UNIVERSITATEA SPIRU HARETFACULTATEA DE DREPT MASTER DREPT COMUNITAR

L U C R A R E D E A B S O L V I R E DREPTUL COMUNITAR AL AFACERILOR

COORDONATOR STIINTIFIC

PROF. UNIV. DR. AUGUSTIN FUEREA

ABSOLVENT

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

2005 - PLOIESTI

UNIVERSITATEA SPIRU HARETFACULTATEA DE DREPT

MASTER: DREPT COMUNITARJurisprudenta Curtii Europene de Justitie privind libera circulatie a marfurilor in cadrul U.E.COORDONATOR STIINTIFIC

PROF. UNIV. DR. AUGUSTIN FUEREA

ABSOLVENT

MARIA POHOATA

2005 PLOIESTI

Plan tematic Cap.I Consideratii introductiveSectiunea I. Scurt istoricSectiunea a II a . Delimitari conceptualeSectiunea a III a . Principiile dreptului comunitar

1. Principii generale

2. Jurisprudenta3. Metode de interpretare

Sectiunea a IV a. Libertatile fundamentale de circulatie in spatiul european

1. Aspecte generale

2. Enumerare

3. Prezentare si interferenteCap.II- Dreptul vamal comunitarSectiunea I- Politica vamala a U.E

1. Regimul juridic vamal

Sectiunea a II a. Uniunea vamala

1. Teritoriul vamal2. Taxe vamale

3. Concesii vamale

Sectiunea a III a . Legislatie vamala

1.Tariful vamal comun

2.Originea produselor

3.Controlul vamal

Cap.III- Libera circulatie a marfurilor

Sectiunea I Comertul intre statele membre

1. Notiunea de marfuri

2. Regimul general al liberei circulatii a marfurilor

3. Import-export de marfuri

Sectiunea a II a Interdictia restrictiilor cantitative

1.Interdictii

1.2Taxe discriminatorii

1.3.Taxe protectioniste

2.Obstacole in calea schimburilor

3.Restrictii si masuri cu efect echivalent

Sectiunea a III a . Exceptari la la libera circulatie a marfurilor

1.Derogari permise in materie de restrictii cantitative

Cap.IV- ConcluziiAbrevieriU.E Uniunea Europeana

C.E.E. Comunitatile Economice Europene

C.E. Comunitatea Europeana

C.E.E.A./Euratom Comunitatea Europeana a Energiei Atomice

C.E.C.O. sau C.E.C.A. Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului C.J.C.E. Curtea de Justitie a Comunitatilor EuropeneG.A.T.T. General Agreement on Tariffs and Trade ( Acordul

General de Tarife si ComertT.U.E. Tratatul asupra Uniunii Europene

T.C.E. Tratatul instituind Comunitatea Europeana

T.V.C.

Tarif vamal/extern comun O.M.C.

Organizatia Mondiala a ComertuluiA.E.L.S.

Asociatia Europeana a Liberului SchimbJECO

Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene UJ

Universul JuridicASRO

Asociatia Romana de Standardizare RENAR

Reteaua Nationala de Acreditare din Romania

BRML

Biroul Roman de Metrologie Legala

CEN

Comitetul European pentru Standardizare

CENELECComitetul European pentru Standardizare in domeniul ElectromecaniciiIESTInstitutul European de Standarde in Telecomunicatii

OMCOrganizatia Mondiala a ComertuluiCapitolul I Consideratii introductive

Sectiunea I Scurt istoric

Ideea constituirii primei comunitati economice europene : CECO, a aparut in urma dorintei de integrare a Germaniei in Europa.

Comunitatea economica europeana este cea mai importanta dintre comunitatile europene , cuprinzand o sfera larga si variata de activitati cu caracter economic si are relatii de asociere cu numeroase state de pe diferite continente .Treptat, Comunitatea Economica Europeana si-a sporit numarul de membri, fiind in continua extindere. Integrarea europeana se bazeaza pe patru Tratate fondatoare si anume:

1.Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) semnat la Paris , la 18 aprilie 1951 intre Franta , Republica Federala Germania , Belgia, Italia, Luxembourg si Olanda , care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952 si a expirat la 23 iulie 2002. Ministrii Afacerilor de Externe ai celor sase au planificat cu ocazia Conferintei de la Mesina din 1955 o piata comuna extinsa atat pentru economie , cat si pentru energia nucleara.2.Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.)3.Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (C.E.E.A./Euratom ), semnat in acelasi timp cu Tratatul Instituind C.E.E. , la Roma, la 25 martie 1957.

CECO a creat patru institutii: o Inalta Autoritate ( care administra piata comuna) ; o Adunare ( care asigura centrul politic); un Consiliu special al ministrilor si o Curte de Justitie.Tratatele de la Roma preiau modelul CECO , dar Inalta Autoritate primeste denumirea de Comisie, iar organul inter-guvernamental ( Consiliul de Ministri ) devine centrul de gravitatie.

Pentru a evita suprapunerea atributiilor, Conventia de la Roma , semnata in acelasi timp cu tratatele ce instituiau CEE si CEEA , a facut comune celor trei comunitati: Adunarea Parlamentara ( azi Parlamentul European) si Curtea de Justitie.

Tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965 , care a intrat in vigoare la 1 iulie 1967 a unificat si el executivele ( cele trei Consilii de Ministri CEE, CECO si CEEA ), cele doua Comisii (CEE si CEEA) si Inalta Autoritate, inlocuindu-le cu un Consiliu de Ministri si o Comisie .

4. Tratatul asupra Uniunii Europene, care a fost semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992 si a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993. Acest tratat a modificat considerabil cele trei Tratate anterioare , punand bazele uniunii politice intre statele membre.

Dupa Tratatul de la Maastricht , Curtea de Conturi este si ea o instituite comunitara.

Tratatul a creat Uniunea Europeana , notiune care cuprinde atat Comunitatile Europene , cat si alte forme de cooperare.

Prin Tratatul de la Maastricht , denumirea de Comunitate Economica Europeana (C.E.E.) a fost inlocuita cu Comunitate Europeana (C.E.).Ulterior aceste Tratate au fost modificate reformator, cele mai importante modificari fiind aduse prin:

1. Actul unic european semnat la Luxemburg si la Haga si intrat in vigoare la 1 iulie 1987 , tratat care a adus importante adaptari, necesare Pietei interne;2. Tratatul de la Amsterdam , care a fost semnat la 2 octombrie 1997 si a intrat in vigoare la 1 mai 1999;3 .Tratatul de la Nisa semnat la 26 februarie 2001 care a modificat Tratatele existente , intrand in vigoare la 1 februarie 2003.

Tot mai multe tari doresc intrarea in U.E. deoarece sunt tentate de prosperitatea celor sase state fondatoare si de libertatea de miscare in interiorul comunitatii, cat si de baza economica solida, care genereaza independenta si stabilitate.

Sectiunea a II a Delimitari conceptuale

Comunitatile europene isi au originea in Tratatele care le-au infiintat si nu pot fi asimilate organizatiilor internationale .

Curtea de Justitie foloseste termenul de putere publica comuna atunci cand defineste Comunitatile europene.

Putere publica semnifica faptul ca cele trei comunitati se situeaza la un nivel superior unui serviciu public.

Comunitatile au avut personalitate juridica individuala , inca de la infiintarea lor, recunoastere implicita data de catre semnatarii Tratatelor care instituiau Comunitatile.

Tratatul asupra Uniunii Europene (T.C.E.) nu a recunoscut in mod explicit personalitatea juridica a U.E., insa acest fapt nu poate conduce la ideea ca U.E. nu are personalitate juridica.

Libera circulatie a marfurilor face parte din ansamblul celor patru libertati fundamentale , prin care se urmareste stabilirea unei uniuni tot mai stranse intre popoarele europene.

Libera circulatie a marfurilor are ca fundament principiile Uniunii vamale , aceasta din urma reprezentand temeiul existential pentru Comunitatea Europeana .

Tariful vamal comun reprezinta taxele ce se platesc in vama si este obligatoriu pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, acestea nemaiputand sa reglementeze taxele vamale pentru marfurile provenind din terte state.

Sectiunea a III a Principiile dreptului comunitar1. Principii generale

Principiile dreptului comunitar deriva din principiile dreptului international public , din principiile sistemelor juridice ale statelor membre, din cele rezultate din Tratatele comunitare, precum si din drepturile fundamentale ale omului , toate , fiind insa comunitarizate in principal de catre Curtea de Justitie , care , prin jurisprudenta sa a consacrat recurgerea la principiile generale.Deciziile pe care le ia Curtea de Justitie , conform art.177 al Tratatului CEE, constituie un corp de doctrina juridica ce impune urmatoarele principii : principiul nemijlocirii dreptului comunitar, care stipuleaza ca aplicarea unei norme obligatorii europene nu poate fi intarziata sau modificata prin interventia legislatorului national: principiul aplicarii directe , conform caruia o persoana particulara se poate prevala in fata judecatorului national de aplicarea unui Tratat, a unei reglementari sau a unei directive comunitare.

Comunitatea fiind creata pentru a genera drepturi in beneficiul cetatenilor, acestia au, prin jurisprudenta Curtii , posibilitatea de a invoca si de a determina jurisdictiile nationale sa le recunoasca; principiul primatului dreptului comunitar asupra dreptului national constituie contributia cea mai importanta a Curtii de Justitie , pentru ca el nu figureaza in mod expres in tratate si pentru ca este conditia sine qua non a autonomiei si respectarii dreptului comunitar.Punerea in aplicare a dreptului comunitar are la baza doua principii fundamentale : principiul cooperarii loiale si autonomia institutionala si procedurala a statelor membre , din ultimul , decurgand ale doua principii , si anume: principiul efectivitatii si principiul echivalentei.2. Jurisprudenta Curtii Europene de la LuxembourgDezvoltarea dreptului comunitar a fost influentata in mod decisiv de jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatii Europene , deoarece acest sistem este inca in formare.

Pentru Curte, obiectivul integrarii pe care il urmareste Comunitatea nu poate fi realizat decat daca dreptul comunitar este respectat in mod uniform de catre toate statele membre.

In ceea ce priveste dispozitiile acordurilor internationale incheiate de comunitate , Curtea nu se multumeste cu simpla examinare a textului lor, ci analizeaza si obiectul si natura acordului in ansamblul sau .

Astfel, in interpretarea acordului incheiat de U.E. cu Grecia , Curtea a recunoscut efectul direct al art. 53 din acordul de asociere cu Grecia , bazandu-se in acelasi timp pe textul acestui articol , dar si pe faptul ca se insera intr-un ansamblu de dispozitii avand ca obiect pregatirea Greciei pentru intrarea in Comunitate.Potrivit art.220 ( din vechea numerotare, actual art.164 ) Curtea de Justitie are si rolul de a veghea la respectarea dreptului , fiind solicitata sa se pronunte nu numai asupra precizarii dreptului , ci sa acopere , printr-o jurisprudenta creativa, lacunele dreptului comunitar .

