MARSHA CLARK - WordPress.com · 2019. 2. 9. · Avere pe care a pierdut-o atât de stupid \n...

MARSHA CLARK

Obstacoledep`[ite

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

SILVIA IORGULESCU

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

– Ceea ce vrei tu, nu se poate cu niciun chip, zise Sandra Weir\ncet, dar ferm.

Calmul din vocea ei era contrazis de uimirea ochilor verzi [imari cu care-[i privea veri[oara.

– Sugerezi s`-]i iau locul [i s` pretind c` sunt logodnica unuib`rbat care nu vede? Asta e o nebunie. Nu pot accepta a[a ceva!

– Da, da, asta sugerez! \nt`ri veri[oara Sandrei, Alexandra.Mereu ai fost cam impulsiv`, draga mea. Dac` m-ai asculta, ]i-ai daseama c` ideea asta nebuneasc` poate fi solu]ia tuturorproblemelor tale. Singura solu]ie, din câte \mi dau eu seama.

Dar Sandra nu era preg`tit` s` admit` c` problemele ei erauchiar atât de mari. {i apoi, rezolvarea lor o privea numai pe ea.

– De ce te-ai gândit tocmai la mine? \ntreb` ea, nervoas`.– Din mai multe motive, r`spunse cealalt` cu calm.Se opri o clip` ca s` ca[te la ad`postul degetelor lungi [i fine, ca

[i cum situa]ia asta dramatic` ar fi plictisit-o, asemenea obliga]iei de

giannijollys

a vizita aceast` demodat` locuin]` de ]ar`. Ochii ei privir` chipul

[ocat al Sandrei, \nainte de a continua:

– Ca s` fiu sincer`, eram oricum \n \ncurc`tur` [i c`utam o

solu]ie, când am auzit de moartea bunicii. Dar pân` n-am aflat c`

am primit fiecare o mo[tenire de o sut` de lire, nu m-am hot`rât s`

vin s` te v`d. Vreau s` spun, se scuz` ea, v`zând expresia dezgustat`

a Sandrei, c` nu prea avea sens s-o vizitez pe bunica \n ultimii ani.

N-a fost niciodat` de acord cu felul meu de a fi, mai ales dup` ce

am intrat \n lumea modei. S-ar fi zis c` fac cine [tie ce lucru

diavolesc!

– Alexandra, te rog!

– |n sfâr[it! Presupun c` opinia bunicii nu-i chiar atât de

important` \n aceast` discu]ie [i, cum v`d c` devii ner`bd`toare,

m` voi \ntoarce la subiect, [i anume la banii pe care ni i-a l`sat. O

sut` de lire.

B`nuiesc c`, folosi]i chiar [i foarte chibzuit, tot nu-]i vor ajunge

decât câteva s`pt`mâni. Iar apoi te vei trezi s`rac`. Dup` aceea,

trebuie s`-]i reamintesc c` avem acela[i prenume. Ce ridicol, nu?

Amândou` am fost numite Alexandra \n speran]a c` vom mo[teni

averea bunicii. Avere pe care a pierdut-o atât de stupid \n investi]ii

nepotrivite.

– N-a fost numai vina ei! o opri Sandra.

– Bine, bine, lini[te[te-te! exclam` veri[oara ei. Oricum, e prea

târziu s` mai discut`m despre a[a ceva. Poate c`, \n ciuda faptului

c` a murit [i te-a l`sat aproape pe drumuri, exist` lucruri pentru

care ai putea s`-i mul]ume[ti. Spre exemplu, faptul c` purt`m

acela[i nume, ceea ce simplific` problemele cu pa[aportul. Apoi,

6 MARSHA CLARK

Stein n-ar avea nimic \mpotriva prescurt`rii Sandra, dac` e[ti de

acord s`-mi iei locul.

Sandra \i ignor` cuvintele. I se p`rea atât de ciudat` aceast`

situa]ie!

– Nu cred c`-]i dai seama ce spui! bolborosi ea. Nu-i po]i spune

lui Stein c` pur [i simplu vrei s` te c`s`tore[ti cu altcineva? Nu-l

cunosc, dar i-ai trimis bunicii o fotografie de-a lui. Sunt convins` c`

un b`rbat care pare atât de arogant va suporta vestea f`r`

probleme!

– Tocmai asta-i problema! se \ncrunt` Alexandra. Nu sunt sigur`

c` o va face. E destul de tân`r – treizeci [i ceva de ani – pentru a

face fa]` unei desp`r]iri, dar \n ultima vreme a avut un

comportament destul de ciudat. N-a trecut mult de la accident,

astfel c` e posibil s` nu-[i fi revenit complet. Doctorul spune c` are

momente de depresie [i de nervozitate extrem`. Prin urmare,

trebuie s` fiu foarte atent` cu el. Nu pot risca s`-i spun c` m-am

r`zgândit atât de brusc. |n]elegi?

– Dar dac` b`rbatul cu care vrei s` te m`ri]i, Arnold, te iube[te

cu adev`rat, nu crezi c` va avea r`bdare pân` când vei fi preg`tit`

s` rupi rela]ia cu Stein?

– Nu, zise Alexandra. |]i explic imediat cum stau lucrurile.

Arnold m` iube[te [i eu vreau s` fiu cu el. Totu[i, m` \ntreb dac`

dragostea lui va rezista [i dac` Stein va face un gest disperat. E un

om foarte bogat [i cunoscut, [i are oroare de scandal. Nu pot risca

s`-l pierd!

– Dar Stein vrea s` petreci dou` s`pt`mâni cu el pe insula sa ca

s` afle dac` te po]i obi[nui cu noua... situa]ie.

OBSTACOLE DEP~{ITE 7

Asta nu \nseamn` c` se \ndoie[te de viitorul rela]iei voastre?

– Nu [tiu, spuse Alexandra, refuzând s` discute. Problema e c`,

de[i Stein m` ador` \nc`, n-am fost o pereche foarte potrivit` nici

\nainte de accident. Poate am fi fost ferici]i dac` nu s-ar fi \ntâmplat

tragedia asta, dar din nefericire, nu putem da timpul \napoi.

Trebuie s` \n]elegi, Arnold nici nu vrea s` aud` c` mai am de-a face

cu Stein. E gata s`-]i dea cinci sute de mii de lire ca s` rupi treptat

rela]ia cu el, dar m-a avertizat c` totul se va termina \ntre noi dac`

m` \ntorc la fostul logodnic, fie [i numai pentru a-i spune adio.

Sandra clipi, str`duindu-se s` se elibereze de senza]ia de scârb`

[i de dispre] care o cuprinsese.

– Probabil c` Arnold nu te iube[te foarte mult, de vreme ce

n-are \ncredere \n tine.

– Cred c` n-are \ncredere \n Stein. Chiar [i orb, e un b`rbat pe

cinste.

Pentru o clip`, Sandra fu gata s` capituleze. O parte din ea era

fascinat` de imaginea acelui b`rbat, a c`rui fotografie \i r`m`sese [i

acum \n minte. Pe de alt` parte \ns`, nu era preg`tit` pentru o astfel

de aventur`.

– Dac` plec cu Stein pe insula asta, relu` ea, n-am nicio garan]ie

c` m` va mai l`sa s` plec. O insul` nu-i cel mai sigur loc din lumea,

[i poate \mi va fi greu s` scap.

– Pot s`-]i promit c` Stein nu te va ]ine acolo cu for]a. E prea

mândru pentru a face asta.

Alexandra se foi pe scaun [i Sandra pricepu instinctiv c` abia

acum va afla \ntreg adev`rul.

– Noi doi am avut o logodn` neconven]ional`, explic` tân`ra.

8 MARSHA CLARK

Am ob]inut un mic rol \n ecranizarea f`cut` dup` cartea sa. Era

primul rol pe care reu[isem s`-l ob]in [i eram foarte fericit`. Din

p`cate, asistentul de produc]ie a f`cut o pasiune pentru mine [i

imbecilul nu-[i d`dea seama c` nu-l plac deloc. Atunci, la

momentul potrivit, a ap`rut Stein, care m-a salvat din aceast`

\ncurc`tur` [i [i-a câ[tigat astfel dreptul de a intra \n via]a mea.

B`nuiesc c` Stein avea la rândul lui ni[te probleme personale,

despre care nu mi-a povestit, dar care l-au f`cut mai \n]eleg`tor fa]`

de necazurile mele. Mi-a sugerat c` ar fi bine s` ne logodim.

– Nu te iubea? A vrut s` v` logodi]i doar ca s` te apere? se mir`

veri[oara ei.

– Nu! protest` Alexandra, furioas`. Bine\n]eles c` m` iubea [i

m` iube[te \nc`. De asta \mi este [i atât de team` de reac]ia lui.

Sandra o privi \ncruntat`, \ncercând \n zadar s` priceap`

\ntreaga poveste. Veri[oara ei relata foarte confuz faptele.

– Dar tu ai \ncetat s`-l mai iube[ti dup` ce a orbit? \ntreb` ea.

Alexandra o privi cu un aer de repro[.

– Mereu ai \ncercat s` m` pui \ntr-o lumin` proast`, protest`

tân`ra, indignat`. Apoi, realizând c` nu-[i putea permite s` se simt`

ofensat`, ad`ug`:

– Sincer, nu cred c` l-am iubit vreodat`. Nu-i puteam oferi

pasiunea pe care p`rea c` o a[teapt` de la mine. Mi-a spus cândva

– ironic, desigur – c` dac` nu pot fi generoas` cu inima mea, atunci

\i pot oferi trupul.

– {i tu ce i-ai r`spuns? \ntreb` Sandra, scandalizat`.

– Eram sigur` c` te vei speria. Dar nu-]i face probleme, tu ar`]i

minunat [i e[ti foarte senzual`. Dac` Stein ar putea s` te vad`, sunt


sigur` c` te-ar aprecia. I-am r`spuns c` m` p`strez pentru c`s`torie.

N-am vrut s` afle c` sunt insensibil` la pasiunea lui.

– {i crezi c` te vei descurca mai bine cu Arnold? \ntreb` Sandra

cu r`ceal`.

Dar cealalt` p`ru s` nu observe tonul ei distant, fiind, ca de

obicei, prea absorbit` de sine \ns`[i.

– Arnold e b`rbatul la care am visat \ntotdeauna. E mai maleabil

decât Stein [i nu-i foarte interesat de probleme din astea...

– Totu[i, nu se l`s` Sandra convins`, nu \n]eleg cum vrei s`-l

p`r`se[ti pe Stein! Chiar dac` Arnold e perfect pentru tine, tot nu

po]i r`ni pe cineva pentru a-]i asigura fericirea.

Alexandra replic` agresiv:

– O, mi-a[ dori s` nu-]i mai iei fa]a asta cucernic` [i s` \ncerci s`

\n]elegi. Sunt manechin, sunt obi[nuit` ca oamenii s` m` aprecieze.

Nu-mi pot imagina un viitor al`turi de un b`rbat care nu vede. Pe

de alt` parte, lui Stein i-a pl`cut numai frumuse]ea mea, iar acum,

c` nu m` mai poate vedea, e ca [i cum ar fi logodit cu o str`in`. Nici

m`car nu mai \ncearc` s` m` s`rute \n ultima vreme. Tu ai numai

dou`zeci [i unu de ani, Sandra, e[ti mai mic` decât mine cu opt ani,

de asta nu-]i dai seama cât de important poate fi timpul. {ansele

mele de a m` c`s`tori convenabil sunt din ce \n ce mai mici.

Pentru Sandra, aceste lucruri n-aveau niciun sens, dar Alexandra

continu`:

– |mi dau seama c` nu e[ti de acord cu mine, dar [i Stein are o

parte de vin` \n toat` povestea asta.

– Da? \ntreb` Sandra, nedumerit`.

– Da. |nainte, \[i scria singur c`r]ile.

10 MARSHA CLARK

Acum, [i-a dat seama c`-i trebuie o secretar`. A angajat trei, dar

toate [i-au dat demisia. A[a c` insist` s`-l ajut chiar eu. Eu! Nu pot

tasta ca lumea nici m`car un cuvânt. Iar el pretinde c` ar trebui s`

exersez. |n schimb, tu ai putea s`-l aju]i. {tiu c` ai lucrat pentru un

scriitor, mi-a spus bunica.

– Dar n-am studii de specialitate. Am lucrat pentru acel scriitor

doar ca s` mai câ[tig ni[te bani. La \nceput, nu cred c` eram mai

bun` decât tine. A[a c` [i tu po]i \nv`]a. Domnul Lawrence spunea

c` prind repede [i nu fac gre[eli.

Alexandra se strâmb`.

– |n]eleg, draga mea. Dar tu e[ti atât de tân`r` [i de retras`! Nu

vreau s` par crud`, dar eu sunt manechin [i b`rba]ii nu se pot

concentra bine \n preajma mea.

– Dar Stein nu te poate vedea.

– Tocmai asta-i problema.

Dac` nu-mi poate vedea frumuse]ea, caut` la mine inteligen]`,

iar asta nu m` avantajeaz`.

Da, se gândi Sandra, veri[oara ei era mai degrab` \ndemânatic`

decât inteligent`, de[i oamenii observau rar diferen]a. De

asemenea, era destul de vesel` [i avea un chip expresiv. Sandra

putea pricepe de ce un om cu afec]iunea lui Stein Freeman putea

fi deziluzionat de adev`rata Alexandra. B`rbatul putea descoperi c`

iubita pe care [i-o imaginase nu exista.

