MEDICAMENTE M-COLINOLITICE

Medicamentele M-colinolitice blochează efectele muscarinice produse la administrarea acetilcolinei şi ale altor M-colinomimetice. Aceste medicamente blochează de asemenea, efectele stimulării parasimpatice, dar cu eficacitate mai redusă şi mai lent. Această diferenţă poate fi explicată prin dificultatea pătrunderii M-colinoliticelor în intimitatea structurilor colinoceptive, precum şi prin existenţa cotransmisiei în terminaţiile parasimpatice, care eliberează şi alţi neurotransmiţători în afara acetilcolinei.

M-colinoliticele au origine naturală (atropina şi scopolamina) sau sunt produşi de semisinteză prin modificarea moleculelor acestor alcaloizi. De asemenea s-a obţinut un număr foarte mare de produşi de sinteză. M-colinoliticele sunt molecule bazice, în marea lor majoritate sub formă de esteri, cu similitudini structurale cu acetilcolina. Se disting 2 grupe mari de M-colinolitice: amine terţiare şi derivaţi de amoniu cuaternar.

Aminele terţiare prezintă o solubilitate suficientă pentru a traversa membranele biologice. Se absorb bine după administrarea orală şi pătrund în toate ţesuturile, inclusiv în ochi şi SNC.

Derivaţii de amoniu cuaternar, compuşi polari, au absorbţie digestivă limitată şi nu străbat bariera hematoencefalică. Au efecte mai puternice pe receptorii muscarinici, comparativ cu aminele terţiare. De asemenea blochează într-o anumită măsură receptorii nicotinici, cu apariţia efectelor ganglioplegice şi a unor slabe efecte curarizante. Prin aceasta, apar efecte adverse particulare, cum ar fi hipotensiunea ortostatică, impotenţa şi uneori la doze mari bloc neuromuscular. Derivaţii de amoniu cuaternar au o relativă selectivitate pe tractul digestiv şi pe aparatul urinar şi efecte reduse sau nesemnificative pe ochi şi pe SNC.

Întrucât receptorii muscarinici sunt constitutiv activi, M-colinoliticele pot fi definite ca agonişti inverşi. În funcţie de subtipurile de receptori muscarinici au fost descrişi antagonişti specifici pe aceşti receptori. Selectivitatea este însă, în general redusă. Antagonişti M1 specifici sunt: pirenzepina, telenzepina şi zolenzepina. Receptorii M2 sunt blocaţi selectiv de otenzepad şi metoctramină. La nivelul receptorilor M3 acţionează ca antagonişti hexahidrosiladifenidol, zamifenacina şi darifenacina. Receptorii M4 au o anumită selectivitate faţă de himbacină.

Întrucât selectivitatea pe subtipurile de receptori este redusă, obţinerea unui efect pe un anumit organ se poate dirija ţinând cont de calea de administrare, farmacocinetică şi organotropismul observat la unele M-colinolitice. De asemenea, aceste medicamente pot avea acţiuni complementare pe alte tipuri de receptori sau pe canale ionice (vezi otiloniu, terodilina).

Pe de altă parte, numeroase alte clase terapeutice au ca efecte farmacologice blocarea receptorilor muscarinici. Sunt evidente aceste efecte la antidepresivele triciclice (amitriptilina, imipramina), antipsihotice (fenotiazine şi în primul rând tioridazina), antiaritmice clasa IA (chinidina, procainamida, disopiramida), alfa-adrenolitice (beta-haloalchilamine), unele antihistaminice H1. De cele mai multe ori aceste efecte sunt de tip advers (antidepresive triciclice, antiaritmice IA), dar uneori au efect complementar benefic.

ATROPINA

Atropina este M-colinoliticul de referinţă, cu selectivitate exprimată pe receptorii M, acţionând însă pe toate subtipurile acestor receptori muscarinici. Atropina este forma racemică a esterului acidului tropic cu tropina (tropanol). Ea apare prin racemizarea alcaloidului natural, levogir (-) hiosciamina, prezent în plante din genurile: Atropa, Hyosciamus, Datura. Sursa cea mai cunoscută de atropină este Atropa belladonna (mătrăguna).

