Vorbeste incet

Sonetul, cuvant provenit din italiana ce inseamna ton scurt/mic si din franceza, insemnand cantec scurt.Sonetul este o poezie cu forma fixa (14 versuri) avand doua stiluri :-italian 2 catrene si 2 tertine -englez 3 catrene si un distihVersul are 11 silabe(endecasilab). Ritm iambic.Rima are o forma fixa de tipul : abba/baab/cdc/dcd.Editorii le-au dat numele poeziilor dupa primul vers al acestora daca sonetele nu aveau titlu.Tema care o gasim in sonnet este cea a iubirii, mai exact a iubirii implinite.Motive intalnite in sonete : pelerinului, icoanei, iubitei, intuneric-lumina, privirii, glasul, portretul femeii.Discursul liric seamana izbitor cu dialogul dintre Romeo si Julieta in scena balului in care Romeo si Julieta se identifica cu un pelerin venit sa marturiseasca iubirea in fata unei icoane sfinte.Modul principal de expunere este monlogul liric adresat datorat prezentei vorbelor la modul imperativ (vorbeste, urmeaza) si a sintagmelor (idol scump, dulcea mea lumina).Versul implicit este un vers rugaminte urmat de trei versuri care contin tot atatea metafore care nu sunt altceva decat trepte ale cunoasterii. Intersant este faptul ca ele nu pot fi comentate in ordinea in care apar, ci invers. Glasul si vorba sunt doua elemente distincte intr-un raport de cauzalitate.Vorba(dupa toate aparentele) de iubire merita spusa incet pentru ca ea contine lamura de miere pe care celalalt o va descoperi. Iubirea este una dintre marile taine ale vietii. Intelesul cel prea cuminte constituie o initiere, o treapta a cunoasterii. Numa dupa aceea, glasul devine izvor de mangaiere, adica descantec, alinare.Daca primul catren era cel al rostirii, cel de-al doilea este catrenul privirii. Verbul vorbeste din primul catren este inlocuit cu sa te privesc, ceea ce inseamna o comunicare dincolo de vorbire. Repetarea verbului incet incalca una dintre regulile de baza ale sonetului.Dupa lamurire urmeaza extazul: trairea in contemplare a sentimentului de iubire. Privirea ne apare ca un simbol si ca instrumentul unei revaltii. Ochii ii comunica celui ce stie sa priveasca esenta adanca a sufletului: mila, dragoste, durere. Metamorfozele privirii nu se arata doar celui privit: privirea celuilalt este oglinda care reflecta doua suflete. O data realizat, acest contact nu urmeaza decat implinirea cuplului.Rugamintea infiorata a indragostitului este de a pastra vesnica iluminare(pornita de la ideea ca iubirea este un mister): Tu idol scump si dulcea mea lumina,/Ramai in bratul meu intotdeauna,/Caci tie sufletu-mi se-nchina. Portretul iubitei cuprinde metafore specifice idol scump, dulcea mea lumina, sugestia de femeie icoana.Cea de-a doua tertina surprinde ritualul comunicarii totale si acesta este prezentat pe masura ce se-nvata. Imperativele vorbeste incet, urmeaza inainte, priveste-ma intr-una. Se doreste reprocitatea trairii, iluminarii, a transfigurarii depline datorate iubirii. Ultimul vers este si concluzia si anume unicitatea iubitei care nu are asemanare.