Totu[i, sugestia Alexandrei de a-i lua locul era ridicol`. Era o

nebunie s` te gânde[ti la a[a ceva!

– Nu pot face a[a ceva, [opti ea, de[i \i era mil` de Stein

Freeman. N-o pot face, repet` ea.


– M` tem c`, dac` te gânde[ti bine la situa]ia \n care te afli, vei

observa c` nu prea ai de ales. Ai avut grij` de bunica de când ai

terminat [coala. Acum, te-a l`sat f`r` un ban, \ntr-o cas` pe care

proprietarul vrea s-o vând`. Dar chiar dac` ai putea locui aici

nestingherit`, tot n-ai avea cum, pentru c` nu ]i-ai permite. Nu e[ti

angajat` nic`ieri. {i dac` nu reu[e[ti aici, cât crezi c` vei rezista la

Londra?

– Nu [tiu, replic` Sandra nervoas`, privind-o cu ochii ei mari [i

verzi.

{i ea se gândise de multe ori la problemele astea.

– Probabil vei muri de foame, \i spuse Alexandra f`r` ascun-

zi[uri. Chiar dac` e[ti foarte preg`tit` \ntr-un anumit domeniu, po]i

s` ai nenorocul s` nu-]i g`se[ti de lucru. Dar dac` te duci cu Stein

pe Kalnos, vei avea timp s` decizi exact ce vrei s` faci. {i apoi, vei

avea banii de la Arnold...

Nervoas`, Sandra pocni din palme. Refuz` s`-[i priveasc`

veri[oara. |i displ`cea profund c` i se punea \n fa]` o astfel de

tenta]ie. Dar cea mai mare ispit`, trebuia s` recunoasc`, era chiar

Stein. Din clipa \n care \i z`rise poza, se gândise numai la el. Dac`

ar fi acceptat aceast` provocare, ar fi putut sc`pa o dat` pentru

totdeauna de aceast` obsesie. Pentru c` nu te po]i \ndr`gosti de o

imagine, oricât de atr`g`toare ar fi ea. Când Alexandra \i spusese

prima dat` despre accident, Sandra aproape c` plânsese, sim]ind

parc` durerea lui. Sim]ise o mare mil` fa]` de el [i nevoia de a-i s`ri

\n ajutor, de[i nu era convins` c` mila ei ar fi fost bine primit`. Pe

Alexandra o voia cu adev`rat.

– M` ascul]i? \ntreb` veri[oara ei cu r`ceal`.

12 MARSHA CLARK

– Da, replic` Sandra, plictisit`. Recunosc, sunt tentat` de oferta

ta. Cine n-ar fi, dac` s-ar g`si \n locul meu! Dar ceea ce sugerezi e

atât de bizar, \ncât nu cred c` poate func]iona. De unde s` [tiu ce

fel de om e Stein, cum reac]ioneaz` diverse situa]ii? Pentru el, sunt

o strìn`. Mai mult, sunt mai tân`r` decât tine [i mai pu]in

inteligent`, cum mi-ai spus-o nu o dat`.

Alexandra se mi[c` precaut` \n scaun.

– Stein e aproape un strìn [i fa]` de mine, r`spunse ea sec, a[a

c` nu v`d unde este problema. Greutatea [i \n`l]imea cred c` sunt

acelea[i, de[i tu e[ti mai... senzual`. Nu trebuie s` te apropii prea

mult de el, asta-i tot. Recunosc c` nu sem`n`m ca dou` pic`turi de

ap`, dar un orb nu va observa c` avem ochi de culoare diferit` [i c`

buzele tale sunt ceva mai pline. S`rmanul Stein, dac` ar [ti ce

pierde!

– P`rul meu nu-i chiar a[a blond.

– Stein [tie c` al meu e vopsit. Dac` cineva va comenta ceva

despre p`rul tù, va presupune c` nu m-am mai vopsit. Nu neg c`

nu mai am tinere]ea [i inocen]a ta [i c` tenul meu nu mai are

prospe]imea pielii tale, dar un orb nu prea remarc` astfel de

lucruri.

Sandra se cutremur`. Alexandra i se p`rea de-a dreptul cinic`.

– Dar vocea mea? [opti ea, de[i i se p`rea c` fiecare \ntrebare

era din ce \n ce mai stupid`.

– Vocea ta? zâmbi Alexandra. Nu cred c` trebuie s`-]i faci

probleme din cauza asta. Nu uita c` sunt o bun` actri]`.

– Cred c` talentul `sta mi-ar fi de folos mai mult mie, date fiind

circumstan]ele.


Realizând c` vorbele ei puteau fi luate drept o acceptare a

planului veri[oarei, ad`ug` rapid:

– Asta nu \nseamn` c` sunt de acord cu ce mi-ai cerut... sunt \n

continuare convins` c` e o nebunie. Stein va descoperi \n[el`toria.

Am citit undeva c` orbii \[i dezvolt` celelalte sim]uri.

– Stein n-a avut timp pentru asta.

– Cum s-a petrecut accidentul?

– Din câte am \n]eles, s-a ciocnit cu un motociclist beat.

Sandra se \nfior`, de parc` ar fi fost chiar ea martora

accidentului.

Oroarea [i durerea \i umplur` inima. Cum putea oare Alexandra

s` \ntoarc` spatele unui om care trecuse printr-o experien]` atât de

traumatizant`? Cineva, cândva, trebuia s`-l mângâie pentru toat`

suferin]a asta.

Dar acel cineva nu trebuia s` fie ea. {i totu[i, dac` refuza, acest

gest ar fi f`cut-o mai bun` decât Alexandra? Nu, \n niciun caz. Banii

nu contau. Inima ei era plin` de compasiune.

– S`rmanul Stein, [opti ea.

– Adev`rul e c`, lipsit de vedere, ar putea ajunge destul de

s`rac, ridic` Alexandra din umeri.

– {i nu ]i-ar conveni s`-]i legi via]a de un b`rbat f`r` bani!

– Nu-i nevoie s` fii atât de acuzatoare. Nu sunt f`cut` pentru a

fi s`rac`, r`spunse Alexandra, privind cu dispre] covorul vechi din

sufrageria bunicii. {i apoi, m-a[ plictisi \ngrozitor pe o insul`

greceasc`.

– N-ai \ncercat s`-i m`rturise[ti asta lui Stein? Poate c` nu-[i d`

seama de sentimentele tale...

14 MARSHA CLARK

– {i crezi c` va pricepe? El e convins c` pot supravie]ui numai

cu dragoste, dar eu nu-mi pot imagina nici m`car o s`pt`mân` f`r`

distrac]ie.

– Dragoste? repet` Sandra. Parc` ziceai c` rela]ia voastr` nu e

una foarte... explicit`.

– E vorba de originea lui greceasc`. Se pare c` ei vorbesc despre

dragoste cum am discuta noi despre micul dejun.

– Dar nu mi-ai spus c`-i grec! \i repro[` Sandra.

– Nu-i grec! r`spunse veri[oara ei, exasperat`. Bunica lui e. El e

la fel de englez ca noi dou`. Instinctiv, Sandra \ncepu s` se team`.

Chiar dac` Stein Freeman era numai o p`rticic` grec, trebuia s` ]in`

cont de acest aspect. Era cunoscut faptul c` grecii se conduceau

dup` un cod moral foarte strict.

– Toat` povestea asta e o nebunie. Nu pot face a[a ceva!

– Foarte bine, replic` Alexandra cu venin \n glas. Dac` nu vrei,

nu vrei. Sper c` nu te a[tep]i s` te ajut sau m`car s` te mai v`d

vreodat` dup` toate astea. |i voi spune adev`rul lui Stein, cum

m-ai sf`tuit, [i dac` se arunc` \n vreun râu, asta e!

– O, nu! ]ip` Sandra. Nu po]i face una ca asta, Alexandra!

– Ba pot, [i exact asta voi face!

T`cerea dur` câteva momente. Cele dou` veri[oare se privir`

\ndelung. Sandra era con[tient` de ura zugr`vit` pe chipul

Alexandrei.

– Bine, aprob` ea. Dar e[ti sigur` c` voi reu[i?

– Sunt sigur`, zise Alexandra cu satisfac]ie.

– Atunci, \nseamn` c` va fi bine, ad`ug` Sandra, ridicând din

umeri.


***

Peste câteva zile, \n drum spre Londra, Sandra se \ntreba \nc`

dac` speran]a ei c` totul va fi bine se va adeveri. |[i d`dea perfect

de bine seama c` Alexandra \i for]ase mâna. Voin]a ei [i atrac]ia pe

care o sim]ea fa]` de Stein o convinseser` s` \nceap` aceast`

aventur`. |ncerc` s`-[i orienteze gândurile c`tre lucruri mai vesele.

Aceast` excursie era [ansa ei de aventur`. Niciodat` pân` acum nu

avusese ocazia s` plece de acas`.

{i cum ar fi putut, de vreme ce trebuia s` aib` grij` de bunica ei?

|n afar` de vizitele scurte ale Alexandrei, nimeni altcineva nu le mai

trecuse pragul.

Sandra oft`. Alexandra dusese o cu totul alt` via]`. Nici m`car

nu-i trecuse prin cap c`, dup` cheltuielile de c`l`torie, veri[oarei ei

\i r`m`seser` foarte pu]ini bani din cele o sut` de lire. L`sând la o

parte sentimentele contradictorii pe care le avea, propunerea

Alexandrei p`rea singura solu]ie de redresare. Regreta c` se vârâse

\n a[a ceva, dar \ncercase toate celelalte alternative. F`r` succes.

|ngropându-[i fa]a \ntr-o revist`, dar f`r` s` se poat` concentra

cu adev`rat, se gândea la problemele ce se puteau ivi. Spre

deosebire de Alexandra, ea nu era actri]`. Atunci, cum putea intra

\n rolul de logodnic` a unui necunoscut? Deja \ncepuse s` regrete

promisiunea f`cut` Alexandrei. |i fusese simplu s` re]in` toate

lucrurile pe care i le spusese veri[oara ei timp de dou` zile cât

16 MARSHA CLARK

r`m`sese la ea, dar cine putea garanta c` aceste informa]ii \i vor

asigura succesul?

Din fericire, n-avea s` \ntâmpine probleme imediate. Stein abia

se \ntorsese din America [i niciunul dintre prietenii lui englezi n-o

\ntâlnise \nc` pe Alexandra. Locuia \ntr-un apartament cu care se

obi[nuise, iar peste câteva zile se va \ntoarce \n Grecia, unde avea

o mul]ime de servitori care-i st`teau la dispozi]ie. Iar medicul lui

personal era \n vacan]`...

– Vezi, soarta a fost de partea mea, râse Alexandra triumf`toare,

când ajunser` \n apartamentul ei. Ai ajuns aici \n siguran]`, [i

nimeni nu va b`nui nimic.

Da, admise Sandra \n gând, dar problemele de-abia \ncepeau.

Imediat dup` ce-[i aranj` hainele \n dormitorul Alexandrei,

veri[oara ei o anun]` c` va avea nevoie de haine noi.

– Dar dac` Stein nu vede, protest` Sandra, la ce bun?

– Pentru c` [tie c` port numai lucruri de calitate. Sim]ul tactil

reprezint` singura lui cale de cunoa[tere.

– Bine, aprob` cealalt`, resemnat`.

– Nu-]i face griji, cred c` am ni[te haine care ]i se potrivesc.

Restul, \l voi cump`ra eu, ca un cadou. |n fond, voi avea destui

bani, dup` ce m` voi c`s`tori.

A doua zi o petrecur` la cump`r`turi, iar Alexandra \i ar`t`

\mprejurimile.

– Nu c` ar conta prea mult, \i zise ea, dar e bine s` [tii locurile,

chiar dac` mai r`mâi aici doar câteva zile. Apartamentul meu e

\nchiriat numai pân` la sfâr[itul s`pt`mânii, iar ]ie nu-]i va mai

r`mâne decât s` \napoiezi cheia proprietarilor.


Mai târziu, Sandra se \ntreb` cum de aceste lucruri n-o

avertizaser` despre adev`ratele inten]ii ale Alexandrei, dar toate

aceste schimb`ri o bulversaser` [i nu b`nuise c` s-ar fi aflat ceva

necurat la mijloc.

A doua zi c`tre sear`, când veni \n sfâr[it momentul s`-l viziteze

pe Stein pentru prima oar`, era atât de emo]ionat`, \ncât nu crezu

c` va putea trece de aceast` \ncercare.

– Nu cred c` pot s` fac asta, exclam` ea palid`, privindu-[i

veri[oara. Dac` i-ai explica lui Stein de ce vrei s` rupi logodna, cred

c` ar \n]elege. Nimic nu poate fi mai r`u decât \ncercarea de a-l

\n[ela.

– Dumnezeule, am tras destul de tine ca s` accep]i! replic`

Alexandra, exasperat`. Refuz s` cred c` m` vei l`sa balt` \n ultima

clip`.

O puse s` se \mbrace \n rochia aleas` [i sun` dup` un taxi. Când

ma[ina sosi, Alexandra deveni \ns` ceva mai \ng`duitoare.

– Dac` [i dup` ce te \ntorci vei avea aceea[i impresie, \]i dau

voie s` te r`zgânde[ti. Tot ce-]i cer este s` te duci la aceast`

\ntâlnire. Nu pentru mine, ci de dragul lui Stein.