Proprietăţi fizico-chimice:Atropina este greu solubilă în apă. Sărurile sale sunt solubile. Se utilizează sub

formă de sulfat.Forma levogiră [l-(-) hiosciamină] este de 100 de ori mai activă ca şi forma

dextrogiră.Farmacocinetică Compus de amină terţiară, traversează bine compartimentele organismului. Se

absoarbe bine şi repede după administrare orală sau parenterală. Pătrunde şi în SNC, trece prin placentă, trece în lapte. Efectul maxim apare la 1-2 ore de la administrare. Timpul de înjumătăţire 2-4 ore (variabil cu doza). Metabolizare hepatică. Eliminare renală, dar şi prin căile biliare (şi lapte).

Efectele atropineiCea mai mare parte a efectelor atropinei se produc prin blocarea receptorilor

muscarinici, chiar dacă medicamentul poate avea, mai ales la concentraţii mari şi alt tip de efecte.

Selectivitatea remarcabilă a atropinei pe toate subtipurile de receptori M constituie un criteriu de încadrare a efectelor unor medicamente ca şi colinergice, dacă ele sunt blocate de atropină. Blocarea receptorilor este competitivă.

Efectele atropinei pot fi considerate:- antimuscarinice;- parasimpatolitice;- blocante faţă de efectele M-colinomimeticelor pe formaţiuni colinoceptive din

organe inervate sau neinervate colinergic;- acţiuni nespecifice proprii

- pe SNC- pe alte organe

a). Efecte cardiovasculare• La doze mici, bradicardie lejeră (scăderea frecvenţei cardiace cu 4-8

bătăi/minut).• La doze mai mari, terapeutice, tahicardie. Blochează efectele stimulării vagale şi

ale acetilcolinei exogene pe cord. • La doze apropiate de cele toxice, atropina poate produce bloc A-V. Paradoxal,

chiar la doze obişnuite, în situaţii când tonusul vagal este mult crescut, atropina poate încetini transmisia atrio-ventriculară.

• Atropina antagonizează efectele vasculare muscarinice ale acetilcolinei şi ale anticolinesterazicelor.

• La dozele obişnuite, modificările tensionale sunt reduse. La doze mai mari produce hipotensiune, vasodilataţie. Dozele toxice sunt însoţite de vasodilataţie (capilarodilataţie).

2

b). Efecte respiratorii- Bronhodilataţie cu creşterea spaţiului mort respirator, cu stimularea respiraţiei.- Bronhodilataţie mai redusă decât cea după β-adrenomimetice.- Reduce secreţia bronşică (dar poate creşte vâscozitatea) – expectoraţie dificilă.- Afectează (reduce) clearance-ul muco-ciliar

c). Efecte pe musculatura netedă a tractului digestiv- Inhibă activitatea motorie pe stomac, duoden, jejun, ileon, colon.- Efecte mai reduse pe vezica biliară.- Scade tonusul şi amplitudinea contracţiilor peristaltice intestinale. Acest efect diminuă treptat în tratamentul continuu.

d). Efecte pe căile urinare şi vezica urinarăScade tonusul vezicii urinare şi contractă sfincterul acestuia. Relaxează ureterele.

e). Efecte pe aparatul genitalNeglijabile pe uterul uman.

f). Efecte pe secreţii exocrineScade secreţiile:

- lacrimală- salivară

- în mod particular sensibilă- deglutiţia şi vorbirea devin dificile

- gastrică- în primul rând secreţia de pepsinogen şi mucus şi mai puţin secreţia de acid

clorhidric- biliară (efect redus)- pancreatică (efecte reduse)- intestinală (efect redus)- bronşică - lactată- sudorală

g). Efecte oculare- Midriază- paralitică

- mai exprimată după administrare locală- de lungă durată (până la 1 săptămână)

- Cicloplegie, cu paralizia acomodării (pentru vederea de aproape)- Creşterea presiunii intraoculare

- efect redus pe ochiul normal- creştere de asemenea redusă în glaucomul cu unchi deschis- creştere importantă, efect advers în glaucom cu unghi închis

h). Alte efecte M-colinolitice- Antagonizează efectele stimulante nervos centrale ale acetilcolinei şi ale altor M colinomimetice, dar are efecte proprii stimulante pe SNC- Aboleşte 2 din 3 faze ale potenţialului sinaptic din ganglionii vegetativi.

