MĂRŢIŞORUL DE LA ROMANI ŞI DE LA VECHII TRACI PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE

Mărțișorul – străvechi obicei al primăverii este specific poporului român şi îşi are originea în credinţele şi practicile agrare. Sărbătoarea lui are loc în prima zi a lui martie, considerată ca prima lună a primăverii.

La Roma, începutul anului nou se sărbătorea la 1 martie, lună care purta numele zeului

Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu care personifica renaşterea naturii. La vechii traci

aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de

glia maternă şi de vegetaţie. Lui îi erau consacrate sărbatorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii

naturii.

În multe săpaturi arheologice din România s-au găsit mărţisoare cu o vechime mai mare de

8000 de ani. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, ele erau înşirate pe aţă şi se

purtau la gât. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii. În schimb,

culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii

bărbatului. De altfel, şnurul mărţişorului exprima împletirea inseparabilă a celor două principii ca o

permanentă mişcare a materiei. El semnifica schimbul de forţe vitale care dă naştere viului, necurmatul

ciclu al naturii. Culorile alb şi roşu au rămas până în zilele noastre ca simbol al genului masculin respectiv

feminin, ele fiind regăsite şi la bradul de nuntă sau înmormântare. Răspândit în toate provinciile

ţării, mărţisorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea

Marian relatează că în Moldova şi Bucovina mărţişorul consta dintr-o monedă de aur sau de argint

legată cu un şnur alb şi roşu la gâtul copiilor. Era credinţa că portul mărţişorului face ca aceştia să aibă

noroc. Fetele îl purtau timp de douăsprezece zile la gât, după care-l prindeau în păr şi-l ţineau

astfel până la sosirea berzelor sau până ce înflorea primul pom. După aceea, cu şnurul legau

creanga pomului, iar cu banul respectiv îşi cumpărau caş, pentru ca tot anul să le fie faţa frumoasă

şi albă. Pornind de la tradiţia de mai sus, Tudor Arghezi face speculaţii asupra istoricului mărţişorului.

Reproducem în forma originală câteva pasaje din volumul Cu bastonul prin Bucureşti, recunoscute pentru

pitorescul lor:

„La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se

chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat

de seamă că vântul de primăvară le păteaza pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri,

după care au venit cărturarii, făcând „farmece” şi făcând şi vrăji de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui

să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din

mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât....Vântul uşurel de martie, care împestriţa

pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţişor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era

pus la gât de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de

deochi. Un giuvaergiu, ca să-şi vândă firele vindecătoare mai iute, avu ideea să atârne de ele câte o

mărturie, care a intrat în preţ. Pe când se plătea firul, bijuteria era gratuită. Regula s-a stricat când

bijuteria începu să fie vândută, devenind gratuit firul de mătase...”

Mărţişorul (martu la romani) este un obicei specific românesc moştenit de la daci şi romani,

inexistent la alte popoare. Numele popular al lunii martie – „mărţişor” este de origine latină

(martius). La 1 martie, după vechiul calendar roman, este prima zi din an şi se celebra sărbătoare

„Matronalia”. În această zi se desfăşurau serbările lui Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi

agriculturii. Fetele şi femeile primeau diferite cadouri. Pentru strămoşii noştri, anul nou de la 1 martie

însemna reînvierea naturii. Mărţişorul, simbol al primăverii, se confecţiona din fire de cânepă sau

lână (mai târziu din bumbac), albe şi roşii, care se leagă în formă de 8. De acest şnur se atârnau

monede din aur sau argint, dar şi fire de iarbă, muguri sau flori . În zonele româneşti străvechi,

mamele prindeau copiilor mărţişorul la gât, la mână sau la picior, obiceiul păstrându-se şi astăzi în

unele sate. Mărţişorul se poartă toată luna martie. Îmbinarea culorilor alb şi roşu e tradiţională

purtându-se la nunţi, când se nasc copii, la hainele de înmormântare ale bătrânilor (în Oltenia), cele două

culori simbolizând continuitatea vieţii după moarte. Cu alb şi rosu se împodobesc primele oi care intră

în stână şi primul plug ieşit la arat. Între 1 şi 9 martie, în „Zilele babelor”, primăvara se luptă cu

iarna alungând-o. În cele nouă zile, baba Dochia apare torcând pe lângă oi, îmbrăcată în nouă

cojoace, scuturând în fiecare zi câte unul. La înmânarea mărţişorului de 1 martie, ritual arhaic la

aromâni, copiii vin din locurile însorite de pe munte până în pragul casei cu brazdele de iarbă şi cu

primele flori de corn. Fiecare membru al familiei trece de trei ori pragul peste brazdă, mama iese cu

colaci, iar florile se trec din gură în gură, pentru ca oamenii să devină tari precum lemnul de corn. Floarea

de corn se poartă legată împreună cu cele două fire, alb şi roşu, până la sfârşitul sărbătorilor. În ultima zi

a lunii martie, înainte de răsăritul soarelui, are loc ritualul scoaterii mărţişorului şi predării lui

către natură. În localităţile de câmpie mărţişorul se pune pe un pom înflorit sau în crengile

vişinilor, cireşilor, prunilor etc. În satele de la munte şi deal, mărţişorul se pune pe cornul sau

măceşul înflorit. Există credinţa că mărţişorul este ridicat de rândunele şi purtat spre soare,

binecuvântând astfel norocul celui care l-a pus în pom. Primul cărturar român care a scris despre

mărţişor a fost Iordache Golescu în Condica limbii române, lucrare rămasă în manuscris la Academia

Română şi cercetată de Cornelia Călin în studiul Contribuţia lui Iordache Golescu la cunoaşterea culturii

noastre populare. În secolul trecut sărbătoarea mărţişorului în toate regiunile ţării a fost studiată de

Simion Florea Marian.

Tu cum sărbătoreşti astăzi mărţişorul?