Masuri de Imbunatatire a Pajistilor

download Masuri de Imbunatatire a Pajistilor

If you can't read please download the document

description

Masuri de Imbunatatire a Pajistilor

Transcript of Masuri de Imbunatatire a Pajistilor

Masuri de imbunatatire a pajistilorImbunatatirea pajistilor se face prin doua categorii de lucrari: lucrari de suprafata (masuri de suprafata);lucrari radicale (masuri radicale);3.1. Masuri de suprafata-sunt lucrari prin care se actioneaz asupra stratului de telin, a stratului arabil fara a distruge covorul vegetal existent;-curatirea de resturi vegetale si de pietre;-distrugerea musuroaielor;-grapatul;-combaterea vegetatiei lemnoase;-distrugerea buruienilor;-imbunatatirea regimului de apa;-imbunatatirea regimului de hrana;-prevenirea si combaterea eroziunii solului;-suprainsamantarea.Curatarea de resturi vegetale si de pietre -se face manual sau mecanizat n functie de panta terenului si de gradul de acoperire al pajistii cu aceste resturi vegetale si de pietre. -pe pajisti de deal si de munte curatirea este o lucrare obligatorie. -in etajul alpin si pe terenurile in panta lucrarea este contraindicataCioatele si buturugile se scot manual sau mecanizat cu ajutorul explozibililor.Lucrarile se fac, de regula, primavara devreme, dar si toamna tarziu.Distrugerea musuroaielor Musuroaiele se formeaza pe pajisti neingrijite si pot avea o pondere de 70 - 80% ingreunand efectuarea unor lucrari de imbunatatire. Musuroaiele pot fi de origine animala - provenite din pamantul scos de cartite, furnici, mistreti, popandai - sau vegetala - care se formeaza pe tufele dese ale unor graminee, rogozuri, cioate, muschi, acestea fiind partial acoperite cu vegetatie ierboasa nevaloroasa. Musuroaiele anuale de origine animala se distrug usor manual sau folosind grapa cu colti. Musuroaiele ntelenite se distrug cu masini de curatat pajisti (MCP1.5) sau (MCP 2) sau cu grederul semipurtat pentru pajisti.Grapatul pajistilor Se face pe pajisti de lunca, dominate de specii stolonifere sau in cazul depunerii unui strat de aluviuni. Se face numai in complex cu lucrari de fertilizare, amendamentare, distrugerea musuroaielor si suprainsamantare, deoarece aceste lucrari pot avea efecte negative.Combaterea vegetatiei lemnoase Speciile lemnoase se instaleaza mai des pe suprafete de pajisti la care nu se aplica lucrari de imbunatatire si ingrijire si in cazul folosirii nerationale. Vegetatia lemnoasa favorizeaza cresterea unor specii ierboase slabe din punct de vedere furajer. Defrisarea vegetatiei lemnoase se face pe baza unor studii si documentatii. Vegetatia lemnoasa se indeparteaza astfel: -total, pe pante mai mici de 10% (18%);-partial, pe pante de 10-30%. Nu va fi defrisata vegetatia lemnoasa din: -pajisti situate pe terenuri cu panta mai mare de 30%;-pajisti cu sol mai subtire de 10cm;vecinatatea ravenelor, ogaselor.Pe pajisti cu panta de 10-30% defrisarea vegetatiei lemnoase se face in benzi late de 40-120 cm, paralele cu curbele de nivel, acestea alternand cu benzi antierozionale nedefrisate.Sunt excluse de la defrisare speciile lemnoase: Pinus cembera (Zambru), Taxus boccata (tisa).Defrisarea se poate face manual, mecanizat sau chimic.Defrisarea manuala Speciile lemnoase care nu lastaresc se taie ras la suprafata solului. Ca unelte se folosesc: toporul coasa, sapa de defrisat, coasa de arbusti, cosorul de defrisare. Dupa defrisare materialul lemnos se aduna in gramezi numite martoane, aranjate pe directia curbelor de nivel.Defrisarea mecanica Tufele lemnoase cu diametru pana la 2,2 cm se distrug cu masinile de curatat pajisti (MCP 1.5), iar cele cu diametrul pana la 4 cm