Tot drumul pân` la apartamentul b`rbatului, Sandra se \ntreb`

de ce acceptase atât de u[or cererile Alexandrei. Poate pentru c`

avea prea pu]in` experien]` de via]` [i era vulnerabil` \n fa]a

insisten]elor celorlal]i.

Un mic tremur o str`b`tu când ap`s` butonul soneriei lui Stein

Freeman. Era atât de preocupat` de propriile gânduri, \ncât tres`ri

atunci când se deschise u[a. |n fa]a ei se afla un b`rbat \nalt, cu

umeri largi. Era brunet [i bronzat.

18 MARSHA CLARK

Se l`s` o t`cere ciudat`. Sandra se gândi c` nimeni n-ar fi putut

ghici c` b`rbatul din fa]a ei era orb. Sem`na foarte bine cu imaginea

din fotografie. Chipul lui avea contururi dure, nasul drept [i b`rbia

despicat`. P`rea un tip arogant. Ochii lui cenu[ii se plecar` asupra

Sandrei.

– Alexandra?

Sandra se \ntreb` dac` Alexandra \l s`ruta de obicei. |n mod

normal, o s`rutare de bun g`sit ar fi fost indicat`, mai ales \ntre

logodnici, dar veri[oara ei nu-i spusese nimic despre asta.

– Da! replic` ea, \ncercând s` se calmeze, \n timp ce b`rbatul \i

repet` numele, de data asta cu oarecare ner`bdare.

Apoi, minunându-se de propria \ndr`zneal`, \l dep`[i [i intr` \n

hol.

– Nu m` a[teptai?

– Nu [tiam ce s` mai cred, replic` el, \nchizând u[a [i

urmând-o \n sufragerie. N-ai venit \ncoace trei zile...

– Dar... \ncepu Sandra, \ntrebându-se unde fusese Alexandra

ieri sear`, când \i spusese c` vine aici.

– Stai lini[tit`, zise Stein cu glas \mp`ciuitor. {tiu foarte bine c`

trebuie s` lucrezi. De asta nu te-am sunat. Unde au fost ultimele

aranjamente profesionale?

– Aaa... La Brighton, [opti Sandra.

– S`rmana de tine! |n sezonul `sta, la Brighton? Ce o fi fost \n

mintea lui Carl?

Lucrurile mergeau din ce \n ce mai prost. Vocea lui Stein era

aproape cinic`. Auzise de Carl Lennox, desigur, fotograful favorit al

Alexandrei, dar nu [tia mai nimic despre el. Sandra f`cu ce-i veni


prima oar` \n minte. |[i petrecu bra]ul pe sub bra]ul b`rbatului

[i-l trase dup` ea c`tre divan.

– Hai s` st`m jos, dragul meu. Sunt sigur` c` nu vrei s`

discut`m despre Carl.

– Iat` o schimbare! se \ncrunt` Stein, a[ezându-se totu[i. Ai ceva

mai interesant de spus?

Sandra ro[i [i fu fericit` c` b`rbatul n-o putea vedea. Era ea

\ns`[i uimit` c` putea vorbi atât de natural. Stein Freeman era un

tip mai intimidant decât \[i imaginase [i o f`cea s` se simt`

vulnerabil`.

– Nu vreau s` discut`m despre nimic \n mod special, zise ea,

aproape sufocat` de emo]ie.

– Ca de obicei, nu te intereseaz` cum m` simt, observ` b`rbatul.

– |mi pare r`u, r`spunse ea cu r`ceal`, imitându-[i veri[oara.

Cum te sim]i, Stein?

– Destul de bine, replic` el. Totu[i, pu]in` c`ldur`, pu]in

entuziasm n-ar strica rela]iei noastre.

Ce voia s` spun` cu asta? |n ochii lui citi o sclipire diavoleasc`.

Poate c` doctorul avea dreptate s` cread` c` nervii b`rbatului erau

zdruncina]i. Clipi, amintindu-[i c` doctorul le recomandase

apropia]ilor lui Stein s` aib` r`bdare cu el.

Totu[i, situa]ia era ciudat`.

– Te vei sim]i mai bine dup` ce vom mânca, zise ea.

El râse.

– |ntotdeauna ai crezut c` mâncarea este leacul pentru orice. {i

totu[i, e[ti destul de slab`.

Privindu-l rapid, Sandra se \ntreb` ce replic` \i putea da.

20 MARSHA CLARK

– Nu cred c` ]i-ar mai pl`cea de mine dac` a[ fi gras`, zise ea.– De unde [tii? \ntreb` el, luându-i mâna. Poate c` lucrurile ar

sta tocmai invers...Sandra \ncerc` s` se elibereze, sim]indu-se tulburat` de

atingerea lui.– A[ vrea s` beau ceva, spuse ea, amintindu-[i c` asta ar fi fost

una dintre primele cereri ale Alexandrei.Cu o strâmb`tur` ironic`, Stein \i l`s` mâna cu un gest aproape

violent. Sandra r`sufl` u[urat`. Atingerea lui \i d`dea fiori. Chiardac` Alexandra sus]inea c` nu erau compatibili, Stein putea crede– a[a cum era [i normal – c`, \n calitate de logodnic, are anumitedrepturi asupra ei. {i, \n ciuda tuturor diferendelor, se presupuneac` b`rbatul o iube[te \nc`. Totu[i, ac]iunile lui nu dovedeau asta.Când \l v`zu ridicându-se [i \ndreptându-se c`tre bar, Sandra \lurm`ri confuz`.

– Mâncare [i b`utur`, coment` Stein, punând whisky \n dou`pahare. De mine nu pari s` ai nevoie. Câteodat`, m` \ntreb dac` n-ar trebui s` fiu un iubit mai... activ. Poate avem s` ne oferim unulaltuia mai multe lucruri decât credem.


Capitolul 2

Trupul tinerei se \ncord` la aceste cuvinte. |ntinse mâna s`primeasc` paharul cu b`utur`, uitând complet c` nu bea niciodat`t`rii. |n casa bunicii, cel pu]in \n ultimii ani, se g`sea numaiocazional câte o sticl` de lichior. {i nici cu prietenii ei nu b`useniciodat` ceva atât de tare.

|ncercând s` g`seasc` printre instruc]iunile oferite de Alexandrao replic` la vorbele lui, r`spunse deta[at:

– N-ai vrut niciodat` s` fim iubi]i... de ce te-ai r`zgândit tocmaiacum?

El zâmbi ironic.– Nu [tiu exact, m`rturisi el cu brutalitate. Poate din plictiseal`.

E[ti foarte atr`g`toare, draga mea, dar nu uit c` n-ai fost niciodat`de acord cu sexul \nainte de c`s`torie. Am sesizat ni[te schimb`ri\ns`... care m` fac s` cred c` te-ai r`zgândit. Vocea ta pare maiblând`, mai dulce, mai promi]`toare...

– Te rog, \nceteaz`! [opti Sandra, terifiat`.

U[urarea c` Alexandra spusese adev`rul \n leg`tur` cu rela]ia ei

cu Stein se pierduse din pricina stânjenelii. Niciun b`rbat nu-i mai

vorbise astfel. Totu[i, \[i aminti c`, \n cercurile \n care se \nvârteau

Stein [i Alexandra, o astfel de conversa]ie era ceva obi[nuit.

– Nimic nu s-a schimbat, reu[i ea s` spun`.

– Deci, ridic` el din umeri cu indiferen]`, sim]urile mele nu-s

atât de bine dezvoltate pe cât credeam. Sau defectul meu fizic este

ceea ce te face s` tremuri de dispre]?

Sandra, r`nit` de tonul lui nep`s`tor, se \ntreb` cum avea s`

scape din aceast` situa]ie, care devenea din ce \n ce mai periculoas`

cu fiecare minut. De[i fusese atras` de fotografia b`rbatului, nimic

n-o preg`tise pentru emo]iile pe care le trìa acum \n preajma lui.

Nu era sigur` dac` era vorba de mil` sau de dorin]a de a-l proteja.

Sim]ea nevoia s`-l \mbr`]i[eze, s`-l asigure c` era un b`rbat pe care

orice femeie [i-l putea dori, \n ciuda defectului sù.

Oft` [i \ncerc` s` r`spund` \n stilul Alexandrei.

– Accidentul tù n-are nicio leg`tur` cu sentimentele mele \n

aceast` privin]`, Stein, [tii prea bine.

Expresia lui se schimb`.

– |mi pare rù, Alexandra, n-am vrut s` te sup`r. Greeson a

trecut pe aici mai devreme [i [tii c` reu[e[te \ntotdeauna s` m`

deprime.

Dar asta nu \nseamn` s` m` r`zbun pe tine.

Sandra, care habar n-avea cine era Greeson, zise repede:

– |n]eleg cum te sim]i. Nu-i nevoie s` te scuzi. Bea-]i bùtura [i

\ncearc` s` te relaxezi.

– Noroc, [opti el, ridicând paharul [i bând aproape jum`tate.


Cineva b`tu la u[`. R`suflând u[urat`, Sandra v`zu chelnerul

aducând cina [i, cât timp Stein se \ntoarse cu spatele, arunc`

bùtura din paharul ei \n vaza cu trandafiri din apropiere. Cu un

suspin de regret, sper` c` florile vor aprecia bùtura mai mult decât

ea.

|n timpul cinei, Sandra \i admir` din nou agilitatea. Nu-i venea

s` cread` c` b`rbatul era \ntr-adev`r orb. Accept` un pahar de vin

ro[u la friptur`, dar când Stein \i mai oferi unul protest`, spunând

c` nu era obi[nuit` s` bea atât.

Realiz` c` f`cuse o gre[eal` atunci când Stein \ncepu s` râd`

sarcastic.

– Nu ]i-am cerut niciodat` s` renun]i la obiceiurile tale proste,

doar pentru c` mergem \n Grecia, zise el.

Grecia! Gândul c` se va afla cu el pe o insul` strìn` o f`cu s`

tremure mai mult decât gafa legat` de bùtur`. Uitase c` Alexandrei

\i pl`cea atât de mult vinul!

– Grecia, repet` ea gânditoare. E[ti sigur c` \nc` mai vrei s` te

\nso]esc?

– N-am alt ghid, replic` el cu oarecare dispre]. {i apoi, nu vii cu

mine ca s` afli dac` m` iube[ti sau nu?

– Desigur, [opti ea. Nu-]i bei cafeaua? relu` ea, \ncercând s`

schimbe vorba.Vrei s` te ajut?

– Ce naiba, Alex! ]ip` el. {tii bine c` m` pot descurca singur.

Doar am exersat atât!

|ndep`rtându-se de el, Sandra se rea[ez` pe divan, luând cea[ca

de cafea \n mâini. Stein era foarte tensionat, de vreme ce vorbea

astfel cuiva pe care se presupunea c`-l iube[te.

24 MARSHA CLARK

Spera ca peste câteva minute s` g`seasc` un pretext destul de

bun pentru a pleca.

– |mi pare r`u, zise ea.

– Nu-mi spune c` devii sensibil`, draga mea, o lu` el \n râs.

F`r` s` [tie exact la ce se referea, Sandra zise primul lucru

care-i veni \n minte:

– Prime[ti mul]i musafiri?

– Destui. Ast`zi au fost vreo [ase, to]i plini de bune inten]ii [i

m`cina]i de curiozitate. Totu[i, va mai trece mult` vreme pân` când

s` pot lucra din nou. Ai mai exersat scrisul la ma[in`?

– S` exersez? \ntreb` ea mirat`. O, da, aprob` ea, amintindu-[i

spusele Alexandrei. Voi avea cu ce s`-mi ocup timpul \n Grecia.

– Vor fi distrac]ii mai importante.

– Cum ar fi? \ntreb` ea, dorindu-[i s` nu mai fie nevoie s`-[i

studieze fiecare \ntrebare \nainte de a avea curajul s` i-o adreseze.

– Cele obi[nuite, r`spunse el, sorbind din cafea. Plimb`ri [i

mult romantism sub clar de lun`. Luna din Grecia \i poate influen]a

pân` [i pe cei mai pu]in sensibili. Nu te entuziasmeaz` gândul c`

vei fi sedus`?

– Nu, deloc! protest` ea. Poate c` Alexandra avusese pân` la

urm` dreptate s`-l p`r`seasc` pe acest b`rbat mult prea senzual.

Ochii ei \l privir` cu nepl`cere.

– Cred, tu[i ea, c` voi g`si o mai mare satisfac]ie \n munc`. {i

apoi, mi-ai promis...

Ce anume \i promisese, nu [tia. Alexandra \i amintise vag despre

o promisiune. Poate ar fi fost mai \n]elept s` plece chiar acum [i

s-o re\ntâlneasc` pe Alexandra, ca s` clarifice unele lucruri.


Dar când se ridic` \n picioare, ca [i cum i-ar fi ghicit inten]iile,

b`rbatul o prinse de mân`.

– Nu ]i-am promis niciodat` c` n-am s` te s`rut, nu-i a[a,

Alexandra?

|nainte s` poat` protesta, gura lui o g`si pe a ei.

Sandra nu se a[teptase la a[a ceva. Sau dimpotriv`... |n clipa

când buzele lor se unir`, o pasiune arz`toare o cuprinse. Sandra

\ncepu s` protesteze, sim]ind c` era \n pericol de a \nv`]a prea

multe dintr-o dat` [i c` Stein Freeman nu era un b`rbat care s`

ac]ioneze cu m`sur` când era mânat de pasiune. Speriat`, \l

\mpinse departe de ea.