Solutiile pronuntate de Curtea de Justitie nu sunt obligatorii erga omnes, ci doar in ceea ce priveste interpretarea dispozitiilor dreptului comunitar.Tratatele de la Roma prevad ca instanta comunitara sa asigure respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea tratatelor.

Hotararile Curtii de Justitie contin definitii ale unor termeni utilizati in continutul Tratatelor , explicitand si precizand unele expresii sau prevederi cu caracter general.3. Metode de interpretare

A. Aspecte teoreticeNotiunea de interpretare este mai greu de definit , deoarece este vorba de o operatiune intim legata de cea prin care se aplica textul. Orice aplicare presupune o interpretare si orice interpretare se face in functie de una sau mai multe aplicari reale sau virtuale.Cu toate acestea, este important sa se faca o distinctie clara intre cele doua notiuni, deoarece granita dintre ele este cea care delimiteaza rolurile Curtii de Justitie , respectiv ale instantelor nationale.Pentru a asigura uniformitatea interpretarii dreptului comunitar , autorii Tratatului, nu au retinut formula , in vigoare in orice stat membru , a unei Curti supreme plasate deasupra unei ierarhii judiciare.

Din acest punct de vedere, s-a preferat instituirea unui sistem de cooperare in cadrul caruia Curtea de Justitie sa fie consultata de catre jurisdictiile nationale, atunci cand acestea din urma , avand de aplicat o dispozitie a dreptului comunitar intr-un litigiu asupra caruia sunt sesizate, trebuie sa stie daca aceasta dispozitie este valida sau sa precizeze sensul pe care le convine sa-l dea.In hotararile pronuntate Curtea de Justitie a folosit atat metodele clasice de interpretare, proprii sistemelor de drept interne, cat si alte metode constructive

Cele mai frecvente metode de interpretare sunt cele sistemice ( se are in vedere contextul general al reglementarilor in domeniul respectiv) si cele teleologice ( se analizeaza obiectul si scopul prevederii legale) , in raport cu interpretarea literala .In acest sens , Curtea de Justitie a stabilit ca si atunci cand textul comunitar nu este suficient de precis interpretarea trebuie facuta in favoarea dreptului comunitar care are preponderenta in fata dreptului national .

In principiu, interpretarea data de Curte se ataseaza textului de cand exista si se aplica in consecinta raporturilor juridice nascute anterior hotararii. De asemenea, dispozitia declarata nevalabila de catre Curte este socotita astfel dintotdeauna , in asa fel incat, spre exemplu, sumele care au fost platite pe baza ei trebuie returnate.

Acest caracter pur declarativ al hotararilor prejudiciale poate conduce la perturbari importante in raporturile juridice stabilite de buna credinta si uneori pe o perioada indelungata. De aceea, in anumite cazuri, Curtea isi recunoaste dreptul de a limita efectele sale.

B. Jurisprudenta

In interpretarea dreptului comunitar au fost date mai multe hotarari de catre Curtea de Justitie , din care amintim:

Cazul nr.1 Atunci cand un text de drept comunitar derivat reclama o interpretare, el trebuie interpretat, pe cat posibil, in sensul conformitatii sale cu dispozitiile Tratatului . O reglementare de executare trebuie sa faca , de asemenea, obiectul, daca este posibil, unei interpretari conforme cu dispozitiile din reglementarea de baza. La fel, intaietatea acordurilor internationale incheiate de Comunitate in fata textelor dreptului comunitar derivat impune interpretarea acestora din urma, pe cat posibil, in conformitate cu aceste acorduri .Cazul nr.2

Interpretarea unei dispozitii de drept comunitar implica o comparatie intre versiunile sale lingvistice. In cazul unor divergente intre acestea , necesitatea unei interpretari uniforme a acestor versiuni reclama ca dispozitia in cauza sa fie interpretata in functie de economia generala si finalitatea reglementarii al carei element il constituie aceasta .

Cazul nr.3

Dispozitivul unui act este nedisociabil de motivarea sa , de maniera ca el ar trebui interpretat , cand este cazul, tinand cont de motivele ce au condus la adoptarea sa .Sectiunea a IV a Libertatile fundamentale de circulatie in spatiul european

1. Aspecte generale Libera circulatie , ca modalitate de realizare a pietei interne a Comunitatilor Europene este prevazuta in art. 3 paragraful 1 lit a si c , art.14, art 23-31 si art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.Realizarea unei piete comune sau a unei piete interne este unul dintre principalele obiective pe care autorii Tratatului de la Roma le-au atribuit Comunitatii Economice Europene. Aceasta inseamna un spatiu fara frontiere interioare, in care este asigurata libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor ( art.14 din Tratat ).

Piata fiind un concept economic, in cadrul ei persoanele sunt relevate ca factori de productie. De aceea, de libera circulatie nu trebuie sa beneficieze initial decat persoanele care exercita o activitate economica salariata sau independenta. Dar, obiectivul initial a fost largit progresiv, atat in ceea ce priveste determinarea beneficiarilor, cat si natura drepturilor pe care le pot pretinde.

Aceasta evolutie s-a tradus mai ales prin recunoasterea unei cetatenii a Uniunii , la care sunt atasate drepturi de natura mai mult politica , decat economica.Scopul dispozitiilor ce instituie aceste libertati este de a crea intre statele membre o piata unica, libera de orice restrictii interne asupra comertului , prezentand o pozitie comerciala unica in relatiile cu statele terte.

2. Enumerare

Pentru a ajunge la integrarea pietelor intr-un larg spatiu economic, in care sa se poata exercita activitatile in mod liber , in beneficiul comun al tuturor partenerilor , in vederea dezvoltarii armonioase a economiei de ansamblu a statelor membre , Tratatul Comunitatilor Economice Europene prevedea un numar de patru libertati fundamentale: libera circulatie a marfurilor, libera circulatie a persoanelor, libera circulatie a serviciilor si libera circulatie a capitalurilor, prin care se urmareste stabilirea unei uniuni tot mai stranse intre popoarele europene.Prin Tratatul de la Maastricht s-a procedat la reformularea materiilor prevazute in Tratat , astfel ca partile a doua si a treia din Tratat au fost regrupate intr-o singura parte , intitulata Politicile Comunitatii , in care sunt cuprinse si toate dispozitiile referitoare la cele patru libertati fundamentale.Dezvoltarea graduala a constructiei europene a permis inscrierea in texte a aspectelor care nu erau decat implicite. Eliminarea obstacolelor din calea liberei circulatii a persoanelor, capitalurilor si a serviciilor se regasea , in anul 1957 , printre obiectivele Comunitatii, dar numai in 1986, cu ocazia adoptarii Actului Unic European, Piata Comuna a devenit Piata Interna , care, conform articolului , deja celebru, 8 A, inserat in Tratatul de la Roma , presupune un spatiu fara frontiere interne in cadrul caruia libera circulatie a marfurilor, a persoanelor , a serviciilor si a capitalurilor este asigurata in conformitate cu dispozitiile Tratatului in cauza. 3. Prezentare si interferente Prima dintre aceste libertati - libera circulatie a marfurilor , inseamna ca marfurile pot fi transportate fara impedimente in interiorul Comunitatii. Aceasta libertate constituie punctul de plecare al tuturor celorlalte libertati si in celasi timp, punctul de plecare macar pentru o parte , daca nu pentru toate politicile si activitatile comune.

Este important sa intelegem acest lucru , intrucat el constituie veriga logica pentru multe dintre subiectele ce vor fi abordate in continuare. Ideea centrala este aceea ca intreaga comunitate constituie o singura zona economica , similara unei piete nationale, in interiorul careia comertul se poate dezvolta fara piedici. Principiul liberei circulatii a serviciilor este prevazut de art. 49 si 50 din Tratatul CE si nu poate fi invocat decat de persoanele fizice care au nationalitatea unui stat membru sau de catre persoanele morale constituite in conformitate cu legislatia unui stat membru si stabilite pe teritoriul Comunitatii. El vizeaza doar activitatile cu caracter transfrontalier.

Principiul liberei circulatii a prestarilor de servicii nu impiedica statele membre sa supuna unor conditii de titlu sau de diploma accesul la anumite profesii.

Articolul 56 din Tratat introduce principiul liberei circulatii a capitalurilor . De aici, rezulta ca resortisantii comunitari pot efectua , in toate statele membre , operatiile financiare care ii sunt propuse si sa transfere banii dintr-un stat in altul , fara probleme.Tinand cont de obiectivele pur economice ale Comunitatii Economice Europene , libertatea de circulatie a persoanelor a fost initial legata de exercitarea unei activitati profesionale, indiferent daca aceasta activitate era salariata sau independenta.

Consiliul European a adoptat anumite texte, care au avut ca efect extinderea libertatii de circulatie , de sedere si, in anumite cazuri , de acces la locurile de munca a altor persoane decat cele care exercita o activitate profesionala.

Astfel, Regulamentul 1612/68 din 15 octombrie 1968 , publicat in Jurrnalul Oficial al Comunitatilor Europene , L 257 din 19 octombrie 1968, si Directiva 73/148 din 21 mai 1973 , publicata in JOCE I - 172 din 28 iunie 1973 au extins-o la membrii familiei de muncitori salariati si independenti, in timp ce trei Directive din 28 iunie 1980 ( 90/34, 90/365 si 90/366 toate publicate in JOCE , I - 180 din 13 iulie 1990 ) au extins-o la studenti, pensionari si inactivi, precum si la membrii familiilor acestora.Asadar, obstacolele ce stau in calea libertatii de miscare in cadrul Uniunii Europene trebuie eliminate. Este general acceptata contributia comertului liber la crearea bunastarii, mai precis la ocuparea fortei de munca si la ridicarea standardelor de viata, obiective ce se regasesc intre cele ale Comunitatii.

In prezent , orice producator din cadrul Comunitatii are la dispozitie o piata potentiala de circa 380 milioane de clienti, ceea ce ar trebui sa-i permita , inter alia, sa foloseasca pe deplin avantajele economiei pe scara larga , iar fiecare consumator este liber sa-si faca cumparaturile oriunde poate obtine cele mai bune conditii.

Constituirea unei piete unice necesita nu numai eliminarea tuturor obstacolelor existente in calea comertului liber , mai precis a tarifelor, a barierelor netarifare si a obstacolelor indirecte, precum: monopolurile de stat, acordurile intre intreprinderi, abuzul de pozitie dominanta, fuziunile si achizitiile, subventiile si discriminarile fiscale. Bineinteles ca este nevoie si de adoptarea unor masuri de prevenire a crearii de noi bariere.

Sub titlul libera circulatie a marfurilor, Tratatul prevede in cadrul Titlului I al Partii a III a urmatoarele : Comunitatea va fi fundamentata pe o uniune vamala care va acoperi toate formele de comert cu marfuri si care va implica atat interzicerea taxelor vamale la import si export intre statele membre, precum si a tuturor taxelor cu efect echivalent , cat si adoptarea unor tarife vamale comune in relatia cu terte tari. Acelasi titlu mai prevede si faptul ca restrictiile cantitative asupra importurilor , precum si toate masurile cu efect echivalent vor fi interzise intre statele membre.