cu MCP 2. Cioatele ramase dupa taierea arboretului se scot din sol cu ajutorul echipamentului EEC-1,2, purtat in spate pe tractoare cu senile. Defrisarea pe cale chimica se face cu masini speciale. Folosirea arboricidelor se impune pentru eliminarea lastarilor tineri ce apar din coletele si radacinile ramase in sol dupa defrisare. La un tratament dozele variaza de la 3l/ha pana la 5l/ha din fiecare arboricid, in primii 3 ani dupa defrisare. Speciile cele mai sensibile sunt: Alinus glutinosa, Betula pendula, Corylus avellana si se combat prin 1-2 tratamente in primul an dupa defrisare. Perioada cea mai buna pentru efectuarea tratamentelor este luna iulie cand suprafata foliara este maxima. Vegetatia lemnoasa se mai poate inlatura cu: Roundup (6 10l/ha), Velpar (2 10l/ha) si Garlon (3 6l/ha). Tratamentele se repeta dupa 1 2 ani.Combaterea buruienilor Metodele de combatere a buruienilor din pajisti difera in functie de cauzele care au dus la aparitia lor, de gradul de imburuienare, de biologia speciilor. Se cunosc: -metode preventive;-metode indirecte;-metode directe.Metode preventive -constau in aplicarea unor masuri simple de ingrijire;folosirea rationala a pajistilor;-indepartarea prin cosit a speciilor neconsumate de animale;-folosirea la fertilizarea spatiilor a gunoiului de grajd fermentat pentru distrugerea capacitatii de germinare a semintelor de buruieni;-mprastierea dejectiilor;-folosirea de seminte cu puritate mare la suprainsamantare;-recoltarea fanetelor la epoca optima;-schimbarea modului de folosire a pajistilor la fiecare 3 4 ani.Metodele indirecte constau n:-lucrari de imbunatatire si folosirea rationala a pajistilor;-imbunatatirea regimului de umiditate;-aplicarea ingrasamintelor si amendamentelor;-distrugerea musuroaielor.Metodele directe se folosesc cand pajistile au un grad de imburuienare ridicat cu multe plante toxice care cresc in vetre, iar masurile de combatere nu dau rezultate corespunzatoare.Masurile de combatere a buruienilor se impart in mecanice si chimice.Metoda mecanica consta in cosirea repetata a vetrelor de buruieni, plivitul prin retezarea de la suprafata a buruienilor ce se inmultesc numai prin seminte, de sub colet a celor care formeaza lastari din colet si smulgerea completa din pamant a buruienilor cu inmultire vegetativa prin bulbi sau radacini secundare. Toate aceste lucrari se executa nainte de fructificarea plantelor si au caracter de continuitate, efectuandu-se in tot timpul perioadei de vegetatie si cand gradul de imburuienare nu este prea mare.Metoda chimica consta in folosirea erbicidelor. Cu ajutorul erbicidelor se pot distruge mai usor decat pe cale mecanica o serie de buruieni cu inmultire vegetativa.Pe pajisti se folosesc erbicide cu remanenta redusa, lista erbicidelor pentru pajisti fiind aprobata de comisii de specialisti, deoarece acestea influenteaza si asupra sanatatii animalelor.Se folosesc: erbicide cu actiune de contact: Gramoxone 3-7l/ha diluat in 600l apa, Sandolin 4-6kg/ha, Roundup 5-7l/ha.erbicide selective sarurile si esterii acidului diclorfenoxiacetic (2,4D). Astfel, amestecul dintre 2,4D i 2,4,5-T a dat rezultate in combaterea unor buruieni din genurile Ononis, Genista, Arctium si a speciilor Chrysantheum bucanthemum, Calluna vulgaris, Eryngium campestre, tratamentul efectuandu-se primavara si la sfarsitul verii.Erbicidul Reglone in cantitate de 2-4 l/ha are actiune selectiva si poate fi folosit la combaterea speciei Colchicum autumnale, vetrele stropindu-se primavara, cand plantele sunt in plina crestere.Tehnologia aplicarii erbicidelor depinde de felul lor si speciile ce urmeaza a fi distruse.Tratamentul