Pentru câteva clipe, b`rbatul r`mase lini[tit, f`r` s` mai \ncerce

s` se apropie de ea. Apoi, când Stein p`ru gata s-o prind` din nou

\n bra]e, Sandra, zise \ncruntat`:

– Trebuie s` plec, Stein.

Era aproape s` izbucneasc` \n lacrimi. Era con[tient` de

nebunia situa]iei. Pân` la urm`, era logodnica lui [i ar fi trebuit

s`-i permit` s-o s`rute.

Dar nu putea. Cu cât se \ntorcea mai repede la Alexandra, cu

atât mai bine.

A[tept` speriat` r`spunsul. Stein st`tu o clip` pe gânduri, apoi,

surprinz`tor, aprob`:

– Dac` trebuie... Poate amândoi ar trebui s` ne mai gândim la

rela]ia asta...

– Da, zise ea gr`bit`, luându-[i haina. Ai grij` de tine, ad`ug` ea.

B`rbatul p`rea foarte neajutorat, \n ciuda hot`rârii sale [i a

independen]ei.

26 MARSHA CLARK

– Stein, mai pot face ceva pentru tine \nainte de plecare? \ntreb`

ea.

– Multe, [opti el, \nso]ind-o pân` la u[`. Dar pentru \nceput, ar

fi de-ajuns s`-mi promi]i c` vei reveni mâine. Nu vreau s` mai treac`

alte trei zile pân` s` m` vizitezi din nou. Avem multe de vorbit

\nainte de a pleca \n Grecia.

– Grecia? repet` ea, ca [i cum n-ar fi auzit bine.

– Da, Grecia. Doar n-ai uitat c` plec`m vineri, nu, Alexandra? Ce

e, draga mea? relu` el, v`zând c` iubita lui nu-i r`spunde. }i-e

team` c` atunci când vom fi singuri pe insula Kalnos nu vei mai

putea s`-]i controlezi zvâcnetul acela de senzualitate pe care l-am

sim]it mai devreme, când te-am s`rutat?

Sandra se sim]ea \nspìmântat`... dar mai sim]ea ceva. Ceva

ciudat, care nu avea nume.

– Cum \ndr`zne[ti s`-mi vorbe[ti a[a? zise ea cu r`suflarea

tìat`. M` acuzi cumva de indecen]`?

– |nc` dou` minute pe divan, zise el ironic, [i ]i-ai fi ar`tat

adev`rata sensibilitate. De ce ]i-ai ascuns emo]iile pân` acum?

– Nu \n]eleg despre ce vorbe[ti!

Era atât de \ncurcat`... nu [tia la ce s` se a[tepte. |ncepu s`

tremure.

– Las` astea, replic` el. Poate c` nu voi face efortul de a cùta

sub stratul `sta de ghea]`. Iluziile, draga mea, pot fi dùn`toare

pentru un b`rbat care nu vede, pentru c` are tendin]a de a exagera

totul. Sim]urile \i joac` feste [i se poate emo]iona din nimica toat`.

Dar po]i sta lini[tit`, frigida mea Alexandra. Virginitatea ta, dac` mai

exist`, e bine p`zit` al`turi de mine.


– Stein!

– Te sf`tuiesc s` taci [i s` pleci, zâmbi el cu o rece indiferen]`.

Dup` cum am spus [i mai devreme, a[tept s` ne revedem mâine.

Sper s`-]i aminte[ti m`car atât.

Pe drumul \napoi c`tre veri[oara ei, Sandra hot`r\ c` nu putea

s` treac` prin toat` aventura asta. Dac` pân` acum se resemnase la

gândul c` nu putea rata o astfel de oportunitate, lucrurile i se

p`reau acum total schimbate. Cinci sute de mii de lire i se p`ruser`

o avere, un r`spuns la toate problemele [i a[tept`rile ei. Dar acum,

dup` ce-l \ntâlnise pe Stein Freeman, realiza c` fusese teribil de

naiv`. Nu-i venea s` cread` c` acceptase de bun`voie s` intre

\ntr-un astfel de joc. Cum de putuser` s` cread`, ea [i Alexandra, c`

vor reu[i s` p`c`leasc` un b`rbat inteligent [i abil ca Stein

Freeman?

Dar \n sinea ei \[i d`dea seama c` acest efort nu i se p`ruse prea

mare pân` la momentul s`rutului. O s`rutase foarte u[or [i, chiar

dac` se a[teptase ca b`rbatul s` vrea s`-[i s`rute logodnica, fusese

total nepreg`tit` pentru emo]iile pe care acesta i le stârnise. Ar fi

vrut s` se topeasc` \n bra]ele lui [i s` fie s`rutat` mai mult [i mai

mult...

Care s` fi fost exact rela]ia dintre el [i Alexandra? Alex jurase c`

nu f`cuse niciodat` dragoste cu el, dar \i spusese c` nu era niciun

b`rbat rece. Atunci, cum reu[ise s`-l ]in` la distan]`? Din câte \[i

d`dea ea seama, nimeni nu-i putea sc`pa. Senzualitatea lui era prea

puternic`.

Pl`ti taxiul [i se repezi c`tre intrarea \n bloc, fericit` c`-[i venise

\n sfâr[it \n fire. Alexandra trebuia s`-[i dea seama de

28 MARSHA CLARK

responsabilit`]ile pe care le avea. Era evident c` Stein nu era

preg`tit s` \nfrunte nefericirea ruperii logodnei, astfel c` Alexandra

putea fi obligat` s` mearg` cu el \n Grecia. {i totu[i, gândul c`

Alexandra se va afla \n Grecia al`turi de Stein o durea incredibil de

mult.

Dar când deschise u[a apartamentului Alexandrei, o a[tept` un

[oc teribil. Veri[oara ei nu se afla \n`untru. Pe m`su]`, \ns`,

descoperi un bilet.

"Când vei descoperi scrisoarea, spuneau rândurile inegale,

gr`bite, eu voi fi deja departe. Nu-]i voi dezv`lui unde, dar \]i voi

spune c` eu [i cu Arnold ne vom c`s`tori mâine, astfel c` nu vei mai

putea face nimic ca s` ne \mpiedici. |mi pare r`u pentru plecarea

mea gr`bit`, dar n-am vrut s` risc s` m` g`se[ti acas` la \ntoarcere,

pentru c` am b`nuiala c` te-ai r`zgândit. |ntotdeauna ai fost timid`

[i sperioas`, altfel n-ai fi r`mas atât de mult al`turi de bunica. |]i

sugerez s` respec]i partea ta de plan. Altfel, vei avea pe con[tiin]` o

tragedie.

P.S. Arnold s-a preocupat s` prime[ti cele cinci sute de mii de

lire. Trebuie s`-l contactezi pe avocatul lui, a c`rui adres` se afl` \n

plic, [i el \]i va da toate detaliile. Nu se [tie niciodat`, draga mea.

Dac`-]i joci rolul a[a cum trebuie, poate \nsu[i Stein va fi la fel de

generos."

Ame]it` de [oc, Sandra privi bucata de hârtie cu ne\ncredere.

Apoi, fu cuprins` de o teribil` disperare. |n ce se vârâse? Alexandra

fusese destul de abil` pentru a pune totl la cale. Mai mult, \i


sugerase subtil c` \ntreaga fars` era \n avantajul ei. Sandra se sim]i

ru[inat` c` are o astfel de veri[oar`. Cât despre bani, hot`r\ c` nu

se va atinge de ei.

Trecu mult timp pân` s`-[i revin` [i se duse \n buc`t`rie s`-[i

fac` un ceai. Avea un gust amar \n gur` [i se sim]ea aproape

bolnav`. |[i [terse fruntea de transpira]ie. Se sim]ea prins` \ntr-o

capcan` a fricii [i a deziluziei. Nu se mai sim]ise niciodat` atât de

prost.

Prima ei reac]ie, dup` ce se calm`, fu s` se \ntoarc` la Stein [i

s`-i m`rturiseasc` totul.

Se \ndrept` hot`rât` c`tre u[`, apoi realiz` situa]ia \n care o

pusese Alexandra. Cu picioarele tremurând, ajunse cu greu pân` la

un scaun din apropiere. Dup` cum veri[oara ei \i spusese nu o

dat`, via]a ei ar fi fost total zdruncinat`, dac` Stein ar fi f`cut un gest

nebunesc.

De[i venise noaptea, Sandra nu putu dormi, chinuit` de

gânduri. {ansele de a-i m`rturisi lui Stein adev`rul i se p`reau din

ce \n ce mai palide, mai \ndep`rtate. Era responsabil` pentru via]a

lui. Cum trebuia s` se simt` un om orb, p`r`sit de cineva la care

]inea? |nsingurat, vulnerabil, disperat... Trebuia s` r`mân` lâng` el.

Apoi, dup` sosirea \n Grecia, dup` ce calmul, c`ldura [i lini[tea

insulei \[i f`ceau efectul vindec`tor, \i va povesti totul. Va g`si o

modalitate de a-i spune adev`rul cu blânde]e, pentru ca [ocul s` nu

fie prea mare. Pân` acum, b`rbatul nu b`nuise nimic. O acceptase

imediat ca fiind Alexandra. Tot ce-i r`mânea de f`cut era s`

continue [arada, f`r` s` se mai \ngrijoreze dac` Stein va mai \ncerca

s-o s`rute.

30 MARSHA CLARK

A doua zi, \[i petrecu majoritatea timpului \ncercând s` se

conving` c` totul va merge bine. Dar c`tre sear`, \nainte de vizita la

Stein, se sim]ea la fel de nelini[tit`. Se preg`ti minu]ios pentru

aceast` nou` \ntâlnire. De[i se sim]ea ridicol` punându-[i o rochie

atât de elegant` [i fardându-se cu atâta grij`, \[i spuse c` aceste

preg`tiri erau menite doar s`-i \ntârzie plecarea.

|n drum c`tre apartamentul lui, tân`ra se rug` \n gând s` nu-l

g`seasc` acas`. Dar, din nefericire, Stein o a[tepta. |i deschise u[a

aproape imediat ce sun`, conducând-o politicos c`tre sufragerie [i

f`când-o s` se simt` de parc` ea ar fi fost cea oarb`. P`rea atât de

puternic, de st`pân pe situa]ie! Poate, se gândi Sandra, atât ea cât

[i Alexandra se \n[elaser` crezând c` era vulnerabil.

– Ai \ntâziat pu]in, zise el. Credeam c` nu mai vii, dar nu m`

puteai abandona, nu-i a[a, draga mea?

– Nu... ezit` ea, [ocat` de sarcasmul din tonul lui [i \n acela[i

timp uimit` de faptul c` b`rbatul turna bùtur` \n dou` pahare.

Nu-i r`mânea decât s` arunce din nou bùtura \n vaza cu

trandafiri. Oare ar fi fost mai bine s`-i spun` c`-[i schimbase

obiceiurile?

– Nu te sup`ra, Stein, \l implor` ea, mi-a[ dori o bùtur` ceva

mai slab`. Am avut o zi grea.

– O bùtur` mai slab`? repet` el, uimit. Nu te \n]eleg,

Alexandra. Nici nu-mi mai aduc aminte de când nu mi-ai mai cerut

a[a ceva. Deci, ce s` fie?

– Ap` mineral` cu l`mâie sau ce ai la \ndemân`...

Cu un zâmbet ironic, b`rbatul \i turn` un pahar de sifon,

adùgând câteva pic`turi dintr-o alt` bùtur`.


– Cred c` asta \]i va fi pe plac..

Sandra se ridic` de pe divan s` primeasc` paharul.

– Bea-l, ordon` el.

Tân`ra ridic` paharul la buze, privind f`r` suspiciune bulele

albe de la suprafa]a bùturii.

|n primul moment se sim]i bine, apoi \ns` se \nec`. Rapid,

alarmat`, \ntinse mâna dup` batist`. Adaosul strecurat de b`rbat \n

bùtur` \i arse gâtul. |[i frec` ochii, \ncercând s` \ndep`rteze

lacrimile.

– Te sim]i mai bine? \ntreb` Stein dup` câteva clipe, când

spasmele tinerei \ncetar`.

– Ce naiba mi-ai pus \n pahar? \ntreb` ea cu glas r`gu[it.

– Ceva care te poate face s`-mi r`spunzi la câteva \ntreb`ri...

care m` fr`mânt` de ieri.

Amenin]area din vocea lui o uimi.

– A, e[ti surprins`? \ntreb` el pe un ton ironic. Alexandra pe

care o cunosc eu ar fi bùt totul f`r` nicio problem`. |n schimb, ]ie

o singur` \nghi]itur` ]i-a fost fatal`. Ai sensibilitatea unui copil de

doi ani. Nici m`car trandafirii mei n-au f`cut atâta caz pentru o gur`

de t`rie.

Pe jum`tate [ocat`, Sandra \ncerc` s` se calmeze [i s` râd` cu

indiferen]`, \n stilul Alexandrei. Dar glasul i se stinse rapid. Cât de

multe [tia Stein?

– Nu m-am sim]it bine nici seara trecut`, reu[i ea s` articuleze.

De asta am aruncat bùtura \n vaza cu flori.

Era con[tient` c` ar fi trebuit s`-l certe pentru c` era atât de

suspicios, dar nu era \n stare s` joace un astfel de teatru.