Capitolul II Dreptul vamal comunitar Sectiunea I- Politica vamala a U.E.

Politica vamala este una dintre politicile fundamentale ale Uniunii Europene. Ea reprezinta o componenta a politicii comerciale care cuprinde totalitatea reglementarilor si normelor emise prin institutiile abilitate care vizeaza intrarea sau iesirea in si din tara a marfurilor, care implica : indeplinirea formalitatilor vamale, controlul marfurilor si al mijloacelor de transport cu ocazia trecerii frontierei vamale , impunerea vamala prin plata creantelor vamale; alte formalitati specifice , reglementate prin acte normative.

Implementarea sa a inceput in anul 1958 , iar unul dintre primii pasi a fost crearea unei uniuni vamale, toate taxele si restrictiile vamale in comertul dintre statele membre fiind eliminate treptat . In plus, a fost adoptat un pachet legislativ comun in domeniul vamal pentru ca toate bunurile importate din afara Uniunii sa fie supuse acelorasi proceduri si reglementari vamale.Norma general valabila, cu caracter obligatoriu tarilor membre ale Comunitatii, este Codul Vamal Comunitar, aprobat la 2 iulie 1993 la Bruxelles si care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1994. Pentru realizarea acestuia in practica , la propunerea Comisiei , Consiliul de Ministri adopta legile si reglementarile vamale pentru aplicarea celor dintai.Curtea de Justitie a U.E. este competenta sa aplice Dreptul european si sa permita o interpretare uniforma a acestuia , care sa se impuna jurisdictiilor nationale.

Politica vamala se realizeaza prin instrumente de natura tarifara specifice fiecarui stat participant, precum legile, codurile si reglementarile vamale , precum si tarifele vamale , ca principale instrumente prin care se realizeaza impunerea vamala.Majoritatea statelor, inclusiv Romania, practica o politica vamala preferentiala , cu caracter tarifar, ceea ce presupune acceptarea de reduceri sau chiar eliminarea taxelor vamale la unele importuri din statele sau uniunile vamale cu care s-au incheiat anumite acorduri, creand astfel facilitati importante statelor respective.

Politica vamala reprezinta , de asemenea , un element esential al Pietei unice cu cele patru libertati fundamantale pe care aceasta le include. Crearea , dezvoltarea si punerea in aplicare a unei Piete unice se pot face numai in cadrul unei Uniuni vamale in care reglementari comune sunt aplicate in mod uniform la frontierele exterioare.

Crearea unei administratii a vamilor moderna si eficienta este una dintre prioritatile majore ale negocierilor de aderare , o conditie esentiala pentru tarile candidate fiind ca acestea sa asigure dupa aderare un control eficient al frontierelor exterioare ale Uniunii Europene.

1. Regimul juridic vamal

Ordinea juridica comunitara este distincta de ordinea juridica internationala, atat din punct de vedere al finalitatii, cat si al sursei. De asemenea, aceasta este distincta si de ordinea juridica interna a statelor membre in masura in care dreptul autonom a fost elaborat in interesul comun de o autoritate distincta autoritatii statale, autoritatea comunitara , sub controlul jurisdictiei europene.Daca in domeniul institutional al Comunitatilor Europene s-au inregistrat progrese, s-a dovedit ca acest lucru este necesar sa aiba loc si in domeniul economic.

Uniunea Europeana are drept obiectiv promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil, in special prin crearea unui spatiu fara frontiere interne , prin intarirea coeziunii economice si sociale si prin stabilirea unei uniuni economice si monetare comportand la termen o moneda unica.

Sunt considerate ca fiind in libera circulatie intr-un stat membru produsele provenind din terte tari pentru care formalitatile de importare au fost indeplinite , iar tarifele vamale si taxele cu echivalent exigibile au fost percepute in acest stat membru, si care nu au beneficiat de o restituire totala sau partiala a acestor tarife sau taxe.

Aquis-ul in sectorul vamal este constituit din Codul vamal comunitar si dispozitiile sale de aplicare, din Nomenclatorul Combinat al Uniunii Europene, din Tariful Vamal Comun ( incluzand preferinte comerciale, contingentari si suspendari tarifare ) si din alte reglementari vamale care nu sunt propriu-zis legate de Codul Vamal.

La nivelul autoritatilor publice , pentru aderarea la Uniunea Europeana este necesar sa existe capacitatea administrativa si juridica de a transpune si aplica un vast portofoliu de legislatie tehnica. Acesta este necesar pentru a elimina obstacolele din cadrul libertatii de miscare in cadrul Uniunii si, implicit , la buna functionare a pietei unice.

O mare parte din formalitatile de la frontiera nu se mai justifica , cu atat mai mult cu cat tarile membre ale Uniunii europene aplica deja tariful vamal comun si au pus bazele Uniunii Vamale.

Sectiunea a II a Uniunea vamala

A fost definita de art. XXIV, 8 a din Acordul general de tarife si comert ( GATT) ca inlocuirea printr-un singur teritoriu vamal a mai multor teritorii vamale, daca inlocuirea are drept consecinta interzicerea taxelor vamale si a tuturor taxelor cu efect echivalent si adoptarea unor tarife vamale comune in relatiile cu terte tari.Ea s-a realizat in mod progresiv , art.23 TCE stabilind ca aceasta se refera la ansamblul marfurilor prin care taxele vamale de import si de export sunt interzise intre statele membre, precum si la adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile cu terte state.

Prin marfuri trebuie inteles produsele care pot fi evaluate in bani si care au capacitatea de a face obiectul unor tranzactii comerciale. Ele pot fi atat marfuri industriale cat si marfuri agricole originare din statele membre sau importate din terte tari. Tratatul Comunitatilor Economice Europene a prevazut un calendar detaliat dupa care tarifele vamale trebuia sa fie eliminate progresiv intr-un interval de 12 ani. Uniunea vamala a fost realizata odata cu expirarea perioadei de tranzitie (iulie 1968) .

Uniunea vamala nu este dependenta numai de eliminarea barierelor interne , ci presupune si o ofensiva vamala in exterior.

Punerea in practica a Uniunii vamale si a sistemului de tranzit comunitar nu are un efect limitat, ci este determinata de imaginatia si inventivitatea administratiilor nationale, care au redus volumul formularelor tipizate si al documentelor solicitate la frontiere, avandu-se in vedere cresterea ritmului importurilor si exporturilor in termen scurt si scaderea cheltuielilor.In acest sens a fost pus in practica un document administrativ unic (DAU) , care inlocuieste diversitatea formularelor utilizate in schimburile intracomunitare.

In ce priveste realizarea Uniunii vamale este nevoie de un spatiu tarifar comunitar, care trebuie sa cuprinda teritoriile europene comunitare in sensul politic si economic al termenului.

Pe de alta parte , statele ce au devenit ulterior membre ale comunitatii au luat masuri de eliminare progresiva a taxelor vamale , astfel incat au fost inlaturate in intregime de catre Marea Britanie , Irlanda , Danemarca, Grecia, Spania, Portugalia si cu foarte putine exceptii, ce vizeaza unele produse agricole , de catre Austria, Finlanda si Suedia.

In cazul marfurilor importate , imediat dupa indeplinirea formalitatilor de import si dupa plata nu rambursarea, tuturor taxelor vamale si a costurilor - acestea sunt puse in libera circulatie ca orice marfuri comunitare. Exista o singura exceptie : cazul masurilor protectioniste luate de catre un stat membru , cu autorizarea Comisiei, in vederea asigurarii faptului ca masurile importate din terte tari in alt stat membru nu ii obstructioneaza propriile masuri de politica comerciala luate in conformitate cu Tratatul.1. Teritoriu vamal comunitar In literatura de specialitate teritoriul vamal comunitar este spatiul in care se aplica regimul vamal comunitar si legislatia vamala comunitara insumand teritoriul statelor participante.

Unicitatea teritoriului vamal comunitar cat si uniformizarea politicii comerciale comune ar fi serios subminate daca statele membre ar fi autorizate, prin adoptarea legislatiei nationale, sa impuna taxe cu echivalent taxelor vamale asupra comertului cu statele nemembre .

Astfel, comunitatii ii revine responsabilitatea de a asigura ca impunerea de taxe sa aiba un impact uniform in toate statele membre asupra comertului cu statele nemembre, sa determine, si daca este necesar, sa schimbe nivelul obligatiilor vamale si al taxelor platibile privind produsele din aceste tari.Avantajele unei uniuni vamale difera in functie de calitatea de membru sau nemembru al uniunii.

Pentru nemembrii Uniunii, deturnarea de trafic este cu atat mai slaba, cu cat TEC ul si schimburile sunt slabe , si, in cele din urma cu cat aceste economii discriminante sunt destul de competitive pentru a surmonta obstacolul reprezentat de TEC.

Pentru membrii uniunii crearea de trafic este cu atat mai mare cu cat protectia lor initiala a fost mai mare. Pe de alta parte , daca tarile sunt importatoare ale unui bun sau serviciu consumatorii sunt cei castigatori: ei platesc mai putin un bun care nu mai este taxat.

In replica , producatorii nationali sunt cei care pierd: activitatea lor, care nu mai este protejata prin drepturi vamale , poate fi invinsa de importurile care se fac. Daca tarile sunt exportatoare , castigul va fi contrar celui al producatorilor nationali si in acest fel consumatorii vor fi cei care vor pierde.2. Taxe vamale

A. Aspecte teoretice

Sunt obligatii financiar bugetare prevazute de norme juridice , prin care se constata si individualizeaza obligatia baneasca a fiecarui subiect taxabil.Taxele vamale aplicate importurilor si exporturilor , precum si taxele cu efect echivalent sunt interzise intre statele membre. Versiunea Amsterdam a prevederilor relevante din Tratat difera destul de mult de cele anterioare. Acestea din urma stabileau modalitatile prin care acest tip de taxe urmau a fi abolite progresiv; in versiunea actuala aceste reguli nu mai exista ; deci le vor fi aplicate in mod obligatoriu tuturor noilor state membre. Uniunea vamala dintre primele sase state membre a fost constituita pentru o perioada de zece ani si jumatate , fata de cei doisprezece ani prevazuti initial in Tratat. Aceasta interdictie se aplica si taxelor cu efect echivalent.

Curtea a definit aceste taxe cu efect echivalent ca reprezentand orice taxa impusa de statele membre asupra unui produs in contextul trecerii acestuia peste frontiere si care, desi nu este numita in mod oficial taxa vamala ( adica nu apare in lista de tarife) , altereaza pretul de cost al produsului si astfel produce acelasi efect restrictiv asupra liberei circulatii a marfurilor ca si taxele vamale. Termenul, asa cum a fost definit de Curtea de Justitie Europeana include si orice sarcina pecuniara. Sarcina nu trebuie impusa la frontiere cata vreme este instituita pe motiv de import. Stricta interpretare a dispozitiilor articolului 12 din Tratatul de la Roma avea sa fie consacrat de Curtea de Justitie prin decizia data in cazul social Fouds Noor de Diamantabeides SA cu Branchfeld & Sons.