3

i). Efecte periferice fără legătură cu cele M-colinolitice- Efecte chinidinice pe inimă- Anestezice locale- Efecte N colinolitice

- pe ganglionii vegetativi- curarizant

- Efecte antihistaminice H1

- Efecte antiserotoniniceToate aceste efecte sunt reduse şi de obicei fără importanţă clinică.

Efecte adverseLa dozele eficace, terapeutice, efectele atropinei pe sistemul (aparatul) vizat

terapeutic sunt considerate benefice, iar pe alte sisteme pot apărea ca adverse: - paralizia acomodării (tulburări de vedere, fotofobie)- reducerea secreţiilor exocrine: piele uscată, disconfort ocular, dificultăţi de

vorbire, sete, disfagie.Aceste efecte pot fi uneori net adverse:- tahicardie la doze mari, bloc A-V aparent paradoxal, în infarctul miocardic acut- vasodilataţie cu aspect eritematos al pielii (confuzie cu bolile eruptive)- retenţie urinară, dificultăţi la micţiune- febră- stimularea s.n.c. (tulburări de somn, confuzie, halucinaţii, delir, până la

convulsii)- amnezie, tulburări de memorie- la doze mari – comăContraindicaţii- Glaucom- Insuficienţă cardiacă- Tahiaritmii- Tireotoxicoză- Atonii intestinale- Esofagită de reflux- Prudenţă la vârstnici,- Prudenţă în sindrom Down- Prudenţă la conducători auto- Adenom de prostată, atonii ale vezicii urinare

Indicaţii (utilizări) terapeuticea). Boli digestive- colici biliare, colici intestinale- spasm esofagian difuz- colon iritabil- enterocolită nespecifică (adjuvant)- boala ulceroasă – antispastică, antisecretoare (utilizarea clinică are ca inconveniente – hipersecreţie secundară, reflux gastroesofagian, astăzi este practic părăsită)- pancreatită acută – acţiune antisecretoare

4

b). Boli renale şi ginecologice- colici reno-ureterale- enuresis nocturn- incontinenţă urinară (în funcţie de cauza acesteia, contraindicată în adenom de prostată)- metroanexite (efect slab)

c). Utilizări în cardiologie- prin efectul M-colinolitic poate fi utilă în:

- sindrom Adam-Stockes- sidrom W-P-W (diagnostic şi tratament)- sindromul sinusului bolnav - tratamentul bradicardiei, bradiaritmiei şi a blocului A-V, din infarctul miocardic

Se impune prudenţă mai ales atunci când tonusul vagal excesiv se manifestă prin:- bradicardie (atropina poate determina în acest caz scăderea importantă a

debitului cardiac şi hipertensiune arterială)- bloc A-V gradul I, cu tahiaritmie ventriculară ectopică.De asemenea prin efectul firesc, M-colinolitic, atropina prezintă riscul declanşării

unor disritmii ventriculare grave (tahicardie sinusală – tahicardie ventriculară – fibrilaţie ventriculară).

d). Utilizarea în anesteziologie (premedicaţie)- reducerea secreţiilor (hipersecreţiei) mai ales bronşice (utilizare mai puţin

actuală; utilă când s-a făcut narcoză cu eter etilic) - protejarea cordului faţă de reflexele vagale (şi în unele manevre mai simple:

puncţie pleurală)- reducerea efectului spasmogen al opiaceelor- asociere cu anticolinesterazicele, în decurarizare; dezavantaje – postoperator – hipotonie (atonie) pe tractul digestiv şi pe căile urinare

e). Utilizări în oftalmologieSe aplică local, în sacul conjunctival.- pentru efect midriatic

– terapeutic, pentru evitarea formării sinechiilor ( alternativ cu miotice)- irite şi iridociclite - (keratite)

- diagnostic, pentru examinarea polului posterior al ochiului (preferabile midriatice cu acţiune de scurtă durată)- pentru efect cicloplegic

- terapeutic – unele forme de miopie, strabism la copil- diagnostic, pentru refractometrie

Dezavantaje ale utilizării topice: - efecte adverse locale (iritaţie, conjunctivită)- efecte sistemice (uneori chiar toxice, mai ales la copil)

Ar putea fi evitate prin: - aplicarea unei apăsări (1 – 2 min.) pe cantul intern al ochiului după aplicarea soluţiei apoase în sacul conjunctival.- eventuale aplicări sub formă de unguent, pentru efecte de durată- utilizarea atropinei numai pentru situaţii bine precizate