se executa cand plantele sunt in plina crestere si au cea mai mare suprafata foliara. De asemenea se va avea in vedere ca temperatura aerului sa fie de 16-18 oC, iar umiditatea relativa a aerului ridicata.Imbunatatirea regimului de umiditate se face prin:eliminarea excesului de apa;completarea deficitului.Eliminarea excesului de apa de pe pajistiExcesul de apa de pe pajisti determina crearea unor conditii nefavorabile pentru instalarea si cresterea speciilor de plante valoroase, fiind mai daunator chiar decat insuficienta apei din sol. Datorita excesului de umiditate se inrautateste:-regimul de aer, materia organica ramanand nedescompusa;-in lipsa oxigenului vor predomina procesele de reducere in locul celor de oxidare, formandu-se cantitati mari de compusi ai fierului si sulfului;-excesul de umiditate favorizeaza inmultirea multor paraziti provocand morbiditatea si chiar mortalitatea la animale;-in aceste statiuni se instaleaza specii iubitoare de umezeala prevazute cu tesuturi speciale de aprovizionare de aer cum ar fi specii ale genurilor Carex si Scirpus, plante toxice din familiile Ranunculaceae, Umbeliferae.Inlaturarea excesului de umiditate se poate realiza prin diverse lucrari de desecare- canale deschise (santuri); - canale nchise (drenuri), puturi desorbante, colmatare, indiguiri sau pe cale biologica.Se va urmari diminuarea excesului de apa numai din straturile de sol in care se gaseste majoritatea masei de radacini a plantelor, evacuarea apei catre un debuseu natural, reducerea amplitudinii variatiilor de nivel a apelor freatice, pentru asigurarea unui nivel optim in perioada de vegetatie, mentinerea suprafetei utile si asigurarea efectuarii mecanizate a lucrarilor de ingrijire a pajistilor. Numarul optim de drenare in perioada de vegetatie se realizeaza prin construirea unor dispozitive pe canale de drenare, cu ajutorul carora se dirijeaza eliminarea apei in lunile de vara mai secetoase.Desecarea prin canale deschise urmareste eliminarea excesului temporar sau permanent de apa si consta in saparea unei retele de santuri pe intrega suprafata, la 50-150 cm adancime, cu sectiune trapezoidala in panta continua, sub 5%.In functie de caracteristicile si gradul de umiditate, distanta dintre canalele de absorbtie sau de regularizare a apei este de 40-200m iar lungimea lor pn la 500m.Canalele colectoare sunt perpendiculare cu curbele de nivel, de dimensiuni mai mari decat cele de absorbtie si se distanteaza dupa necesitati, iar canalul principal sau de evacuare se construieste pe cotele cele mai joase ale terenului, urmarind talvegul vailor sau depresiunilor principale astfel incat sa se asigure primirea si evacuarea tuturor apelor in exces de pe teritoriul desecabil.Pentru completarea deficitului de umiditate de pe pajisti se foloseste irigarea prin revarsare, irigarea prin aspersiune, irigarea prin fasii si irigarea prin limanuri.Irigarea prin revarsare sau prin circulatie se aplica numai atunci cand avem o sursa bogata de apa si consta in construirea unei retele de canale permanente, cu sectiuni reduse prevazute cu prize si stavilare mici. Apa se revarsa pe de o parte si de alta a canalelor intr-un strat subtire pe intreaga suprafata a pajistei.Pe terenurile usor si uniform inclinate se traseaza rigole in spic, iar pe cele plane canale orizontale.Irigarea prin aspersiune este recomandata pe terenuri plane si presupune existenta instalatiei pentru irigat. Intensitatea ploii aspersate trebuie s fie mai redusa decat viteza de infiltratie a apei in sol, pentru a nu crea exces de umiditate n depresiuni. Pe solurile usoare, intensitatea atinge 0,5-0,8mm/min, pe cele