Statele membre ale comunitatii au avut obligatia de a elimina , potrivit Tratatului de la Roma , nu numai taxele vamale ci si orice alte taxe cu efect echivalent taxelor vamale. Reintroducerea unor asemenea taxe in relatiile comerciale dintre statele membre este prohibita.Tratatul de la Roma nu cuprinde dispozitii care sa defineasca taxele cu efect echivalent. Curtea de Justitie a statuat ca toate taxele , indiferent de modul lor de aplicare , care sunt impuse in mod unilateral asupra marfurilor ce traverseaza frontierele , fara a avea strict regimul taxelor vamale , reprezinta taxe cu efect echivalent Orice obligatie pecuniara , indiferent de marimea , destinatia si modul de aplicare , care este impusa in mod unilateral asupra marfurilor autohtone sau straine, pentru simplul motiv ca acestea traverseaza o frontiera si care nu este o taxa vamala in sensul strict al cuvantului , este o taxa cu efect echivalent. Nu toate taxele impuse in relatiile import-export dintre statele membre sunt considerate taxe cu efect echivalent celor vamale . Curtea de Justitie a identificat, in deciziile sale , situatii in care aplicarea de taxe in cadrul acestor relatii este permisa. Nu vor fi considerate taxe avand efect echivalent celor vamale si deci nu vor putea fi aplicate urmatoarelor categorii de taxe:

- taxele care fac parte din sistemul general national de taxe ale unui stat membru, in conditiile in care acestea sunt aplicate fara discriminare tuturor marfurilor, indigene sau straine;

- taxele ce constituie contravaloarea unor servicii efectuate atunci cand valoarea taxei este proportionala cu serviciul respectiv;

- taxele stabilite pe baza unei masuri legislative comunitare pentru anumite servicii efectuate , dar numai in anumite conditii care trebuie cumulativ indeplinite, si anume:1. taxele nu depasesc valoarea serviciilor;

2. masurile de verificare si taxare sunt uniforme si obligatorii pe intreg teritoriul Comunitatii;3.taxele sunt stabilite in interesul general al comunitatii;

4.serviciul asigurat este de natura sa stimuleze libera circulatie a marfurilor.

Ultimele taxe ridica probleme deosebite. Taxele care sunt percepute de catre statele membre in schimbul efectuarii unor servicii trebuie sa asigure un beneficiu concret platitorului.Este interzisa orice taxa care nu constituie o compensatie acordata in beneficiul importatorului sau exportatorului. Conceptul de taxa cu efect echivalent a dat nastere unei jurisprudente abundente , iar intr-una din primele sale hotarari , Curtea a afirmat ca prevederile Tratatului asupra acestui aspect creaza drepturi individuale pentru cetatenii Comunitatii , drepturi ce trebuie sprijinite de catre curtile nationale. Cu alte cuvinte, aceste prevederi au efect direct.

B. Jurisprudenta Cazul nr.1In cazul Fouds Noor de Diamantabeides SA cu Branchfeld & Sons a fost invocata problema legalitatii obligatiei impuse importatorilor belgieni de legea nationala de a varsa 0,33 % din valoarea importurilor de diamante intr-un fond social constituit in favoarea lucratorilor din industrie.

Importatorul belgian Branchfeld a introdus o actiune in fata instantei nationale si a sustinut ca aplicarea acestei reglementari interne contravine dispozitiilor art.12 din Tratatul de la Roma.

Instanta belgiana a decis in cauza aplicarea dispozitiilor art.177 din Tratatul de la Roma si inaintarea cererii pentru emiterea unei decizii preliminare a Curtii de Justitie .Statul belgian a invocat inaplicabilitatea dispozitiilor art. 12, argumentand ca introducerea acestei contributii in fondul social nu avea ca finalitate protejarea industriei sale nationale de profil , deoarece Belgia nu are o asemenea industrie.

Curtea de Justitie a respins argumentele aduse si a declarat ilegala aplicarea procentului de varsamant instituit de legea belgiana. Argumentele Curtii vizau , in principal , aspectul potrivit caruia destinatia banilor obtinuti este irelevanta , iar dispozitia nationala constituie un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor in Comunitate.

3.Concesii vamale

Acordul General pentru Tarife si Comert , actualmente OCM, admite tariful vamal drept unic instrument de realizare a politicii de protectie a pietei interne. Tarifele vamale apartinand tarilor membre GATT pot suferi modificari in masura in care acestea au fost convenite in cadrul acordului prin consensul partilor.

Concesiile vamale pot imbraca una dintre urmatoarele forme: reduceri directe de taxe vamale la anumite marfuri sau grupe de marfuri, in timp ce consolidarea taxelor vamale se poate realiza prin mentinerea taxelor vamale in vigoare la nivelul existent pe o perioada de timp determinata si neimpunerea , in continuare, a taxelor vamale de import asupra marfurilor care nu erau susceptibile de taxe vamale.

In cadrul negocierilor tarifare se pot practica mai multe metode de reducere a taxelor vamale, constand in: reducere directa, reducere liniara si reciproca si metoda armonizarii taxelor vamale.

Sectiunea a III a Legislatie vamala

1. Tariful Vamal ComunIn primul rand, Tariful vamal comun constituie o masura de politica comerciala pentru terte tari. Pentru a evita devierea comertului , infiintarea tarifelor vamale comune a trebuit sa coincida cu eliminarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent dintre statele membre. In consecinta, Tarifele vamale comune constituie parte integranta din uniunea vamala , care nu ar fi putut exista fara ele.

Tarifele vamale comune au fost adoptate printr-un regulament al Consiliului European, pe baza propunerii Comisiei si au fost introduse treptat , in paralel cu eliminarea taxelor vamale. Din acel moment , statele membre nu mai au jurisdictie asupra taxelor aplicate marfurilor din terte tari ce intra pe teritoriul lor. Ele nu pot modifica aceste taxe , nu le pot interpreta si nu pot pastra fondurile rezultate din acestea, fonduri care acum apartin Comunitatii in calitate de resurse proprii. Modificarea sau suspendarea taxelor din cadrul tarifelor vamale comune reprezinta o chestiune pur comunitara si este hotarata de Consiliu.Tariful vamal comun este alcatuit din doua parti : nomenclatorul si partea tarifara. Nomenclatorul cuprinde descrierea marfurilor acre sunt vamuite si in raport de caracteristicile stabilite in nomenclator sunt stabilite taxele vamale.Ca urmare a negocierilor comerciale multilaterale ulterioare Acordului General asupra Tarifelor si Comertului (GATT - General Agreement on Tariffs and Trade , in prezent OMC) , cum ar fi Runda Kennedy (1964-1967) , Runda Tokyo (1973-1979) si Runda Uruguay ( 1988-1993) , au fost introduse reduceri importante in domeniul taxelor vamale.

Mai trebuie mentionata si posibila exceptare de la tarifele vamale comune in cazul in care sunt prevazute cote tarifare reduse sau cota zero.

Totusi , trebuie mentionat faptul ca , din punct de vedere comercial , reducerea tarifelor vamale este mai putin importanta decat eliminarea barierelor comerciale netarifare , mult mai greu de depistat. Acelasi lucru se intampla si in cazul comertului din Comunitate.

In termeni comerciali , crearea uniunii vamale a condus la repozitionarea standardelor comerciale intrucat , la modul general, marfurile industriale sunt mai ieftine pentru utilizatorii si consumatorii comunitari atunci cand sunt importate dintr-un alt stat membru dacat in cazul importarii din terte tari.

De asemenea , volumul comertului intracomunitar a crecut mult mai rapid decat cel al comertului dintre Comunitate si terte tari. In relatiile cu acestea din urma , Comunitatea utilizeaza tarifele vamale comune ca pe un instrument de garantare a eficacitatii propriilor politici comerciale si externe.De asemenea , mai trebuie amintit faptul ca stabilirea unor niveluri identice pentru fiecare tarif extern reprezinta doar primul pas in procesul de stabilire a unui tarif vamal comun. Intr-adevar, tariful vamal comun mai necesita si o serie de alte masuri: interpretarea uniforma, administrarea continua, armonizarea regulilor vamale, simplificarea controalelor si formalitatilor, precum si in general - consolidarea structurii uniunii vamale. Consiliul este cel care trebuie sa ia masuri in vederea intaririi cooperarii dintre statele membre si dintre acestea si Comisie.

Uniunea vamala implica si adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile cu tertele state. Tariful vamal comun a fost stabilit prin Regulamentul 950/68 al Consiliului.

Incepand cu 1 ianuarie 1988 a fost stabilit un nou tarif integral TARIC, care are in vedereConventia internationala privind descrierea armonizata a marfurilor si sistemului de codificare . Acest tarif poate fi modificat si suspendat in conditiile prevazute in art . 28 din Tratat , care presupune schimbarea nomenclatorului.

Consiliul , decizand cu majoritatea calificata a membrilor sai , pe baza propunerilor Comisiei , poate modifica si suspenda orice taxa din Tarif sau poate sa inlocuiasca unele cote tarifare nationale.

Incepand cu 1 ianuarie 1988, a fost introdus un document comunitar unic, DAU , despre care am mentionat anterior, care inlocuieste multiplele formulare utilizate pentru expedierea marfurilor in interiorul Comunitatii.

Versiunea curenta a Tarifului este publicata anual in Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene. Prin Regulamentul nr.2913/1992 al Consiliului a fost stabilit Codul vamilor comunitare.

Prin Reglementarea 3330-91/1991 informatiile privitoare la schimburile intercomunitare au fost organizate printr-un sistem numit intrastat . Pentru realizarea unei pozitii comerciale unice , statele membre ale Comunitatii au creat zona de liber schimb impreuna cu statele din Asociatia Europeana a Liberului Schimb ( AELS) , devenita operativa la 1 ianuarie 1984.

2.Originea produselorA. Aspecte teoretice Tariful vamal comun nu este aplicabil decat acelor produse provenite din terte state. S-a pus problema in practica si in doctrina domeniului daca productia uzinelor - pirat poate fi considerata ca originara din Comunitatea europeana.

Aceasta deoarece tarifele vamale sunt diferentiate in functie de statul de origine, motiv pentru care unii comercianti sunt tentati sa-si deplaseze productia in interiorul Comunitatii pentru a beneficia de drepturi favorabile, dar si de dispozitiile antidumping .

Potrivit art. 24 din Codul vamal comunitar o marfa este originara din tara in care a avut loc ultima transformare sau prelucrare substantiala , justificata din punct de vedere economic, efectuata de o intreprindere echipata in acest scop si contribuind la fabricarea unui produs nou, ori reprezentand un stadiu de fabricatie important.Daca in cadrul teritoriului Uniunii Europene are loc doar o asamblare , produsul nu poate obtine calitatea de produs comunitar. Trebuie ca operatiunea in sine sa dea nastere unui produs nou .

