Masoterapie Curs 11

1 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

Manevrele secundare de masaj

- sunt folosite în scopul completării efectelor procedeelor principale, fiind folosite printre ele.

Incadrarea unor procedee ca procedee sec de masaj se face mai mult din considerente didactice care izvarasc din frecventa cu care se utilizeaza in practica medicala aceste procedee sau din faptul ca unele dintre ele provin din cele considerate principale.

Procedeele secundare sunt mai putin frecvent folosite, nu sunt obligatoriu de utilizat, nu constituie uzual metode de masaj care sa deschida sedinta de masaj. Nu constituie metode unice in terapia prin masaj. De obicei se asociaza sau intercaleaza cu procedeele principale. Unele au totusi individualitate proprie.

- unele manevre derivă din procedeele principale, altele au o tehnică de execuţie proprie.

- cele mai cunoscute şi mai des folosite sunt:

1. cernutul; 2. rulatul; 3. presiunile; 4. tracţiunile 5. tensiunile; 6. scuturările.

1 Cernutul – una dintre cele mai des folosite tehnici secundare de masaj

Este un procedeu folosit frecvent mai ales la sportivi si in masajul de intretinere. Se aplică pe segmentele membrelor superioare şi inferioare, după aplicarea manevrelor puternice (frământat, tapotament), alternând astfel solicitarea cu relaxarea musculaturii. Alături de netezire şi fricţiune, combinat cu acestea, cernutul face parte din masajul liniştitor, relaxant. Execuţia constă în prinderea masei musculare între feţele palmare ale mâinilor, cu degetele uşor flectate şi deplasarea acestora dintr-o parte în alta, prin presiuni alternative ale mâinilor, mişcare asemănătoare cernutului cu o sită. Ritmul de execuţie poate fi mediu sau

Masoterapie Curs 11

2 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

mai viu, mâinile deplasându-se din aproape în aproape de-a lungul segmentului respectiv.

2 Rulatul

Are o utilitate in masaj asemeanatoare cernutului motiv pentru are sunt tratate impreuna. efectele lor terapeutice fiind apropiate ca si continut si eficienta terapeutica.

Se execută de asemenea în principal pe membre, mâinile maseurului prinzând segmentul respectiv între feţele palmare, cu degetele întinse şi se deplasează ritmic, alternativ, de jos în sus, pe cele două planuri paralele. Rularea muşchilor se execută între cele două planuri dure reprezentate de mâinile maseurului şi segmentul osos profund. Efectul acestui procedeu, mai stimulent decât precedentul, se bazează pe o bună relaxare musculară şi nervoasă din partea subiectului, relaxare ce este îmbunătăţită prin această manevră. Alte efecte ale rulatului sunt de creştere a supleţei ţesuturilor şi decontracturare musculară.

În activitatea sportivă rulatul este frecvent folosit după eforturi intense, sub formă de automasaj în pauzele din cadrul competiţiei sau antrenamentului, cât şi după acestea, aplicarea făcându-se peste echipament. De asemenea în cadrul complexului de refacere a organismului după efort, după competiţii, aceste manevre sunt incluse în şedinţa de masaj. În terapie este folosit pentru recuperarea după accidente, după leziuni musculo-articulare.

3 Presiunile

Existente şi în formele de practicare ale masajului empiric, se regăsesc şi în masajul modern, completând în special efectele procedeelor de fricţiune şi frământat. Ele pot fi aplicate ca procedee independente, denumite în acest caz presiuni simple, asociate cu mişcări respiratorii şi cu vibraţiile, denumite presiuni vibrate. Aplicate ca procedee independete, presiunile îşi modifică tehnica după întinderea şi sensibilitatea regiunii respective. Acest mod de aplicare este caracteristic zonei spatelui. Mâinile maseurului au o priză cu palmele deschise,aplicate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale şi execută apăsări (una sau ma imulte) în acelaşi loc, sau mutându-se din aproape în aproape, fără a exagera apăsarea. Mâinile maseurului pot executa presiuni statice prin aşezarea lor