mijlocii 0,2-0,5mm iar pe cele grele 0,1-0,2mm/min.Irigarea prin fasii se aplica numai pe pajistile semanate, pe terenurile nivelate. Metoda presupune existenta unor canale principale si secundare, sub forma de retea, pe suprafata tarlalelor, din care apa se revarsa n fasii inguste, de latimea semanatorii, orientate in lungul pantei si a caror lungime depinde de panta terenului si natura solului.Irigarea prin limanuri consta in construirea de valuri de pamant, orientate dupa directia curbelor de nivel, inalte de cca 0,50m, care au si rolul de a stavili procesul de eroziune a solului.Completarea deficitului de umiditate se mai poate face prin brazdare, retinerea zapezii si nfiintarea perdelelor de protectie.Imbunatatirea regimului de hrana pe pajisti se realizeaza prin fertilizare.Pe pajisti consumul elementelor nutritive este mult diversificat datorita numarului mare de specii cu cerinte diferite fata de elementele nutritive, cresterea continua a plantelor in timpul perioadei de vegetatie, modul de exploatare a pajistilor etc. Astfel, gramineele sunt mari consumatoare de azot, iar leguminoasele de fosfor si calciu. Pe pasuni consumul de azot este mai mare datorita recoltarii plantelor de mai multe ori n timpul perioadei de vegetatie, in primele faze de crestere, cand plantele contin mai multa proteina bruta (PB).Pe fanete este relativ mai mare consumul de potasiu, element cu rol important n cresterea lastarilor si acumularea substantelor de rezerva in organele plantelor.Pentru 100kg de fan, vegetatia pajistilor permanente extrage din sol 15,00-21,88kg azot (N), 5,00-8,80kg fosfor (P), 17,50-22,10kg potasiu (K) si 9,47-14,55kg calciu (Ca).Consumul de elemente nutritive variaza in functie de compozitia floristica si conditiile pedoclimatice,dar si in functie de conditiile climatice anuale, fiind mai mare in anii ploiosi si mai redus in anii secetosi.Prevenirea si combaterea eroziunii pe pajistiAu drept obiectiv reglarea regimului de scurgere a apelor de suprafata, formarea si mentinerea unui covor ierbos, incheiat, mijloc principal de stavilire a acestui fenomen.Lucrari de combatere a eroziunii si de stabilizare a solului prin plantatii silvice:a). Perdele antierozionale: se folosesc pe pajisti cu pante mari 15-18% si versanti alungiti 200-300m. Distantele dintre perdele variaza in functie de panta, precipitatii, intre 100-150m.Pentru perdele se utilizeaza specii cu sistem radicular profund, bine dezvoltat cum ar fi: salcamul, stejarul, ararul, platinul, frasinul si alte specii de arbusti paducelul, cornul, catina, lemnul cainesc.Perdelele sunt folosite si pentru delimitarea parcelelor pentru pasunat. Distanta de plantare este de 1-1,5m intre randuri si de 0,75-1,0m pe rand.b). Plantatii in masiv : se recomanda pe ravene si ogase, pe pajistile supuse eroziunii si alunecarilor de teren. Se utilizeaza aceeasi gama de specii ca in cazul perdelelor.Distantele de plantare sunt aceleasi ca la perdele, dar pe varful ravenelor plantele sunt mai dese.c).Lucrarile speciale pe ogase si ravene sunt costisitoare si se folosesc acolo unde celelalte lucrari nu dau rezultate:Cleionajele sunt lucrari transversale pe albie in treimea superioara si mediana, a ogaselor si ravenelor. Cleionajele pot fi: simple alcatuite dintr-un singur rand de pari, cu impletituri de nuiele sau din doua randuri; spatiul dintre garduri se umple cu material coeziv care se compacteaza bine cu maiul. Au inaltimea de 0,5-1m.Fascinajele sunt lucrari transversale asemanatoare cu cleionajele si se construiesc pe soluri usoare,iar protectia se realizeaza prin faxine (legaturi de nuiele);Pragurile si barajele sunt lucrari