- acţiune de lungă durată

5

f). Utilizări în neurologie- boala şi sindromul Parkinson (în kinetoze) ( depăşită de alte medicamente)

g). Utilizare în intoxicaţii- intoxicaţie acută cu anticolinesterazice ireversibile (organofosforice)

- se injectează preferabil i.v. iniţial 2 – 4 mg, apoi 1 -2 mg la 5 – 15 min. până la uşoare semne de supradozare cu atropină- în prima zi se pot administra astfel până la 50 mg. Apoi se poate utiliza calea

internă.- administrarea intempestivă, i.v., a esterilor colinei.- intoxicaţii cu pilocarpină.- intoxicaţii cu Amanita muscaria

- fără aport terapeutic real, pentru că în această specie cantitatea de muscarină este foarte redusă şi în plus, pot fi prezente chiar substanţe anticolinergice.

- în intoxicaţii cu Amanita phalloides, fără absolut nici o valoare.

Interacţiuni medicamentoasea). cu anticolinesterazice reversibile, pentru blocarea efectelor muscarinice ale acestora.

- în decurarizare- în miastenia gravis

Asociarea neostigminei + atropină poate avea efect iniţial bradicardizant, sinergic, exprimat, riscant.b). cu opiacee - diminuă efectul spasmogen al acestora pe musculatura netedă (în primul rând digestivă)c). cu simpatoplegice: - rezerpină, guanetidină.

- antagonizează (corectează) hipermotilitatea intestinală produsă de acestead). cu IMAO (hidrazide)

- potenţare a efectului, pentru cele cu metabolizare hepaticăe). cu psihotrope M-colinolitice:

- antidepresive: triciclice, tetraciclice- neuroleptice: fenotiazine, butirofenone(- unele antihistaminice H1). Efect M-

colinolitic aditivf). Metoclopramida – M- colinoliticele îi antagonizează efectul prokinetic.g). Medicamente ce modifică pH-ul urinar

- alcalinizantele reduc rata (viteza) eliminării renale- acidifiantele cresc rata (viteza) eliminării renale

POSOLOGIA ATROPINEI

La administrare orală, doza obişnuită pentru o dată este de 0,25 – 0,5 mg. La administrare subcutană, doza uzuală este de 0,25 mg. Dozele uzuale orale pentru 24 de ore sunt de 1 – 2 mg, iar pe cale subcutanată 0,5 mg.

Dozele terapeutice maxime pentru o dată sunt de 2 mg pe cale orală şi de 1 mg pe cale subcutanată. Dozele maxime pentru 24 de ore sunt de 4 mg pe cale orală şi 2 mg pe cale subcutanată.

Dozele maxime pot fi depăşite în tratamentul intoxicaţiei acute cu organofosforice, când atropina se administrează i.v. repetat până la semne de uşoară supradozare atropinică.

6

INTOXICAŢIA ACUTĂ CU ATROPINĂToxicitatea atropinei prezintă o variabilitate exprimată în funcţie de specie.

Rozătoarele sunt mai rezistente, având enzime care hidrolizează atropina. Omul, şi în primul rând copilul este mai sensibil. La copil doza letală este considerată 10 – 20 mg, dar au fost observate decese la 2 mg şi supravieţuiri după 400 mg. La adult doza letală este aproximativ 100 mg, dar şi în acest caz se observă variaţii largi, decesul apărând la doze mai mici după cum s-au observat supravieţuiri la doze enorme, până la 1 g. Intoxicaţia acută este de cele mai multe ori accidentală (consum de fructe de mătrăgună, preparate de atropină lăsate la îndemâna copiilor). Supradozări au fost observate şi după folosirea atropinei pentru obţinerea unor senzaţii deosebite, sau chiar halucinaţii. Mult mai rar, intoxicaţia acută se produce în scop suicid sau homicid. Tratamentul intoxicaţiei acute cu atropină

În primul rând se impune diagnosticul acestei intoxicaţii pe bază clinică sau eventual prin administrarea de fizostigmină.

