Tematica abordată

în cadrul

Cursului de Dezvoltare Personală

1. Dezvoltarea personală în perioada adolescentei

2. Autocunoasterea

3. Apartenenta la grup

4. Timiditatea

5. Comunicarea eficientă

6. Dezvoltarea creativitătii

7. Gestionarea emotiilor

8. Stabilirea obiectivelor

9. Cresterea performantelor scolare

10. Afectivitate si relationare

1. Dezvoltarea personală

Dezvoltarea personală reprezintă un proces complex, ce conduce la evolutie, la o

îmbunătătire personală.

1. Se referă la procesul teoretic (studiul) dar si practica de a-ti imbunătăţi propria viaţa,

propriul potenţial, în ceea ce privește profesia, educatia, relaţiile, sănătatea, eficienţa si

spiritualitatea, prin efortul propriu.

2. Este un proces continuu de auto-imbunătătire, care durează toată viaţa. dar, nu putem

afirma niciodata că ne cunoastem pe noi înşine cu desăvarsire.

Dezvoltarea personală creează conceptul de sine, ea fiind benefică şi necesară pentru a

activa potenţialul interior, astfel încât să atingi succesul pe care îl doreşti.

2. Autocunoasterea

Autocunoasterea este o baza pentru formarea imaginii de sine, care reprezinta perceptia

despre propria persoana, si se formeaza in adolescentă.

Imaginea de sine se refera la perceptia noastra fizica, cea emotionala si cea sociala. Poate

fi de doua tipuri: imagine de sine pozitiva si imagine de sine negativa.

O imagine de sine pozitiva:

- confera persoanei incredere in sine;

- ofera posibilitatea unei persoane sa rezolve cu succes problemele si obstacolele cu care se

confrunta in viata;

- diminueaza stresul resimtit de o persoana si poate ajuta la dobandirea unor mecanisme eficiente

de management al stresului.

- permite sa ne punem in valoare punctele tari, calitatile, si sa tranformam punctele slabe in

atuuri sau sa le corectam;

- ajuta la construirea unei traiectorii de viata pozitive.

Metode de autocunoastere

Metode interne de autocunoastere:

Introspectia – analiza gandurilor, trairilor afective si manifestarilor comportamentale;

Analiza propriilor evenimente de viata;

Identificarea potentialului personal si a relatiilor cu ceilalti;

Metode externe de autocunoastere:

Comunicarea interpersonala si parerile celor din jur despre propria persoana – familia,

grupul de prieteni, colegii, profesorii.

3. Apartenenţa la grup a adolescentilor

• Grupul de apartenentă – reprezintă grupul din care persoana face parte la un moment dat . • Grupurile de apartenentă ale adolescentului sunt:

- familia

- scoala

- grupul de prieteni/ anturajul

Aceste grupuri îi satisfac adolescentului următoarele nevoi: – de siguranţă şi securitate,

– de dragoste şi într-ajutorare;

– de informare, comunicare, si dezvoltare profesională

– de autorealizare.

4. Timiditatea

Timiditatea reprezinta teama pe care o resimtim in situatii relationale. Ea poate fi:

determinata genetic(15-25% din cazuri)

modelata prin procesul de socializare primara(familie)

dobandita in urma unor experiente negative(ex.: etichetari)

Semne ale timiditatii

O persoana:

evita sa se adreseze cuiva

evita sa vorbeasca in public

roseste

se simte incomod in prezenta celorlalti avand impresia ca tot ced spune este ,, stupid”

daca nu reuseste sa vorbeasca

daca transpira

inima ii bate prea repede

5. Comunicarea

1 Comunicarea este relatie: „relatia se defineste ca legătură si interactiune informatională

între doi termeni: sursa sau emitentul si receptorul sau destinatarul”.

2 În acelasi timp, comunicarea este proces si este definită ca „ansamblul operatiilor de

codare-decodare, ce se aplică asupra alfabetului de bază (la nivelul sursei) si alfabetului-cod (la

nivelul destinatarului) si la succesiunea mesajelor care se transmit între emitent si destinatar.

3 Comunicarea verbala reprezintă transferul de informatii prin intermediul limbajului oral,

intre un emitător si un receptor. Exprimarea verbală este facilitată de prezenţa gestualităţii şi

mişcării, iar interzicerea acestora, din considerente întâmplătoare sau experimentale, poate

produce perturbări ale comunicarii.

4 Comunicarea nonverbală este definită ca fiind „transmiterea de informatii si exercitarea

influentei prin intermediul elementelor comportamentale si prin prezenta fizică a individului.

5. Limba este un sistem extrem de complex al comunicari, generat social istoric, ce rezulta din

practica sociala, cu o evolutie continua, dar larga si lenta.

6. Limbajul este definit ca activitate psihică între oameni prin intermediul limbii, aşa cum reiese

şi din definiţia dată de Rubinstein: ,,Limbajul este limba în acţiune’’.

7. Functiile limbajului: functia afectiva; functia persuasiva; functia ludica; functia reglatorie si

autoreglatorie; functia reprezentativa; functia dialectica; functia comunicativa.

6. Dezvoltarea creativitătii

Factori cu efect inhibitoriu asupra comportamentului creativ

• intoleranta fată de opiniile altora, fată de diversitate, fată de nou („Lucrurile sunt așa/stau în

felul ăsta si nu pot fi altfel. Oricine spune gândeste, spune sau face altfel, greseste.”);

• lipsa de încredere în sine („Eu sunt o persoană creativă.”);

• frica de ridicol, de a nu face greseli („Asa face toată lumea, asa fac si eu. Nu vreau să gresesc.