transversale in treimea mijlocie si inferioara. Lucrarile sunt constituite din piatra si beton. Pragurile au inaltimea de 1-1,5m iar barajele sunt mai inalte de 1,5m.Garnisajele sunt lucrari executate longitudinal pe albie, prin asezarea unui strat de material lemnos (nuiele) gros de 40-50cm, fixat cu ajutorul unor pari sau prajini. Pe materialul colmatat se fac plantari pentru a fixa definitiv baza ravenei.Suprainsamantarea pajistilor are drept scop imbunatatirea compozitiei floristice si a valorii furajului obtinut.Suprainsamantarea se face manual pe terenurile accidentate si cu pante mari, iar pe terenurile nivelate se face suprainsamantarea mecanizata cu semanatori universale. Amestecul de specii pentru suprainsamantarea pajistilor se face cu o norma de 25-50% mai mica decat norma de insamantare.Msuri de suprafa-aplicaiePentru distrugerea muuroaielor pe o suprefa de 3 ha.Pe cele 3 ha cu musuroaie se efectueaza distrugerea cu masini de nivelat(gredere,screpere,masini rotative),cu freza sau masina de curatat pajisti(MCP-1.5).Dupa distrugerea musuroaielor,se aplica o lucrare cu grapa si se face o suprainsamantare cu un amestec de graminee si leguminoase perene.Nr.crt.Speciap%N kg/haP%G%SU%QIcQQQt1Dactylis glomerata2330857563,7510,82111,913,0939,272Festuca arudinacea35109080724,8635,355,8917,673Lolium perene2830958580,7510,4111,4412,5837,744Trifolium repens12309580764.7435,215,7317.19T=33.937,29S=3ha Pentru reusita lucrarilor de suprainsamantare se folosesc specii adaptate ecologic cum ar fi Dactylis glomerata. Festuca arudinacea, Lolium perene iTrifolium repens.Semanatul acestor specii se face cu semanatori universale cu distanta intre randuri de 12.5 cm si adancimea de incorporare de 1.5-2 cm.Fertilizarea se efectueaza odat cu insamantarea cu doze de 60kg/ha fosfor (P) si potasiu, iar azotul se aplica in doze reduse de 40-50kg/ha, la rasarirea tinerelor plante sau dupa prima cosire a vegetatiei vechi.Terenul se pregateste prin distrugerea vechiului covor vegetal in totalitate prin mobilizarea profunda a solului cu ajutorul plugului la adancimea de 20-25cm. Inainte de aratur se curata terenul de pietre si materiale lemnoase si se efectueaza 1-2 treceri cu grapa cu discuri cu laturile deschise la maxim.Fertilizarea reprezinta una din principalele masuri de sporire a productiei.Pe pajiste rolul ingrasamintelor este multiplu, paralel cu sporirea productiei are loc o modificare a covorului verde exprimata prin nlocuirea unor specii mai putin valoroase cu alte specii cu o productivitate si o valoare nutritiva mai mare, avand loc imbunatatirea pajistilor permanente.Pe suprafata supusa operatiei de fertilizare se aplica ingrasaminte cu azot in doze de 50-60kg/ha substanta activa. Din aceasta doza se aplica toamna, iar cealalta jumatate primavara foarte devreme, deoarece pajistea urmeaza a fi folosita la pasunat.Pajistile permanente reactioneaz slab la ingrasamintele cu potasiu si din aceasta cauza acestea nu se administreaza singure, ci mpreuna cu azotul si fosforul.Imbunatatirea regimului de umiditate pe o suprafa de 7 ha cu pant de 18 % si vegetaie 51 %.Pe aceste 7 ha se execut brazduirea care const n tasarea unor brazde pentru a favoriza infiltrarea n sol a apei provenite din precipitaii sau din topirea zapezii i de a reduce scurgerile de suprafa. Lucrarea se recomand pe versanii cu profil drept i pe pante ce nu depesc 25 %, iar brazdele, adnci de 20-25 cm, se fac la distane de 3-8 m, cu plugul special cu corman dubl, pe directia curbelor de nivel. Brazduirile se pot face toamna i primvara. Prin lucrarea de brazduire se reduc scurgerile de suprafa cu cca 90 % iar producia