32 MARSHA CLARK

B`rbatul p`rea foarte nervos. Mâinile lui i se a[ezar`

tremur`toare pe umeri.

– Nu [tiu dac` ar trebui s` fie o glum`, [opti el, dar dac` e, s`

[tii c` n-o g`sesc deloc amuzant`. Cine naiba e[ti? {tiu c` nu e[ti

Alexandra, a[a c` nu mai persista \n minciun`.

Mai \nspìmântat` decât fusese vreodat` \n via]a ei, Sandra sim]i

presiunea acut` a bra]elor sale. Chipul b`rbatului era dur [i rece,

iar ochii lui o fixau cu o limpezime de ghea]`.

Nu mai putea nega eviden]a.

– Cum ai ghicit? [opti ea.

Râsul lui fu cinic, iar expresia dispre]uitoare.

– Te-ai dat de gol \n mai multe feluri, o asigur` el. Refuzul tù

de a bea mai mult de un pahar de vin m-a surprins. Alexandra,

oricât de obosit` ar fi fost, putea s` bea singur` o sticl` \ntreag`.

Apoi, gre[eala legat` de cafea. Ea ar fi [tiut c`-mi pot prepara singur

o cea[c` de cafea. Apoi, m-am \ntrebat de ce trandafirii mei

miroseau a whisky. Vrei s` continuu? \ntreb` el furios. S`-]i spun [i

care a fost dovada suprem`, de care mi-am dat seama dup` ce ai

plecat?

– Care?

– Se pare c` e[ti prea stupid` pentru a-]i juca bine rolul. Oare

trebuie s`-]i demonstrez despre ce vorbesc?

|nainte s`-i descopere inten]ia, b`rbatul se aplec` asupra ei [i o

s`rut` pe gur`, strângând-o \n bra]e.

– Logodnica mea nu are un trup atât de \mplinit. Crezi c` n-o

cunosc \ndeajuns? C` nu-i [tiu chipul? Al tù e mult mai atr`g`tor,

draga mea. Nu ]i-ai imaginat c` voi realiza diferen]a, nu-i a[a? Un


b`rbat n-are nevoie de ochi pentru a-[i da seama de astfel de

lucruri. De obicei, le \nva]` oricum pe \ntuneric.

Sandra era lipsit` de ap`rare. Mâinile lui \[i sporir` presiunea [i

tân`ra ]ip` u[or.

– E bine, replic` el, po]i s` protestezi cât vrei. Nimeni nu te

aude. Nimeni nu vine aici.

– Te rog, las`-m`, \l rug` ea disperat`, \ncercând s` scape.

– De ce a[ face-o? Nu e[ti preg`tit` s` pl`te[ti pentru gre[elile

tale? S` \n[eli un om orb nu-i tocmai un lucru cinstit. Astfel c` ai

putea s`-mi luminezi pu]in via]a, fiind de acord s` petreci câteva

ore al`turi de mine \n pat. S-ar putea chiar s`-]i plac`.

– Nu! strig` ea, de[i \ntregul trup \i fu str`b`tut de o senza]ie de

c`ldur`.

– Nu? \ntreb` el ne\ncrez`tor, \n timp ce se aplec` s`-i s`rute

gâtul. Atunci, dac` nu e[ti dispus` s` m` \nc`lze[ti cu câteva

s`ruturi, trebuie s`-mi spui adev`rul. Te avertizez c` te pot r`ni mai

mult decât atât. Deci, spune-mi! Cine e[ti?

– Sandra Weir...

– Sandra Weir? repet` el cu ner`bdare. Ascult`-m`, draga mea!

N-am chef de glume proaste [i nu-]i apreciez deloc sim]ul

umorului. Sunt convins c` ai pus la cale toate astea \mpreun` cu

Alexandra. Bun, deci care-i adev`ratul t`u nume?

– M` numesc Alexandra Weir! repet` tân`ra.

Nu era deloc dispus` s` spun` adev`rul. {i asta pentru c`

adev`rul avea s`-l doar`.

Cu lacrimi \n ochii ei verzi [i mari, se hot`r\ totu[i s` spun`:

– Sunt veri[oara Alexandrei.

34 MARSHA CLARK

Am fost botezat` tot Alexandra, din motive... familiale. Dar,

pentru c` sunt mai mic`, toat` lumea \mi spune Sandra.

– Hm! exclam` el, cu un aer la fel de ne\ncrez`tor. {i mascarada

asta a fost pus` la cale pentru un anumit motiv? Alexandra a

acceptat cumva un contract cu care, din anumite motive, [tia c` eu

n-a[ fi de acord? De ce naiba n-a vrut s`-mi spun` adev`rul? Pân` la

urm`, ne-am fi \n]eles. Sper c` nu sunt chiar atât de terifiant sau de

neajutorat!

– Nu, nu, desigur c` nu, \l lini[ti Sandra, \ncercând s` gândeasc`

limpede. Au existat alte motive pentru care n-a vrut s`-]i spun`.

– Ce motive? Ce nebunie a f`cut-o s` aleag` o astfel de variant`?

B`nuiesc c` se \ntoarce \nainte de vineri, nu? {tie c` vineri e

plecarea...

Sandra \l privi tremurând, dorindu-[i s` poat` disp`rea pur [i

simplu de lâng` el. Ce-i putea spune? Stein vorbea \n [oapt`, dar

mânia i se ghicea dincolo de tonul blând [i calm. Nu-l putea

\nvinov`]i. Nim`nui nu i-ar fi pl`cut s` fie luat de prost. Dac` ar fi

putut pretinde c` Alexandra era plecat` \n interes de serviciu, ar fi

fost minunat. Dar astfel, n-ar fi f`cut decât s` amâne aflarea ve[tii

\ngrozitoare. Nu vedea niciun sens \n a-l min]i. I se p`rea

\nfrico[`tor c` ea, acceptând planul stupid al Alexandrei, trebuia s`

fie responsabil` de durerea b`rbatului. N-avea niciun rost s`-i

spun` c`, dup` \ntâlnirea de seara trecut`, se r`zgândise cu privire

la farsa jucat`. Oricum n-ar fi crezut-o.

– |mi pare r`u, [opti ea cu inima grea. Alexandra nu se va

\ntoarce niciodat`.

Vocea lui deveni ca de o]el.


– Vrei s` fii pu]in mai limpede?

– Eu... nu [tiu de unde s` \ncep...

– Mai bine ai lua loc, o \ntrerupse el cu duritate. V`d c` mai ai

pu]in [i le[ini, dar ai face mai bine s` rezi[ti pân` \mi r`spunzi la

toate \ntreb`rile. Deci, Alexandra s-a hot`rât c` nu mai vrea s` aib`

de-a face cu mine? {i acum, ce va urma?

Sandra respir` adânc.

– Alexandra a venit s` m` vad`, \ncepu ea, f`r` s` [tie cum va

continua. Eu locuiesc \n Cornwall, astfel c` ne vedem foarte rar [i

nu cunosc prea multe lucruri despre via]a ei. Desigur, [tiam despre

logodna ei...

F`cu o pauz`, amintindu-[i cum se \ndr`gostise de fotografia

lui.

– Ei bine, a venit s` m` vad` [i mi-a povestit despre accident [i

despre dificultatea \n care se afla.

– Vrei s` spui c` nu putea suporta faptul c` am orbit?

– Nu! neg` Sandra repede, neavând curajul s`-i spun` adev`rul.

Nu voia s`-i sporeasc` suferin]a.

– A ap`rut altcineva \n via]a ei [i acel b`rbat vrea [i el s` se

\nsoare cu ea... Alexandra [i-a dat seama c` trebuie s` fac` o

alegere...

– Bun, \i t`ie el vorba, s` \n]eleg c` veri[oara ta \l prefer` pe

acest b`rbat decât pe mine? C`-l iube[te [i vrea s` se m`rite cu el?

|ncercând s`-i ignore sarcasmul ghicit \n voce, Sandra r`spunse

cu blânde]e:

– |mi pare r`u s`-]i spun toate astea. Crede-m`, n-a[ fi vrut s`

afli. Alexandra [i-a dorit numai s` te protejeze, s` te salveze de la o

36 MARSHA CLARK

suferin]` inutil`. S-a gândit c`, \n felul `sta, nu vei [ti c` te-a p`r`sitpentru un alt b`rbat. Ac]ionând \n numele ei, trebuia s`-]i spun c`m-am r`zgândit \n privin]a logodnei... când te \nzdr`veneai.

– {i, \ntre timp, pretindeai c` e[ti Alexandra! Dumnezeule!Cum naiba a]i putut crede c` acest plan va func]iona? Sau veri[oareitale pur [i simplu nu i-a p`sat?

– Spera c` merge, protest` Sandra, ne[tiind de ce o ap`r` peAlexandra, care \n fond \i p`c`lise pe amândoi. Nu era convins` c`e[ti destul de puternic pentru a suporta acest [oc... iar astadovede[te c`-i p`sa de tine mai mult decât crezi.


Capitolul 3

Stein Freeman ridic` din umeri, refuzând s` se lase impresionat.– A fost \ngrijorat` pentru mine, sau pentru imaginea ei

public`? Credea c` va izbucni un scandal dac` \mi f`ceam harachirisau dac` m` aruncam \n vreun râu? Se flata singur`, continu` el.Nicio femeie nu m` va aduce \n halul `sta vreodat`.

Sandra \[i puse o mân` peste bra]ul lui.– Am \n]eles c` acest b`rbat n-o l`sa s` mearg` \n Grecia cu tine.– Cum puteau câteva s`pt`mâni s` schimbe situa]ia? Iar dac`

n-avea \ncredere \n propria rezisten]`, \nseamn` c` nu era destulde \ndr`gostit` de iubitul ei.

Aceast` ultim` remarc` o duru. Oare fuseser` aman]i, Alexandra[i Stein?

– Poate, exclam` ea, n-avea \ncredere \n tine!– Poate c` ai dreptate. Are de gând s` se m`rite cu acest b`rbat

\ndat`?– Da.

– Cine e? \ntreb` el scurt.

– |mi pare r`u, ro[i Sandra. Am promis s` nu spun.

– Da? Atunci, p`streaz`-]i secretul, domni[oar` Weir. Nu va

trece prea mult pân` s` aflu singur.

Redus` la t`cere, Sandra \l asculta.

– Dup` cum v`d, nu mai e nimic de spus \n privin]a Alexandrei.

Tu ce vei face? |]i vei asuma rolul \n continuare? Ai fost de acord

s`-i iei locul [i s` vii \n Grecia cu mine, [i acum m` dezam`ge[ti [i

tu? Cred c` e vorba [i de o sum` mare de bani la mijloc, nu-i a[a,

domni[oar` Weir? Care e valoarea... mitei?

– Mitei? zise Sandra, f`când ochii mari.

Fusese atât de agitat` \ntreaga zi, atât de preocupat` s` ajung`

la decizia corect`, \ncât uitase cu totul de bani. Dup` ce citise

scrisoarea Alexandrei, jurase s` nu se ating` de banii promi[i, dar

ast`zi nu se mai gândise deloc la asta. Nu [tia ce s` spun`.

– Nu r`spunzi? o provoc` el. Oamenii sunt dispu[i s` fac` tot

felul de lucruri pentru bani, nu-i a[a, Sandra? Spune-mi, despre ce

sum` e vorba?

– Cinci sute de mii, m`rturisi ea. Stein, trebuie s` [tii c` n-aveam

de gând s`-i iau. M-am r`zgândit \n privin]a \ntregii pove[ti ieri

sear`, dup` ce am plecat de aici. Voiam s-o anun] [i pe Alexandra.

– Nu ]i-a dat banii?

– Ba da, \ntr-un fel...

– E[ti o mic` mercenar`! E inutil s`-]i mai cau]i scuze. Nu

\n]eleg cum po]i s` admi]i f`r` ru[ine c` ai fost de acord s` vii cu

mine \n Grecia doar de dragul banilor? Pân` la urm`, sunt un str`in

pentru tine.


– Nu-i chiar a[a!

– E[ti foarte impresionabil`! M` \ntreb ce ai face pentru mine,

dac` ]i-a[ da câteva drahme? Alexandra nu te-a avertizat cu cine ai

de-a face?

Sandra \ncerc` s` r`mân` calm`. Nu voia s` mai vorbeasc`

despre bani, s` par` c` era interesat` de acest aspect, dar, cum

tr`ise atâta vreme al`turi de bunica \n condi]ii grele, i se p`rea un

sacrilegiu s` dispre]uiasc` banii.

– Nu \n]elegi, replic` ea. Aveam nevoie de o slujb` [i Alexandra

mi-a spus c` ai nevoie de o secretar`.

– |n]eleg, mârâi el, dar nu po]i uita de cel`lalt angajament. Ai

fost de acord s` te dai drept logodnica mea. Nu-mi spune c` nu

]i-ai dat seama c` asta \nseamn` ceva mai mult decât s` scrii câteva

scrisori. Alexandra nu ]i-a explicat?

Sandra p`li. Era speriat` [i uimit`. I se p`rea acum c` Alexandra

nu-i explicase foarte multe lucruri. Nu foarte clar. |nghi]i cu

greutate [i \ncerc` s` se scuze.

– Po]i s` ui]i de bani, nu sunt importan]i. |mi pare r`u pentru

problemele pe care ]i le-am provocat, dar \]i promit c` nu te voi mai

deranja niciodat`. Dup` cum am mai spus deja, voiam s`-i spun

Alexandrei ieri sear`, dar n-am f`cut-o pentru c`, atunci când m-am

\ntors acas`, deja plecase.

