UNIUNEA EUROPEANĂ CONSILIUL CONCURENŢEI

Proiectul de Twinning Phare RO/02/IB/FI/02

“Continuarea dezvoltării capacităţii autorităţilor de implementare a acquis-ului comunitar

din domeniul concurenţei şi al ajutorului de stat la standarde europene de aplicare” -Componenta de ajutor de stat -

MANUAL PRIVIND DREPTUL AJUTORULUI DE STAT

ÎN ROMÂNIA

Iulie 2005

2

Acest manual a fost elaborat de către Nadina Dadalau

în colaborare cu Echipa de Twinning

Componenta de Ajutor de Stat.

La elaborarea prezentei lucrări s-a avut în vedere legislaţia în materie publicată până la data de 15 iulie 2005.

CUPRINS

PARTEA I INTRODUCERE

1. Cadrul legal al controlului ajutoarelor de stat în Uniunea Europeană........ 8

2. Cadrul legal al controlului ajutoarelor de stat în România......................... 10

3. Structura instituţională a controlului ajutoarelor de stat în România.......... 12

PARTEA II ELEMENTELE ARTICOLULUI 2(1) DIN LEGEA AJUTORULUI

DE STAT

1. Noţiunea de ajutor de stat............................................................................ 15

2. Elementele normei principale..................................................................... 17

a. Beneficiu economic........................................................................... 17

b. Întreprindere...................................................................................... 20

c. Resurse de stat................................................................................... 21

d. Selectivitatea...................................................................................... 22

e. Distorsionarea concurenţei................................................................ 24

f. Afectarea comerţului dintre România şi statele membre.................. 26

3. TABEL....................................................................................................... 27

PARTEA III COMPATIBILITATEA AJUTORULUI DE STAT

1. Introducere.................................................................................................. 29

2. Categorii care nu intră sub incidenţa Legii privind ajutorul de stat............ 29

3. Excepţii legale în baza Art. 2(2) din Legea privind ajutorul de stat……... 29

4. Temei legal pentru autorizarea ajutorului de stat........................................ 31

5. Legislaţia secundară……………………………………………………… 32

5.1. Ajutorul regional.............................................................................. 32

5.2. Ajutorul pentru salvare şi restructurare........................................... 36

5.3. Ajutorul orizontal

A. Întreprinderi mici şi mijlocii..................................................... 41

B. Instruirea angajaţilor.................................................................. 44

C. Ocuparea forţei de muncă.......................................................... 46

D. Cercetare şi dezvoltare.............................................................. 48

E. Protecţia mediului înconjurător................................................ 52

5.4. Ajutorul sectorial

4

A. Transportul aerian..................................................................... 54

B. Transportul maritim.................................................................. 56

C. Construcţia de nave................................................................... 58

D. Industria carboniferă................................................................. 60

E. Industria siderurgică, autovehicole, fibre sintetice................... 62

F. Producţia cinematografică şi de televiziune............................. 63

5.5. Servicii de interes economic general................................................. 64

5.6. Forme speciale ale ajutorului de stat

A. Garanţii de stat.......................................................................... 66

B. Capitalul de risc......................................................................... 67

C. Vânzările de terenuri şi/sau clădiri de către autorităţile

publice......................................................................................

69

D. Asigurarea creditelor de export pe termen scurt...................... 71

PARTEA IV PROBLEME SPECIFICE PRIVIND AJUTORUL DE STAT

1. Ajutorul sub pragul minim......................................................................... 73

2. Principiul investitorului privat în economia de piaţă................................. 74

3. Ajutorul fiscal…………………………………………………………….. 78

4. Finanţarea publică a proiectelor de infrastructură...................................... 84

5. Întreprinderi publice……………………………………………………… 88

6. Privatizarea proprietăţii de stat şi practici pentru atragerea investiţiilor…. 91

7. Proceduri privind insolvabilitatea.............................................................. 93

8. Garanţiile de stat......................................................................................... 97

9. Ajutorul pentru export................................................................................ 101

PARTEA V PROCEDURA ŞI DREPTURILE PERSOANELOR INTERESATE

1. Supravegherea ajutoarelor de stat………………………………………... 105

a. Introducere…………………………………………………………. 105

b. Categoriile şi structura controlului ajutoarelor de stat...................... 105

c. Secretul profesional........................................................................... 107

2. Ajutorul nou şi cel existent......................................................................... 107

a. Ajutorul nou...................................................................................... 107

b. Ajutorul existent................................................................................ 107

c. Scheme de ajutor şi ajutorul individual............................................. 108

d. Modificarea ajutorului existent.......................................................... 108

5

3. Notificarea şi examinarea preliminară a ajutorului nou.............................. 109

a. Notificarea preliminară...................................................................... 109

b. Informaţiile necesare......................................................................... 110

c. Examinarea preliminară a ajutorului notificat................................... 111

d. Decizii luate în urma examinării preliminare……………………… 111

4. Procedura de investigaţie formală………………………………………... 112

a. Procedura de investigaţie formală…………………………………. 112

b. Comentariile persoanelor interesate……………………………….. 112

c. Decizii ce finalizează procedura de investigaţie formală.................. 113

5. Recuperarea, rambursarea sau suspendarea ajutorului ilegal sau interzis... 114

a. Conceptul de ajutor ilegal................................................................. 114

b. Conceptul de ajutor interzis.............................................................. 115

c. Conceptul de utilizare abuzivă a ajutorului....................................... 115

d. Procedurile privind ajutorul ilegal sau interzis…………………….. 115

e. Procedura privind utilizarea abuzivă a ajutorului…………………. 117

f. Suma ce trebuie recuperată………………………………………… 117

g. Persoanele vizate de acţiunea de recuperare..................................... 117

h. Termenul de prescripţie.................................................................... 118

6. Reexaminarea ajutorului existent............................................................... 118

7. Monitorizarea şi raportarea......................................................................... 119

a. Inventarierea ajutoarelor de stat........................................................ 119

b. Monitorizarea pe teren............................................................. 120

c. Rapoarte anuale................................................................................. 121

d. Registrul ajutoarelor de stat............................................................... 121

e. Penalizări şi încălcări ale obligaţiilor................................................ 121

8. Drepturile persoanelor interesate............................................................... 122

PARTEA VI CONTROLUL JUDICIAR AL ACTELOR EMISE DE

CONSILIUL CONCURENŢEI

1. Acte supuse controlului judiciar................................................................. 125

a. Regulamente şi Instrucţiuni.............................................................. 125

b. Decizii............................................................................................... 125

2. Calitatea procesuală.................................................................................... 127

a. Solicitanţi.......................................................................................... 127

b. Jurisdicţia.......................................................................................... 128

6

c. Interesul............................................................................................ 129

3. Motive de recurs......................................................................................... 130

a. Procedura în faţa primei instanţe...................................................... 130

b. Examinarea hotărârilor date de prima instanţă.................................. 131

4. Consecinţele anulării.................................................................................. 132

PARTEA VII PERSPECTIVA POST-ADERARE

1. Consideraţii generale.................................................................................. 134

2. Cerinţe constituţionale................................................................................ 134

3. Dispoziţii materiale..................................................................................... 135

4. Dispoziţii procedurale................................................................................. 135

a. Consecinţele instituţionale ale aderării la Uniunea Europeană......... 136

b. Regimul ajutoarelor noi post-aderare……………………………… 137

c. Regimul ajutoarelor existente post-aderare………………………... 137

d. Recuperarea ajutoarelor ilegale sau interzise……………………… 138

e. Procedura privind exceptarea pe categorii de ajutoare…………….. 138

f. Drepturile persoanelor interesate post-aderare…………………….. 138

5. Concluzii…………………………………………………………………. 139

ANEXA LISTA LEGISLAŢIEI ÎN DOMENIUL AJUTORULUI DE STAT

ÎN ROMÂNIA...........................................................................................

140

PARTEA I

INTRODUCERE

8

Prezentul manual intenţionează să ofere o privire generală asupra materiei de drept al ajutorului de stat în România. În acest scop, el apelează la trimiteri la legislaţia corespunzătoare a Comunităţii Europene, concentrându-se asupra legislaţiei comunitare transpuse, precum şi asupra problemelor relevante pentru procesul de aderare al României la Uniunea Europeană.