B. Jurisprudenta

Cazul nr.1.O extindere a teritoriului vamal al comunitatii , cum ar fi cea rezultata din reunificarea germana sau cea provocata de aderarea unui nou stat membru , poate avea ca efect faptul ca un produs, ce era originar dintr-un stat tert inainte de aceasta , sa obtina calificativul de produs comunitar, dar aceasta nu are drept consecinta ca importul sau in momentul in care a intervenit putea sa se efectueze fara a fi respectate dispozitiile comunitare prevazute pentru schimburile cu tarile terte.O asemenea extindere constituie un fapt material nou care nu are drept efect sa sustraga statele membre de la obligatia lor de a lua toate masurile necesare pentru a garanta importanta si eficienta dreptului comunitar aplicabil in momentul producerii faptelor si nu ar trebui , deci, sa impiedice jurisdictiile nationale sa sanctioneze reglementarile comunitare aplicabile in ziua importului , in conditii de fond si de procedura similare celor aplicabile violarilor dreptului national, cu un caracter si o importanta analoge si care, in orice caz, confera sanctiunii un caracter efectiv , proportional si persistent.In particular, dispozitiile vamale comunitare aplicabile in urma unificarii RFG cu RDG nu se opun ca importul dintr-un stat membru de produse originare din RDG, dar declarate originare intr-o alta tara , sa faca eventual obiectul , dupa aceasta unificare , al unei reincadrari in dreptul national pentru sanctionarea incalcarilor reglementarii comunitare aplicabile atunci cand ea s-a produs .3. Controlul vamal

Desi nu exista , inca , uniformitate in ceea ce priveste formalitatile de la frontierele Uniunii Europene, trebuie evitate distorsiunile prea mari la intrarea in spatiul european.

Valoarea tranzactionala nu a fost , intotdeauna , admisa anumite administratii preferand sa taxeze marfurile importate , fie pa baza pretului de vanzarer existent pe piata interna, fie pe baza unui pret reconstituit.

Dupa Acordul din cadrul GATT valoarea in vama este , in principiu, valoarea de tranzactie declarata. Numai cand valoarea declarata este vadit nereala, din punct de vedere vamal, autoritatile vamale pot aplica un alt mod de calcul, prestabilit anterior , prin regulamente , nomenclatoare si alte reglementari , potrivit dreptului comunitar.Iata de ce pentru realizarea controlului vamal si securizarea granitelor Comunitatii Europene , Uniunea Europeana a finantat programe de computerizare vamala tarilor asociate, in curs de aderare , avand drept scop final informatizarea functiilor vamale ce includ contabilitatea , clarificarea operatiunilor vamale, anticoruptia , operatiunile de tranzit, tarife si statistici .Controlul vamal se exercita atat pentru produsele care se importa , cat si pentru produsele exportate.

In ce priveste controlul vamal la export acesta trebuie sa tina seama de normele comunitare , mai ales cand este vorba despre bunuri cu dubla urilizare .Capitolul III- Libera circulatie a marfurilor in Uniunea Europeana

Sectiunea I Comertul intre statele membre

1. Notiunea de marfuri

Marfurile sunt toate produsele evaluabile in bani si susceptibile , ca atare , sa formeze obiectul tranzactiilor comerciale . Curtea de Justitie a Comunitatilor europene a dezvoltat prin aceasta definitie un concept pragmatic , calificat drept mercantil al marfii.

Aceasta definitie inglobeaza nu numai produsele industriale , ci si produsele agricole , operele de arta, deseurile sau bunurile imateriale, ca electricitatea .

Daca destinatia unui bun este indiferenta, altfel stau lucrurile cand Tratatul ia in considerare aceasta destinatie pentru aplicarea altor reguli decat cele privitoare la marfuri.

Exercitiul liberei circulatii a persoanelor si a serviciilor poate implica circulatia marfurilor.Aceasta circulatie ramane subordonata regulilor care guverneaza circulatia marfurilor, in timp ce circulatia persoanelor si a serviciilor va fi guvernata de alte reguli.Exceptie fac marfurile care sunt accesoriul necesar circulatiei persoanelor sau exercitiului prestarii serviciilor.

2. Regimul general al liberei circulatii a marfurilor

Tratatul de la Roma , prin art.25, 28-30 a pus bazele juridice ale circulatiei marfurilor in spatiul european , definit ca fiind spatiul intracomunitar. Aceasta libertate este proprie si marfurilor care au fost legal importate in Uniunea Europeana. Libera circulatie a marfurilor presupune interzicerea oricaror masuri nationale care ar pune piedici comertului intracomunitar, asemanator restrictiilor cantitative, dar si inlaturarea contingentelor sau restrictiilor cantitative .Sunt vizate atat obstacolele tehnice (norme, instructiuni, ordine, precizari, etc.) , cat si cele de alta natura ( reguli de etichetare ,etc), pe care statele pot sa le adopte sub diverse pretexte si care pot stanjeni intrarea marfurilor straine pe teritoriul lor.

Astfel, masurile care afecteaza schimburile comerciale pot fi grupate in felul urmator :

a) reglementari cu caracter comercial sau tehnic care au efect restrictiv asupra importurilor sunt cele care favorizeaza produsele nationale .

De exemplu, Curtea de Justitie a constatat ca este contrar prevederilor Tratatului CE un act normativ din Italia care interzice importul de autobuze mai vechi de 7 ani, invocandu-se motive de securitate rutiera, in conditiile in care aceasta dispozitie nu era aplicabila autobuzelor aflate deja pe teritoriul italian .

b) masuri care sa descurajeze exporturile sunt mai rare , dar Curtea de Justitie a sanctionat reglementarea spaniola care limita cantitatea de vin susceptibila a fi livrata in vrac , in timp ce vinderea acestuia in regiunea producatoare nu era limitata.

c) masuri care conditioneaza comertul de prezentarea produsului, care sunt contrare art.28 din Tratat.

d) reglementarea nationala a preturilor , chiar daca se aplica , fara deosebire produselor nationale si celor importate , poate avea un efect echivalent.

e) practici administrative ce pot constitui masuri cu caracter echivalent au fost evidentiate de Curte intr-o hotarare din 1983, cand s-a constatat ca autoritatile franceze au respins numaroase importuri de vin de masa pe motiv ca nu a fost intocmita in mod corespunzator documentatia insotitoare, in conditiile in care pretul vinului francez a scazut din cauza concurentei.3. Import-export de marfuri

A.Aspecte teoretice Potrivit art.25 din Tratatul C.E drepturile vamale de import si export sau taxele cu efect echivalent sunt interzise intre statele membre. Aceasta interdictie se aplica si drepturilor vamale cu caracter fiscal.

Daca art.25 nu ar fi mentionat decat drepturile vamale , statele ar fi incercat sa eludeze interdictiile , introducand sau mentinand alte mecanisme de prelevare financiara pe produse importante . Referirea la taxele cu efect echivalent permite contracararea acestui pericol intr-un mod cu atat mai eficient cu cat Curtea de Justitie a dat acestei notiuni o definitie foarte larga:

O sarcina pecuniara fie ea minima- unilateral impusa, oricare ar fi denumirea si tehnica sa, si vizand marfurile nationale sau straine pe motivul ca trec frontiera, daca nu este un drept vamal propriu-zis, constituie o taxa cu efect echivalent, chiar daca nu va fi perceputa in profitul statului, daca nu are nici un efect discriminator sau protector si daca produsul impozitat nu se gaseste in concurenta cu un produs local .Sub incidenta acestei definitii cad, de exemplu, sumele pe care importatorii de hartie trebuie sa le plateasca unui organism public insarcinat cu ajutarea presei scrise, chiar daca acest organism este independent de stat .

De asemenea, este interzisa taxa pe exportul obiectelor de arta instituita in vederea protejarii patrimoniului national.

In fapt, interdictia se aplica nu numai taxelor de import , ci si celor care afecteaza exporturile si se aplica independent de motivele care justifica taxa.

Totusi, art.25 nu interzice statelor sa supuna marfurile importate acelorasi impozite ca cele care vizeaza produsele nationale similare. De fapt, domeniul fiscalitatii ramane, in general, in competenta statelor. Dar aceasta rezerva de competenta se exercita in limite stricte, definite de art.90 din Tratat si anume:

Nici un stat membru nu aplica impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natura ar fi, mai mare ca cel care vizeaza direct sau indirect produsele interne similare.

In plus, nici un stat membru nu aplica impozit intern asupra produselor altor state membre pentru a proteja indirect alte productii.

Alin 1 al articolului 90 vizeaza produsele similare , adica acelea care prezinta, in opinia consumatorilor, proprietati analoge sau raspund acelorasi nevoi .

Nu este deci necesar ca produsele sa fie identice pentru a cadea sub incidenta interdictiei de discriminare. In ce priveste notiunea de nevoie , ea trebuie inteleasa in mod larg. Astfel, faptul ca doua bauturi alcoolice nu au acelasi gust sau sunt fabricate urmand procedee diferite ( de exemplu fermentarea in sticla pentru una si imbatranirea in putina inchisa pentru alta ) , nu este suficient pentru a le deosebi din perspectiva articolului 90.

Existenta diferentelor in modalitatile de consumare poate conduce la imposibilitatea ca produsele sa fie similare , cu conditia ca aceste diferente sa fie suficient evidentiate.

Curtea de Justitie a considerat ca argumentul sustinut de guvernul francez, dupa care whisky-ul ar fi o bautura aperitiva , pe cand lichiorul de ienupar ar fi o bautura digestiva , nu a fost suficient pentru a justifica existenta unor taxe diferite , din moment ce aceste distinctii nu tin cont de multiplele circumstante in care produsele in chestiune pot fi consumate inainte , in timpul sau dupa masa sau chiar fara nici un raport cu aceasta , aceeasi bautura fiind utilizata fara deosebire la aperitive fine sau digestive , dupa preferintele consumatorilor sau dupa regiuni.Cand este vorba despre produse care nu seamana , taxele pot fi diferite , sub rezerva ca nu vor avea un efect protector interzis de alin 2 al art.90. Acesta este cazul cand produsele importate intra in concurenta cu produsele nationale ce fac obiectul unor taxe mult mai scazute.Asa cum am mentionat, eliminarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent nu este suficienta pentru a garanta libera circulatie a marfurilor la nivel comunitar.

Exista multe alte cai de impiedicare a importurilor si exporturilor; una dintre aceste cai o reprezinta cotele, dar acestea au fost de mult abrogate de unele state membre. Cele mai grave impedimente in acest sens o reprezinta asa numitele masuri cu efect echivalent , adica orice tip de masuri care au efect echivalent restrictiilor cantitative asupra importurilor si exporturilor si care nu sunt acoperite de alte prevederi adoptate conform Tratatului C.E.