– {i te a[tep]i s` cred toate astea?

– Probabil c` n-o vei face, ridic` ea din umeri. Nu prea cred c`

e[ti dispus s` crezi lucruri bune despre mine. Cel pu]in nu acum.

– N-am motive s-o fac.

– Presupun c` nu.

40 MARSHA CLARK

|i examin` chipul cu o curiozitate crescând`. Dup` spusele

Alexandrei, ar fi trebuit s` fie bolnav [i s` nu mai poat` suporta un

alt [oc. Pe când aspectul lui Stein era absolut normal, ba chiar

\nfloritor. {i totu[i, sub aceast` masc` insondabil`, putea suferi

\ngrozitor.

– |mi pare sincer rù \n leg`tur` cu Alexandra, [opti ea, [i-mi

dau seama cum trebuie s` te sim]i. Cred c` vrei s` r`mâi singur, a[a

c` voi pleca... Oricum, nu v`d de ce a[ mai r`mâne aici.

– O, nu, nu pleci nicìeri, zise el, hot`rât. Planul pe care tu [i

Alexandra l-a]i pus la punct \mpreun` ar fi putut merge doar dac`

puteai s`-]i asumi o munc` de secretariat.

– Pot, admise Sandra f`r` nicio pl`cere. Am lucrat pentru un

scriitor câteva luni, dar era foarte diferit de tine. N-a[ putea s`

muncesc al`turi de tine.

– De ce n-ai putea? \ntreb` el cu r`ceal`. De vreme ce ochii m`

\mpiedic` s` muncesc, mintea e for]at` s` munceasc` de dou` ori

mai mult. }i-ai imaginat c` te voi l`sa s` scapi atât de u[or, ca s`-]i

râzi de mine \mpreun` cu prietenii tì? Ai fost prins` \n propria

capcan`, Sandra Weir, nu exist` vreun mod prin care s` evi]i

consecin]ele propriilor gesturi!

Preg`te[te-te s` câ[tigi cei cinci sute de mii, pentru c` vei

transpira din greu pentru fiecare b`nu].

– }i-am spus deja c` n-am de gând s` m` folosesc de banii aceia.

– Treaba ta, r`spunse el, dar fie c` o faci, fie c` nu, vei veni cu

mine! Plec vineri, a[a c` nu voi avea timp s` angajez pe altcineva

nici dac` a[ vrea. De asemenea, vei veni cu mine \n calitate de

logodnic`. Dup` cum [i-a dat seama Alexandra, numele voastre atât


de asem`n`toare ne vor ajuta. Trebuie s`-mi vizitez bunica [i nu m`

pot prezenta f`r` tine.

– Te rog, \l implor` Sandra. |n]eleg foarte bine cum trebuie s`

te sim]i, dar asta nu-]i d` dreptul s`-mi vorbe[ti astfel. Nu voi veni

cu tine, [i nu m` po]i obliga!

– Ba da! replic` el, f`r` s` tr`deze nici urm` de sl`biciune. Câ]i

ani ai, Sandra? E[ti mai tân`r` decât veri[oara ta, dar nu-mi dau

seama cu cât.

– Dou`zeci [i unu de ani, r`spunse ea, \ncercând s`-[i adune

puterile [i s`-l \nfrunte.

– A! Aproape ghicisem, sim]indu-]i trupul, continu` b`rbatul,

urm`rindu-i tr`s`turile chipului cu degetele. Un nas drept, u[or

cârn, ceea ce demonstreaz` destul` inteligen]`. Ochii u[or

dep`rta]i [i sprâncene arcuite. Tenul ca m`tasea [i ni[te buze cu

care sunt destul de obi[nuit pentru a dori s` le cunosc mai bine.

Exist` \n tine o c`ldur` pe care n-am descoperit-o niciodat` la

Alexandra.

– Poate n-ai c`utat suficient, zise Sandra, \ndep`rtându-se de el

cu obrajii \n fl`c`ri.

– Din nefericire, acum e oricum prea târziu. M-a p`r`sit pentru

un b`rbat mai bogat.

– De unde [tii? [opti Sandra, uimit`.

– Doar ]i-a pl`tit cinci sute de mii, o l`muri el. Oamenii care se

despart cu u[urin]` de astfel de sume nu sunt tocmai s`raci.

– Poate se va \ntoarce la tine.

– R`mâne de v`zut.

Asta \nsemna c` avea s-o primeasc` \napoi cu bra]ele deschise?

42 MARSHA CLARK

Sandra se \ntoarse s`-[i ia haina. Nu mai r`m`sese nimic de

spus.

– Po]i pleca, murmur` el, percepându-i mi[carea, dar ar fi bine

s` te \ntorci mâine diminea]`. Trebuie s` ne asigur`m c` te pui la

punct cu toate detaliile \naintea plec`rii de vineri.

– {i dac` refuz? \l provoc` ea, de[i era con[tient` c` nu va

\ndr`zni.

– Ce vei face, te prive[te. Dar dac` nu te prezin]i aici, vei avea

de suferit. {i nu numai tu, ci [i Alexandra. Vei vedea c` un orb e la

fel de capabil de r`zbunare ca oricare altul.

***

Sandra, care nu mai plecase niciodat` peste hotare, g`si

excursia foarte interesant` [i chiar emo]ionant`, \n ciuda tensiunii

dintre ea [i Stein. |n avion, \ntreaga c`l`torie \[i r`suci pe deget cu

nervozitate inelul de logodn`, pân` când \[i f`cu o urm` ro[ie pe

inelar.

Ca [i cum ar fi v`zut ce face, Stein \i acoperi mâna cu a lui.

– |n curând vom ajunge, zise el \ncet. N-ai de ce s`-]i faci griji,

de[i \mi dau seama c` este primul t`u zbor.

|ncercând s`-[i ascund` nervozitatea, Sandra privi deprimat`

mâinile lor \nl`n]uite. Pentru un privitor indiferent, puteau p`rea

doi iubi]i obi[nui]i, dar adev`rul era mult mai complex [i mai

dureros. Mâna lui a[ezat` peste a ei o sup`ra, dar nu f`cu niciun


efort s` [i-o retrag`, temându-se de reac]iile lui imprevizibile, care

se declan[au la cea mai inocent` remarc` a ei.

Pentru a-i evita izbucnirile, \ncepuse s` fie de acord cu toate

lucrurile pe care i le ceruse \n ultimele dou` zile. Se revoltase, \n

schimb, \mpotriva purt`rii inelului Alexandrei. Ap`rându-[i

mândria, \l implor` s-o lase s` poarte un inel pe care-l avea de la

bunica ei. Nu era scump, dar era mult mai potrivit decât inelul cu

diamant al Alexandrei.

– {i apoi, \i spusese ea lui Stein, e mult prea valoros. Mi-ar fi

team` s` nu-l pierd.

El vârâse inelul \n buzunar [i spusese scurt:

– Probabil c` ai dreptate. Totu[i, dac` mai târziu voi dori s` te

r`spl`tesc cu ceva chiar mai valoros, va trebui s` fii preg`tit` s`

accep]i.

Sandra nu replicase, emo]ionat`. |ntre ei exista o atrac]ie

reciproc`, dar bine ascuns`. |n schimb, nici urm` de simpatie.

Pentru el, devenise un joc amuzant s-o ironizeze pân` la limita

suportabilit`]ii. De aceea [i fusese de acord s` \nceap` cât mai

curând lucrul la noua lui carte. Avea nevoie de ceva care s`-l

distrag` [i s`-i potoleasc` nelini[tea care-l m`cina. De fapt,

terminaser` deja primul capitol, care, dup` ce i-l citise, i se p`ruse

mul]umitor.

– |l voi revizui pe insul`, spusese el. Cred c` e nevoie de numai

câteva modific`ri. {tii, n-am mai lucrat cu nimeni... a[a [i nu

credeam c` voi fi \n stare. Am \ncercat cu Alexandra...

B`rbatul se \ntrerupsese brusc, neputincios.

Chiar [i a[a, Sandra sim]i o tres`rise de satisfac]ie.

44 MARSHA CLARK

Probabil datorit` faptului c` \l ajuta, trecând peste faptul c` o

[antajase pentru a merge cu el \n Grecia.

|nc` se \ntreba de ce se \ntorsese \n apartamentul lui, a[a cum

\i ordonase. R`mânea un mister [i pentru ea de ce anume revenise

a doua zi, permi]ându-i s-o trateze ca pe o umil` servitoare. Pe

alocuri, putea fi chiar civilizat, dar de cele mai multe ori \i ordona

s` se ocupe de una sau de alta. Dac` b`nuise c` zilele dinaintea

plec`rii vor fi plictisitoare, realitatea o contrazise. Abia avusese timp

s` se odihneasc`. B`rbatul p`rea s` cread` c` era capabil` s`

\ndeplineasc` multe sarcini.

– |nve]i repede, \i spusese el când \l condusese s`-[i vad`

editorul.

– Presupun c`, \n condi]iile date, ar fi putut s` vin` el la tine,

r`spunsese ea, con[tient` de atingerea mâinii lui pe bra]ul ei.

Stein refuza s` poarte un baston alb, la fel cum nu voia s` ias`

afar` cu ochelarii negri.

– Oricum, n-ai altceva de f`cut, replic` el scurt. {i, cum se

presupune c` suntem \ndr`gosti]i, mi se pare normal s` mergem

bra] la bra]. Oamenii nu-[i vor da seama c` e ceva \n neregul` cu

mine.

B`rbatul nu p`rea s` ia \n considerare faptul c` era total str`in`

\n Londra [i c` habar n-avea unde se g`sesc toate locurile unde voia

s` fie dus. Pân` la urm`, se \nv`]ase s` nu mai protesteze [i s` cear`

informa]ii taximetri[tilor amabili.

Telefonul \ns` se dovedise a fi un dezastru [i mai mare decât

aceste c`l`torii aventuroase. Se p`rea c` Stein are [i alte interese [i

afaceri \n afara scrisului, [i oamenii \l sunau continuu. De multe ori,


sim]ise c` a ajuns la cap`tul r`bd`rii. Nu [tia ce s` le spun` celor

care voiau s`-i vorbeasc` lui Stein, pentru c` b`rbatul nu voia s`

discute cu niciunul \nainte de a se \ntoarce din Grecia.

– M` voi \ntoarce destul de repede, \i \ndep`rta el repro[urile

cu un gest indiferent. Voi vorbi cu ei atunci. Nu-i nimic urgent, a[a

c` nu m` for]a, Sandra.

Ca [i cum ar fi putut cineva s` fac` asta!

– Dar sunt colegi de-ai t`i, protesta ea, \ncercând s`-i spun`

câteva dintre numele foarte cunoscute pe care le notase.

– S` a[tepte. Toate la timpul lor.

Astfel c` ajunsese foarte iscusit` la inventarea scuzelor, \n timp

ce Stein st`tea [i asculta, cu un zâmbet ironic pe fa]`. Câteodat`, i

se p`rea c` trecuse mai mult de un an de când lucra pentru el, nu

doar o s`pt`mân`.

Rareori o pomenea pe Alexandra de[i, din când \n când, când

Sandra protesta c` o trateaz` ca pe o sclav`, \i amintea c` pl`te[te

pentru p`catele veri[oarei sale.

Aeroportul din Atena o uimi prin dimensiuni, zgomot [i

aglomera]ie.

– Aeroporturile sunt la fel oriunde, \i spuse Stein. Cu cât sunt

mai mari, cu atât sunt mai urâte. Ar fi mai bine s` te obi[nuie[ti.

Se p`rea c` b`rbatul se gândea c` vor mai face multe alte

c`l`torii \mpreun`. Nervoas`, \[i retrase mâna dintr-a lui.

– Stai lini[tit`, o cert` el. Sunt obligat s` m` bazez pe tine, la

naiba. Nu m` po]i l`sa \n drum.

{ocat` de dura lui admonestare, tân`ra p`li.

– Iart`-m`, [opti el mai \mp`ciuitor.

46 MARSHA CLARK

Dar [tii foarte bine c` nu m` pot descurca f`r` tine.

– N-am inten]ionat s` se \ntâmple asta, dar câteodat` a[ fi foarte

fericit` s` scap de tine, replic` ea.

Dup` ce trecur` peste toate formalit`]ile de rigoare, Stein \i

spuse c` ar fi putut zbura direct c`tre insula Corfu, unde locuia

bunica lui, dar c` voia s` \ntâlneasc` pe cineva la Atena, astfel c` se

\ndreptar` c`tre pia]a Syntagma, unde se aflau unele dintre cele

mai bune hoteluri. |n drum, Sandra abia avu timp s` z`reasc`

ora[ul [i fu foarte u[urat` când ajunse la destina]ie. Grecii

conduceau cu o vitez` \ngrijor`toare [i nu p`reau s` [tie la ce

folose[te frâna. De multe ori fusese aruncat` \n bra]ele lui Stein,

care suporta r`bd`tor greutatea trupului ei. Pentru ea \ns`, s` fie

]inut` atât de aproape de el \nsemna un adev`rat pericol, mai ales

când bra]ele b`rbatului o strângeau mai tare decât era nevoie.

Hotelul era uria[, cu \nc`peri spa]ioase, iar atmosfera era

relaxant`. Directorul \l \ntâmpin` personal pe Stein, cu un

entuziasm care Sandrei i se p`ru tipic grecesc. Stein \i men]ion` c`

se caza aici destul de des, de[i st`tea adesea [i la prieteni.

