Max Frisch(15 mai 1911 4 aprilie 1991) Biografie:

S-a nascut in Zurich, ca al doilea copil al lui Franz Bruno Frisch de meserie arhitect si Karolina Bettina Frisch, crescand intr-o familie modesta, situatia financiara a familiei degradandu-se dupa ce tatal isi pierde serviciul in timpul primului razboi mondial. Inca din timpul gimnaziului acesta a inceput sa scrie opere dramatice, dar piesele sale nu au fost niciodata puse in scena, iar aceste prime opere au fost distruse. Intre anii 1930 1931 Max Frisch a studiat la Universitatea din Zurich Literatura si Lingvistica Germana sperand ca aceasta facultate sa ii va asigura modul prin care sa isi deprinda anumite aptitudini de scriitor, lucru pe care va intelege mai tarziu ca nu este adevarat, motiv pentru care 1932 abandoneaza facultatea.

Prima lui contributie in jurnalism a avut loc in mai 1931 in Neue Zrcher Zeitung, iar moartea tatalui sau in martie 1932 il determina sa accepte un loc de munca permanent in jurnalism pentru a-si putea ajuta mama. In aprilie 1932 ii este publicat eseul Was bin ich?(Ce sunt eu?) care este considerata prima lucreare importanta care isi va pune amprenta asupra parcursului sau literar. Pana in 1934 Frisch va combina munca la ziar cu diferite cursuri la univesitate. Din acea perioada se pastreaza aproximativ 100 de lucrari care sunt mai mult autobiografice decat politice, ce abordeaza teme personale precum despartirea de iubita sa, actrita Else Schebesta multe dintre acestea fiind publicate dupa ce autorul devine cunoscut.

Intre februarie si octombrie 1933 acesta a calatorit in estul si sudestul Europei pentru a scrie cateva cronici de calatorie pentru ziare si reviste. Prima sa contributie a fost despre Campionatul Mondial de Hockey pe Gheata de la Praga pentru Neue Zrcher Zeitung. In acest tur prin Europa, Frisch redacteaza prima sa nuvela, Jurg Reainhart, care apare in 1934, unde Reainhart este un alter ego al autorului care efectueaza o calatorie in Balcani pentru a-si gasi scopul vietii sale, in final ajungand la concluzia ca va deveni adult doar in momentul in care va face un gest barbatesc, acest lucru realizandu-se ajutand o fata aflata in stadiul terminal al unei boli sa isi traiasca ultima perioada a vietii in pace.

In vara anului 1934, Max Frisch o intalneste pe evreica Kate Rubensohn de care se indragosteste. Aceasta emigrase din Berlin ca sa poata avansa in studiile sale intrerupte de legislatia antisemita si rasista din Germania. Acesta va tine un jurnal care mai tarziu va publicat sub numele "Kleinen Tagebuch einer deutschen Reise" (Short diary of a German trip) unde descrie si critica antisemitismul. In 1939 relatia acestora se va incheia dupa ce Kate refuza sa se marite cu el.

A doua nuvela, Antwort aus der Stille (Un raspuns de la tacere) apare in 1937, unde reapare tema actului bartabest, iar actiunea este plasata de aceasta data in sanul unei familii de nivel mediu. Autorul devin insusi criticul propriei creatii, arzand manuscriptul original in 1937 si refuzand sa includa in compilatia sa de lucrari din 1970 aceasta lucrare.Din 1936 studiaza arhitectura la Colegiul Federal de Tehnologie din Zurich, iar in 1938 castiga pentru a doua sa nuvela premiul Conrad Ferdinand Meyer in valoare de 3000 de franci elvetieni.

In 1939 se inroleaza in armata ca puscas, dar datorita neutralitatii Elevetiei in razboi aceasta inrolare era doar o formalitate. In acelasi an apare si Aus dem Tagebuch eines Soldaten(Din jurnalul unui soldat) care a aparut in lunarul Atlantis.

Dupa ce isi termina studiile in arhitectura, accepta un loc de munca la biroul fostului sau profesor William Dunkel permitandu-si in sfarsit sa isi cumpere o casa. In aceasta perioada o intalneste si pe Gertrud Frisch-von Meyenburg, iar pe 30 iulie 1942 se vor casatori, din aceasta casatorie rezultand 3 copii: Ursula, Hans Peter si Charlotte. In 1943 este selectat din 65 de arhitecti pentru a realiza piscina Letzigraben (Max Frisch Bad), din comisionul acestei lucrari putand sa isi deschida un birou propriu de arhitectura, inaugurarea piscinei avand loc in 1949, acum fiind un monument protejat, fiind restaurata in perioada 2006 2007. Ca arhitect a schitat peste 20 de cladiri, dar doar 2 au fost construite. Una dintre acestea a fost casa fratelui sau Franz, iar cealalta a unui magnat al samponului din acea perioada, K. F. Ferster, cu care va avea si un proces datorita unor masuri efectuate gresit la scara principala a casei. Aceasta disputa va fi punctul de plecare a romanului Biedermann und die Brandstiffter(Biedermann si incendiatorii) unde Ferster va fi transpus in rolul protagonistului, aceasta opera asigurandu-i succesul ca dramaturg.

In 1946 va avea loc premiera piesei Santa Cruz, urmand Nun singen sie wieder(Acum ei canta iar) si Die Chinesieche Mauer (Zidul Chinezesc), ambele avand ca tema razboiul, iar in 1949 apare Als der Krieg zu Ende war(Cum s-a incheiat razboiul). In aceasta perioada ii cunoaste pe Friedrich Durrenmatt si Bertolt Brecht.

Dupa publicarea compilatiei in 1947, in 1950 se publica un al doilea volum al jurnalului lui, care cuprinde perioada 1946 1949, urmat de Graf Oderland(Printul Oderland). Intre anii 1951 1952 viziteaza Statele Unite ale Americii si Mexicul, in acest timp lucrand la Was macht ihr mit der Liebe?(Ce faci tu cu dragostea?), titlu care va fi schimbat in Stiller, urmat de Biedermann und die Brandstiffter(Biedermann si incendiatorii) in 1953 si de Andorra in 1961.

La sfarsitul anului 1955 incepe sa lucreze la nuvela Homo Faber care va fi publicata in 1957, care devine cea mai citita opera a acestuia.

In 1959 divorteaza de Gertrud, urmand ca in 1962 sa o intalneasca pe studenta Marianne Oellers care era cu 28 de ani mai tanara ca el. In 1964 se muta impreuna in Roma, ca un an mai tarziu sa se intoarca in Elvetia, iar in `68 se casatoresc. In timpul acestui mariaj are o aventura cu americanca Alice Locke-Carey care era cu 32 de ani mai tanara ca el, aventura caruia ii va oferi o nuvela autobiografica publicata in 1975 unde subiectul este centrat atat pe casnicia cu Marianne dar si pe o alta aventura, de aceasta data a ei cu scriitorul american Donald Barthelme, moment ce va duce la divortul acestora in 1979.

In anii `80 reia legatura cu Alice Locke-Carey cu care va locui atat in America cat si in casa lui din Berzona pana in 1984 cand se intoarce la Zurich. Incepe o relatie cu Karen Pilliod care era doar cu 25 de ani mai tanara ca el cu care viziteaza Moscova. Dupa moartea acestuia in 1991, ultima sa partenera declara ca acesta a avut o aventura inclusiva cu mama ei timp de 6 ani. Tot dupa moartea lui s-a mai descoperita ca Max Frisch se afla pe lista celor care erau spionati ilegal de serviciile secrete nationale.