Max WeberDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Maximilian Weber (n. 21 aprilie 1864 – d. 14 iunie 1920) a fost un economist politic şi sociolog german, fiind considerat unul dintre fondatorii studiului modern al sociologiei şi administrării publice. El şi-a început cariera la Universitatea din Berlin, şi mai târziu a lucrat la Universitatea Freiburg, Universitatea din Heidelberg, Universitatea din Viena şi la Universitatea din Munchen. A fost o persoană influentă în politica germană contemporană, fiind unul dintre negociatorii Germaniei la Tratatul de la Versailles şi membru al comisiei însărcinate cu susţinerea Constituţiei Weimar.

S-a ocupat în principal cu studiul sociologiei religiilor şi a guvernului, dar prin munca sa a adus contribuţii şi în domeniul economiei.

[modifică] Operă

Cea mai cunoscută lucrare a sa este eseul Etica protestantă şi spiritul capitalismului, lucrare care a fost piatra de temelie în studiile sale de sociologie a religiilor. În această lucrare, Weber a argumentat faptul că religia este una dintre cauzele cele mai importante, care explică diferenţele de dezvoltare dintre culturile Occidentale şi cele Orientale, şi a subliniat importanţa protestantismului ascetic care a condus la naşterea capitalismului, a birocraţiei şi a statului raţional-legal din Vest.

Într-o altă lucrare importantă, Politica, ca şi vocaţie, Weber defineşte statul ca o entitate ce posedă monopolul asupra folosirii legitime a forţei. Această idee a devenit o definiţie fundamentală în studiul modern al ştiinţei politice în tradiţia occidentală. Cele mai cunoscute contribuţii ale sale sunt cunoscute sub denumirea de Tezele weberiene.

Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Max_Weber"

Max Weber a elaborat si o sinteza a metodelor teoretice si istorice ale stiintelorsociale pe care a folosit-o, cu succes, în cercetarile sale. În politica, el a fost de parteaunei democratii nationale.În problemele respective - ca de altfel si în altele - Max Weber se detaseaza de KarlMarx. Punctul lui de plecare în problema data era existenta tensiunii între rationalitateaetico-religioasa si cea economica contemporana lui. În timp ce la Marx eticul religiossi economicul real se excludeau reciproc, la Weber ele sunt diferite, dar fara a seexclude categoric. Religiile exista si în lumea capitalului; ele sunt diverse si sediversifica din ce în ce mai mult. Alaturi de crestinismul ortodox exista cel catolic, celprotestant si altele. Diversificarea ca si lupta dintre ele s-a dus si se duce detasat deformele si substanta economica a tarilor. Ramâne de vazut ce se va întâmpla în conditiileglobarizarii, care va atrage dupa sine schimbari structurale de anvergura în „Noulcontinent” care va cuprinde tari din cel putin doua continente actuale: Europa siAmerica.Autorul de care ne ocupam face frecvent deosebirea între „capitalismul traditional” si celmodern, contemporan lui. „Capitalismul modern, ajuns sa domine viata economica, îsieduca si îsi creeaza, prin selectie economica, subiectii economici de care are nevoie:

întreprinzatorii si muncitorii. Tocmai aici devin palpabile limitele notiunii de «selectie»ca mijloc de explicare a unor fenomene istorice. Pentru ca acel mod de viata si nouaconceptie despre profesie «adaptate specificului capitalismului sa fie selectionate»,adica sa le învinga pe celelalte, este evident ca ele trebuie, mai întâi sa fi aparut si aceasta nu la indivizii izolati, ci ca un mod de a privi lumea, împartasit de grupuri deoameni”139. Weber, spre deosebire de conationalul lui, K. Marx, care punea în centrulatentiei lupta de clasa între muncitori si capitalisti, vedea între ei o conlucrare fireasca,dictata de interese comune ca sa se produca cât mai mult si cât mai bine, iar dinvalorile create fiecare sa-si ia parte sa. Acest lucru avea la baza „Capitalismul modern,ajuns sa domine viata economica, îsi educa si îsi creaza, prin selectie economica,subiectii economici de care are nevoie: întreprinzatorii si muncitorii”140.Explicarea „spiritului capitalismului” nu se limiteaza doar la cele retinute de noi. Elcontinua. Un lucru trebuie retinut, chiar cu riscul de a repeta, fiindca este esentialpentru întelegerea teoriei si doctrinei economice a lui Weber. Conlucrarea siîntelegerea dintre capitalisti si muncitori era socotita ca necesara functionarii economiei.Luptele de clasa, la Weber, nu erau, în nici un caz, motor al dezvoltarii. Si aceasta,pentru ca, în conceptia sa „capitalismul modern ... îsi educa si îsi creeaza prin selectieeconomica subiectii economici de care are nevoie”. Ce se întâmpla cu cei de carecapitalismul nu are nevoie, fie si temporar? Viata economica, sociala si politica au datnastere si la solutii.