MATRICILE PROGRESIVE RAVEN

Curs 3

Aspecte teoretice Spearman a fost primul autor care a remarcat că testele care

evaluează aptitudinile şcolare (cum ar fi performanţele la matematică sau la scris-citit) tind să coreleze la valoarea de 0,7 – 0,8.

Pe baza acestor corelaţii, Spearman infera existenţa unui factor comun, general – g – şi faptul că orice test face apel la acesta într-o măsură mai mică sau mai mare.

Testele Matrici Progresive Raven (RPM) şi scalele de Vocabular au fost construite cu scopul de a evalua simplu şi fără ambiguitate două componente ale factorului g, identificate de Spearman - abilitatea eductivă şi abilitatea reproductivă.

Abilitatea eductivă - Abilitatea reproductivă Abilitatea eductivă se referă la capacitatea de a

discerne semnificaţia de confuzie, de a crea noi insighturi, de a percepe şi de a identifica relaţii care nu sunt vizibile imediat, de a genera noi concepte (în mare măsură non-verbale) facilitând astfel manipularea problemelor complexe care implică mai multe variabile dependente în mod mutual.

Abilitatea reproductivă vizează capacitatea de recunoaştere şi reproducere a unui material (în mare parte verbal) care reprezintă conceptele explicite, verbalizabile ale unei culturi.

Testele Matrici Progresive Raven au fost construite cu scopul de a investiga influenţele genetice şi de mediu asupra celor două abilităţi, precum şi consecinţele la nivel personal şi social ale acestora.

Spearman - care în anul 1972 spunea că: „înţelegerea naturii abilităţii eductive, respectiv reproductive (într-o manieră clară, în ceea ce priveşte interacţiunile lor permanente şi legăturile genetice) ar însemna pentru ramura psihologiei care abordează studiul abilităţilor individuale începutul unei noi ere” - a concluzionat că natura, originile şi consecinţele celor două abilităţi sunt foarte diferite.

Aşa cum a recunoscut şi Horn, una nu este o formă „cristalizată” a celeilalte, însă ele interacţionează, fiind în general dependente de constructele dobândite, în timp ce abilitatea de a integra informaţia este adesea dependentă de capacitatea individului de a extrage înţelesul dintr-un material lipsit de sens.

J.C. Raven, descrie MPR ca “teste de percepţie şi gândire clară” (Raven, Raven & Court, 1991).

Fiecare problemă a scalei este o “sursă” a unui sistem de gândire, în timp ce ordinea în care sunt prezentate problemele oferă o instruire în modalitatea de operare.

Variante ale testului

Matricile Progresive Standard (SPM) – publicate în 1938 şi revizuite în 1956

Matricile Progresive Colorate (CPM) – publicate în 1947 şi revizuite în 1956

Matricile Progresive Avansate (APM) – publicate în 1943 şi revizuite în 1962

Matricile Progresive Standard (MPS). MPS cuprind cinci seturi (A, B, C, D, şi E) de câte 12 itemi.

Fiecare set începe cu un item simplu, a cărui rezolvare este cât se poate de evidentă.

Itemii care urmează se bazează pe procesele implicate în rezolvarea celor anteriori, astfel, progresiv, aceştia devenind din ce în ce mai dificili.

Testul este administrat într-o manieră standard. Sunt cinci seturi de itemi de dificultate progresivă, rezolvarea lor presupunând o învăţare din experienţa câştigată sau ‘învăţare potenţială’.

Acest format ciclic, permite psihologului să evalueze consistenţa intelectuală a unei persoane de-a lungul celor cinci linii de gândire. Lungimea testului este suficientă pentru ca să permită o analiză de profunzime.

Matricile Progresive Color. (MPC). În acest caz, între seturile A şi B a fost introdus un set nou de probleme,

Ab. Acesta a fost astfel proiectat încât să investigheze cu precizie procesele intelectuale a copiilor, persoanelor retardate mintal şi vârstnicilor. Maniera color de prezentare a testului captează atenţia, acesta devine spontan mai interesant şi evită utilizarea unor prea multe instrucţiuni verbale.

Performanţa pe Setul Ab depinde de capacitatea subiectului de completare a unor patternuri continue şi care se complică treptat. În cazul Setului Ab, succesul depinde de capacitatea subiectului de a vedea figuri discrete ca întreguri spaţiale şi să aleagă acele figuri care completează desenul. Setul B se bazează pe sesizarea de analogii, el identifică subiecţii care pot sau nu să gândească în aceşti termeni. Câteva probleme din setul B sunt de acelaşi ordin de dificultate cu problemele din Setul C, D şi E din MPS.

Matricile Progresive Avansate (MPA). MPA este destinat examinării subiecţilor cu nivel educaţional

superior, a căror scoruri se situează printre primele 25% din populaţie.

MPA evaluează rapid şi precis rapiditatea cu care operează funcţiile intelectuale.

Setul I al MPA conţine 12 probleme şi este utilizat ca mijloc de instruire, ilustrând metoda de lucru cu MPA. El poate fi utilizat, cu restricţie de timp sau cu timp nelimitat pentru a obţine un index rapid al aptitudinilor intelectuale sau eficienţei. Setul I poate fi urmat imediat (unii cercetători preferă să lase un interval de timp mai mare – chiar o zi) de Setul II.