se marette cu 20-30 %.De asemenea, datorit amplasrii terenului n zona forestier se pot executa lucrri de combatere a eroziunii i de stabilizare a solului prin plantaii silvice. Vegetaia forestier are un rol important in combaterea eroziunii solului deoarece aceasta poate retine prin frunze i ramuri, pn la 70 % din apa de precipitaii, iar restul e 30 % cade pe sol sau pe litier care se formeaz i se infiltreaza n sol. Sistemul radicular al speciilor forestiere permite fixarea solului, creaz condiii favorabile de dezvoltare a vegetaiei ierboase. Totodat speciile silvice reduc viteza vntului, a insolaiei, a evapotranspiraiei, rein zpada etc.Nr.crt.Speciap%N kg/haP%G%SU%QIcQQt1Dactylis glomerata2340857563,7514,43115,87111,12Festuca rubra37109080705,2935,8240.743Poa pratensis2120857563,756,5937.2550.764Lotus corniculatus17309675727,0837,7954,53T=36,73S=7haMobilizarea superficiala a solului cu grapa cu colti sau cu discuri pentru suprainsamantare se face primavara foarte timpuriu. Suprainsamantarea se executa astfel:cu ajutorul unei freze montate naintea fiecarui tub de semanat, se deschid rigole superficiale in care cad semintele, fiecare tub fiind prevazut si cu un dispozitiv de acoperire a semintelor.Se executa o fertilizare cu doze de 60kg/ha de fosfor si potasiu, iar azotul in cantitati reduse de 40-50kg/ha, la rasarirea plantelor tinere sau dupa prima cosire.In anul suprainsamantarii se recomanda folosirea pajistei ca fanete.3.2. Masuri radicaleRefacerea radicala a pajistilor permanente degradate si imbunatatirea de suprafata nu se exclud una pe cealalta.Lucrarile radicale se aplica pe pajistile foarte degradate (cu acoperire de vegetatie mai mica de 50-60% si musuroaie pe o suprafata mai mare de 30%).Pajistile temporare se pot nfiinta astfel:in locul pajistilor permanente degradate;in teren arabil.In locul pajistilor permanente degradate se impune o analiza foarte amanuntita in legatura cu necesitatea si conditiile de infiintare a pajistilor temporare, incat productiile realizate sa fie economice, sa nu se afecteze echilibrul ecologic din zona.a). Alegerea terenului Pajistile permanente se pot desteleni pentru transformarea in pajisti temporare in situatiile urmatoare:-ponderea in covorul vegetal a plantelor fara valoare furajera sau cu valoare furajera slaba este mai mare de 70-80%;-gradul de acoperire cu vegetaaie este sub 55-60%;-gradul de acoperire cu musuroaie intelenite este mai mare de 30%;-Pajistile de pe terenul in panta cu o acoperire slab a vegetatiei pe care se poate declansa usor procesul de eroziune.b). Pregatirea terenului se face prin:-distrugerea vechiului covor vegetal;-crearea conditiilor pentru semanat.Se disting 3 metode de baza:pregatirea terenului cu mobilizare superficiala a solului (3-5cm).pregatirea terenului cu mobilizare medie a solului;pregatirea terenului cu mobilizare profunda a solului.1.Pregatirea terenurilor cu mobilizare superficiala a soluluiAceasta metoda se poate aplica pe suprafata unde vegetatia existent a fost distrusa cu un erbicid de contact: Gramoxone 5-10l/ha in cca 600-800l apa; Roundup 5-7 l/ha sau semanatul direct fara destelenire este un esec total datorita atacului de boli.2.Pregatirea terenului cu mobilizare medie a soluluiAceasta metoda foloseste grapa cu discuri sau freze pentru pajisti. Cu freza se efectueaza una sau doua treceri si nu mai sunt necesare alte lucrari. La folosirea frezelor combinate, semanatul se face concomitent cu pregatirea terenului.Pe terenurile in panta lucrarile se fac paralel cu curbele de nivel.3.Pregatirea terenului cu mobilizare profunda a solului lucrarea se face cu plugul la adancimea de 