1. CADRUL LEGAL AL CONTROLULUI AJUTOARELOR DE STAT ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Acordarea de ajutoare întreprinderilor, de către stat sau prin intermediul resurselor de stat, ocupă un loc central în cadrul politicilor economice, chiar şi în acele ţări în care modelui economic al pieţei libere reprezintă o tradiţie. Ajutorul de stat poate urmări obiective variate, plecând de la preocuparea de a salva sectoare industriale aflate în dificultate sau de a preîntâmpina şomajul sau alte erori economice, şi incluzând dorinţa de a promova inovarea în domeniul tehnologic. Totuşi, însăşi existenţa ajutorului de stat pune probleme Pieţei unice a Uniunii Europene. Aceasta este cu atât mai evident dacă se are în vedere că ajutorul acordat de către un stat membru pentru susţinerea unei întreprinderi poate să genereze într-un alt stat membru, de pildă, şomaj. Scenariul cel mai nefericit ar fi acela al unei „curse a subvenţionărilor” între statele membre ale UE, adică al unui mediu unde ajutoare competitive şi măsuri cu efect contracarant se anulează reciproc, generând părţilor doar costuri economice şi nici un fel de beneficii. De aceea, în cadrul Pietei unice europene, ajutorul de stat trebuie să fie reglementat la nivelul supranaţional al Uniunii Europene. Dreptul comunitar al ajutorului de stat presupune tratarea unor aspecte de importanţă socială, economică şi politică, precum şi soluţionarea unor variate probleme de ordin juridic, în egală măsură dificile dar şi fascinante. Izvoarele sale sunt: normele prevăzute în Tratatul Comunităţii Europene, jurisprudenţa Curţilor Europene (Curtea Europeană de Justiţie şi Curtea de Primă Instanţă, precum şi, într-o oarecare măsură, deciziile curţilor de justiţie naţionale) şi normele izvorâte din practica Comisiei Europene. Normele din Tratatul Comunităţii Europene (Tratatul CE) privitoare la ajutorul de stat sunt cuprinse în Secţiunea 2 a Capitolului intitulat “Reguli privind concurenţa”. În timp ce Secţiunea 1 a acestui capitol tratează “Reguli aplicabile întreprinderilor” (incluzând Articolele 81 şi 82 cu privire la acorduri anticoncurenţiale între întreprinderi şi abuz de poziţie dominantă), Secţiunea 2 “Ajutoare acordate de către stat”, însemnând Articolele 87-89, cuprinde norme cu privire la ajutorul de stat. Ambele secţiuni, atât normele aplicabile întreprinderilor, cât şi cele privind ajutorul de stat, au un obiectiv comun; în lumina Articolului 3(g) din Tratatul CE, ambele secţiuni urmăresc să garanteze că mediul concurenţial de pe piaţa comună nu este distorsionată în mod nepermisibil. Articolul 87(1) din Tratatul CE cuprinde interdicţia generală a ajutoarelor de stat. Se aplică “oricărui ajutor acordat de către un stat membru sau prin resurse de stat, indiferent de formă, care distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producţiei anumitor bunuri, în măsura în care afectează comerţul dintre statele membre”. Dacă nu e prevăzut altfel în Tratatul CE, acest ajutor este considerat “incompatibil cu piaţa comună”. În orice caz, interdicţia ajutoarelor de stat nu este nici absolută, nici necondiţionată. 1 Astfel, Articolul 87(2) din Tratatul CE enumeră anumite forme de ajutor de stat care sunt considerate a fi compatibile cu piaţa comună (intitulate excepţii legale sau automate):

1 Cazul 78/76, Steinike und Weinlig vs Germania [1977] ECR 595, alineat 8; Cazul C-301/87, Comisia vs Franţa [1990] ECR I-307, alineat 15; Cazul C-39/94, SFEI vs La Poste [1996] ECR I-3547, alineat 36.

9

a. ajutorul cu caracter social, acordat consumatorilor individuali, cu condiţia ca acest ajutor să fie

acordat fără discriminare cu privire la originea produselor implicate; b. ajutorul pentru înlăturarea efectelor cauzate de dezastre naturale sau de evenimente excepţionale; c. ajutorul acordat economiei anumitor teritorii ale Republicii Federale Germania afectate de

diviziunea Germaniei, în măsura în care acest ajutor este necesar în vederea compensării dezavantajelor economice cauzate de diviziune.

Articolul 87(3) din Tratatul CE enumeră anumite forme de ajutor care ar putea fi considerate compatibile cu piaţa comună, printr-o decizie de autorizare a Comisiei Europene. Conform Art. 87(3), următoarele categorii de ajutor de stat pot fi considerate compatibile cu piaţa comună: a. ajutorul pentru promovarea dezvoltării economice în regiuni unde standardul de viaţă este foarte

scăzut sau cu un nivel ridicat al şomajului; b. ajutorul pentru promovarea unui proiect important de interes comun european sau pentru

remedierea unor serioase dereglări în economia unui stat membru; c. ajutorul pentru facilitarea dezvoltării anumitor activităţi economice sau a anumitor sectoare

economice, atunci când aceste ajutoare nu afectează în mod nejustificat condiţiile comerciale într-o măsură contrară interesului comun;

d. ajutorul pentru conservarea patrimoniului cultural atunci când acest ajutor nu afectează condiţiile comerciale şi concurenţa în Comunitatea Europeană într-o măsură contrară interesului comun;

e. alte categorii similare de ajutor specificate prin hotărârea Consiliului luată prin majoritate calificată la propunerea Comisiei.

Articulul 88 din Tratatul CE stipulează procedura în cadrul căreia Comisia, pe de o parte, ţine sub supraveghere toate ajutoarele existente şi, pe de altă parte, examinează propunerile înaintate de statele membre în vederea acordării sau modificării ajutoarelor de stat. În cazuri excepţionale, conform Art. 88(2) II, Connsiliul Ministrilor, poate, acţionând simultan, sa decidă că un anumit ajutor este compatibil cu piaţa comună. De asemenea, Articolul 88 conţine în ultima propoziţie a paragrafului III o normă fundamentală (intitulată “clauza suspensivă”), conform căreia statele membre nu vor implementa măsura respectivă de ajutor până când Comisia Europeană nu a luat o decizie finală în această privinţă. În cele din urmă, Articolul 89 din Tratatul CE împuterniceşte Consiliul Uniunii Europene să adopte regulamente pentru aplicarea Articolelor 87 şi 88. În baza Articolului 89, Consiliul de Miniştri a adoptat în anul 1999, pentru prima dată, un act legislativ fundamental stipulând reguli detaliate pentru aplicarea Art. 87, şi anume Regulamentul nr 659/1999.2 Prevederile Tratatului CE privind ajutorul de stat reprezintă baza legală pentru controlul şi implementarea regulilor privind ajutorul de stat pe tot cuprinsul Pieţei comune a Uniunii Europene: controlul ajutoarelor de stat exercitat de Comisia Europeană; controlul judiciar al deciziilor Comisiei efectuat de Curţile Europene; şi aplicarea legislaţiei ajutorului de stat de Curţile Europene şi curţile naţionale.

2 Regulamentul Consiliului UE nr. 659/1999, conţine definiţii detaliate şi norme procedurale, OJ (EC) 1999, L 83, p.1.

10

2. CADRUL LEGAL AL CONTROLULUI AJUTOARELOR DE STAT ÎN ROMÂNIA

Conform Articolului 134 (1) din Constituţie,3 economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. Mai departe, Articolul 134(2)(a) din Constituţie stipulează că Statul trebuie să asigure “libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.” Politica de concurenţă îşi propune să încurajeze eficienţa economică prin crearea unui climat favorabil inovaţiei şi progresului tehnic. Aceasta reprezintă un beneficiu pentru consumatori deoarece interesele acestora sunt cel mai bine servite atunci când este posibil să cumpere bunuri şi servicii în cele mai bune condiţii posibile. În acest context, ajutoarele de stat conduc deseori la diminuarea bunăstării, datorită faptului că împiedică alocarea eficientă a resurselor. Întreprinderi ineficiente trebuie să fie împiedicate de a obţine subvenţii publice în vederea compensării pierderilor înregistrate. Dimpotrivă, acestea trebuie să ia mai întâi măsuri indispensabile pentru îmbunătăţirea competitivităţii. Pe de altă parte, acordarea ajutoarelor de stat poate fi justificată atunci când corectează deficienţe ale pieţei. Unul dintre criteriile principale pentru obţinerea calităţii de membru al UE de către statele Europei Centrale şi de Est, inclusiv România, este, după cum a fost evidenţiat de Consiliul European de la Copenhaga în anul 1993, “existenţa unei economii de piaţă funcţionale, precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi a forţelor de piaţă din cadrul Uniunii”. 4 Deci, aproprierea legislaţiei în domeniul concurenţei în ţările aplicante, incluzând prevederile în domeniul ajutorului de stat, reprezintă temelia procesului de transformare a sistemului anterior bazat pe planificarea centralizată către o economie de piaţă funcţională. Acordul European dintre România şi Uniunea Europeană constituie cadrul legal pentru relaţiile bilaterale şi de cooperare mutuală, incluzând problemele privind dreptul ajutorului de stat. 5 Acordul European, stipulând cadrul general, precum şi Normele de Implementare, ce prevăd norme specifice la Acordul European şi măsuri corespunzătoare, afirmă că compatibilitatea unei scheme de ajutor sau a unui ajutor individual cu Acordul European este evaluată în baza criteriilor care rezultă din aplicarea prevederilor stipulate la Art. 87 din Tratatul CE. Astfel, conform Art. 64 din Acordul European “orice ajutor public care distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producţia anumitor bunuri” va fi considerat incompatibil cu buna funcţionare a Acordului (paragraful 1). Orice practici contrare acestei cerinţe vor fi evaluate în baza criteriilor ce rezultă din aplicarea prevederilor Art. 87 din Tratatul CE (paragraful 2). Conform paragrafului 4(a), România este considerată o regiune identică celor comunitare descrise în Art. 87(3)(a) din Tratatul CE – regiuni unde standardul de viaţă este foarte scăzut sau unde există un nivel al şomajului ridicat (iniţial pentru o perioadă de 5 ani cu posibilitatea de prelungire).6 Paragraful 4(b) are ca obiectiv asigurarea transparenţei cu privire la acordarea ajutoarelor de stat prin sistemul raportării anuale.

