MEDICUL DIMITRIE CANTEMIR ŞI VALORIFICAREA APELOR SĂRATE DE LA BĂLŢĂTEŞTI

Roxana Diaconu

Între numeroasele personalităţi ale judeţului Neamţ, un loc aparte îl ocupă medicul Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir s-a născut la 19 aprilie 1848, în comuna Roznov, ca fiu al lui Ioan şi al Mariei. Studiile primare le-a făcut la Şcoala Domnească nr. 1 de băieţi din Piatra Neamţ, după care, în 1862, a fost trimis la Şcoala Naţională de Farmacie şi Medicină Bucureşti. La vârsta de 18 ani va absolvi instituţia de învăţământ amintită şi va primi gradul de ,,medic sublocotenent”. Datorită pregătirii sale, Dimitrie Cantemir a fost trimis ca bursier al satului român în Italia, la Facultatea de Medicină din Turin, unde, după o pregătire temeinică, obţine titlul de ,,doctor în medicină şi chirurgie” (1869). În 1871, ocupă un post de medic primar la spitalul din Piatra Neamţ, unde va activa aproape un sfert de secol, până în anul 1896, când va înceta din viaţă1.

Doctorul Dimitrie Cantemir nu s-a remarcat doar în domeniul medical, el a îmbrăţişat şi cariera politică, fiind ales în anul 1884, ca membru al Partidului Liberal, deputat al Colegiului III de Neamţ, iar în 1895 devine senator al Colegiului I de Neamţ, în Parlamentul României2.

De asemenea, mai trebuie reţinut faptul că, împreună cu R. Lascăr, I. Negre şi C. Hogaş, medicul Cantemir a pus bazele publicaţiilor culturale ,,Societatea” şi ,,Revista Asachi”.

Cariera medicală a fost susţinută şi completată de o bogată activitate publicistică, doctorul Cantemir fiind autorul mai multor cărţi, broşuri şi studii dintre care amintim selectiv: ,,Hygiena copiilor”, Piatra Neamţ, 1877; ,,Les bains minéraux de Bălţătesci (district de Neamţu, Roumanie)”, Bucureşti, 1887; ,,Sărurile minerale de Bălţăteşti (compoziţia chimică şi întrebuinţarea lor)”, Bucureşti, 1893; ,,Les sels minéraux de Baltzatesti”, Iaşi, 1895; ,,Potabilitatea apelor curgătoare, în special apa de Prut”, în Curierul de Iaşi, nr. 139, 1873; ,,Apele minerale naturale”, în Revista Ştiinţifică, nr. 2, 1875; ,,Istoricul epidemiei de choleră din Oraşul Piatra”, în Revista Medicală, nr. 3, 1875; ,,O vizită la băile de la Slănic”, în Revista Ştiinţifică, nr. 16, 1876.

Ca o recunoaşterea a meritelor sale în domeniul medical, a fost ales membru corespondent al Societăţii de Hidrologie Medicală din Paris.

După această trecere în revistă a unor succinte date biografice, ne propunem să discutăm câteva aspecte legate de activitatea medicală a doctorului Cantemir, şi mai ales valorificarea apelor sărate de la Bălţăteşti ca alternativă la tratamentele convenţionale.

1 Gh. Radu, Contribuţii la istoria judeţului Neamţ, vol. II, Piatra Neamţ, 2009, p. 177-178. 2 Ibidem.

Pentru a înţelege rolul pe care l-a avut doctorul Cantemir în cadrul viitoarei staţiuni balneare de la Bălţăteşti, este necesar să precizăm modul cum a luat fiinţă acest stabiliment.

În anul 1810, proprietarul de atunci al moşiei Bălţăteştilor - principele Gheorghe Cantacuzino - a aflat de existenţa unor izvoare binefăcătoare pe terenul său, a căror apă era utilizată la Mănăstirea Văratec, pentru tratarea reumatismului. Conştientizând rolul benefic al acestor ape, principele Cantacuzino a construit în preajma celor trei izvoare care erau cunoscute atunci două barăci de lemn, folosite pentru băi de către familia sa3. În anul 1839, doctorul I. Chiriac şi profesorul E. Humpel efectuează analize asupra apelor de la Bălţăteşti, iar apoi, un demers similar va fi făcut de către savantul Petru Poni, care stabileşte şi compoziţia chimică a slatinei din izvoarele amintite. După 1850, noul proprietar al moşiei, principele Ştirbei, construieşte stabilimentul balnear pe care îl va vinde în anul 1878 doctorului Dimitrie Cantemir4. Noul proprietar a achiziţionat ,,Stabilimentul de slatină”, compus dintr-o clădire principală, bucătărie şi şase cabine pentru băi, pe care îl va moderniza, astfel încât la Bălţăteşti a luat fiinţă unul dintre cele mai importante aşezăminte balneare din Moldova şi chiar din ţară.

Într-una dintre lucrările sale, medicul Cantemir face un istoric succint al acestui stabiliment şi descrie în amănunt dotările care existau, diferitele analize chimice efectuate asupra apelor sărate şi întrebuinţarea acestora în numeroase afecţiuni5.