20-25cm.Fertilizarea de baza si aplicarea amendamentelorPajistile temporare sunt mari consumatoare de elemente nutritive din sol.Se recomanda folosirea amendamentelor pe solurile cu un pH mai mic de 5,2 si continutul in aluminiu mobil mai mare de 100ppm.Pajistile temporare in comparatie cu cele permanente valorifica mai eficient ingrasamintele organice.Dozele de ingrasaminte se dau in functie de continutul solului in elemente nutritive, zona si de materialul biologic folosit la semanat.Se recomanda doze de:- 30-60kg P;-70-120kg N;-40-60kg K.Speciile si soiurile folosite la infiintarea pajistilor temporare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:-sa aiba productivitate ridicata;-sa se preteze la conditiile ecologice ale zonei.Pentru infiintarea pajistilor temporare vom folosi:-amestecuri din specii de graminee si leguminoase perene valoroase;-graminee in cultura pura;-amestecuri numai din graminee.Pentru alcatuirea amestecurilor se stabilesc urmatoarele:-durata si modul de folosire a pajistei;-numarul de specii din amestec;-raportul dintre graminee si leguminoase;-specii, soiuri si ponderea fiecareia in amestec;-calculul cantitatii de samanta pentru suprafata proiectata.Samanta si semanatulPentru semanat se foloseste samanta artificiala biologica, iar semanatul se poate realiza mecanizat cu SUP- 21 sau SUP-29 sau manual pe terenuri cu pante mari (prin imprastiere).Adancimea de semanat este cuprinsa ntre 1 (1,5) (2,5) 3cm.Lucrari de ingrijire favorizeaza realizarea unui covor vegetal uniform si bine incheiat. Lucrarile de ingrijire efectuate pe o pajiste temporara sunt:-irigarea de rasarire;-distrugerea crustei;-completarea golurilor;-combaterea buruienilor;-fertilizarea;-irigarea pajistilor.Folosirea pajistilor temporare in primul an se recomanda a fi prin cosit,in al doilea an de la infiintare, se poate folosi in conformitate cu ceea ce am proiectat.Refacerea pajistilor temporare se face la 3 5 ani de la infiintare, prin suprainsamantare sau reinsamantare.Infiintarea pajistilor temporare in teren arabil se face in jurul complexelor zootehnice.Masuri radicale-aplicatie:infiintarea unei pajisti temporareSe propune infiintarea unei pajisti temporare cu suprafata de 30 de hectare in locul unei pajisti degradate din zona forestiera, cu gradul de acoperire cu vegetatie de 51 % , folosita prin pasunat 138 de zile, cu un amestec de graminee si leguminoase perene.Alcatuirea amestecului1. Modul de folosire: pasune cu o durata mai mare de 6 ani. 2. Se foloseste un amestec de 6 specii.3. Proportia de participare a gramineelor in amestec este de 70 % , iar a leguminoaselor este de 30 % .4. Speciile de leguminoase folosite sunt: Lotus corniculatus 10 % , Trifolium repens 20 %. Speciile de graminee folosite sunt: Festuca rubra 15% , Lolium perene 30 % , Phleum pratense 10 % , Festuca arudinacea 15 % .5. Determinarea cantitatilor de samanta la hectar si efectuarea corectiilor necesareQ-cantitatea de samanta (kg/ha);N-norma de semanat in cultura pura;+10 %S=30 haNr. Crt.Denumirea specieiN kg/hap %P %G %S.U.QIcQQt1Festuca rubra37159080707.9238.71285.842Lolium perene2830958580.7510.4111.44433.083Phleum pratense1010948579.91.2531.38111.64Festuca arudinacea35159080727.538.25391.685Trifolium repens12209580763.1533.47139..686Lotus corniculatus17109675722.3638.694.68T=1255,5 SUFr=P*G/100=90*80/100=70 SUFa=P*G/100=90*80/100=72SULp=P*G/100=95*85/100=80,75 SUTr=P*G/100=95*80/100=76SUPhp=P*G/100=94*85/100=79,9 SULc=P*G/100=96*75/100=72QFr=N*p/SU=37*15/70=7,92 QFa=N*p/SU=35*15/72=7.29QLp=N*p/SU=28*30/80,75=10,4 QTr=N*p/SU=12*20/76=3,15QPhp=N*p/SU=10*10/79,9=1,25 QLc=N*p/SU=17*10/72=2.36