3 Constituţia României, adoptată în 1991, (publicată în Monitorul Oficial (MO), Partea I, nr. 233 din 21 Nov. 1991), modificată şi completată prin Legea nr. 429/2003 privind revizuirea Constituţiei României, (publicată în MO Partea I Nr. 758 din 29 Octombrie 2003, republicată de către Consiliul Legislativ în baza Art. 152 din Constituţie, cu denumiri actualizate şi texte renumerotate). 4 Rezoluţia Consiliului European de la Copenhaga, OJ (EC) C 176, 28/06/1993 p. 128. 5 Acordul European stabilind asocierea dintre Comunităţile Economice Europene şi Statele Membre, pe de o parte, şi România, pe de altă parte; încheiat pe 1 Februarie 1993, în vigoare de la 1 Februarie 1995, OJ (EC) L 357/31.12.1994, p.2 – 189. 6 Prin Decizia Nr. 2/2000 a Consiliului de Asociere UE-România, (OJ (EC) L 230, 17/07//2000) a fost acordată României prelungirea pentru o perioadă de 5 ani.

11

Una dintre principalele sarcini ale României pe drumul spre calitatea de membru al UE, respectiv aproprierea legislaţiei naţionale la normele comunitare în domeniul ajutorului de stat solicită României acordarea legislaţiei privind ajutorul de stat cu prevederile corespunzătoare ale Tratatului CE, numeroasa legislaţie secundară adoptată de Comisia Europeană, precum şi principiile relevante instituite de Curţile Europene, Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) şi Tribunalul de Primă Instanţă (TPI). În cadrul procesului de implementare a acquis-ului comunitar, România a adoptat un cadru naţional privind ajutorul de stat şi a introdus un mecanism de monitorizare a ajutoarelor de stat. Aceasta are ca obiectiv stabilirea unui sistem de control transparent al ajutoarelor de stat, care să corespundă cerinţelor dreptului comunitar al ajutoarelor de stat. Principalele instrumente legislative sunt, pe de o parte, Legea concurenţei nr 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare,7 care, fiind lege organică,8 specifică cadrul pentru controlul ajutoarelor de stat prin faptul că menţionează ajutorul de stat ca fiind o măsură care cade în responsabilitatea Consiliului Concurenţei ; şi, pe de alta parte, Legea privind ajutorul de stat nr 143/1999, cu modificările şi completările ulterioare, 9 care, fiind lege ordinară, 10 furnizează definiţia ajutorului de stat şi defineşte modalităţile de autorizare, acordare, control, inventariere, monitorizare şi raportare a ajutoarelor de stat. În baza Legii concurenţei precum şi a Legii privind ajutorul de stat, Consiliul Concurenţei a adoptat legislaţie secundară, însemnând regulamente şi instrucţiuni, ce formulează norme detaliate în vederea aplicării Legii privind ajutorul de stat. Normele prevăzute de Legea ajutorului de stat şi de legislaţia secundară aferentă, proiectate în conformitate cu prevederile corespunzătoare din Acquis-ul privind ajutorul de stat, contribuie la crearea unor condiţii concurenţiale echilibrate pentru întreprinderile active pe piaţa din România. De aceea acestea constituie o parte decisivă a mediului concurenţial. Intervenţiile statului pe piaţă sunt considerate a avea efect distorsionant asupra mediului concurenţial, pentru că discriminează firmele care nu primesc ajutor de stat în raport cu cele care primesc. Prin impunerea de restricţii asupra intervenţiilor statului pe piaţă, dreptul ajutorului de stat asigură că între întreprinderi concurenţa este exercitată în termeni egali şi corecţi. Scopul politicii în domeniul ajutorului de stat constă în a stabili un echilibru între necesitatea şi admisibilitatea intervenţiilor publice pe piaţă, pe de o parte, şi protecţia concurenţei corecte, pe de altă parte. Pentru atingerea acestui scop, Legea ajutoarelor de stat în România, similar Tratatului CE, nu impune interzicerea totală a ajutoarelor de stat, ci stipulează în Art. 2(1) din Lege, similar Art. 87(1) din Tratatul CE, interzicerea preventivă a ajutoarelor de stat care, în principiu, se presupune că sunt incompatibile cu un mediu concurenţial normal. Asemănător prevederilor comunitare privind dreptul ajutorului de stat,11 interzicerea din dreptul românesc privind ajutoarele de stat nu este nici absolută, nici necondiţionată. Consiliul Concurenţei, singura autoritate responsabilă cu politica în domeniul ajutoarelor de stat, poate autoriza anumite categorii de

7 Legea Concurenţei nr. 21/1996, publicată în MO, Partea I, nr. 88/30.04.1996, modificată prin OUG nr. 121/2003, publicată în MO nr. 461/24.05.2004 şi aprobată prin Legea 184/2004, publicată în MO, Partea I nr. 461/24.05.2004. 8 Conform Art. 74(1) din Constituţie, legile organice sunt adoptate şi modificate de majoritatea membrilor Parlamentului. 9 Legea privind ajutorul de stat nr. 143/1999, adoptată pe 27.07.1999, în vigoare din 1.01.2000, publicată în MO Partea I Nr. 370/3.08.1999; completată şi modificată de OUG 97/16.08.2002; Ordinul 251/23.12.2002; modificată în mod esenţial de Legea 603/22.12.2003, publicată în MO, Partea I, nr 930/23.12.2003, şi Ordonanţa 94/26.08.2004, MO Partea I nr 803/31.8.22004; în continuare “Legea privind ajutorul de stat” sau “Lege”. 10 Conform Art. 74(2) din Constituţie, legile ordinare sunt adoptate şi modificate de majoritatea membrilor prezenţi ai Parlamentului. 11 Cazul 78/76, Steinike und Weinlig vs Germania [1977] ECR 595, alineat 8; Cazul C-301/87, Comisia vs Franţa [1990] ECR I-307, alineat 15; Cazul C-39/94, SFEI vs La Poste [1996] ECR I-3547, alineat 36.

12

ajutoare, mai ales cu privire la anumite regiuni specifice sau activităţi economice, în măsura în care criteriile prevăzute în Legea privind ajutorul de stat şi în regulamente sau instrucţiuni sunt îndeplinite. La nivel comunitar, normele privind ajutorul de stat asigură un vast control al ajutoarelor de stat exercitat de Comisia Europeană conform Articolul 88 din Tratatul CE. În mod corespunzător, legislaţia română a avut ca obiectiv crearea unui mecanism care să asigure modalităţi corespunzătoare pentru autorizarea, acordarea, controlul, inventarierea, monitorizarea şi raportarea ajutoarelor de stat. Aceasta intră exclusiv în competenţa Consiliului Concurenţei.

3. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A CONTROLULUI AJUTOARELOR DE STAT ÎN ROMÂNIA

În România, controlul ajutoarelor de stat este încredinţat exclusiv Consiliului Concurenţei, ce a fost înfiinţat prin Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare.12 Luând în consideraţie noile responsabilităţi şi sarcini ce au fost atribuite Consiliului Concurenţei prin Legea 603/2003,13 a fost emis un nou Regulament privind organizarea, funcţionarea şi procedura Consiliului Concurenţei.14 Acest Regulament stipulează structura organizatorică şi de personal, precum şi procedura de funcţionare a Consiliului Concurenţei. În vederea îndeplinirii prerogativelor cu care a fost însărcinat, Consiliul Concurenţei a înfiinţat propriul său aparat, constând din departamente specializate şi departamente funcţionale. De asemenea, Consiliul Concurenţei îşi elaborează propriul proiect de buget, acesta fiind un capitol distinct al bugetului de stat. Fiind singura autoritate responsabilă cu supravegherea ajutoarelor de stat în România, Consiliul Concurenţei reprezintă România în relaţiile cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale specializate, în principal Comisia Europeană. În această calitate, a condus negocierile de aderare pentru capitolul 6 "Politica de concurenţă" cu Uniunea Europeană.15 Consiliul Concurenţei este o autoritate administrativă independentă, constând din şapte membri: un preşedinte (a cărui funcţie este asimilată celei de ministru), 2 vicepreşedinţi (a căror funcţie este asimilată celei de secretar de stat) şi 4 consilieri de concurenţă (a căror funcţie este asimilată celei de subsecretar de stat). Membrii Consiliului sunt numiţi în funcţie de către Preşedintele României, la propunerea Guvernului.16 Totuşi, membrii Consiliului nu reprezintă autoritatea care îi numeşte, luând decizii în mod independent. Durata mandatului lor este de 5 ani, aceştia putând fi reinvestiţi cel mult încă o singură dată. În conformitate cu modificările aduse Legii concurenţei 21/1996, un vicepreşedinte şi 2 consilieri de concurenţă au mandate de 2 ani şi jumătate numai la numirea primului plen.