B.Jurisprudenta Cazul nr.1

Societatile Consten SaRL si Grundig Verkaufs-GmbH au formulat actiune prin care au solicitat ca in contradictoriu cu Comisia Comunitatii Economice Europene sa se anuleze decizia Comisiei din 23 septembrie 1964 privind procedura aplicata in baza art 85 din Tratat .

Prin decizia pronuntata Curtea de Justitie a retinut , in esenta , ca notiunea de acorduri susceptibile sa afecteze comertul intre statele membre , determina, in materia reglementarii acordurilor , preeminenta dreptului comunitar fata de cel national. In aceasta privinta este necesar a sti daca acordul este susceptibil sa puna in discutie , in mod direct sau indirect, ori in mod actual sau potential , libertatea comertului intre statele membre , intr-un sens ce ar putea aduce atingere obiectivelor unei piete unice intre state; astfel, imprejurarea ca un acord favorizeaza cresterea , considerata considerabila, a comertului intre state nu este suficienta pentru a elimina ipoteza in care acest acord sa poata afecta comertul respectiv , in sensul art.85 din Tratatul CEE.

Comisia nu se poate limita sa solicite intreprinderilor dovada conditiilor cerute pentru a fi exceptate de la interdictie in baza art.85 din Tratat , ci trebuie sa contribuie prin propriile sale mijloace la stabilirea faptelor si a imprejurarilor relevante.

Controlul jurisdictional ale aprecierilor economice complexe ale Comisiei in materia exceptarilor de la interzicerea acordurilor trebuie sa respecte acest caracter, limitandu-se la examinarea materialitatii faptelor si a calificarilor pe care Comisia le deduce.

Acest control se va exercita , in primul rand asupra motivarilor deciziilor care , in ce priveste aprecierile sus - mentionate , trebuie sa precizeze faptele si consideratiile pe care acestea sunt fondate.Sectiunea a II a Interzicerea restrictiilor cantitative

1.Interdictii

In cadrul sistemului tratatului , interdictiile mentionate suplimenteaza prevederile privind abolirea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent.

Scopul lor este de a asigura libera circulatie a marfurilor intre statele membre in conditii normale de concurenta , prin eliminarea tuturor formelor de protectie rezultate din aplicarea taxelor interne discriminatorii fata de produsele provenite din alte state membre.

A.Aspecte teoretice

Tratatul CE nu se multumeste sa interzica numai masurile care constituie direct o restrictie cantitativa la import , ci si pe cele care ar avea efect echivalent.

Definitia data de Curte in aceasta privinta este destul de cuprinzatoare:

Orice reglementare comerciala a statelor membre , susceptibila de impiedicarea directa sau indirecta , actuala sau potentiala a comertului intracomunitar , este considerata ca masura cu efect echivalent restrictiilor cantitative.

O masura poate intra in campul de aplicare al acestei definitii chiar daca s-a dovedit ca autorii ei nu au fost animati de vreo intentie discriminatorie sau protectionista si chiar daca se aplica fara distinctie si produselor nationale si celor importate.

Nu este necesar nici ca ea sa produca un efect restrictiv asupra importurilor. Este suficient sa afecteze, de o anumita maniera , cursul importurilor.

Desi in materie de import, o masura poate sa contravina art.28 chiar daca se aplica la fel produselor nationale si celor straine, Curtea a adoptat o interpretare mult mai restrictiva a art.29din Tratat , care prevede :

Restrictiile cantitative la export , precum si orice masura cu efect echivalent sunt interzise intre statele membre.Curtea de Justitie a interpretat art. 29, in sensul ca el vizeaza masurile nationale care au ca obiect sau ca efect restrangerea specifica a cailor de export si de a stabili astfel o diferenta de tratament intre comertul interior si comertul unui stat membru, astfel incat sa se asigure un anumit avantaj productiei nationale sau pietei interne a statului interesat, in detrimentul productiei sau comertului altor state membre .Tot contrara art. 29 a fost considerata si o reglementare spaniola care limita cantitatea de vin susceptibila a fi livrata in vrac altor state membre, dar nu impunea nici o restrictie cantitativa in ce priveste livrarea in vrac in regiunea de producere.

In schimb, o reglementare belgiana care supune regimul telefoanelor mobile unui acord administrativ nu este contrara art.29, din moment ce ea se aplica atat aparatelor adresate pietei interne cat si celor destinate exportului .

In primul caz, de fapt, reglementarea spaniola aducea un anumit avantaj firmelor de imbuteliere situate in regiunea de producere , deoarece aceasta operatie nu putea fi facuta in alta parte . Nici o astfel de discriminare nu a existat in reglementara belgiana relativa la telefoanele portabile , deoarece aparatele produse in Belgia si destinate exportului trebuiau sa fie conforme acelorasi norme tehnice ca si aparatele destinate pietei interne belgiene. Deseori se face referire la acestea ca fiind bariere comerciale invizibile, intrucat, in general, sunt greu de depistat , fiind descoperite prin intermediul efectelor asupra comertului. Comertul este perturbat, prejudiciind in egala masura comerciantii si consumatorii , astfel ca aceste masuri cu efect echivalent trebuie depistate si indepartate de catre toate partile interesate.Definind aceste masuri drept toate regulile comerciale emise de catre statele membre, capabile sa prejudicieze comertul intracomunitar, direct sau indirect, activ sau pasiv, inseamna ca instanta europeana a stabilit ca interdictia se aplica nu numai in cazul in care comertul este stopat, ci chiar atunci cand acesta este ingreunat in mod nejustificat.

In al doilea rand , inseamna ca prejudicierea nu trebuie sa fie reala , fiind suficient sa se demonstreze faptul ca exista posibilitatea perturbarii comertului interstatal. Cu alte cuvinte, nu trebuie asteptat pana in momentul in care masura a produs efectele respective si nu este necesar ca regulile comerciale sa aiba un efect considerabil asupra comertului intracomunitar.

In al treilea rand, cuvantul indirect insemna ca exista o incalcare a principiului liberei circulatii a marfurilor, chiar si in cazul in care prejudicierea poate fi atribuita doar in mod indirect masurii respective. Este interesant sa intelegem faptul ca exprimarea mentionata a Curtii a fost folosita intr- o serie de alte hotarari de aplicare a regulilor de concurenta comunitara. Aceasta pozitie a Curtii a fost cu timpul nuantata , aratandu-se ca: obstacolele puse circulatiei in cadrul Comunitatii, rezultate din discrepantele intre legile nationale referitoare la comercializarea produselor respective, trebuiesc acceptate decizie cunoscuta si sub numele de primul si al doilea principiu CASSIS, legislatia nationala putand, in anumite circumstante , sa introduca cerinte obligatorii in relatiile comerciale. Totusi trebuie pusa intrebarea: caror marfuri li se aplica principiul liberei circulatii? Conform Curtii , acest principiu priveste marfurile care au fost produse si comercializate in mod legal intr-unul dintre statele membre, ele trebuind sa fie admise in toate statele membre.Bineinteles aceasta regula nu se aplica marfurilor importate din terte state odata ce acestea au fost puse in libera circulatie .

Datorita unor implicatii profunde , aceasta constituie cea mai importanta regula referitoare la libera circulatie a marfurilor. Inseamna ca statele membre trebuie sa recunoasca legislatia tuturor celorlalte state membre privind productia si comercializarea marfurilor ca fiind echivalenta cu propria legislatie in domeniu.

Acesta este asa-numitul principiu al recunoasterii mutuale fara de care obiectivul liberei circulatii a marfurilor ar putea fi atins doar printr-o armonizare a tuturor reglementarilor si standardelor nationale in domeniu. Lucru, in mod evident, imposibil de realizat.

Tocmai de aceea , Comunitatea a ales combinarea recunoasterii mutuale cu un mecanism de armonizare mult mai eficient , dar utilizat doar atunci cand este absolut necesar. Procedura de armonizare a legilor si reglementarilor nationale a fost simplificata prin AUE ( Actul Unic European) , ceea ce a permis finalizarea pietei interne pana la 31 decembrie 1992.

In lipsa armonizarii , nici chiar recunoasterea mutuala nu a reprezentat intotdeauna , o solutie . Intr-adevar , conform Curtii , principiul fundamental al liberei circulatii nu poate fi aplicat integral in orice circumstante . Astfel ca, in absenta unor reguli comune cu privire la productia si comercializarea unui produs dat, statele membre sunt responsabile cu reglementarea tuturor chestiunilor legate de productia si comercializarea produsului respectiv pe teritoriul propriu .In consecinta , obstacolele din calea circulatiei marfurilor in cadrul Comunitatii, rezultate din disparitatile existente intre legislatiile nationale referitoare la comercializarea produselor in cauza, trebuie acceptate in masura in care prevederile respective pot fi recunoscute ca necesare in vederea unor cerinte obligatorii ale interesului public.Astfel de cerinte obligatorii sunt de exemplu: eficienta supervizarii fiscale, protejarea sanatatii publice, corectitudinea tranzactiilor comerciale si apararea consumatorului. Conform jurisprudentei Curtii de Justitie , alte cerinte de acest tip pot fi: elementele legitime de politica economica si sociala , lupta impotriva inflatiei, protectia mediului , promovarea culturii si salvgardarea libertatii presei.

Trebuie facuta distinctie intre cerintele obligatorii si exceptarile de la libera circulatie a marfurilor prevazute in Tratat. Cele din urma fac inaplicabil principiul liberei circulatii in momentul indeplinirii conditiilor necesare si vor exista intotdeauna , intrucat sunt prevazute in Tratat.

Cerintele obligatorii reprezinta creatia curtilor si pot constitui o baza doar in lipsa regulilor comune.

Deoarece numarul regulilor comune este din ce in ce mai mare, de-a lungul timpului , ele vor inceta sa mai existe . Cerintele obligatorii nu constituie exceptari de la principiul liberei circulatii a marfurilor, ci doar justificari pentru suspendarea temporara a aplicarii totale si stricte a regulilor de baza.

Care este rationamentul din spatele acestor cerinte obligatorii? Principiul liberei circulatii a marfurilor este incorporat in Tratat sub forma unor obligatii impuse statelor membre. De vreme ce fiecare obligatie implica un drept corespondent pentru beneficiarii respectivei obligatii , in acest caz persoanele fizice si juridice din Comunitate capata ca drept corespondent dreptul la comert liber.Pe de alta parte , nici un drept nu este nelimitat, iar limitarile rezulta din necesitatea protejarii interesului public. Statele membre, in calitate de gardieni ai acestui interes public, sunt indreptatite sa inpuna masurile necesare in acest sens. Ele pot constitui insa, in lipsa unor reguli comune, obstacole in calea liberei circulatii a marfurilor ce trebuie acceptate temporar.Totusi, astfel de masuri trebuie acceptate doar in masura in care ele pot fi recunoscute drept necesare. Statele membre care impun acest tip de masuri trebuie sa demonstreze faptul ca servesc interesului general, motiv pentru care au precedenta asupra cerintelor de libera circulatie a marfurilor- una din regulile fundamentale ale Comunitatii. B. Jurisprudenta Cazul nr.1 . In speta prezenta , lichiorul francez , numit Cassis de Dijon , avea o concentratie mai mica de 15-20% alcool la litru , iar legislatia germana interzicea importul de bauturi alcoolice care aveau o concentratie mai mica de 32% la litru.