Masoterapie Curs 11

3 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

în direcţie longitudinală, sau prin rulare de la ”rădăcina mâinii” spre vârful degetelor (mişcare aemănătoare cu cea a tamponului pentru cerneală). O altă formă de executare a presiunilor, este cu mâinile aşezate transversal pe suprafaţa de masat, prin rularea uneia de la cubital la radial, cealaltă preluând mişcarea de la radial la cubital, mişcare ce se repetă în acelaşi fel pe toată zona. În cazul în care vrem să mărim forţa de apăsare, se aşează mână peste mână şi se lasă greutatea corpului prin înclinare înainte, prin intermediul mâinilor, pe segmentul pe care se acţionează. Aceste manevre de presiune mai puternice, se aplică numai tinerilor sănătoşi şi robuşti. Ele nu se aplică copiilor şi bătrânilor la care se pot provoca leziuni (la bătrâni se pot produce fisuri sau fracturi datorită osteoporozei).Presiunile mai pot fi aplicate la nivelul spatelui, asociate cu mişcări respiratorii astfel: se aşează mâinile cu degetele răsfirate, pe direcţia spaţiilor intercostale, transversal, cu baza în apropierea coloanei vertebrale, pe cele două hemitorace. Subiectul execută un inspir forţat, eventual ajutat de maseur prin ridicarea pasivă a părţilor laterale ale toracelui, iar în momentul de final al expirului, maseurul execută câteva presiuni în scopul creşterii volumului de aer expirat. Această manevră necesită o colaborare între acţiunile subiectului şi ale maseurului, manevra trebuie executată în ritmul funcţiei respiratorii (16-18respiraţii pe minut). Accelerarea ritmului respirator (nerespectarea acestei condiţii) poate produce hiperventilaţie pulmonară urmată de alcaloză metabolică şi hipotensiune arterială. La nivelul membrelor superioare şi inferioare presiunile se pot aplica asemănător ca şi pe spate (unele) sau cu mâinile “în brăţară “la un anumit nivel, se execută presiuni repetate, din aproape în aproape, de la extremitatea distală către cea proximală, manevră denumită “în garou”. Presiunile au efect de relaxare, mai ales atunci când sunt asociate cu vibraţiile (presiuni vibrate). Ele pot fi aplicate pe suprafeţe mari ale corpului, cu palma deschisă sau pe porţiuni mai mici, chiar localizate pe un punct, manevră denumită în acest caz "presopunctură “ Acest procedeu mai este denumit impropiu şi “acupunctură fără ace”, frecvent folosit în situaţii diverse, cu avantajul că poate fi aplicat oriunde şi decătre oricine. Aplicarea acestor presiuni localizate poate constitui un mijloc cu efecte imediate, practicate ocazional, sau poate constitui un tratament de lungă durată. Presopunctura se execută pe anumite puncte sau zone bine determinate având repere anatomice precise, acţiunea interesând un nerv (rădăcina sau un punct situat pe traiectul său), pe inserţia unui tendon sau muşchi, periarticular sau pe traseul

Masoterapie Curs 11

4 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

unei vene. Intensitatea presiunii poate fi mai mare sau mai mică, de asemenea durata poate fi diferită, cât şi sensul de aplicare al mişcărilor circulare (concentric sau excentric) în funcţie de scopul urmărit. În urma aplicării presiunii senzaţia determinată dispare treptat, după câteva minute. Local se instalează o uşoară ischemie trecătoare (datorită scăderii afluxului sanguin în zona masată), după care apare hiperemia locală, o scădere evidentă a sensibilităţii (uneori până la anestezie). Local, tonusul muscular scade obţinându-se relaxarea musculară, diminuarea oboselii sau înlăturarea ei. Acest tip de presiune profundă, localizată, stă la baza tehnicii masajului reflex, realizat în principal la nivelul ţesutului conjunctiv, care are ca principiu masarea zonelor de inervaţie metamerică (dermatoamele), sau punctele şi meridianele din medicina tradiţională chineză. Aceste manevre în terapie au la bază masajul executat pe zonele amintite, efectele acestuia transmiţându-se pe cale reflexă la organele şi ţesuturile din profunzime, inervate de acelaşi nerv rahidian. În activitatea sportivă se poate folosi în cazul afecţiunilor ţesuturilor musculare şi periarticulare de tipul tendinitelor, fasciculitelor. Efectele pozitive sunt obţinute prin întreruperea arcurilor reflexe la nivelul dermatoamelor sau miotoamelor în sens viscero-musculo-cutanat. 4 Tracţiunile

se aplică în mod deosebit la articulaţiile degetelor, de asemenea şi celorlalte articulaţii ale corpului. Priza se aplică în funcţie de segmentul respectiv, astfel:

• priza mică - cu două-trei degete pentru tracţiunile aplicate articulaţiilor degetelor;