12 Legea Concurenţei nr. 21/1996, publicată în MO, Partea I, nr. 88/30.04.1996, modificată prin OUG nr. 121/2003, publicată în MO nr. 461/24.05.2004 şi aprobată prin Legea 184/2004, publicată în MO, Partea I nr. 461/24.05.2004. 13 Legea privind ajutorul de stat nr. 143/1999, adoptată pe 27.07.1999, în vigoare din 1.01.2000, publicată în MO Partea I Nr. 370/3.08.1999; completată şi modificată de OUG 97/16.08.2002; Ordinul 251/23.12.2002; modificată în mod esenţial de Legea 603/22.12.2003, publicată în MO, Partea I, nr 930/23.12.2003, şi Ordonanţa 94/26.08.2004, MO Partea I nr 803/31.8.22004. 14 Regulament privind organizarea, funcţionarea şi procedura Consiliului Concurenţei, adoptat pe data de 26.3.2004 şi publicat în MO, Partea I, nr. 288/1.4.2004. 15 Capitolul 6 “Politica de concurenţă” a fost închis provizoriu pe data de 17 Decembrie 2004. 16 Art. 6 al Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi procedura Consiliului Concurenţei.

13

Inspectorii de concurenţă ce activează în cadrul Consiliului de Concurenţă, au fost abilitaţi prin lege cu puteri speciale de inspecţie pentru investigarea încălcării prevederilor Legii concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare,17 şi a Legii privind ajutorul de stat nr 143/1999, cu modificările şi completările ulterioare. 18 În domeniul controlului ajutoarelor de stat, departamente specializate sunt abilitate să autorizeze şi să monitorizeze ajutoarele de stat, incluzând unităţi teritoriale de monitorizare. Statutul de membru al Consiliului Concurenţei este incompatibil cu exercitarea oricărei alte activităţi profesionale sau de consultanţă, cu participarea la conducerea sau administrarea unor entităţi publice ori private sau cu deţinerea de funcţii sau demnităţi publice, cu excepţia activităţii didactice din învăţământul superior. Membrii Consiliului şi consilierii de concurenţă nu pot face parte din partide politice sau alte organizaţii politice. Consiliul Concurenţei îşi desfăşoară activitatea şi deliberează în plen si în comisii. Fiecare comisie este formată din 2 consilieri de concurenţă, desemnaţi de către Preşedintele Consiliului Concurenţei pentru fiecare caz în parte, fiind condusă de către un vicepreşedinte al Consiliului. Preşedintele Consiliului decide deschiderea unei investigaţii, desemnând raportorul pentru fiecare investigaţie. În formatiunile deliberative fiecare membru dispune de un vot; în caz de egalitate de voturi, soluţia votată de către preşedinte prevalează.19 În domeniul ajutoarelor de stat, Consiliul Concurenţei are următoarele atribuţii:

• emite decizii în conformitate cu Legea ajutorului de stat, în urma unei evaluări a notificărilor privind intenţia de a acorda ajutoare de stat noi sau de a modifica ajutoare existente;

• supraveghează aplicarea efectivă a deciziilor luate; • sesizează instanţele judecătoreşti în aplicarea prevederilor Legii ajutorului de stat; • sesizează autoritatea ce a emis un act normativ prin care se instituie măsuri de ajutor de stat

care nu au fost notificate sau au fost interzise printr-o decizie a Consiliului Concurenţei şi, în acelaşi timp informează furnizorul şi beneficiarul cu privire la sesizarea trimisă către autoritatea iniţiatoare;

• elaborează Inventarul anual al ajutoarelor de stat; • monitorizează ajutoarele de stat existente; • supraveghează relaţiile financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderile publice, precum

şi respectarea transparenţei în cadrul întreprinderilor cu drepturi speciale sau exclusive sau cărora le-a fost încredinţată prestarea de servicii de interes economic general;

• elaborează un raport anual al ajutoarelor de stat acordate în România, ce este prezentat Guvernului pentru aprobare, fiind ulterior trimis Comisiei Europene şi publicat în Monitorul Oficial al României.

17 Vezi nota 7. 18 Vezi nota 9. 19 Art. 14 - 20 al Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi procedura Consiliului Concurenţei.

PARTEA II

ELEMENTELE ARTICOLULUI 2(1) DIN LEGEA PRIVIND AJUTORUL DE

STAT

15

1. NOTIUNEA DE AJUTOR DE STAT Deşi asemănător prevederilor Articolului 87(1) din Tratatul CE, Legea ajutorului de stat din România furnizează definiţia noţiunii de „ajutor de stat”, enumerând în Art. 2(1) din Lege criteriile ce trebuie îndeplinite de orice ajutor public pentru a cădea sub incidenţa normelor privind ajutorul de stat. În acelaşi timp, Legea stipulează că un astfel de ajutor este, în principiu, incompatibil cu mediul concurenţial. Conform Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat, ajutorul de stat este „orice măsură de sprijin acordată de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale ori de alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităţilor locale, indiferent de formă, care distorisionează sau ameinţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producţiei anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau care afectează comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurenţial normal.” În ceea ce priveşte nivelul comunitar, Articolul 87(1) din Tratatul CE este interpretat în mod larg, fiind favorizată o vastă aplicare a interzicerii ajutoarelor de stat. Prevederile din tratatele comunitare referitoare la ajutorul de stat îşi au originea în cele stipulate în Acordul General pentru Tarife Vamale şi Comerţ (GATT), unde noţiunea de bază este cea de “subvenţie”.20 Totuşi, prevederile Art. 87(1) din Tratatul CE se aplică unei noţiuni mai largi decât ce de subvenţie.21 Astfel, Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) a afirmat clar: « conceptul de ajutor de stat trebuie înţeles în sens mai larg decât cel de subvenţie, deoarece el cuprinde nu numai beneficii pozitive, precum subvenţiile, ci şi intervenţii care, în forme variate, atenuează sarcinile ce sunt în mod normal incluse în bugetul unei întreprinderi şi care, nefiind subvenţii în sens strict, au un caracter similar şi acelaşi efect. » 22 Formularea generală a Art. 87(1) din Tratatul CE dă posibilitatea Comisiei şi CEJ de a interpreta noţiunea de ajutor de stat în mod larg şi flexibil.23 Asemănător, Legea ajutorului de stat din România se bazează pe caracterul concis al Art. 2(1) din Lege. În plus, cele două Curţi Europene au afirmat în mod clar că Art. 87(1) din Tratatul CE nu face o distincţie în funcţie de cauza sau obiectivul ajutorului respectiv, definindu-l în relaţie cu efectele produse de acesta.24

Ca regulă generală în dreptul românesc al ajutorului de stat, ajutorul de stat este considerat a fi orice măsură care favorizează în termeni financiari una sau mai multe întreprinderi, este atribuită statului şi împovărează fondurile publice, atunci când măsura respectivă are tendinţa de a distorsiona concurenţa sau comerţul dintre România şi statele membre ale UE. Decisiv în acest sens este efectul măsurii respective, şi nu motivaţia, forma, obiectivul sau destinaţia sa. Ca principiu fundamental, normele privind ajutorul de stat se aplică oricăror măsuri care ar putea să afecteze buna funcţionare a mediului concurenţial şi care pot fi atribuite statului.

20 Acordul General pentru Tarife Vamale şi Comerţ (GATT), Geneva, 30 Octombrie 1947, fostul Art. 16; IN PREZENT: Runda Uruguay de Negocieri Comerciale Multilaterale (1986- 1994) - Anexa 1 – Anexa 1A – Acordul privind Subvenţiile şi Măsurile Compensatorii, OMC-"GATT 1994"; OJ (EC) L 336/ 23.12.1994, p.156 -183; Articolul 1 “Definiţia subvenţiei”. 21 Cazul 47/69, Franţa vs Comisia, [1970] ECR 487, per Advocate General Roemer, la pag. 499. Conceptul subvenţiei provine de la Articolul XVI al GATT; cf. Regulament Consiliului (CE) Nr 3284/94, Articolul 2. TPI a remarcat, totuşi, că noţiunea de subvenţie conform Acordului OMC nu are nici o relevanţă cu privire la clasificarea unei măsuri ca ajutor de stat în sensul Art. 87( 1) din Tratatul CE; Cazul T-55/99, CETM vs Comisia [2000] ECR II-3207, alineat 50. 22 Cazul 30/59, De Gezamelijke Steenkolenmijnen vs High Authority, [1961] ECR alineat 19. 23 Cazul C-387/92 Banco Exterior de España vs Ayuntamiento de Valencia [1994] ECR I-877, alineat 13 ; Cazul C-200/97 Ecotrade, [1998] ECR I-07907, alineat 34. 24 Cazul 173/73, Comisia vs Italia [1974] ECR 709, alineat 27; Cazul 61/79 Aministrazione Italiana delle Finanze enkavit Italiana SpA [1980] ECR 1205, alineat 31.