Se limitează absorbţia prin spălături gastrice, administrarea de soluţii cu cărbune activat sau purgative saline. Se poate administra pilocarpina. Neostigmina nu pătrunde în sistemul nervos central, în intoxicaţia acută cu atropină fiind preferabilă fizostigmina. Fizostigmina se administrează i.v. 0,5 – 1 mg la copil şi 1 – 4 mg la adult. Fizostigmina se metabolizează rapid ceea ce impune repetarea dozei la reapariţia simptomatologiei. Fizostagmina are totuşi o valoare limitată şi în general nu se recomandă.

Fenomenele de excitaţie centrală, convulsiile, pot fi tratate cu benzodiazepine (diazepam) sau cu barbiturice cu durată scurtă de acţiune. Se impune o dirijare coordonată a tratamentului, întrucât deprimantele pe sistemul nervos central pot avea efect sinergic cu atropina în faza de epuizare a SNC. În agitaţia la atropină nu se administrează fenotiazine, deoarece acestea au efecte M-colinoliitice, care se sumează cu cele ale atropinei. Febra se combate prin comprese reci sau bureţi cu alcool etilic. Nu se administrează acid acetil salicilic. Uneori este necesară terapia suportivă, cu echilibrare hidroelectrolitică şi susţinerea mecanică a respiraţiei.

SCOPOLAMINA

A fost izolată sub denumirea de hioscină din specii de Hyosciamus şi ulterior din numeroase plante din genurile Atropa, Datura, Scopolia. Se deosebeşte de atropină prin efecte mai rapide, dar de durată mai scurtă pe ochi, prin efecte mai exprimate pe glandele exocrine şi pe sistemul nervos central, unde pătrunde mai uşor ca atropina. La doze mici produce o bradicardie evidentă. Pe SNC produce, spre deosebire de atropină, sedare şi numai rar şi la doze mari euforie. Reduce somnul paradox. Scopolamina scade net capacitatea de memorizare şi uneori apare amnezia. Are un net efect antivomitiv. Utilizări terapeutice

Pentru efectul antivomitiv se utilizează în kinetoze şi în medicina cosmică. În aceste situaţii se administrează sub formă de discuri adezive, transdermice, fixate pe suprafaţa posterioară a pavilionului urechii. Un asemenea preparat conţine 1,5 mg scpolamină. Efectul apare după 5 ore şi persistă 5 – 7 zile. Scopolamina se mai poate administra în anesteziologie împreună cu opiaceele. Prin amnezia pe care o produce a fost utilizată în intervenţii chirurgicale, pentru a reduce imprimarea în memorie a momentelor neplăcute. De asemenea a fost încercată în narcoanaliză şi în aşa numitul test a minciunii. Doze

7

Doza/doză uzuală, p.o. şi s.c. este de 0,1 – 0,25 mg.Doza obişnuită pe 24 de ore pe cale orală este de 0,3 – 0,6 mg, iar pe cale s.c. 0,25 – 0,5 mg.

Doza maximă pentru o dată este 1 mg pe cale orală şi 0,5 mg pe cale s.c. Doza maximă pe 24 de ore este 3 mg per os şi 2 mg s.c.

M-COLINOLITICE DE SEMISINTEZĂ1. Homatropina – este un derivat de acid mandelic, utilizat mai ales în oftalmologie. 2. Metilatropina şi 3. Metilscopolamina sunt derivaţi de amoniu cuaternar utilizaţi ca antispastice.

M-COLINOLITICE DE SINTEZĂ AMINE TERŢIARE

1. BENZTROPINA (mesilat) (COGENTIN®)2. TRIHEXIFENIDIL (ARTANE®, ROMPARKIN®)3. ADIFENINA (TRASENTIN®, DIFACIL®, SPASMOLITIN®)4. METHIXEN (TREST®, TREMONIL®)5. PIPERIDOLAT (DACTIL®)6. TIFENAMIL (TROCINATE®)7. PITOFENONA8. DICICLOMINA (BENTYL®, BENTHYL®, MERBENTYL®)9. OXIFENCICLIMINA (DARICON®, DARICOL®, DARIPRAN®)10.OXIBUTININA (DITROPAN®)11.FLAVOXAT (URISPAS®)12.BUTETAMAT13.DROFENINA (SPASMO-CIBALGINE®)