Fur` condu[i \ntr-un apartament cu dou` dormitoare [i o

sufragerie.

Când directorul p`r`si apartamentul, spuse:

– Dac` apartamentul `sta nu v` convine, domnule Freeman, v`

pot oferi camerele pe care le-a]i rezervat ini]al sau un alt

apartament.

Cu obrajii \n fl`c`ri, Sandra \ntreb`:

– De ce ai schimbat rezerv`rile, Stein? N-ar fi fost mai bine s`

avem dou` camere, una lâng` alta?


El o privi indiferent [i ridic` din umeri.

– Nu. Astfel, ai fi reu[it s` m` evi]i foarte u[or. Am hot`rât c` a[a

ar fi mai bine. Ai fi preferat s` vin mereu la tine, \n cealalt` camer`,

nu?

– {tii bine c` nu te-a[ fi p`r`sit. Pare ridicol s` spui asta, când

deja rezervase[i dou` camere.

– Las` asta, izbucni el, deodat` ner`bd`tor. Asta a fost atunci

când credeam c` veri[oara ta va veni cu mine.

– {i eu nu merit acela[i respect? \ntreb` Sandra.

– Nu, replic` el, f`r` s`-i ofere alte explica]ii.

Apoi \nchise u[a camerei [i strig`:

– Am nevoie de \ntregul ajutor de care poate beneficia un om

\n situa]ia mea [i ar fi bine s` mi-l oferi, f`r` s` te mai plângi atâta

c` e[ti umilit`.

Privind u[a \nchis`, Sandra se \ntreb` ce altceva mai putea face

pentru el. Nu o deranja s`-l conduc` de colo-colo, s` r`spund` la

câteva telefoane [i s`-l asiste la scris. Dar alte lucruri, mai intime, \i

d`deau fiori. Gândul c` ar fi trebuit s`-l ajute s`-[i \mbrace hainele

era mai mult decât \[i \ng`duia s`-[i imagineze.

Dormitorul ei era confortabil [i bine mobilat, dar aceste

constat`ri n-o f`cur` s`-[i uite resentimentul \mpotriva lui Stein.

Cum \ndr`znea s-o pun` \ntr-o astfel de situa]ie? Oare avea de gând

s` intre \n camera ei oricând dorea, folosindu-se mereu de faptul

c` era orb? Nu-i spusese chiar el, \n avion, c` \n ultima vreme

sim]urile i se acutizaser`, astfel \ncât \i transmiteau o imagine la fel

de clar` ca [i vederea? Nu, nu, refuza s`-l primeasc` \n camera ei [i

s` fac` pentru el mai multe decât f`cea deja.

48 MARSHA CLARK

Totu[i, zece minute mai târziu, se trezi gr`bindu-se c`tre

dormitorul lui când \l auzi strigând-o. Spre marea ei surpriz`,

realiz` c` b`rbatul f`cuse du[, era deja \mbr`cat [i-[i piept`nase

p`rul.

– Cum ai reu[it? [opti ea, dându-[i seama c`, \n ce o privea, \n

afar` de faptul c`-[i d`duse jos haina, nu f`cuse altceva decât s` stea

gânditoare pe marginea patului.

– }i-am spus c` am mai locuit aici, replic` el, iar s` rezolv

misterele valizei a fost foarte u[or. Totu[i, s-ar putea s` am nevoie

de ajutorul t`u ceva mai târziu. Nu mi-am adus valetul cu mine.

– Valetul?

– Nu [tiai c` la Londra aveam un valet? Venea numai diminea]a

[i seara, câte o or`. De aceea nu l-ai v`zut niciodat`.

– Alexandra nu mi-a spus...

– Pentru c` nici ea nu l-a cunoscut. Nu v`d de ce iubita mea ar

fi trebuit s` [tie cât de neajutorat sunt.

– Nu m-am gândit la asta.

– Nu sunt magician, Sandra. Pentru anumite lucruri, am nevoie

de ajutorul cuiva. Fie [i numai pentru a m` asigura c` nu port

aceea[i c`ma[` la nesfâr[it.

– Da, bine\n]eles, se \ncrunt` Sandra, \ntrebându-se câte mai

avea de aflat despre acest b`rbat. Dar aici, ce vei face?

– M` vei ajuta chiar tu, zâmbi el. |]i promit c` nu-]i voi cere

lucruri care s`-]i r`neasc` sensibilitatea feciorelnic`. Cel pu]in, nu

\nainte de a fi preg`tit`.

Sandra \ncepu s` tremure imperceptibil.

– Nu mai fi atât de nervoas`, draga mea.


N-am de gând s` te asaltez.

– B`nuiam c` nu...

– Ar trebui s` ai mai mult` \ncredere \n farmecele tale. Mul]i

b`rba]i ar da orice s` aib` o fat` inocent` ca tine \n bra]e. Dar poate

nu e[ti cu adev`rat inocent`... iar eu n-am decât o singur`

posibilitate s` aflu...

– Potole[te-te... \ncepu ea.

– Nu, o opri Stein, punându-[i mâinile pe umerii ei [i refuzând

s`-i dea drumul. Abia a[tept s`-mi confirm b`nuiala c` n-ai f`cut

nimic altceva de când am sosit decât s` stai [i s` tremuri \n camera

ta. De team` sau de dorin]`... \nc` nu [tiu, dar nimic nu arat` c`

te-ai fi \mb`iat [i schimbat, a[a cum am f`cut eu.

– |]i place s` m` iei peste picior.

– Poate, replic` el enigmatic. Dar asta poate fi din cauz` c`, din

câte \mi dau seama, ai c`p`tat obiceiul s` te a[tep]i la ce-i mai r`u

din partea mea. E[ti \ntotdeauna speriat` c` a[ putea s`-]i fac... asta.

F`r` avertizare, o trase la pieptul lui [i buzele \i fur` strivite de gura

b`rbatului.

Când \[i ridic` fruntea, Sandra observ` c` ochii lui deveniser`

mai \ntuneca]i [i, dup` o scurt` ezitare, gura i se mi[c` mai blând

pe chipul ei.

– Cred c` ai toate calit`]ile pentru a \nnebuni pur [i simplu un

b`rbat, zise el cu o voce r`gu[it`.

– Te rog, d`-mi drumul, \l rug` Sandra.

Capul \i era greu [i picioarele foarte sl`bite. Fiorii sim]i]i la

contactul cu trupul puternic al b`rbatului o paralizaser` parc` \n

loc. Voia s` scape, dar era incapabil` s` se mi[te.

50 MARSHA CLARK

Stein \i ignor` rug`mintea, iar buzele lui alunecar` u[or c`tre

gâtul ei, sim]indu-i pulsul. |i lu` chipul \n mâini [i-i spuse \n [oapt`:

– |mi pare r`u c` nu pot privi \n ochii t`i, Sandra, s` citesc ce se

ascunde \n lumina lor. Femeile nu sunt \ntotdeauna dispuse s`

spun` ceea ce b`rba]ii [i-ar dori s` aud`, dar ochii le tr`deaz`

secretele. Vocea lui era dulce [i insinuant`.

– Când vom ajunge pe insul`, sunt sigur` c` vei g`si persoane

mai interesante s` le h`r]uie[ti, domnule Freeman!

Ca pentru a o pedepsi c`-l numise astfel, gura lui se \nchise din

nou peste a ei, bra]ele lui strângând-o s`lbatic. |ncerc` s`-i reziste,

dar se sim]ea de parc` fusese aruncat` \n mijlocul unei furtuni

violente. Gura [i mâinile lui, de[i se mi[cau cu aparent` inocen]`,

stârneau \n ea un r`spuns surprinz`tor, f`când-o s` se \ntrebe cum

avea s` i se \mpotriveasc` dac` b`rbatul ar fi vrut s` fac` dragoste

cu ea.

Dar, cu un oftat de ciud`, b`rbatul o \ndep`rt` de el.

– Comand` ni[te ceai, \i ordon` el, pe un ton neutru. Vom mai

avea timp pentru astfel de desf`t`ri la Corfu. De[i s-ar putea s` fii

destul de ocupat`, domni[oar` Weir. {i apoi, când bunica mea va

realiza c` nu-]i pas` de mine cu adev`rat, \mi va g`si pe altcineva,

mult mai dispus` s`-mi satisfac`... gusturile atât de instinctive, cum

spui tu. Dup` ce luar` ceaiul, o anun]` c` \nchiriase o ma[in` cu

[ofer, ca s`-i arate ora[ul.

– Asta va fi tot ce prime[ti, zise el arogant. Mai târziu, va trebui

s` plec [i nu vreau s` umbli singur` pe aici. Ai putea s` te r`t`ce[ti

[i s` atragi aten]ia mai multor b`rba]i, care nu se vor opri la câteva

s`ruturi, ca mine.


– Sunt aici ca s`-mi fac treaba, Stein, [i n-am nevoie s` m` plimb

pe afar`. Nu trebuie s`-mi ar`]i ora[ul, ca un ghid. {i apoi, ad`ug`

ea f`r` s` se gândeasc`, nu po]i...

– Vedea, o complet` el.

Spre marea ei u[urare, dar [i stânjeneal`, b`rbatul nu p`ru

deranjat de remarca ei stângace. Dimpotriv`, i se p`ru c` zâmbe[te,

ca [i cum i-ar fi putut vedea chipul ro[u de jen`.

– {tiu c` nu pot vedea, Sandra, dar pentru mine Grecia a fost

\ntotdeauna o ]ar` a aromelor – mirodenii, flori, eucalipt, brazi. |mi

amintesc prea bine câmpurile \nsorite de m`slini, iarba ars` [i

nisipul fierbinte. Grecia miroase adesea ca tine, foarte tân`r`, dulce

[i curat`, dar, ca [i tine, pare tentat` de lucruri nu tocmai morale.

– Vorbe[ti de parc` a[ fi vreun diavol.

– N-ai acela[i sânge ca veri[oara ta?

– Dac` sunt atât de resping`toare, de ce mai vrei s` ai de-a face

cu mine?

– N-am spus c` e[ti resping`toare. Pot sim]i frumuse]ea cu

aceste mâini, poate mai bine decât cu ochii. {i s` [tii c`, din când

\n când, te po]i bucura [i de un pahar de vin mai prost dac` ]i-e sete

[i n-ai altceva la \ndemân`.

R`nit`, Sandra replic`:

– V`d c` nu pretinzi c` sunt mai mult decât un surogat, de[i e[ti

nevoit s` te bazezi pe mine, deocamdat`. Pentru cineva atât de

lipsit de ap`rare ca tine, e[ti ori foarte curajos, ori foarte stupid.

– Nu sunt lipsit de ap`rare, draga mea, nu te am`gi!

– Nici eu, domnule Freeamn!

El râse, plin de cruzime.

52 MARSHA CLARK

– {tiu c` felinele zgârie, dar cu atât mai dulce va fi \mblânzirea.Nu ]i-am mai spus s` nu-mi mai spui domnul Freeman? Dac`-]iscap` a[a ceva \n preajma bunicii, vei suferi consecin]ele.

– Foarte dr`gu]` familie! coment` Sandra. – Vei afla singur`, râse el.A doua zi, \n zbor c`tre Corfu, Sandra se gândi din nou la

evenimentele serii trecute. Dup` ceai, Stein \i l`sase zece minute s`se schimbe, \naintea sosirii ma[inii de lux \nchiriate. |i spusese[oferului s`-i duc` la Acropole.

– Trebuie s` vizitezi acest loc, altfel prietenii tì vor refuza s`cread` c` ai fost \n Grecia.

Acropole se ridica deasupra ora[ului, dar Stein nu-i permiseses` se aventureze singur` \n centrul arheologic. |ntr-o zi, \ipromisese el, \i va ar`ta locurile cum se cuvine. Apoi, o duse \nportul plin de magazine, zgomotos [i aglomerat.

Nu st`tuser` mult nici aici.Mai târziu, la hotel, o \ntrebase cu ce s` se \mbrace pentru cin`

[i-i spusese s` nu-l a[tepte, pentru c` se va \ntoarce târziu.|nspìmântat`, Sandra se gândi ce se va \ntâmpla dac`, \n loc s`

intre \n dormitorul lui la \ntoarcere, va p`trunde din gre[eal` \n alei. Dar, cu toate astea, adormi destul de u[or [i, \n ciuda temerilorei, cel mai rù lucru cu care trebuise s` se confrunte fusesezâmbetul ironic al lui Stein la micul dejun.


Capitolul 4

Peste o or`, aterizar` la Corfu, pe aeroportul interna]ional. Aici,fur` \ntâmpina]i de o ma[in` cu [ofer.

– Kyrie! exclam` [oferul, venind rapid c`tre Stein.– Thimios? Cei doi erau \n mod evident prieteni. Se \mbr`]i[ar`, apoi Stein

se \ntoarse spre Sandra.– Sandra, vino s`-l cuno[ti pe ajutorul cel mai de pre] al bunicii,

Thimios. Ea este secretara [i logodnica mea, domni[oara Weir.Tinerei \i pl`cu plec`ciunea de mod` veche a [oferului, de[i

nu-[i d`du seama cum trebuie s` r`spund` unui asemenea gest.Thimios p`ru mul]umit de zâmbetul ei, pentru c` se plec` din nou,\n semn de aprobare.