16

În timp ce Tratatul CE nu oferă o listă a formelor posibile de ajutor de stat, Legea ajutorului de stat în România enumeră exemple specifice de ajutoare de stat în Art. 2(8) din Lege. Fără a fi o enumerare exhaustivă, se menţionează următoarele măsuri care ar putea constitui ajutor de stat în sensul Art. 2(1) din Lege:

Subvenţii; anularea de datorii sau preluarea pierderilor; exceptări, reduceri sau amânări de la plata taxelor şi impozitelor; renunţarea la obţinerea unor venituri normale de pe urma fondurilor publice, inclusiv acordarea unor împrumuturi cu dobânzi preferenţiale; garanţii acordate de stat sau de alte autorităţi publice în condiţii preferenţiale; participări cu capital ale statului sau ale autorităţilor publice, dacă rata profitului acestor investiţii este mai mică decât cea normală, anticipată de către un investitor privat prudent; reduceri de preţ la bunuri furnizate şi la serviciile prestate de către autorităţile publice sau de către alte organisme care administrează surse ale statului, incluzând vânzarea unor terenuri aparţinând domeniului privat al statului sub preţul pieţei.

În plus, conform Art. 14(3) din Legea ajutorului de stat, anumite măsuri de ajutor de stat sunt per se

interzise: - Ajutorul pentru export (ajutor pentru export sau orice contingent de ajutor care este acordat în

funcţie de performanţa la export); - Ajutorul de operare (ajutorul pentru compensarea costurilor permanente ale unei

întreprinderi); - Măsurile de ajutor ce discriminează între bunurile interne şi cele externe. Este general admis că ajutorul pentru export şi cel pentru reducerea cheltuielilor operative reprezintă forme de ajutor care distorsionează considerabil mediul concurenţial. Ajutorul pentru operare este acel ajutor care sprijină în mod direct costurile de producţie şi preţurile de vânzare, fără a conduce la crearea de locuri de muncă sau de investiţii, sau care nu este însoţit de o contraprestaţie convenabilă din partea beneficiarului de ajutor. Ajutorul de operare urmăreşte să diminueze cheltuielile produse de operarea zilnică a întreprinderii respective fără a solicita îmbunătăţirea sau restructurarea activităţilor desfăşurate de companie.25 Articolul 2(5) din Lege, asimilat din prevederile corespunzătoare ale Regulamentului procedural comunitar nr. 659/1999,26 stipulează că ajutorul de stat poate lua forma unei scheme de ajutor sau a unui ajutor individual. Schema de ajutor este un sistem pe baza căruia pot fi acordate alocări specifice întreprinderilor definite în mod general şi abstract sau orice sistem pe baza căruia ajutorul, care nu este legat de un anumit proiect, poate fi acordat uneia sau mai multor întreprinderi pentru o perioadă de timp nedeterminată sau într-un cuantum nedeterminat.27 Pe de altă parte, ajutorul individual reprezintă orice formă de ajutor de stat care nu este acordat pe baza unei scheme de ajutor.28 Este important de observat că sectorul agricol şi sectorul piscicol sunt exceptate conform Art. 4 de la aplicarea prevederilor Legii ajutorului de stat, având în vedere că aceste sectoare fac obiectul unor reglementări specifice. Pentru ca o măsură să constituie ajutor de stat în sensul Art. 2(1) din Lege, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: • favorizează anumite întreprinderi, producţia anumitor bunuri sau prestarea anumitor servicii;

25 Cazul C-278/95 Siemens vs Comisia [1997] ECR I-02507 alineat 12. 26 Regulamentul Consiliului (EC) Nr 659/1999 din 22 Martie 1999 stabilind norme detaliate pentru aplicarea Art. 93 din Tratatul CE, OJ EC L 083/ 27.3199. 27 Art. 2(6) din Legea ajutorului de stat. 28 Art. 2(7) din Legea ajutorului de stat.

17

• este acordată de către stat sau de autorităţile de administraţie locale, sau din surse de stat sau ale autorităţile de administraţie locale;

• distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa, sau

• afectează comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene.

2. ELEMENTELE NORMEI PRINCIPALE

A. BENEFICIU ECONOMIC

În conformitate cu Art. 2(4) din Legea ajutorului de stat, orice măsură, care “asigură unei întreprinderi un beneficiu de natură economică sau financiară pe care nu l-ar fi obţinut în absenţa” 29 acestei măsuri, poate constitui ajutor de stat. În acest sens, este esenţial ca întrerprinderea să primească un beneficiu economic de orice natură. În cazul DMT,30 Curtea Europeană de Justiţie the Court a confirmat că noţiunea de ajutor de stat cuprinde nu numai beneficii pozitive, precum subvenţiile; ea cuprinde şi acele măsuri care, în variate forme, atenuează sarcinile incluse în mod normal în bugetul unei întreprinderi şi care, fără a fi subvenţii în sens strict, au acelaşi caracter şi efecte identice. Astfel, conform Art. 2(4) din Lege, ajutorul de stat se concretizează fie într-un transfer de fonduri publice către o întreprindere, fie în renunţarea la unele venituri viitoare. De exemplu, atunci când un organism public având responsabilitatea colectării contribuţiilor la asigurările sociale, acceptă plata cu întârziere a acestor contribuţii, el conferă prin acest comportament un avantaj comercial semnificativ întreprinderii respective, prin diminuarea sarcinii rezultate din aplicarea normală a sistemului de asigurări sociale. Facilităţi la plata contribuţiilor sociale acordate în mod discreţionar unei anumite întreprinderi de către un organism public însărcinat cu colectarea acestor contribuţii constituie ajutor de stat, dacă întreprinderea în cauză nu ar fi putut în mod evident obţine facilităţi comparabile de la un creditor privat în aceeaşi situaţie. În plus, o măsură publică, ce are efectul de a conferi un beneficiu selectiv unei întreprinderi sau unui sector economic, constituie ajutor de stat chiar şi atunci când a fost adoptată pentru a servi obiective sociale.31 Aceasta se afirmă şi în definiţia clasică dată de CEJ în una dintre cele mai importante speţe, Curtea subliniind că noţiunea “se referă la deciziile statelor membre prin care acestea, urmărind obiective economice şi sociale, pun la dispoziţia întreprinderilor sau altor persoane anumite resurse sau avantaje cu intenţia de a încuraja atingerea obiectivelor economice şi sociale vizate.”32 În cadrul diverselor decizii din dreptul comunitar privind aspecte legate de conferirea de beneficii anumitor întreprinderi, CEJ a subliniat că numai efectul ajutorului acordat trebuie luat în consideraţie, şi nu forma sau intenţia ce au stat la baza acordării sale.33 În consecinţă, nu numai

29 Cazul C-342/96, Spania vs Commission [1999] I-2459 alineat 41f. 30 Cazul C-256/97 Déménagements-Manutention Transport (DMT) [1999] ECR I-3913,alineat 19, 30. 31 Cazul C-241/94, Franţa vs Comisia,, “Kimberly Clark” [1996] ECR I-4551, alineat 21; Caz C-75/97, Belgia v. Comisia [1999] ECR I-3671, alineat 25. 32 Cazul 61/79, Amministrazione Italiana delle Finanze Denkavit Italiana SpA, [1980] ECR 1205 alineat 31. 33 Cazul 173/73, Italia vs Comisia, [1974] ECR 709, la 718, alineat 26; Cazul 310/85, Deufil, [1987] ECR 901, alineat. 8.