8

DERIVAŢI DE AMONIU CUATERNAR

1. METANTELINA (BANTIN®)2. PROPANTELINA (PROBANTIN®)3. OXIFENONIU (ANTRENYL®, HELKAMON®)4. ANIZOTROPINA (metilbromura) (VALPIN®)5. CLIDINIUM (QUARZAN®)6. HEXOCICLIUM metilsulfat (TRAL®)7. GLICOPIRROLAT (ROBINUL®)8. DIFEMANIL metilsulfat (Prantal®)9. IZOPROPAMIDA (DARBID®, PRIAMID®)10. MEPENZOLAT (bromura) (CANTIL®)11. TRIDIHEXETIL (PATHILON®)12. EMEPRONIUM bromură (CETIPRIN®)13. DIBUTOLINA (sulfat)14. POLDINA metilsulfat (ALFALAND, NACTON®)15. SULTROPONIU16. CIMETROPIU (bromura) (ALGINOR®)17. IPRATROPIU (bromura) (ATROVENT®)18. OXITROPIU (bromura) (VENTILAT®)19. FLUTROPIU (bromura)20. TIOTROPIU21. BENZILONIU (bromura) (PORTYN®) 22. TIEMONIU (VISCERALGINE®)23. FENPIVERINIU (asociat în PIAFEN®, BARALGINE®)24.PARAPENZOLAT (SPACINE®)25.PIPENZOLAT (PIPTAL®)

M- COLINOLITICE UTILIZATE ÎN OFTALMOLOGIE

9

Denumire (DCI) Preparate Ambalaj

Midriază CicloplegiceEfect

maxim (minute)

DuratăEfect

maxim (minute)

Durată

ATROPINA(sulfat)

Apitropin® sol. oft. 1%,

fl. 10 ml 30 – 40 7 – 10 zile 60 – 180 7 – 12 zile

SCOPOLAMINA(bromhidrat – HBr)

20 – 30 3- 7 zile 30- 60 5 – 7 zile

HOMATROPINĂ(HBr)

Isopto-homatropine®

40 – 60 1- 3 zile 30 – 60 1 – 3 zile

CICLOPENTOLAT(clorhidrat)

Cyclogyl®, sol.oft.sterilă 0,5% şi 1%

fl. 15ml 30 - 60 1 zi 25- 75 1 zi

Cyclopentol®

Midrilat®

DIBUTOLINA

TROPICAMIDA

Tropicamida sol. oft. 0,5%

fl. 10 ml 20 – 40 6 – 8 ore 30 6 ore

Mydrum®

sol. oft. 0,5%fl. 10 ml

Mydriaticum®

Mydriacyl® sol. oft. 0,5% şi 1%

fl. 15ml

Tropixal® sol. oft. 0,5%

fl. 10 ml

EUCATROPINA(clorhidrat)

4- 6 ore 6 ore

ANTICOLINERGICE ANTIPARKINSONIENE

1. TRIHEXIFENIDIL Romparkin®, cpr. 2 mg

2. BIPERIDEN Akineton®, cpr. 2 mg

3. BENZTROPINA (mesilat) Cogentin®

M-COLINOLITICE UTILIZATE ÎN AFECŢIUNI GASTRO-INTESTINALE

10

1. ATROPINĂ SULFATa. Atropină sulfurică – sol. 1 ‰, f. 1 ml.

b. Sulfat de atropină RENAUDIN – sol. 0,5 ‰, f. 1 ml.2. BUTILSCOPOLAMINA (bromură)3. PROPANTELINA – drj. 0,015 g4. OTILONIU (bromură)

Spasmomen® – cpr. filmate 0,04 g6. DICICLOMINA (Benthyl®, Merbenthyl®)7. OXIFENCICLIMINA (Daricon®)8. ADIFENINA (Trasentin®, Spasmolitiu®)9. DROFENINA (Spasmo- Cibalgine®)10. PITOFENONA (vezi asocieri)11. METANTELINA (Bantin®)12. GLICOPIRROLAT (Robinul®)13. FENPIPRAMIDA (vezi asocieri)14. CLIDINIU (Quarzan) (vezi şi asocieri)15. OXIFENONIU (Antrenyl®, Helkamon®)16. PIPERIDOLAT (Dactil®)17. IZOPROPAMIDA (Darbid®, Priamid®)18. MEPENZOLAT (Cantil®)19. CIMETROPIU (bromură) (Alginor®)20. TIEMONIU (Visceralgine®)