Astfel, importatorii germani au fost avizati de catre autoritatile nationale sa nu cumpere pentru desfacerea interna CASSIS, deoarece aceasta operatie ar fi ilegala.

Importatorii germani au invocat in fata instantei nationale dispozitiile art. 30 din Tratat , invocand ca un produs legal fabricat intr-un stat comunitar nu poate fi comercializat intr-un alt stat membru.

Curtea de Justitie a constatat ca norma nationala germana nu era discriminatorie deoarece se aplica tuturor lichiorurilor comercializate in Germania.

Ca atare , Curtea a concluzionat ca , in absenta regulilor comune referitoare la productia si comercializarea alcoolului , este de competenta statelor membre sa reglementeze toate aspectele desfasurarii activitatii pe teritoriul lor.

Aceasta similitudine nu ar trebui sa ne surprinda intrucat regulile de concurenta si prevederile referitoare la uniunea vamala au acelasi obiectiv: libera circulatie a marfurilor.

De exemplu, statele membre trebuie sa demonstreze necesitatea masurilor pe motiv de cercetare stiintifica internationala. Conform Curtii, acest lucru inseamna ca masurile trebuie motivate, de unde si expresia regula motivationala identificata deseori , in mod eronat, cu hotararea in cazul Cassis de Dijon.Regula de baza in cadrul acestei hotarari este, dupa cum am mentionat, faptul ca toate marfurile produse si comercializate legal intr-un stat membru trebuie admise de toate celelalte state membre. Mai mult , daca statele membre pot, in circumstante strict limitate, sa interzica comercializarea unor astfel de produse , interdictia trebuie sa poata face obiectul unei proceduri de apel cu adevarat accesibila si care poate fi finalizata in timp rezonabil.

Cu exceptia cazurilor de cerinte obligatorii , toate restrictiile asupra comertului interstatal rezultate din masurile nationale cu efect echivalent restrictiilor cantitative sunt si raman interzise. Trebuie notat faptul ca o masura nu se poate sustrage acestei interdictii pe simplul motiv ca autoritatea competenta este imputernicita sa acorde exceptari, chiar daca puterea sa se aplica liber produselor importate. In mod special, se intampla astfel in cazul masurilor care fac discriminare intre produsele nationale si cele din afara, masuri pe care nici macar cerintele obligatorii nu le pot justifica. Pe de alta parte , chiar si masurile care nu se aplica distinct produselor domestice fata de cele importate pot avea efect restrictiv asupra celor din urma , daca, in practica , ele au efect protectionist prin favorizarea produselor tipic nationale si, in baza acelorasi aparente , opereaza in detrimentul anumitor tipuri de produse din alte state membre.In acest caz, efectul potential asupra comertului interstatal este indirect.

Cazul nr.2.Poate parea ca pozitia Curtii s-a modificat in , de acum faimosul caz Kek and Mithouard, mai ales datorita exprimarii contrar celor hotarate pana in prezent.In speta li s-a imputat celor doi ca au incalcat legea franceza referitoare la vanzarea in pierdere , facandu-se referire la o lege franceza care interzicea recomercializarea marfurilor sub pretul de cost , lege declarata de Curtea de Justitie ca nefiind o regula comerciala expresie utilizata pentru a defini masurile cu efect echivalent in cazul Dassonville. In pofida recunoasterii faptului ca legea poate limita vanzarea produselor importate , Curtea a concluzionat ca ea constituie o masura ce se aplica fara distinctie tuturor operatorilor si produselor de pe teritoriul national . Nu reprezinta o masura menita sa reglementeze comertul , ci mai degraba aranjamentele de vanzare , astfel ca nu constituia o masura cu efect echivalent restrictiilor cantitative.Hotararea Curtii a intampinat critici violente , considerandu- se ca a avut loc o inversare a jurisprudentei si ca au fost acceptate impedimente in calea comertului intracomunitar , mai degraba decat sa fie inlaturate. La o examinare mai atenta criticile par nefondate. Intr-adevar , atunci cand a fost solicitata sa interpreteze expresia masuri cu efect echivalent restrictiilor cantitative, Curtea a facut intotdeauna referire la regulile nationale legate de comertul intracomunitar .In acest caz, cuvantul comert nu poate fi aplicat comercializarii produselor , iar obiectul masurii in cauza este reprezentat de modul in care sunt comercializate produsele , indiferent de origine, mai precis de modul in care sunt vandute intr-un stat membru. Astfel de masuri nu au nimic de a face cu interzicerea masurilor cu efect echivalent, ele fiind justificate in cadrul dreptului comunitar intrucat reflecta anumite alegeri facute cu privire la anumite caractristici socio- culturale nationale sau regionale.Ramane la latitudinea statelor membre sa faca o alegere in conformitate cu cerintele dreptului comunitar. Acesta din urma nu poate fi folosit de catre operatorii de piata pentru a se opune unei masuri nationale care reglementeaza libertatea comerciala.

Cazul nr.3 . Comisia Comunitatilor Europene a solicitat Curtii de justitie sa se pronunte asupra aplicarii in Italia a unor interdictii in ceea ce priveste bauturile energizante , al caror continut de cofeina depaseste o anumita limita si care sunt fabricate si comercializate in alte state membre , fara a demonstra de ce aceasta limita este necesara si proportionala pentru protectia sanatatii publice , Italia incalcand art.28 CE si 30 CE.

Curtea de justitie a hotarat ca un stat membru ce aplica bauturilor fabricate si comercializate in alte state membre un regim care interzice comercializarea pe propriul sau teritoriu a unor bauturi energizante al caror continut de cofeina depaseste o anumita limita, fara a demonstra de ce o astfel de limita este necesara si proportionala cu privire la sanatatea publica , incalca obligatiile ce-i revin, conform art.28 si 30 din CE .

Aceasta decizie reprezinta un caz clasic de aplicare a art 28 CE , prin care se interzice impunerea de catre statele membre a unor restrictii cantitative la importul produselor provenind din alte state membre , precum si a oricaror masuri susceptibile de a avea un efect echivalent.

Jurisprudenta Curtii este constanta in acest sens, incepand cu decizia de principiu pronuntata la 11 iulie 1974 in cauza Dassonville si confirmata ulterior prin decizia in cazul Cassis de Dijon din 20 februarie 1979, prin care instanta comunitara a considerat ca reprezinta o masura cu efect echivalent si cea prin care un stat membru aplica dispozitia nationala fara a se face distinctie intre produsele nationael si cele importate din alte state membre.

In cauza de fata , interdictia distributiei si comercializarii bauturilor energizante respective a fost luata de autoritatile italiene si a fost intemeiata in principal pe motivul asigurarii unui nivel adecvat de protectie a sanatatii publice , in baza art.30 CE .

1.2. Taxe discriminatorii Ceea ce distinge taxele interne ( protectioniste) de taxele cu efect echivalent taxelor vamale este faptul ca primele sunt impuse atat pentru produsele importate , cat si pentru cele interne , in timp ce ultimele sunt impuse exclusiv pentru produsele importate.

Curtea a definit produsele similare ca fiind produsele care au caracteristici similare si satisfac aceleasi nevoi din punctul de vedere al consumatorului .Similitudinea nu inseamna identitate , ci asemanare si comparabilitate in utilizarea produsului. De exemplu, bauturile alcoolice obtinute prin distilarea cerealelor sau trestiei de zahar sunt similare cu cele obtinute din vin sau din boasca. In astfel de cazuri , taxele impuse asupra produselor importate nu pot fi mai mari decat cele impuse celor interne.1. 3. Taxe protectioniste Taxele protectioniste afecteaza produsele care , nefiind similare, se afla totusi in concurenta cu produsele nationale, chiar si numai partial, indirect sau potential. Conform Curtii , interdictia se aplica unui sistem national de taxare ce afecteaza in mod diferit importurile de whisky si productia interna de bauturi alcoolice obtinute din vin.

Astfel de diferente afecteaza piata produselor respective prin reducerea consumului potential de produse importate.Cu toate ca tratatul face referire doar la importuri , conform Curtii , interdictia se extinde si asupra exporturilor Pe langa politicile tarifare majoritatea statelor folosesc un numar mare de instrumente si masuri cu caracter netarifar, in scopul protejarii pietelor interne de concurenta straina.

Aceste masuri, denumite generic bariere netarifare, au cunoscut in reglementari deosebite. Prin Regulamentul 3.286/22 decembrie 1994 al C.E. s-au stabilit proceduri comune in scopul asigurarii drepturilor comunitare conform regulilor de comert international, in special acelea sub auspiciile Organizatiei Mondiale a Comertului (O.M.C.).

Contingentele de import sunt plafoane maxime , cantitative sau valorice, admise la importul anumitor produse ( sau grupe de produse ) pe o perioada determinata de timp, de regula un an.Prin contingentare , volumul importului este limitat la un plafon superior, situat sub nivelul realizat in conditii de comert liber.

Contingentele la export sunt reglementate prin Regulamentul nr.2603/20 decembrie 1969 modificat prin Regulamentul 1934/21 iulie 1982 al Consiliului Europei.

Potrivit actelor normative enumerate, un stat membru poate sa ia masuri unilaterale , de protectie, provizorii , atunci cand considera ca pe teritoriul sau exista o situatie critica.

In afara contingentarilor statele mai folosesc subventiile , atat interne , pe care Guvernul le acorda direct sau indirect producatorilor interni , pentru ca acestia sa se poata mentine in competitie cu importurile, cat si subventiile de export , care reprezinta scutiri de taxe , credite cu dobanzi scazute sau alte tipuri de facilitati ( sume de bani ) , pe care guvernele le acorda producatorilor interni pentru a-si vinde produsele pe pietele externe la preturi mai scazute decat ar fi putut s-a faca daca nu ar beneficia de sumele respective.Totodata Regulamentul nu impiedica adoptarea sau aplicarea de catre un stat membru a unor restrictii cantitative la export pe motiv de moralitate publica, ordine ori securitate publica, protectei a sanatatii si a vietii oamenilor, animalelor sau plantelor , protectia tezaurelor nationale care au valoare artistica, istorica si arheologica .

Cele mai utilizate instrumente netarifare sunt contingentele de import si export, subventiile , taxele antidumping si compensatorii si restrictiile voluntare la export.

2. Obstacole in calea schimburilorA. Aspecte teoretice Buna functionare a Pietei comune cere ca fiecare stat membru sa tina cont si de exigentele legitime ale altor state membre.

Din momentul in care unele masuri unilaterale ale statelor introduc obstacole in calea liberei circulatii a marfurilor , ele sunt susceptibile sa intre in sfera de aplicare a art.28 CE .Statele membre nu pot interzice vanzarea pe teritoriul lor a produselor provenind din alte state membre, numai pe motiv ca sunt fabricate dupa proceduri sau tehnici diferite de cele existente pe teritoriul lor.In schimb, pot cauta sa realizeze, pe teritoriul lor , obiective legitime ( protectia consumatorului, loialitatea tranzactiilor,etc.) . Ele sunt chiar libere sa stabileasca nivelul protectiei de obtinut pe teritoriul lor.