Vor râde de mine!”);

• conformismul („Asa mi s-a zis să fac. Eu asa am învătat.”);

• anumite patternuri de gândire sau comportamentale;

• rutina, accentul pus pe reproducere („Asa gândesc, zic, fac de când mă stiu. De ce as face

altfel/altceva?”).

7. Gestionarea emotiilor

Emotia este o trăire a unei persoane fată de un eveniment important pentru aceasta.

Emotiile unei persoane apar ca urmare a modului în care interpretează un anumit eveniment.

Emotiile îndeplinesc doua functii:

1. De comunicare a unei nevoi - pentru a-i determina pe ceilalti să răspundă la stresul si

nevoile lor

2. De ghidare a comportamentului – persoana nu va aborda ceva nou dacă il percepe ca

fiind amenintător

Emoţia unei persoane este însoţită de schimbări:

biologice/ fiziologice (ex. creşterea ritmului cardiac, accentuarea respiraţiei)

cognitive/ de gândire („colegul meu m-a lovit intenţionat”)

comportamentale (modul în care se comportă ca urmare a emoţiei resimţite, cu alte

cuvinte expresivitatea emoţională, în cazul exemplului anterior, îl loveşte şi el pe coleg).

Gestionarea emoţiilor este abilitatea de a ne conştientiza propriile emoţii pentru a fi flexibili şi a

ne direcţiona pozitiv comportamentul în situaţii dificile. Acesta înseamnă a reuşi în timp să ne

controlăm tendinţele de a răspunde printr-un comportament dictat de emoţii.

8. Stabilirea obiectivelor

„ Orice lucru este creat de doua ori: mai intai in gand si apoi in fapta” (Buddha)

Stabilirea obiectivelor :

- este esentiala pentru reusita, pentru obtinerea succesului;

- ne motiveaza, ne ajuta sa ne gandim la viitor, sa transformam ceea ce visam in realitate;

- ne ajuta stim in ce directie sa ne indreptam efortul.

Obiectivele sunt:

- pe termen scurt – cele carora le dam atentie in mod curent, zilnic, cu termen de realizare

in o luna pana la un an;

- pe termen mediu – prioritatile, cu termen de indeplinire in cateva luni, pana la doi ani;

- pe termen lung sau foarte lung, orientand intreaga viata

In stabilirea obiectivelor important este sa pornim de la obiectivul suprem si apoi sa

trecem la obiectivele pe termen mediu si la cele curente

Obiectivele trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii:

- sa fie bine definite, clare, concise;

- sa fie masurabile;

- sa poata fi indeplinite;

- sa fie relevante;

- sa aiba o limita de timp pentru realizare;

- sa fie scrise;

- sa fie formulate pozitiv, la timpul prezent.

Motive pentru care nu ne stabilim obiective

- nu constientizam importanta stabilirii obiectivelor;

- nu stim cum sa facem asta;

- teama de eșec;

- teama de a fi respinsi, ca cei din jur vor rade, ne vor critica.

Reguli pentru stabilirea obiectivelor

- fixeaza obiective care te motiveze, sa aiba legatura cu telul pe care il ai;

- atunci cand ai in vedere mai multe obiective, stabileste prioritățile;

- stabileste obiective a caror finalitate este in controlul tau, depinde de vointa si

performanta ta.

9. Stiluri de invatare

Cercetarile efectuate in ultima jumatate de secol au demonstrat ca oamenii comunica prin

cele trei canale: vizual, auditiv si kinestezic dar unul dintre acestea este preponderent.

Astfel, stilul de invatare difera in functie de acest aspect, de exemplu o persoana al carui

canal de comunicare accentuat este cel vizual va invata cel mai bine scrind si citind, avand o

memorie vizuala foarte buna.

Strategii de invatare pentru cele trei stiluri:

Stilul vizual Stilul auditiv Stilul kinestezic

notarea

informatiilor

observarea atenta

a detaliilor

sublinierea sau

marcarea unor

idei importante

schematizarea

informatiilor

utilizarea culorilor

in marcaje

citirea cu voce

tare a

informatiilor

invatarea

impreuna cu

cineva (coleg)

verbalizarea

obiectivelor

stabilite

realizarea cu voce

tare a unor

rationamente si

calcule

realizarea unor

sarcini practice

elaborarea unor

fise de studiu

citirea cu voce tare

si in miscare

identificarea

starilor emotionale

si punerea in acord

a mentalului cu

corpul

10. Afectivitate. Interrelationare.

Afectivitatea – totalitatea trăirilor care exprimă concordanta/ neconcordanta dintre un

obiect/situatie si tendintele, trebuintele, interesele si aspiratiile noastre.

Clasificarea stărilor afective:

1 Primare – sunt spontane, slab organizate, instinctive.

Exemplu: groaza, mânia, frica, spaima, plâns/ râs in hohote.

2 Complexe - sunt active, intense, de scurta durata.

Exemplu: bucurie, tristete, simpatie, entuziasm, admiratie, dispret, sperantă, plăcere,

dezgust.

3 Superioare - prezintă o restructurare si raportare valorică.

Exemplu: dragoste, ura, invidie, gelozie, admiratie, indoială, recunostintă, sentimente

intelectuale, estetice, morale, pasiuni.

Emotiile sunt stari afective de scurtă durată cu caracter situativ, cu o desfăsurare

tumultoasă sau calmă si orientare bine determinată.

Sentimentele sunt structuri complexe de tendinte si aspiratii, relativ stabile care

organizează, declansează, reglează conduita.

Interrelationarea

Relatiile interpersonale :

- sunt legături psihologice constiente si directe între oameni;

- reprezintă cadrul, contextul de formare si cristalizare treptată a însusirilor de personalitate;

- constituie o puternică sursă mobilizatoare si dinamizatoare a întregii vieti psihice a persoanei.