După ce a preluat izvoarele de apă sărată de la principele Ştirbei, doctorul Cantemir a considerat necesar să facă o nouă serie de analize care să argumenteze utilitatea medicală a acestor resurse naturale. Având la bază determinările făcute de doctorul în chimie Bernarth asupra unor mostre prelevate din izvoarele amintite, medicul Dimitrie Cantemir înaintează o înştiinţare către Consiliul Medical Superior, care, la 7 octombrie 1880, emite o decizie prin care ,,sarea de Bălţăteşti” a fost recunoscută ca având efecte benefice asupra sănătăţii, fiind mai ales purgativă, ceea ce a făcut să fie utilizată pe scară largă în spitalele din întreaga ţară, în farmacii şi chiar în armată6.

O serie de experimente bazate pe folosirea sării de Bălţăteşti au fost realizate şi de către doctorul Petrescu de la Spitalul Militar Central din Bucureşti, iar în 1883, o anumită cantitate de sare a fost trimisă Departamentului Medical al Rusiei, care a confirmat efectele benefice 7. Rezultatele analizelor au făcut ca farmacistul Iosif Cramner din Piatra Neamţ să pună bazele unui laborator de purificare şi cristalizare a sărurilor, pentru a putea fi comercializate. Se evidenţia necesitatea valorificării sărurilor naturale locale, care erau la fel de valoroase din punct de vedere terapeutic ca şi cele Karlsbad, Marienbrand, Vichy, etc., cu deosebirea că cele de la Bălţăteşti erau mai ieftine şi mai uşor de procurat8.

3 R. Munteanu, Rolul balnear al unor ape cloruro-sodice din judeţul Neamţ, în V. Cavruc, A. Chiricescu (ed.), Sarea, timpul şi omul, Sfântul Gheorghe, 2006, p. 142-143.4 V. Ailincăi, I. Roman, Rădăcini la Bălţăteşti, Piatra Neamţ, 2005, p. 69.5 D. Cantemir, Les bains minéraux de Bălţătesci (district de Neamţu, Roumanie), Bucureşti, 1887.6 Idem, Sărurile minerale de Bălţăteşti (compoziţia chimică şi întrebuinţarea lor), Bucureşti, 1893, p. 5-6; idem, Les sels minéraux de Baltzatesti, Iaşi, 1895, p. 7. 7 Idem, Sărurile minerale…, p. 7. 8 Ibidem; preţul de vânzare era de 40 lei / 100 kg sare de Bălţăteşti.

În ceea ce priveşte stabilimentul balnear care exista la Bălţăteşti, după ce a intrat în proprietatea doctorului Cantemir, sursele ne informează că era compus din: hotel cu două etaje, care avea 44 de camere înalte şi spaţioase (,,le grand hôtel”), o clădire cu 20 de camere şi un salon de dans (,,le nouvel hôtel”), o altă clădire cu 10 camere (,,Villa Telegrafului”) şi o construcţie cu patru camere (,,Villa Calenderu”). Toate aceste clădiri erau deservite de o serie de anexe (bucătării, oficii, gheţărie)9.

În cadrul staţiunii existau patru izvoare, captate şi amenajate corespunzător, fiecare având şi o denumire cu profunde semnificaţii: izvorul nr. 1 se numea ,,Carol I”, al doilea izvor se numea ,,Independenţa”, cel de-al treilea purta numele ,,Elisabeta”, iar ultimul era cunoscut drept izvorul ,,Cuza Vodă”.

Pentru băile propriu-zise erau amenajate două clădiri, cu mai multe cabine, în care se găseau bazine de lemn. Deşi s-a încercat înlocuirea acestora cu unele confecţionate din zinc, salinitatea apelor le-a distrus într-un timp extrem de scurt.

Privitor la numărul celor care veneau să se trateze în staţiunea de la Bălţăteşti, ştim că în 1887 au fost 453 de persoane, dintre care 292 români, 124 evrei, 16 greci, 11 armeni, cinci germani, trei bulgari şi doi francezi10. Aşa cum o arată sursele vremii, băile cu ape sărate de la Bălţăteşti erau indicate în aproximativ 40 de afecţiuni, pentru care trebuiau urmate diferite cure, mai simple sau mai complexe, în funcţie de gravitatea bolilor. Pentru exemplificare, doctorul Cantemir menţionează cazuri concrete de pacienţi care s-au tratat la băile sale11.

Fără să ne fi propus o prezentare amănunţită a subiectului discutat în paginile anterioare, considerăm că informaţiile expuse cu acest prilej au ilustrat munca susţinută şi interesul deosebit pe care medicul Dimitrie Cantemir le-a manifestat în intenţia sa de a ajuta oamenii suferinzi, prin organizarea unuia dintre cele mai importante stabilimente balneare din zona Neamţului.

9 Idem, Les sels minéraux…, p. 11-12.10 Ibidem, p. 24.11 Ibidem, p. 43-80.