M-COLINOLITICE UTILIZATE ÎN AFECŢIUNI ALE APARATULUI URINAR

1. EMEPRONIU Cisrelax® – cpr. filmate 0,2 g2. OXIBUTININĂ Driptane® – cpr. 5 mg3. PROPIVERINĂ Detrunorm® – drj. 15 mg4. TOLTERODINA

Detrusitol® – cpr. filmate 1 mg; 2 mg caps. cu eliberare prelungită 2 mg; 4 mg

5. SOLIFENACINĂ Vesicare®– cpr. filmate 5 mg; 10 mg6. TROSPIU (M) Ceris® drj. 20 mg7. DARIFENACINA8. FLAVOXAT9. DICICLOMINA10. TERODILINA

11

M-COLINOLITICE UTILIZATE ÎN BOLI RESPIRATORII OBSTRUCTIVE

1. IPRATROPIU (bromură)a. ATROVENT® nazal aerosol nazal 0,03 %; 0,06 %; flac 15 mlb. ATROVENT®

aerosol 20 µg/doză; sol. inhal. 0,26 mg/1 ml; flac. 15 ml (300 doze)c. ITRAVENT 20 – INHALER®

aerosol 20 µg/doză, flac. 200 doze

2. OXITROPIUVENTILAT®, TERSIGAT®

3. FLUTROPIU

4. TIOTROPIUSPIRIVA®

caps. pulb. inhal. 18 µg

COMBINAŢIIa. BERODUAL®

Ipratropiu bromură 20 µg/doză Fenoterol 50 µg/doză aerosol sol. inhal.; flac. 15 ml (300 doze)

b. COMBIVENT®

Ipratropiu bromură 20 µg/doză Salbutamol sulfat flac. 10 ml; 200 doze

COMBINAŢII ALE M-COLINOLITICELOR

1.LIZADON® – cpr.Sulfat atropină 0,4 mg; Papaverină 0,04 g; Fenobarbital 0,03 g;

Aminofenazonă 0,15 g2. LIZADON® – supp

Sulfat atropină 0,3 mg; Papaverină 0,03 g; Fenobarbital 0,02 g3. LIZADON P® – caps.

Sulfat atropină 0,4 mg; Papaverină 0,06 g; Fenobarbital 0,03 g; Propifenazonă 0,15 g

4. SCOBUTIL COMPUS® – supp.

12

Butilscopolamină 0,01 g; Metamizol 2,5 g5. SCOBUTIL COMPUS® – f. 5 ml

Butilscopolamină 0,02g; Metamizol 2,5 g6. PIAFEN® – supp.

Flupipramida 0,1 mg; Pitofenona 0,005 g; Metamizol 0,5 g7. PIAFEN® – cpr.

Flupipramida 0,1 mg; Pitofenona 0,01 g; Metamizol 1 g8. PIAFEN® – f- 5 ml

Flupipramida 0,1 mg; Pitofenona 0,01 g; Metamizol 2,5 g9. BARALGIN® – preparate similare10. MANYANA®

Fenpiveriniu + Pitofenona + Diclofenac11. EPIRAX® – cpr. ; LIBRAX®

Clidiniu bromură 2,5 mg; Clordiazepoxid 5 mg12. LAURONIL® – cpr.

Scopolamină bromhidrat 0,6 mg; Fenobarbital 0,1 g 13. CALMOGEN® – caps.

Alcaloizi din rădăcină de belladonna (atropină = 0,2 mg); Dihidroergotoxină metansulfonat 0,3 mg; Propranolol clorhidrat 0,01 g; Hidroxizină clorhidrat 0,01 g14. DISTONOCALM® – drj.

Alcaloizi din rădăcină de belladonna (atropină = 0,25 mg); Alcaloizi din cornul secarei (echivalent 0,3 mg); Propranolol 0,015 g; Amital 0,025 g.

15. BERODUAL® aerosol sol. inhal.; flac. 15 ml (300 doze) Ipratropiu bromură 20 µg/doză; Fenoterol 50 µg/doză

16. COMBIVENT®; flac. 10 ml; 200 doze Ipratropiu bromură 20 µg/doză Salbutamol sulfat17. MORFINA-ATROPINA® f. 1ml.

Atropină sulfat 1 mg; Morfină clorhidrat 20 mg; 18. HIDROMORFON-ATROPINA® f 1 ml.

Atropină sulfat sol. 0,03%; Dihidromorfinonă clorhidrică sol. 0,2%

13