mayraacff
2
sCAPITOLUL 1 - PISICA CU DOI STĂPÂN Deseori auzim legende mai mult sau mai puţin credibile. Unele din folclor, altele născute din pricina imaginaţiei. De cele mai multe ori sunt echivalentul miturilor. Dar tot poveşti rămân. Nu există Yeti, nu există monstrul din Loch Ness. Totuşi, se spune că legendele au un sâmbure de adevăr şi totul capătă sens când o astfel de legendă apare chiar sub ochii tăi, vie şi palpabilă. Este alegerea ta dacă îi dai crezare. Desigur, ăsta ar fi ultimul lucru la care s-ar gândi un copil de clasa a cincea. Toţi aclamau şi fluierau, strânşi în faţa clasei. Catedra fusese dată la perete şi abandonată pe o traiectorie strâmbă pentru a lăsa loc suficient. Clopoţelul anunţă începutul şi sfârşitul pauzei, dar nimeni nu se clinti. Nu pierdeau aşa un spectacol! - Nu te laşi, nu? şopti Ralph, uşor obosit. - Ai vrea tu, rânji Lysa. Ochii lui verzi îi întâlniră pe cei aproape negri ai ei şi ştiu că fata nu va ceda uşor. Îşi suciseră mâinile în toate felurile posibile şi acum se chinuiau să se doboare unul pe altul. Colegii asistau ca la un meci deosebit de important, strigând batjocuri sau încurajări sau pur şi simplu cuvinte de genul "hai, hai". Cei doi abia dacă erau conştienţi de prezenţa lor. Pentru ei, nimic nu mai exista în afară de adversar. Fiecare părea să aştepte mişcarea celuilalt, temându-se să atace pentru a nu fi dezechilibrat. Tensiunea creştea, suspansul se instalase şi finalul se apropia. Şi veni ciudat de repede. - Ce Dumnezeu faceţi aici? tună vocea profesoarei de fizică. Luaţi prin surprindere, Lysa şi Ralph tresăriră şi se prăbuşiră amândoi la podea. Se grăbiră însă să se ridice şi, după o scuturare rapidă a hainelor, luaseră imediat atitudinea unor copilaşi umili, hotărâţi să apuce calea cea dreaptă. Lysa regreta mai mult ca oricând... Nu comportamentul, ci faptul că îşi prinsese părul. O
-
Upload
karina-lazar -
Category
Documents
-
view
213 -
download
0
description
sff
Transcript of mayraacff
sCAPITOLUL 1 - PISICA CU DOI STĂPÂN
Deseori auzim legende mai mult sau mai puţin credibile. Unele din folclor, altele născute din pricina imaginaţiei. De cele mai multe ori sunt echivalentul miturilor. Dar tot poveşti rămân. Nu există Yeti, nu există monstrul din Loch Ness. Totuşi, se spune că legendele au un sâmbure de adevăr şi totul capătă sens când o astfel de legendă apare chiar sub ochii tăi, vie şi palpabilă. Este alegerea ta dacă îi dai crezare.
Desigur, ăsta ar fi ultimul lucru la care s-ar gândi un copil de clasa a cincea.
Toţi aclamau şi fluierau, strânşi în faţa clasei. Catedra fusese dată la perete şi abandonată pe o traiectorie strâmbă pentru a lăsa loc suficient. Clopoţelul anunţă începutul şi sfârşitul pauzei, dar nimeni nu se clinti. Nu pierdeau aşa un spectacol!
- Nu te laşi, nu? şopti Ralph, uşor obosit.
- Ai vrea tu, rânji Lysa.
Ochii lui verzi îi întâlniră pe cei aproape negri ai ei şi ştiu că fata nu va ceda uşor. Îşi suciseră mâinile în toate felurile posibile şi acum se chinuiau să se doboare unul pe altul. Colegii asistau ca la un meci deosebit de important, strigând batjocuri sau încurajări sau pur şi simplu cuvinte de genul "hai, hai". Cei doi abia dacă erau conştienţi de prezenţa lor. Pentru ei, nimic nu mai exista în afară de adversar. Fiecare părea să aştepte mişcarea celuilalt, temându-se să atace pentru a nu fi dezechilibrat. Tensiunea creştea, suspansul se instalase şi finalul se apropia. Şi veni ciudat de repede.
- Ce Dumnezeu faceţi aici? tună vocea profesoarei de fizică.
Luaţi prin surprindere, Lysa şi Ralph tresăriră şi se prăbuşiră amândoi la podea. Se grăbiră însă să se ridice şi, după o scuturare rapidă a hainelor, luaseră imediat atitudinea unor copilaşi umili, hotărâţi să apuce calea cea dreaptă. Lysa regreta mai mult ca oricând... Nu comportamentul, ci faptul că îşi prinsese părul. O făcuse pentru a nu o stânjeni în confruntare, dar în acel moment i-ar fi prins bine o cale prin care să-şi ascundă expresia feţei. Nu era tocmai indicat ca profesoara să observe că o trosnea râsul de atâta căinţă!