• cu mâna – cuprinzând extremitatea distală a segmentului, se realizează tracţiunea, cealaltă mână se aplică asupra articulaţiei respective. Tracţiunile la nivelul coloanei vertebrale cervicale se realizează prin poziţionarea capului în axul gâtului, mâinile se aplică pe tâmple sau pe frunte şi ceafă, apoi se trage în sus. La nivelul trunchiului priza pentru tracţiuni este de apucare peste braţe, subiectul fiind în poziţie şezând sau stând. Se execută tragerea în sus, tracţiunea subiectului în sens vertical, manevră ce necesită din partea maseurului calităţi fizice deosebite .Scopul acestei manevre este de realizare a întinderii şi alungirii elementelor articulare şi periarticulare în limitele fiziologice, o degajare sub presiune a elementelor intraarticulare şi obţinerea unui spaţiu între acestea. În această categorie se includ

Masoterapie Curs 11

5 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

şi elongaţiile terapeutice efectuate la nivelul coloanei vertebrale, pentru care se folosesc diverse aparate de tracţiune.

Elongaţiile se aplică în special la nivelul coloanei vertebrale cervicale şi lombare, în sindroame clinice algice, acute sau cronice, de origine mecanică, în cazul afectării discurilor intervertebrale, ligamentelor, leziunilor musculare, cât şi în radiculitele de origine vertebrală. Realizarea acestor manevre se face cu prudenţă, cunoscând foarte bine tehnica de execuţie, atât cea manuală cât şi cea mecanică.

5 Tensiunile

sunt manevre pasive care se execută conform biomecanicii fiecărei articulaţii, în planurile şi axele normale ale mişcărilor. Scopul acestor manevre este de creare a senzaţiei de facilitare funcţională secundară întinderilor structurilor anatomice articulare şi periarticulare şi variaţiilor tonusului muscular. La nivelul degetelor, unde se aplică în mod special, se realizează cu aceeaşi priză mică amintită anterior. La nivelul articulaţiilor mari ale corpului priza este cu ambele mâini, una susţine segmentul, cealaltă execută mişcarea. Aceste manevre solicită pe cel care le execută la un efort fizic deosebit. Ele se pot aplica în scop profilactic şi igienic pentru menţinerea mobilităţii articulare. Rolul lor deosebit este în terapie, pentru redobândirea mobilităţii articulare afectate în urma imobilizării consecutive unor traumatisme sau altor afecţiuni cu impotenţă funcţională sau imobilizare prelungită. Executarea acestor manevre se face cu blândeţe, cu prudenţă pentru a nu produce contractură musculară, mai ales în situaţiile cu prezenţa durerii. Manevrele nu trebuie să depăşească pragul durerii sau pot să treacă foarte puţin peste acesta.

Atentie!

Tractiunile si tensunile se fac intotdeauna numai dupa un masaj efect corespunzator, care vizeaza intotdeauna articulatia de tratat, articulaia de tractionat sau tensionat!

6 Scuturările

Scuturarile manevre înrudite cu tensiunile şi tracţiunile, constau în mişcări oscilatorii executate ritmic, adresate membrelor superioare şi inferioare sau segmentelor acestora. Acestea, la nivelul extremităţilor membrelor, la mâini şi

Masoterapie Curs 11

6 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

picioare, prin scuturatul spaţiilor interosoase, au rolul de a înlocui manevrele de masaj care nu se pot aplica (frământatul). Priza realizată între police şi index ale mâinilor maseurului, aplicată degetelor extreme (police-haluce, deget mic) ale segmentului subiectului (sau marginilor laterale ale mâinilor şi picioarelor) imprimă mişcări ritmice, active, în sus şi în jos sau stânga-dreapta. Se mai poate folosi priza medie, aplicată cu mâna“în căuş” pe toate degetele mâinii sau piciorului subiectului, cealaltă mână fixând pumnul sau glezna respectivă pentru scuturatul degetelor, sau se pot scutura degetele pe rând, unul câte unul, maseurul folosind priza mică cu policele şi indexul.

Pentru realizarea manevrelor de scuturat a membrelor superioare şi inferioare în întregime, mâna maseurului apucă degetele mâinilor subiectului (simultan sau alternativ) sau picioarele subiectului la nivelul călcâielor (simultan sau alternativ) şi execută mişcări oscilatorii de sus în jos (şi invers) şi laterale stânga-dreapta. Aceste mişcări se pot asocia cu tracţiunile executate în axul lung al membrelor şi cu tensiunile, iar acolo unde subiectul poate fi ridicat în braţe sau pe umeri, cu trunchiul în uşoară extensie, maseurul îi poate aplica scuturatul întregului corp, la sfârşitul şedinţei de masaj.Efectele acestor manevre executate separat sau asociate, sunt în funcţie de ritmul cu care se execută. Ritmul viu provoacă efecte stimulente, locale şi generale, iar cele executate lent determină efecte de relaxare.