18

măsurile ce sunt direct îndreptate spre îmbunătăţirea situaţiei financiare a unei întreprinderi, dar şi acele măsuri având doar un efect indirect pot constitui ajutor de stat în sensul Art. 87(1) din Tratatul CE. Un exemplu de măsuri cu efect indirect este sprijinul financiar acordat consumatorilor în scopul de a le facilita achiziţionarea de bunuri produse de o anumită întreprindere. Forma ajutorului de stat nu are nici o importanţă. Atunci când beneficiul primit nu este compensat potrivit condiţiilor de piaţă, măsura respectivă va constitui un avantaj economic. Elementul de ajutor de stat va consta în diferenţa dintre beneficiul primit în mod real şi acel beneficiu ce ar fi corespuns condiţiilor normale de piaţă.34 Este evident că nu numai măsurile cu titlu gratuit sunt presupuse a conferi un avantaj economic, constituind prin urmare ajutor de stat, dar şi acele măsuri care fac obiectul unei compensări efectuate de către beneficiar, în condiţiile în care compensarea respectivă se dpvedeşte a fi inadecvată. Acesta este întotdeauna cazul atunci când beneficiarul este solicitat să plătească pentru beneficiul acordat de către stat, dar valoarea acelei plăţi nu corespunde valorii beneficiului primit. În acest context se iveşte deseori problema evaluării a ceea ce reprezintă o compensare adecvată. Prin urmare, pentru a decide dacă s-a acordat un avantaj/beneficiu unei anumite întreprinderi, se aplică testul investitorului în economia de piaţă. Rolul esenţial al acestui test este de a determina dacă beneficiarul a primit un avantaj pe care nu l-ar fi obţinut în condiţii normale de piaţă.35 CEJ a definit testul investitorului în economia de piaţă după cum urmează: ‘Un mod potrivit de a stabili dacă o măsura constituie ajutor de stat îl reprezintă aplicarea criteriului [...] pentru a determina în ce măsură acea întreprindere ar fi capabilă să obţină suma respectivă pe piaţa de capital privată.’36 Testul investitorului în economia de piaţă reflectă principiul tratamentului egal al sectorului privat şi al sectorului de stat. În una dintre deciziile sale, 37 Curtea a observat că testul bazat pe comportamentul unui investitor privat care operează în condiţiile economiei de piaţă îşi are originea în principiul protrivit căruia sectorul public şi sectorul privat trebuie tratate în mod egal. De aceea, capitalul plasat direct sau indirect la dispoziţia unei întreprinderi de către stat nu constituie ajutor de stat în sensul Art. 87(1) din Tratatul CE, dacă circumstanţele de acordare corespund condiţiilor normale de piaţă. Mai mult, Curtea a afirmat că Comisia Europeană se bucură de o largă discreţie atunci când evaluează dacă o investiţie satisface testul investitorului privat.38 Această procedură presupune o estimare complexă din partea Comisiei, examinarea judiciară a deciziilor acesteia fiind limitată la a verifica dacă Comisia a respectat normele relevante cu privire la procedura şi motivaţie, şi anume dacă faptele juridice ale cazului respectiv au fost specificate în mod corect şi exact şi dacă se poate considera ca a avut loc eroare gravă de apreciere sau un abuz de putere. În orice caz, chiar şi un investitor privat (grup privat de companii sau o societate holding privată) poate fi ghidat de perspectiva de profitabilitate pe termen lung. În decizia sa în Neue Maxhütte Stahlwerk,39 CEJ a făcut o serie de observaţii fundamentale cu privire la testul investitorului privat ce s-a aplicat în aceeaşi măsură ajutoarelor de stat acordate conform Art. 87(1) din Tratatul CE şi celor acordate conform Art. 4(c) din Tratatul CECO. Curtea a afirmat că pentru a determina dacă un transfer de resurse publice către o întreprindere siderurgică constituie ajutor de stat, este necesar a se examina dacă, în circumstanţe similare, un investitor privat, de o anvergură comparabilă cu cea a organismelor care administrează sectorul public, ar putea să furnizeze capital cu aceeaşi valoare. Mai departe, Curtea a afirmat că însăşi o societate holding privată sau un grup privat de întreprinderi pot urmări o politică structurală – fie generală, fie sectorială – şi de aceea, se pot 34 Cazul T-16/96, Cityflyer Express vs Comisia, [1998], II-757 alineat 4. 35 D’Sa, European Community Law on State Aid, 1998, p. 67; se face referire la Van Bael/Bellis, Competition Law of the European Community, 1994, p. 830. 36 Cazul C-234/84, Belgia vs Comisia, [1986] ECR 2263, la 2286, alineat 14. 37 Cazul T-296/97 Alitalia vs Comisia [2000] ECR II-3871, alineate 80, 100 şi 105. 38 Cazurile conexate T-228/99 şi T-233/99 Westdeutsche Landesbank vs Comisia „WestLB”, [2003] ECR II. 39 Cazurile conexate T-129/95, T-2/96, T-97/96 Neue Maxhütte Stahlwerke [1999] ECR II-17, alineate 119, 120, 123, 124 şi 132.

19

orienta în funcţie de perspectiva de profit pe termen lung. Curtea a recunoscut că o societate-mamă poate prelua pierderile uneia dintre filialele sale pentru o perioadă de timp limitată, pentru a oferi acesteia posibilitatea de a închide anumite operaţiuni în cele mai bune condiţii posibile. În acest sens, motivaţia poate fi nu numai probabilitatea de a obţine profit material, dar şi alte consideraţii, precum dorinţa de a proteja imaginea grupului sau de a redirecţiona activitatea. Spre deosebire de aceasta, un investitor privat nu poate, în mod rezonabil, să-şi permită, după o perioadă îndelungată în care a înregistrat pierderi, să facă o contribuţie de capital care, în termeni economici, nu numai că se dovedeşte a fi mai costisitoare decât varianta de a vinde acele bunuri, dar este legată de vinderea întreprinderii, ceea ce alungă orice speranţă de a obţine profit, chiar şi pe termen lung. În opinia Curţii, trebuie făcută distincţia între obligaţiile pe care statul trebuie să şi le asume în calitate de acţionar al întreprinderii, pe de o parte, şi obligaţiile ce îi revin în calitate de autoritate publică: toate consideraţiile de ordin social, de politică regională trebuie lăsate de o parte atunci când se aplică testul investitorului privat. În Ryanair, 40 Comisia Europeană a evaluat compatibilitatea anumitor facilităţi acordate de aeroportul Charleroi Bruxelles Sud (ACBS), companie ce aparţine sectorului public, aflată sub controlul Regiunii Valone, aceasta adoministrând aeroportul în baza unui contract de concesiune pe 50 de ani. Beneficiarul facilităţilor constând în reducerea taxelor de aterizare şi a costurilor anumitor servicii portuare era compania aeriană Ryanair. În baza unei plângeri din partea unui concurent, Comisia a iniţiat o investigaţie conform art. 88(2) din Tratatul CE. Astfe, Comisia a stabilit că principiul investitorului în economia de piaţă nu este aplicabil în contextul exercitării unor puteri regulatorii sau fiscale cum ar fi reducerea raxelor şi tarifelor de aterizare. Prin urmare, facilităţile acordate companiei Ryanair de Belgia constituiau ajutor de stat. Atunci când sunt acordate în condiţii preferenţiale, împrumuturile pot avantaja întreprinderea beneficiară, conţinând în acest caz elemente de ajutor de stat. Prin aplicarea testului investitorului în economia de piaţă, Comisia consideră că o întreprindere primeşte ajutor de stat dacă recuperarea investiţiilor the return on investment is below that which a market economy investor would expectPentru a determina contraprestaţia corespunzătoare condiţiilor de piaţă atunci când un împrumut este acordat, şi astfel, pentru a calcula echivalentul ajutorului, la nivel european se aplică Nota Comisiei din 9 Septembrie 1997 privind metoda stabilirii ratelor de referinţă şi discount.41 În această notă, Comisia a publicat parametrii abstracţi pe care îi utilizează pentru a măsura echivalentul ajutorului ce este plătit în mai multe rate şi pentru a calcula elementul de ajutor ce rezultă din schemele de subvenţie a dobânzii. Pe de o parte, nu este ajutor de stat atunci când capitalul este acordat întreprinderilor publice sau mixte, în condiţii care ar fi acceptabile pentru un investitor privat care operează în condiţiile normale ale economiei de piaţă. De asemenea, nici injecţia de capital într-o întreprindere publică nu constituie ajutor de stat, atunci când vine în întâmpinarea unor nevoi de noi investiţii şi costuri direct legate de acestea, şi unde ramura economică în cadrul căreia activează respectiva întreprindere nu suferă de supracapacitate structurală pe pieţele naţionale sau comunitare, iar poziţia financiară a întreprinderii este solidă. Pe de altă parte, atunci cînd o autoritate publică ce injectează capital achiziţionând sau mărindu-şi participarea într-o întreprindere, furnizează capital în condiţii ce nu ar putea să fie acceptabile pentru un investitor privat, în acest caz este de presupus că respectiva tranzacţie reprezintă ajutor de stat ce trebuie evaluat de Comisie în vederea stabilirii compatibilităţii, înainte ca măsura de ajutor să fie pusă în vigoare. În mod similar, un sprijin financiar acordat unei întreprinderi în vederea compensării costurilor suplimentare rezultate din operarea unui serviciu economic de interes general poate constitui ajutor de stat în sensul Art. 87 din Tratatul CE sau al Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat. Totuşi, 40 Decizia Comisiei Europene din 12 februarie 2004. 41 Nota Comisiei privind metoda de stabilire a ratelor de referinţă şi discount, OJ (EC) C 273/1997, p. 3.