Se urcar` \n ma[in`.– Thimios a fost al`turi de bunica dintotdeauna, \i spuse Stein.

M` ducea la malul m`rii, chiar \nainte de a \nv`]a s` merg. Lui \idatorez faptul c` sunt \nc` \n via]`... m-a salvat o dat` din mare.

– Atunci, ai multe pentru care s`-i fii recunosc`tor, zâmbi

Sandra privind c`tre Thimios.

– Poate! exclam` Stein agresiv. Dar acum, am motive \ntemeiate

pentru care mi-a[ fi dorit s` m` lase s` m` \nec. Nici m`car nu mai

pot vedea apele din care m-a salvat.

Sandra respir` adânc. Nu-l putea acuza de autocomp`timire,

dar \i [tia prea bine pasele proaste [i \ncepuse s` se team` de ele,

pentru c` \n aceste momente trata orice semn de simpatie cu un

dispre] strivitor. Când voia s`-l mângâie, nu i se permitea. Doar o

avertizase de atâtea ori c` n-are nevoie de mil`! {i nu subliniase el

asta când o prezentase lui Thimios \n primul rând ca secretar`?

– Poate \ntr-o zi \]i vei recupera vederea, Stein. Atunci, vei fi din

nou recunosc`tor lui Thimios c` ]i-a salvat via]a.

B`rbatul \i prinse mâna [i i-o strânse cu putere. Sandra ]ip` de

durere.

– |nceteaz` s` mai faci pe de[teapta sau te va durea [i mai tare.

– Te ur`sc! [opti ea, privind pe geam.

Mâna lui o atinse u[or pe obraz [i se \ndep`rt` rapid, ca ars` de

lacrimile ei.

– Prefer ura f`]i[`, draga mea, decât o fals` afec]iune.

Plecar` din ora[ul cu hoteluri \nalte [i luxoase [i ajunser`

\ntr-un mic sat cu mici magazine de-a lungul str`zile \nguste [i

\ntortocheate. Mergeau printre livezi de portocali [i m`slini.

Peste o jum`tate de or`, intrar` pe o str`du]` \n cap`tul c`reia

se vedea o vil` alb` [i mare, coco]at` pe o stânc`. La poale, departe

\n largul m`rii albastre, se z`rea un iaht. |n rest \ns`, nici urm` de

locuitori. Izolarea casei era total` [i aproape \nsp`imânt`toare.


Thimios deschise portiera.

– Duc eu bagajele. Cred c` doamna v` a[teapt`.

– Haide, Sandra, zise Stein cu r`ceal`, a[teptând-o lâng` u[`.

Ia-o \nainte. Nu vreau s` pari c` mi te \ncurci printre picioare ca o

potaie \nfometat`. Bunica se a[teapt` s`-i aduc o tân`r` inteligent`

[i descurc`rea]`.

– E[ti vrednic de dispre], [opti ea, [i refuz s` te las s`-mi mai

vorbe[ti astfel. |ncep s` cred c` Alexandra avea dreptate.

Dup` expresia lui, pricepu c` mersese prea departe, dar fu

fericit` c` \n sfâr[it sim]ea fa]` de el ur` [i afec]iune.

Vila bunicii i se p`ru surprinz`toare de[i, judecând dup` ma[ina

care-i \ntâmpinase, realizase c` b`trâna trebuia s` fie destul de

bogat`. Casa era luxoas` [i modern mobilat`. Prin contrast,

doamna Kartalis p`rea un simbol al vechimii. O b`trân` \nalt`, cu

p`rul grizonant [i cu un aer sever.

Spre deosebire de Thimios, n-o \ntâmpin` pe Sandra zâmbind,

ci o cercet` din cap pân`-n picioare. Pe Stein, \ns` \l primi cu mare

afec]iune.

– Deci, ea e femeia cu care te-ai logodit, nepoate?

– Da, r`spunse Stein scurt, f`r` entuziasm, aproape plictisit.

– Dar e destul de mic`, Stein. E aproape un copil. E prea tân`r`

pentru tine.

El ridic` din umeri.

– Nu conteaz` diferen]a de vârst`, replic` b`rbatul.

– |n sfâr[it, se resemn` bunica. Dar speram s` te c`s`tore[ti cu

una dintre veri[oarele tale grecoaice. Dac` aceast` fat` va fi capabil`

s`-]i ofere fiii pe care ]i-i dore[ti, sângele lor va fi [i mai... diluat.

56 MARSHA CLARK

Sandra ro[i de indignare.

– Sunt sigur` c` Stein nu se va sup`ra dac` nu vom avea atât de

curând copii, doamn`. N-am discutat deloc despre asta.

Se l`s` t`cerea. O t`cere grea, cople[itoare. Sandra privi

stingherit` salonul \n care bunica \i primise, ceramica greceasc`,

covoarele bogate r`spândite pe podeaua de marmur`. Stein p`rea

mânios. F`r` s`-[i dea seama cum, \n ultimele ore b`rbatul ajunsese

s` fie din ce \n ce mai grec [i din ce \n ce mai pu]in englez. {i Grecia

era o ]ar` unde b`rba]ii \nc` \[i dominau so]iile.

|ntorcându-se c`tre ea, Stein zise furios:

– Sandra, ]i se va ar`ta \ndat` camera ta.

|i f`cu semn c`tre femeia care st`tea deoparte \n umbr`.

– Te sf`tuiesc s-o urmezi pe Katrina. E so]ia lui Thimios [i va

avea deplin` grij` de tine.

Cu inima b`tându-i puternic, Sandra nu [tia dac` s`-l asculte sau

nu. Era con[tient` c` ordinele lui nu puteau fi discutate, mai ales

\n fa]a bunicii, iar dac` refuza s` se supun` putea interveni o scen`

nepl`cut`. {i totu[i, nu se putu hot`r\ s` se \ndrepte \n direc]ia

femeii.

– Nu sunt obosit` [i nu vreau s` m` duc \n camera mea, ripost`

ea cu \nc`p`]ânare.

Mi-ar pl`cea s` fac o plimbare pân` la mare.

– Vei face ceea ce ]i s-a spus! tun` el, \n timp ce bunica lui st`tea

dreapt` lâng` el, privind-o cu ochi reci ca o]elul [i p`rând s` se

bucure de acest duel foarte pu]in dr`g`stos.

Curajul o p`r`si \ncet-\ncet. Sandra \[i mu[c` buzele, sperând s`

\ndr`zneasc` s`-l \nfrunte. Cum naiba o putea face acest b`rbat s`


tremure, când \i era atât de simplu s`-i \ntoarc` pur [i simplu

spatele? |[i [terse fruntea asudat`.

Doamna Kartalis zise pe un ton triumf`tor:

– Când e vorba de probleme de familie, n-ai de ales,

domni[oar` Weir. Stein este un b`rbat care poate supune orice

femeie.

Chipul lui Stein c`p`t` o expresie de aprobare.

– Sandra a avut ocazia s` simt` ce \nseamn` dezaprobarea mea

\n mai multe ocazii. {tie prea bine c` nu trebuie s`-mi pun` la

\ncercare r`bdarea, astfel c` sper c-o vei ierta de data asta. Poate

mai târziu \i vei da câteva sfaturi.

Sandra se l`s` condus` \n camera ei, gândindu-se c` bunica lui

Stein era o femeie absolut detestabil`. Se sim]ea obosit`. Doamna

Kartalis \[i ar`tase f`]i[ dezaprobarea fa]` de ea, iar Stein o insultase

cu sânge-rece. {i totu[i, era logodnica lui! Se apropie de fereastr`,

privind câmpurile de m`sline [i marea verde-argintie.

Deodat` \ns`, fu str`b`tut` de un fior de regret. F`r` s`-[i dea

seama cum, ie[i gr`bit` pe u[` [i cobor\ sc`rile. Trebuia s`-l

g`seasc` pe Stein! Cât de repede uitase c` b`rbatul avea nevoie de

ajutor! Avea nevoie de afec]iune, nu de furie [i resentimente. Nu

conta c` o provocase.

|n holul cel mare nu se afla nimeni, astfel c` intr` \n salon,

sperând c`-l va g`si. Stein nu era \ns` acolo, dar doamna Kartalis

st`tea dreapt` \n fotoliu, cu ochii \n gol. Privirea ei dur` o f`cu s`

se cutremure.

– |l caut pe Stein, \ndr`zni ea, dându-[i p`rul de pe frunte la o

parte. Poate are nevoie de ajutorul meu.

58 MARSHA CLARK

– Vino \ncoace, copil`! r`spunse vocea dur` a femeii.

– |l c`utam pe Stein, repet` Sandra.

– Dar cum l-ai putea ajuta? \ntreb` doamna Kartalis cu r`ceal`.

Am aflat c`-l aju]i s`-[i scrie c`r]ile, dar nu cred c`-i st` mintea acum

la a[a ceva.

– Nu, aprob` Sandra nervoas`. Nu acum.

– Atunci, cum vrei s`-l aju]i, domni[oar` Weir?

Tân`ra ro[i [i se \ntoarse sfid`toare c`tre bunica lui Stein.

– Credeam c` are nevoie de mine... s`-l ajut cu hainele. La

hotel...

– Da? relu` b`trâna.

– Nimic, relu` Sandra, amintindu-[i sfatul lui Stein. |l ajutam

s`-[i aleag` c`m`[ile.

– |n]eleg, replic` femeia cu o voce de ghea]`, plin` de

dezaprobare. Presupun c`, fiind str`in`, n-ai pic de ru[ine. Ai locuit

\ntr-unul dintre cele mai bune hoteluri din Atena [i-l ajutai totu[i s`

se \mbrace. Ce vor spune prietenii mei despre asta? Vom fi subiect

de bârf` pentru toat` comunitatea de pe insul`. Speram s` se

\nsoare cu o virgin`. Noi, grecii, ]inem la aceste reguli [i Stein era

cândva destul de \n]elept pentru a le respecta. Nu credeam c` s-a

prostit \n halul `sta doar pentru c` [i-a pierdut vederea.

– V` rog! exclam` Sandra.

Doamne, oare avea nevoie de un du[man atât de \nver[unat?

Doamna Kartalis abia o cuno[tea, [i totu[i o judeca \n felul acesta!

– V-am spus deja, \l ajutam s`-[i aleag` hainele!

– Ei, nu trebuie s` faci asta cât te afli aici, replic` acru b`trâna.

Thimios are grij` de el, astfel c` te rog s` r`mâi \n camera ta. Nu


uita c`, dac` un b`rbat \[i pierde respectul pentru o fat`, nu o va

mai lua niciodat` de so]ie. Pe insul` sunt multe fete frumoase,

al`turi de care ar fi mult mai fericit.

– Da, doamn`! exclam` ea [i-i \ntoarse spatele f`r` un cuvânt.

Cina fu foarte lini[tit`. Masa se servi târziu [i Sandra, care nu-l

mai v`zuse pe Stein de la sosire, sim]i un val de u[urare când \l

rev`zu, p`[ind al`turi de ea cu mare \ncredere.

– Nu [tiu cum reu[e[ti, zise doamna brusc, când intrar` \n

sufragerie. Nu gre[e[ti niciun pas.

– Asta pentru c` [tiu casa asta ca pe propriul buzunar [i

niciodat` n-ai mutat mobila. {i apoi, trebuie s`-i fiu recunosc`tor

Sandrei. |ntotdeauna folose[te acela[i parfum, o arom` floral`.

Norocul meu c` n-are altul.

Sandra \[i mu[c` buzele, pentru a nu replica tìos.

– Mi-a fost d`ruit de fostul meu [ef [i ]in foarte mult la el, se

ap`r` ea.

– Atunci, ar trebui s`-]i cump`r altul. Nu g`sesc c` e normal ca

logodnica mea s` fie ata[at` de darurile altui b`rbat.

Doamna Kartalis adùg` repede, ignorând spusele fetei:

– Te vei sim]i mai bine dup` ce stai aici câteva s`pt`mâni, Stein.

Locurile familiare \]i vor face bine.

V`zând c` Stein nu comenteaz`, adùg` cu o privire

p`trunz`toare c`tre Sandra:

– Mi se pare c`, dup` numai câteva ore, pari mult mai relaxat.

Casa [i prezen]a mea \]i fac mai bine decât logodnica ta, care-[i

imagineaz` c` dac` se \mbrac` extravagant [i-[i piapt`n` p`rul ca o

zv`pìat`, te poate ajuta. Nu-]i po]i prinde p`rul `la, fato?

60 MARSHA CLARK

– Nu... nu e foarte lung, replic` Sandra calm, \ncercând din

toate puterile s` nu-i tremure vocea.

Orice s-ar fi \ntâmplat, nu trebuia s`-i permit` acestei femei s-o

scoat` din s`rite.

– Presupun c` e[ti o actri]` sau ceva asem`n`tor... relu`

b`trâna, pe un ton care ar`ta clar c` nu era de acord cu astfel de

ocupa]ii.

Sandra p`li. Nu [tia ce s` spun`, pentru c` Stein n-o anun]ase

despre cele [tiute de bunica lui.

– Am jucat numai \ntr-un singur film.

– Ce culoare e rochia ta, Sandra? \ntrerupse Stein aceast`

MARSHA CLARK - WordPress.com · 2019. 2. 9. · Avere pe care a pierdut-o atât de stupid \n...

Documents

Transcript of MARSHA CLARK - WordPress.com · 2019. 2. 9. · Avere pe care a pierdut-o atât de stupid \n...