermatofiti (Microsporum, Tricophyton, Epidermophyton), levuri (Candida ,

Pityrosporum, Torulopsis, Cryptococcus), fungi dimorfice (Blastomyces,

Coccidoides, Histoplasma, Paracoccidoides), eumicete (Aspergillus , Sporothrix),

actinomicete (Actinomadura, Streptomyces), unele ficomicete (Absidia,

Mortierella), bacterii grampozitive (Staphylococcus aureus, Staphylococcus

epider-midis) si unii anaerobi. Concentratia minima inhibitorie (CMI) fata de

majoritatea fungilor variaza ntre 0,125-0,5 mg/ml. Mecanismul de actiune al

ketoconazolului este atribuit deteriorarii membranei celulare fungice prin marirea

permeabilitatii acesteia ca urmare a actiunii directe si a inhibarii biosintezei de

ergosterol - componenta lipidica a membranei fungice.

Administrare :

Tratamentul se individualizeaza. In general se recomanda: adulti: infectii ale pielii

: 200 mg/zi. In timpul mesei, doza ce poate fi crescuta la 400 mg/zi (doua

comprimate), ntr-o singura priza; candidoza vaginala: 400 mg/zi (doua

comprimate), o data, n timpul mesei. Copii: de 15-30 kg: 1/2 comprimat/zi o

data n timpul mesei; peste 30 kg: la fel ca la adulti. Tratamentul profilactic al

pacientilor imunodeficitari: adulti: 400 mg/zi (doua comprimate). Copii: 4-8 mg/kg

corp/zi. Durata tratamentului este n functie de evolutia simptomatologiei si

reactivitatea pacientului.

Nystatin

Nistatina 500.000 u.i

Indicatii terapeutice: tratamentul candidozelor digestive cu

exceptia candidozei esofagiene la imunodeprimati; ca adjuvant in

candidoza vaginala si cutanata, pentru combaterea candidozei

intestinale associate: profilaxia candidozei la grupele cu risc crescut:

premature, imunodeprimati in special in aczul administrarii

antibioticelor cu spectru larg sau metronidazol, pacienti tratati cu

chimoterapice antineoplazice sau cu corticosteroizi timp indelungat.

Actiunea farmacoterapeutica:

Nistatina este o poliena care actioneaza prin legarea de sterolii

membranei celulare a funigilor, cu permeabilizarea acesteia. Are o

actiune fungistatica sau fungicida in functie de concentratie.

In vitro actioneaza asupra unui spectru larg de fungi filamentosi si

levuri. In vitro este activa indeosebi fata de levurile apartinand genului.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la nistatina si alte antifungice polienice sau la oricare

dintre componentii produsului.

Interactiuni

Nu s-au observat.

Doze si mod de administrare:

-Adulti : 4.000.000-6.000.000 u.i. pe zi, fractionat in 3-4 prize.

-Copii peste 6 ani: 1.000.000-4.000.000 u.i. pe zi, fractionat in 3-4

prize.

Se recomanda administrarea produsului intre mese, evitandu-se

asocierea cu alimente .

Tratamentul se continua cel putin 24 de ore dupa vindecarea clinica.

-In cazul candidozei bucofaringiene se recomanda sfarmarea

comprimatelor inaintea inghitirii lor si mentinerea in

cavitatea bucalacat mai multi timp pentru realizarea unui contact

direct si prelungit cu leziunile

Efecte adverse:

Medicamentul poate produce uneori greturi, voma, diaree (la dozele

mari), rareori reactii alergice (la nistatina sau la candida eliberata prin

distrugerea ciupercii).

Metotrexate

Indicatii:

Metotrexat prezinta o specificitate deosebit de ridicata fata de corioepiteliom, in care

asigura un procent ridicat de vindecari, chiar in stadii avansate. Mai este indicat in

limfosarcoame (in special la copii ), in unele tumori inoperabile ale capului si gatului, de

asemenea, in mycosis fungoides.

Poate fi folosit ca paleativ in leucemia acuta si subacuta, cu efecte dintre cele mai

favorabile in leucemia limfoblastica acuta, in particular in meningitele leucemice, in

special la copii (administrat intratecal).

Actiune terapeutica Methotrexat

Citotoxic anticanceros si imunodepresiv; actioneaza ca antifolic, inhiband sinteza

acizilor nucleici.

Contraindicatii:

Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari

functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.

Reactii adverse :

Frecvent stomatita ulceroasa, voma, diaree, leucopenie (continuarea tratamentului poate

duce la aplazie medulara), uneori ulceratii ale mucoasei gastro-intestinale,

trombocitopenii cu sangerari; relativ rar alopecie, dermatita, leziuni renale, leziuni

hepatice, infiltrat pulmonar (pot evolua catre fibroza cand tratamentul este prelungit);

scade rezistenta la infectii; embriotoxicitatea si teratogenitatea sunt marcate.

Hemograma, functia renala si hepatica trebuie controlate inainte de instituirea si pe

parcursul tratamentului, care trebuie facut numai la indicatia si sub supravegherea

specialistului.

Mod de administrare

Oral, pentru mentinerea remisiunii in leucemia acuta 15-30 mg/m2 de 2 ori/saptamana,

in coriocarcinom 15-30 mg/zi in cure de 5 zile, separate prin pauze de una sau mai multe

saptamani; in psoriazis, initial 10-25 mg o data pe saptamana, se poate cr