Setul II conţine 36 de probleme, aranjate într-o ordine crescătoare de dificultate. În funcţie de obiectivul urmărit, se poate calcula un index/scor de eficienţă intelectuală.

Matricile Progresive Standard (MPS) A fost publicat prima dată în anul 1938. MPS se dorea a fi o probă potrivită pentru compararea oamenilor, sau

sesizarea diferenţelor individuale cu privire la capacitatea de observare şi claritatea gândirii.

J.C. Raven precizează că testul său nu măsoară pur şi simplu o performanţă intelectuală, ci o capacitate generală de organizare a ‘Gestalt-ului’şi de integrare a relaţiilor.

În mod obişnuit, MPS este administrat împreună cu Scala de Vocabular Mill Hill (SVMH) sau orice altă scală de vocabular consacrată cerinţelor culturale în care se utilizează testul. Pe parcursul celui de-al doilea război mondial, cu MPS au fost testaţi peste cca 3 milioane de recruţi. Deşi prin popularitatea pe care o are a devenit o probă cunoscută, ea este şi astăzi utilizată pe scară largă.

Testul SPM Este un test omogen de inteligenţă generală. Este construit astfel încât să acopere niveluri

variate (slab, mijlociu, bun) ale abilităţii mintale şi să fie aplicabil la toate vârstele (copii, adulţi, bătrâni), indiferent de nivelul de şcolarizare, naţionalitate sau condiţie fizică.

Prezentarea testului Cuprind un număr de 60 de itemi, distribuiţi în 5

seturi de câte 12 itemi fiecare, ce sunt dispuşi în ordinea crescândă a dificultăţii.

Fiecare item este prezentat pe o pagină separată şi constă dintr-o figură sau o structură logică de figuri abstracte ori simboluri din care lipseşte o parte.

Dedesuptul acestora se află un număr de 6 sau 8 alternative de răspuns.

Sarcina subiectului este de a identifica răspunsul care completează logic figura sau structura.

5 serii a câte 12 matriciA. Stabilire de relaţii în structura matricii

continueB. Analogii între perechile de figuri ale matriciiC. Schimbări progresive în figurile matriciiD. Permutări, regrupări de figuri în interiorul

matriciiE. Descompuneri în elemente ale figurilor

matricii

Seria A Cuprinde matrici statice cu modele omogene Stabilirea de relaţii în structura matricei continue Subiectul poate să găsească figura unică necesară

pentru completarea matricei prin analiza şi sinteza perceptivă fină a elementelor matricei, înţelegerea relaţiilor dintre elementele structurii, identificarea părţilor lacunare, compararea părţilor lacunare cu fiecare dintre cele şase date în matrice.

Seria B Analogii între perechile de figuri ale matricei, care se

realizează prin diferenţierea treptată a elementelor. Fiecare matrice se compune din 4 elemente (cel de-al patrulea

lipseşte). În itemii B1 şi B2 cele 4 părţi ale matricii sunt identice. În itemii următori elementele diferă şi formează un întreg cu

o structură relaţională logică. Sarcina subiectului constă în descoperirea analogiei între

două figuri (stabilirea relaţiilor), prin diferenţierea treptată a elementelor (capacitatea de a concepe simetria între figuri).

Seria C Schimbări progresive în figurile matricei. Este formată din matrici a câte 9 elemente ordonate (3X3),

din care unul lipseşte. Probele seriei se rezolvă prin descoperirea schimbărilor

progresive ale figurilor în interiorul matricii. Figurile prezintă modificări continue de poziţie şi schimbări

spaţiale dinamice, care determină îmbogăţirea figurilor atât pe plan orizontal, cât şi vertical (totalizarea elementelor noi în figura care lipseşte).

Răspunsul corect se alege din 8 posibilităţi.

Seria D Permutări, regrupări de figuri în interiorul

matricei. Probele sunt repartizate după principiul

restructurării figurilor pe plan orizontal şi vertical.

Rezolvarea corectă presupune urmărirea regularităţii consecutive a figurilor şi alternarea lor în structura matricei (descoperirea criteriilor schimbării complexe).

Seria E Descompuneri în elemente ale figurilor matricei. Probele acestei serii se rezolvă prin operaţii de

abstractizare şi sinteză dinamică ce au loc în procesul gândirii superioare.

Se cere observarea evoluţiei complexe, cantitative şi calitative, a şirurilor cinetice (dinamice).

Elementul care lipseşte poate fi completat pe bază de operaţii algebrice (adunare, scădere) efectuate asupra elementelor matricii.

Administrarea MPS

MPS poate fi administrat de la 6 ani, ca probă individuală sau colectivă, cu timp nelimitat sau limitat. (când se urmăreşte efectuarea unei diagnoze în scop clinic, se recomandă administrarea probei fără limită de timp.

În scopuri de selecţie profesională sau avizare pe post etc., examinarea cu limită de timp este recomandată.

Când MPS sunt utilizate fără limită de timp, ele investighează mai mult capacitatea de observare şi gândire clară.

În examinarea individuală, psihologul poate înregistra timpul de parcurgere integrală a probei (în general MPS este rezolvat într-un timp mediu de 40-50 minute – 60 de minute este considerat un ritm de rezolvare normal). Sub 30 de ani ritmul de rezolvare este mai rapid (30-35 minute).