20

sprijinul financiar destinat compensării nu constituie ajutor de stat atunci când suma corespunzătoare asistenţei publice acoperă doar costurile suplimentare suportate de întreprindere. Pentru a evalua în ce măsură este acordat un avantaj economic întreprinderii beneficiare, Curtea Europeană de Justiţie a stabilit patru criterii în decizia sa din cazul Altmark Trans.42 Din motive de certitudine legală, doar acele măsuri ce îndeplinesc toate cele patru criterii afirmate în decizia Altmark Trans trebuie considerate ca neconstituind ajutor de stat. Pe de altă parte, atunci când doar un criteriu nu este îndeplinit, se va presupune că măsura respectivă constituie ajutor de stat.43 B. ÎNTREPRINDEREA În mod similar Art. 87(1) din Tratatul CE, Legea ajutorului de stat din România se aplică numai măsurilor publice ce favorizează anumite întreprinderi sau producţia anumitor bunuri. În Articolul 34 din Lege, se poate găsi o definiţie foarte largă a termenului de întreprindere, acoperind “orice persoană fizică sau juridică, indiferent de forma de organizare, care desfăşoară activităţi în scop lucrativ, total sau parţial”. Articolul 35 din Legea ajutorului de stat furnizează definiţia întreprinderii publice ca fiind “orice întreprindere asupra căreia autorităţile publice pot exercita, direct sau indirect, o influenţă determinantă în virtutea dreptului lor de proprietate, a participării lor financiare sau a regulilor care guvernează activitatea acesteia.” În plus, Legea ajutorului de stat din România se aplică în mod explicit prestării anumitor servicii. Altfel decât Legea privind ajutorul de stat din România, Tratatul CE în sine nu conţine o astfel de definiţie, conceptul de întreprindere fiind pentru prima dată definit de CEJ ca fiind un termen ce “cuprinde orice entitate angajată într-o activitate economică, indiferent de statutul său legal sau de modul de finanţare. »44 Adoptând această largă definiţie a întreprinderii, ce corespunde aproape întru totul celei româneşti, CEJ a subliniat faptul că conceptul de întreprindere este independent de prevederile legale ale statelor membre şi că, în concordanţă cu Art. 86(1) din Tratatul CE, el cuprinde atât întreprinderile publice cât şi pe cele private. Conform recentei jurisprundeţe a CEJ, persoane fizice sau juridice independente pot constitui o singură întreprindere în măsura în care ele formează o singură unitate economică.45 Având în vedere această largă definiţie a întreprinderii, doar gospodăriile private şi acele activităţi legate de exercitarea autorităţii publice nu pot fi considerate că reprezintă activităţi economice. Pe de altă parte, în una dintre deciziile sale,46 Comisia a semnalat faptul potrivit căruia conceptul de “întreprindere” conform Art. 81 şi 82 din Tratatul CE nu este identic celui corespunzător prevederilor privind ajutorul de stat (Art. 87 din Tratatul CE): în primul caz, factorul de control este cel decisiv, în timp ce în ultimul caz este foarte important de stabilit cine este beneficiarul de facto al ajutorului. Cu privire la termenul de « producţie a anumitor bunuri », nu există o definiţie la fel de clară. În orice caz, acest concept cuprinde măsuri publice care aduc beneficii unei anumite ramuri de producţie, inclusiv profesiunilor independente.

42 Cazul C-280/00, Altmark Trans, [2003] ECR I-9015, alineat 95. 43 Vezi Partea III Capitol 5.5. privind discuţia ajutorului de stat pentru serviciile de interes economic general (SIEG) şi Regulamentul corespunzător din România. 44 Cazul C-41/90, Höfner and Elser v. Macrotron GmbH, [1991] ECR I-1979, la 2016, alineat 21. 45 Cazul T-234/95, DSG Dradenauer Stahlgesellschaft v Comisia, [2000] ECR II-2603, la 2645, alineat 124. 46 Decizia Comisiei din 20 iulie 1999 Dutch Service Stations [1999] OJ L 280, p. 87.

21

C. RESURSE DE STAT Ajutorul trebuie să fie imputabil statului. Ajutorul este, conform Art. 2(1) din Lege, acordat “de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale, din resurse de stat sau resurse ale unităţilor administrativ-teritoriale ori de alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităţilor locale” dacă măsura de ajutor se atribuie statului. La fel ca prevederile comunitare privind ajutorul de stat (“acordat de către stat sau din resurse de stat, indiferent de formă” – Art. 87(1) Tratatul CE), Legea ajutorului de stat din România este aplicabilă tuturor ajutoarelor furnizate de către stat sau autorităţile local-administrative sau prin resursele acestora la toate nivelele, în special la nivel regional sau local.47 Acordarea unui ajutor îndeplineşte această condiţie doar atunci când are loc sub forma unei sume de bani acordate de către autorităţile centrale sau locale ale statului48 sau a unui venit, inclusiv impozite sau contribuţii sociale, la care autorităţile de stat renunţă.49 Având în vedere larga aplicare a acestui concept, toate autorităţile publice poartă obligaţia de a se conforma prevederilor stipulate în Art. 2( 1) din Legea ajutorului de stat. Luând în consideraţie jurisprudenţa dezvoltată de CEJ sau TPI, la nivel comunitar acest criteriu se aplică cazurilor în care statul exercită o influenţă asupra acordării ajutorului, în mod special atunci când ajutorul este “acordat de către o instituţie publică sau privată creată sau fondată de către stat”.50 În consecinţă, interzicerea ajutorului de stat nu se adresează nu numai statelor membre în calitate de părţi ale Tratatului, dar şi tuturor corporaţiilor publice, instituţii de drept public şi instituţii plasate sub controlul statului în privinţa acţiunilor întreprinse şi a legalităţii actelor lor administrative. În Stardust Marine 51 Curtea a clarificat faptul că prezenţa ajutorului de stat presupune ca finanţarea să provină direct sau indirect din resurse de stat sau ca măsura să poată fi atribuită statului. Statul trebuie să se afle în poziţia de a-şi exercita drepturile de control sau de a influenţa decizia de investiţie. În acest sens, indicatorii pot fi: legături structurale între furnizorul de ajutor şi autoritatea publică, caracterul activităţii conduse de către furnizorul de ajutor şi exercitarea activităţii în condiţii normale de piaţă, statutul juridic al întreprinderii (public sau privat), intensitatea controlului. Totuşi, simplul fapt că o întreprindere se află sub influenţa sau controlul statului nu conduce automat la prezenţa ajutorului de stat, având în vedere că şi o companie publică poate acţiona mai mult sau mai puţin independent, în funcţie de gradul de independenţă oferit de către stat. Măsură în care o întreprindere trebuie considerată ca acţionând sub influenţa statului trebuie evaluată luând în consideraţie toate circumstanţele cazului respectiv, precum şi contextul în care ajutorul respectiv a fost acordat. De aceea, o măsură de ajutor luată de o companie publică / companie în proprietatea statului este considerată ca dând naştere la ajutor de stat doar atunci când se poate demonstra o implicare a autorităţilor publice în adoptarea respectivei măsuri.52 În cazul Steinike & Weinlig53, Curtea a confirmat că interzicerea conţinută în Art. 87(1) din Tratatul CE cuprinde toate ajutoarele acordate de către un stat membru sau prin resurse de stat fără a fi necesară o distincţie între ajutorul acordat direct de către stat sau de entităţi publice sau private constituite de către stat sau cărora le-a fost încredinţată administrarea ajutorului. Conform opiniei Curţii, o măsură adoptată de către o autoritate publică şi care favorizează anumite întreprinderi sau producţia anumitor bunuri nu îşi

47 Cazul 248/84, Germania vs Comisia (Regionalförderprogramm NRW), [1987] 4013, la 4041. 48 Cazul 301/87, Franţa vs Comisia, `Boussac-Saint-Freres` [1990] ECR I-307; Cazul C-156/98, Germania v Comisia, `New Lander`, [2000] ECR I-6857. 49 Cazul C-387/92, Banco de Credito Industrial, now Banco Exterior de Espana v Ayuntamientode Valencia, [1994] ECR I-877; Cazul C-251/97, Franţa v Comisia, [1999] ECR I-6639. 50 Cazul C-52/97, 53/97 şi 54/97, Viscido, [1998] ECR I-2625, la 2641. 51 Cazul C-482/99, Stardust Marine [2002] ECR I-4397. 52 Cazul C-482/99, Franţa vs Comisia (“Stardust Marine”) [2002] ECR I-nyr, alineate 56-57. 53 Cazul 78/76 Steinike & Weinlig [1977] ECR 595, alineate 21 şi 22.

22

pierde caracterul de avantaj gratuit prin faptul că este parţial sau în întregime finanţată prin contribuţiile impuse de către autorităţile publice respectivelor întreprinderi beneficiare. Recent, în cazul PreussenElektra,54 CEJ luat una dintre cele mai importante decizii cu privire la interpretarea noţiunii de transfer din resurse de stat. Curtea a concluzionat că obligaţia, sub forma unui act juridic, impusă unor întreprinderi private furnizoare de electricitate, în vederea cumpărării de electricitate produsă din surse de energie regenerabilă, la un preţ fix şi minim, nu implică nici un transfer direct sau indirect de resurse de stat către întreprinderile producătoare ale acelui tip de energie. Curtea a subliniat că această obligaţie conferă un anumit avantaj economic companiilor care produc acel tip de energie, de vreme ce le garantează, fără nici un risc, o rată de profit mai înaltă decât ar avea în absenţa acelei obligaţii. Totuşi, acest fel de obligaţie nu implică nici un transfer direct sau indirect de resurse de stat către întreprinderile care produc electricitate din surse de energie regenerabile, adică nu diminuează bugetul de stat. De aceea, alocarea de sarcini financiare ce rezultă din obligaţia acelor întreprinderi private, furnizoare de electricitate, faţă de alte întreprinderi private nu poate constitui un transfer direct sau indirect de resurse de stat. Faptul că obligaţia de a achiziţiona energie electrică este impusă prin lege şi că ea conferă un avantaj indiscutabil anumitor întreprinderi, nu poate să acorde acelei obligaţii caracterul de ajutor de stat în sensul Art. 87(1) din Tratatul CE. Termenul “din resurse de stat” se aplică de asemenea şi fondurilor care sunt constituite prin prevederi statutorii pentru a îndeplini anumite atribuţii sau pentru a distribui anumite resurse ce au devenit parte a bugetului acestora.55 În orice caz, măsura respectivă trebuie să implice o reducere reală sau potenţială a veniturilor statului.56 Jurisprudenţa CEJ a stabilit trei criterii cumulative pentru a determina dacă resurse de stat sunt implicate în cazul unui transfer de bani efectuat prin intermediul unui fond: fondul trebuie să fi fost constituit de către stat, trebue să fie finanţat prin contribuţii impuse sau controlate de către stat, şi trebuie să fie utilizate în beneficiul anumitor întreprinderi.57