Trebuie de asemenea, sa respecte exigentele principiului increderii reciproce intre statele membre.

Totodata , trebuie sa recunoasca echivalente tehnicile , normele , controalele, dispozitiile in vigoare in alte state membre , daca acestea asigura acelasi nivel de protectie a interesului general in cauza.

In acest fel se poate constata ca sunt corelate doua principii si anume: principiul proportionalitatii si acela al recunoasterii reciproce.

Obstacolele la import sunt interzise de art.28 si 29, dupa cum am precizat anterior si ele nu pot fi ligitimate din motive de interes general, care pot salva masurile aplicabile fara distinctie impiedicand, astfel, schimburile.

Libertatea stetelor membre nu mai este totala din momentul in care se adopta dispozitii al caror efect propriu nu mai este acela de a reglementa comertul pe teritoriul lor, ci de a face operatiunile de import sau de export , in fapt sau in drept, mai dificile si mai oneroase decat operatiunile de comert intern.

Fara indoiala, este in grija Curtii de Justitie inlaturarea a cat mai multe obstacole de pe piata interna.B. Jurisprudenta

Cazul nr.1

Prin ordonanta din 1 februarie 2000 Oberlandesgericht ( Curtea de Apel ) Innsbruck a solicitat ca , in baza art. 234 din Tratatul CE , Curtea de Justitie sa se pronunte asupra interpretarii art.30, 34 si 36 din Tratatul Ce coroborate cu art.5 din acelasi Tratat asupra conditiilor de angajare a raspunderii unui stat membru pentru prejudiciile cauzate persoanelor private , ca urmare a incalcarii dreptului comunitar.

Aceste intrebari au fost ridicate in cadrul unui litigiu intre Eugen Schmidberger, Internationale Transporte und Planzuge si Republica Austria , avand ca obiect autorizarea acordata implicit unei asociatii cu profil ecologic , de catre autoritatile austriece competente , in vederea organizarii unei reuniuni pe autostrada Brenner , ce a condus la blocarea completa a circulatiei timp de aproape 30 ore.

Curtea de Justitie a considerat , ca , avand in vedere rolul fundamental recunoscut liberei circulatii a marfurilor in sistemul Comunitatii si, in mod special, buna functionare a pietei interne , se impune obligatia fiecarui stat membru de a garanta libera circulatie a produselor pe teritoriul sau , prin adoptarea masurilor necesare si adecvate spre a evita orice piedica datorata actelor persoanelor private fara a fi necesar a face distinctie dupa cum asemenea acte afecteaza fluxurile de import sau de export sau doar simplul tranzit de marfuri.

Imprejurarea prin care autoritatile competente ale unui stat membru nu au interzis o reuniune a manifestantilor ce a antrenat un blocaj complet , pe o durata determinata , a unei cai de comunicatie importanta intre statele membre, nu este compatibila cu art.30 si 34 din Tratat ( devenite, dupa modificare, art. 28 si 29 CE), raportate la art.5 din Tratat , in sensul ca aceasta restrictie adusa comertului de marfuri intracomunitar poate fi justificata de interesul legitim determinat de protectia drepturilor fundamentale , in speta drepturile manifestantilor in materia libertatii de exprimare si a libertatii de reunire , ce incumba atat Comunitatii, cat si statelor membre.

Avand in vedere aceasta justificare , trebuie puse in balanta interesele prezente , respectiv libera circulatie a marfurilor care poate , sub anumite conditii , sa faca obiectul unor restrangeri pentru motivele enumerate de art.36 din Tratat , devenit art.30, sau cu titlul unor exigente imperative de interes general, pe de o parte , si libertatile de exprimare si de reunire , care sunt, in egala masura , susceptibile sa faca obiectul anumitor limitari justificate de obiective de interes general , pe de alta parte, si a determina , luandu-se in considerare ansamblul imprejurarilor fiecarei cauze , daca este respectat echilibrul just intre aceste interese.

In aceasta privinta autoritatile nationale dispun de o larga putere de apreciere. Cu toate acestea, Curtea poate verifica daca restrictiile aduse schimburilor intracomunitare sunt proportionale scopului legitim urmarit, in speta protectia drepturilor fundamentale.

In situatia in care o manifestatie pe drumul public antreneaza, in conditii normale , anumite inconveniente pentru persoanele care nu iau parte la aceasta, indeosebi in ce priveste libertatea de circulatie , acestea pot fi , in principiu , admise daca scopul urmarit este acela de a manifesta public , in formele legale ale unei opinii .

In legatura cu aceasta speta in doctrina s-a exprimat opinia potrivit cu care Curtea de justitie a stabilit in mod precis ca drepturile fundamentale ale omului prevaleaza asupra libertatii de circulatie a marfurilor .

In acest sens, protectia drepturilor omului are semnificatia unui interes legitim , de natura a justifica o restrangere a obligatiilor impuse de dreptul comunitar , chiar in baza unei libertati fundamentale garantate de Tratat, cum este libertatea de circulatie a marfurilor.

In concluzie, prezenta speta reflecta importanta pe care instanta comunitara o acorda dimensiunii umane a Uniunii Europene.3 .Restrictii si masuri cu efect echivalent Aspecte teoretice si jurisprudentiale Printre masurile cu efect echivalent multe sunt reglementari relative la caracteristicile anumitor produse determinate.

Este cazul, de exemplu, al unei reglementari germane care interzicea comercializarea painii a carei concentratie de sare depasea o anumita limita si care obliga producatorii straini sa prevada compozitii diferite , in functie de destinatia produselor .

Pot fi si alte exemple, cum ar fi reglementari referitoare la publicitate. Astfel, a fost judecata , impotriva articolului 28, o lege franceza care interzicea publicitatea in favoarea whisky-ului ( care nu se producea in Franta), in timp ce publicitatea in favoarea alcoolului din fructe, care se producea in Franta se facea liber .

O reglementare ce blocheaza , la un anumit nivel, pretul de vanzare al unui produs poate fi considerata si ca o masura cu efect echivalent.Asa este o hotarare ministeriala franceza, care fixa un nivel maximal pentru anumite produse de ferma ce se obtineau pornind de la lapte praf, hotararea care a fost luata impotriva articolului 30 din Tratatul CE , deoarece nivelul preturilor nu tinea cont de ridicarea pretului laptelui praf fabricat in strainatate. In aceste conditii, ea impiedica de facto producatorii de alimente de ferma sa utilizeze laptele praf provenit din alta tara .Deoarece definitia interdictiilor restrectiilor cantitative pe care a dat-o Curtea de justitie a dus la excese , ea a dus un amendament, cativa ani mai tarziu , considerand ca nu intra in campul de aplicare al art.28:

Dispozitiile nationale care limiteaza sau interzic anumite modalitati de vanzare , cu conditia ca ele sa se aplice tuturor operatorilor implicati ce isi exercita activitatea pe teritoriul national si ca ele sa afecteze in acelasi mod, de drept ca si de fapt, comercializarea produselor nationale si a celor care provin dinstatele membre .

Din aceasta cauza reglementarile care interzic vanzarile in pierdere sau interdictia de a deschide magazinele duminica nu au fost considerate ca fiind vizate de art. 28 din Tratat. Dar, conform termenilor hotararii Kek si Mithouard , astfel de reglementari nu sunt admisibile decat daca ele se aplica la fel pentru produsele nationale si pentru cele importate.Masurile cu efect echivalent care afecteaza productia sunt mai rare. S-a aratat ca o asemenea reglementare este susceptibila sa fie considerata ca intra in sfera interdictiei deoarece reduce volumul marfurilor ce urmeaza sa fie exportate intr-un stat membru.O asemenea situatie a constatat Curtea de justitie cand a examinat o reglementare din Olanda care conditiona cultura bulbilor de lalele de obtinerea unui permis care se acorda anual de catre administratie numai pentru cultivarea unei suprafete limitate .

Curtea a constatat ca sistemul respectiv are ca obiect contingentarea productiei si in consecinta afecteaza in mod potential schimburile dintre statele membre si de aceea trebuie considerata o masura cu efect echivalent . Tot in Olanda a fost interzis pescutitul unor specii de pesti in zona de coasta, cu vapoare ce depasesc un anumit tonaj si o anumita putere. Masura nu are efect echivalent deoarece a fost adoptata pentru a conserva speciile respective de peste , si chiar daca productia de pescuit este mai mica in prezent, se urmareste prezervarea resurselor marii si evitarea pentru viitor a compromiterii aprovizionarii consumatorilor, prin asigurarea pe termen mai indelungat a unui randament constant al activitatii de pescuit .Sectiunea a III a Exceptari de la libera circulatie a marfurilorOrice regula are si exceptii. Ele pot fi regasite fie in prevederile juridice ce stabilesc regula , fie in interpretarea data de curti regulii respective. Bineinteles ca acest lucru este valabil si in cazul liberei circulatii a marfurilor. Tratatul CE nu prevedea toate situatiile in care statele membre stabileau o serie de masuri prin care favorizau produsele proprii.Curtea de Justitie prin jurisprudenta creata a incercat sa acopere minusurile Tratatului in ceea ce priveste exceptiile de la libera circulatie a marfurilor.

Cea mai importanta dintre ele este cea referitoare la interzicerea restrictiilor cantitative si a masurilor cu efect echivalent, potrivit art 30 CE.

Restrictiile aplicare importurilor , exporturilor si tranzitarii de marfuri pot fi justificate pe motiv de moralitate publica , politica sau siguranta publica , protectie a sanatatii si a vietii oamenilor, animalelor sau plantelor, protectia patrimoniului national cu valoare istorica , artistica sau arheologica sau protectia proprietatii industriale sau comerciale.

Trebuie notat faptul ca , in conformitate cu prevederile relevante din Tratat , interdictiile sau restrictiile nu pot constitui mijloace de discriminare arbitrara sau de restrictionare mascata a comertului dintre statele membre art . 28 CE . De asemenea , Curtea a considerat ca aceste exceptii nu au fost introduse pentru a rezerva anumite chestiuni jurisdictiei exclusive a statelor emembre. Ele permit dreptului national sa faca derogari de la principiul liberei circulatii a marfurilor in masura in care acestea sunt si continua sa fie justificate pentru atingerea obiectivelor mentionate. In cazul in care directivele comunitatii prevad armonizarea masurilor nationale necesare pentru siguranta respectivelor obiective , in mod automat, nu se mai poate recurge la astfel de exceptari.Atunci cand pot aparea dificultati intr-un stat membru , Tratatul prevede ca masurile adecvate situatiei economice sa fie hotarate de Consiliu, mai ales daca apar in cazul furnizarii anumitor produse. Astfel de masuri pot avea efect echivalent cu restrictiile cantitative. C