D. SELECTIVITATEA AJUTORULUI Pentru ca o măsură să cadă sub incidenţa Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat, şi în mod similar în privinţa prevederilor comunitare, sub incidenţa Art. 87(1) din Tratatul CE, ea trebuie să favorizeze anumite întreprinderi sau producţia anumitor bunuri, adică să îndeplinească criteriul selectivităţii. Această cerinţă se aplică cu scopul de a distinge măsurile favorizante, ce constituie ajutor de stat, de măsurile generale de politică economică, care favorizează toate întreprinderile dintr-un anumit stat, nefiind astfel interzise de Art. 2( 1) din Legea ajutorului de stat sau Art. 87(1) din Tratatul CE. Astfel de măsuri puse la dispoziţia tuturor întreprinderilor pot însemna relaxarea controlului asupra creditelor, reducerea ratelor dobânzilor, devaluarea monedei naţionale sau nivelului de impozitare a întregului sector industrial.58 Măsurile generale trebuie să fie deosebite de schemele generale de ajutor, care au ca rezultat excluderea unei largi categorii de producători.59 Curtea Europeană de Justiţie s-a împotrivit să aprobe astfel de sisteme, în ciuda dificultăţilor de a

54 Cazul C-379/98, PreussenElektra SG and Schleswag AG in the presence of Windpark Reussenköge III GmbH and Land Schleswig-Holstein , [2001] ECR I-2099 alineate 54, 59 şi 60. 55 Cazul 78/76, Steinike and Weinlig vs Germania [1977] ECR 595, alineate 20-22; Cazul 82/77, Van Tiggele, [1978] ECR 25, alineate 23-26. 56 Hancher/Ottervanger/ Slot, E.C. State Aids, 1999, p. 24; Vezi şi decizia CEJ din 13 Martie 2001 în Cazul C-379/98, PreussenElektra, [2001] ECR I-2099. 57 Cazul C-173/73 Italia vs. Comisia şi Cazul C-78/76 Steinike and Weinlig vs Germania, [1977] ECR 595. 58 D’Sa, European Community Law on State Aid, 1998, p. 83. 59 Hancher/ Ottervanger/ Slot, E.C. State Aids, 1999, p. 29.

23

deosebi între aceste două concepte. 60 În privinţa schemelor de ajutor de stat, acestea sunt considerate a fi selective, dacă de exemplu: autorităţile care administratează schema respectivă se bucură de o marjă de discreţie, ele se aplică doar unei părţi a teritoriului apartinând unui stat membru sau se aplică doar unei companii sau unui grup de companii (scheme de ajutor sectoriale). Criteriul selectivităţii atrage atenţia în mod special asupra anumitor probleme specifice, de pildă cele ce se referă la furnizarea de infrastructură sau la domeniul fiscal. Furnizarea infrastructurii de către autorităţile publice nu constituie de cele mai multe ori ajutor de stat, deoarece reprezintă o măsură generală pentru beneficiul tuturor întreprinderilor dintr-un anumit stat membru, cum ar fi construcţia de cale ferată sau de autostrăzi. Totuşi, chair şi aceste măsuri pot conferi un avantaj în sensul Art. 2(1) din Lege sau 87(1) din Tratatul CE, acolo unde măsuri particulare de infrastructură sunt executate exclusiv în interesul anumitor înteeprinderi ce nu plătesc preţul pieţei. 61 De asemenea, ajutorul de stat poate fi prezent şi acolo unde companii specifice sunt tratate în mod preferenţial atunci când utilizează anumite facilităţi de infrastructură. Măsurile fiscale generale nu cad de obicei sub incidenţa Art. 2(1) din Lege, respectiv Art. 87(1) din Tratatul CE, deoarece ele se aplică fără deosebire tuturor firmelor şi producţiei tuturor bunurilor dintr-un anumit stat membru. Pe de altă parte, exceptările fiscale de care beneficiază anumite sectoare economice sau regiuni – sau chiar o anumită întreprindere62 - pot fi selective, constituind astfel ajutor de stat. Aceasta este valabil şi în cazul tratamentului favorabil aplicat unui anumit sector în cadrul sistemului fiscal general.63 În Nota sa privind impozitarea activităţilor economice şi ajutorul de stat,64 Comisia a afirmat că măsurile fiscale adoptate de către statele membre care sunt deschise tuturor agenţilor economici ce operează pe teritoriul respectivelor state nu constituie ajutor de stat. Acesta este cazul măsurilor fiscale având caracter pur tehnic (de ex. stabilirea nivelului de impozitare, reguli de depreciere sau reglementări destinate evitării dublei impozitări sau evaziunii fiscale) şi măsurilor ce urmăresc obiective de politică eonomică generală prin reducerea fiscalităţii pentru anumite costuri de producţie (cum ar fi activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării, protecţia mediului, ocuparea forţei de muncă, etc). În cazul ajutorului regional şi sectorial, orice avantaj financiar acordat de către autorităţile publice unei întreprinderi, ce nu este disponibil concurenţilor acestei întreprinderi, trebuie considerat ca modificând structura concurenţială preexistentă. În practică, aceasta este în special cazul acolo unde un avantaj fiscal, cum ar fi o exceptare de la plata datoriilor fiscale sau un sprijin financiar accelerat, este pus doar la dispoziţia anumitor întreprinderi, în baza activităţii economice sau a sediului acestora. În mod similar, dacă rata de impozitare corespunzătoare unei anumite activităţi economice sau regiuni este redusă de la cea aplicabilă în mod normal sub regimul general de impozitare a activităţilor economice, în acest caz poate fi presupusă existenţa unui sistem de ajutor de stat. În speţa Germania vs Comisia,65 Curtea a trebuit să evalueze o lege germană privind impozitul pe venit, care acorda posibilitatea realizării anumitor deduceri fiscale întreprinderilor având mai puţin de 250 de angajaţi şi cu sediul înregistrat şi administraţia centrală în noile landuri germane sau în Berlinul de Est. Curtea de Europeană de Justiţie a evidenţiat că măsura respectivă favoriza anumite 60 Cazurile 6 şi 11/69, Comisia vs Franţa, [1969] ECR 523, la 553. 61 D’Sa, European Community Law on State Aid, 1998, p. 91-92. 62 Decizia Comisiei din 25 iulie 1990, Montedison/Enimont, [1992] OJ (EC) L 207, p. 47. 63 Decizia Comisiei din 18 decembrie 1996, Biofuels, [1997] OJ (EC) L 226, p. 26. 64 Nota Comisiei privind aplicarea normelor ajutorului de stat asupra măsurilor ce se referă la impozitarea directă a activităţilor economice, [1998] OJ (EC) C 384, p. 3. 65 Cazul C-156/98, Germania vs Comisia, [2000].

24

întreprinderi situate într-o anumită zonă geografică. Astfel, măsura în cauză nu putea fi considerată ca măsură fiscală generală sau de politică economică, constituind prin urmare ajutor de stat. Principii similare se aplică şi contribuţiilor la asigurările sociale. Acolo unde natura sau schema generală a sistemului general de asigurări sociale nu justifică exceptarea unui anumit sector industrial, aceasta se consideră că implică ajutor de stat.66 În una dintre recentele decizii, Comisia a stabilit că o schemă de subvenţionare a unei investiţii care reducea temporar costurile aferente construcţiei unui anumit tip de imobil într-o zonă de creştere, poate fi aprobată în baza Art. 87(3)(c) din Tratatul CE. Schema de ajutor respectivă era neutră în privinţa sursei de investiţii, având în vedere că era deschisă atât investitorilor/proprietarilor interni, cât şi externi.67

Spre deosebire de măsurile individuale de ajutor de stat, selectivitatea schemelor de ajutor este oarecum dificil de stabilit. Totuşi, selectivitatea se consideră a fi mereu prezentă atunci când alocările specifice din cadrul schemei respective au în practică efect selectiv.

Avantajul economic acordat în mod egal companiilor active în sectoare economice numeroase poate de asemenea reprezenta o măsură selectivă. Nici numărul relativ mare al companiilor beneficiare, şi nici diversitatea şi importanţa acelor sectoare industriale nu pot conduce la concluzia că schema de ajutor respectivă ar fi constitui o măsură generală.68 De exemplu, în cazul Adria-Wien Pipeline,69 Curtea Europeană de Justiţie a concluzionat că măsurile luate la nivel naţional care prevăd reduceri de taxe la plata taxelor la gaze naturale şi electricitate numai pentru acele întreprinderi a căror activitate constă în principal în producţia de bunuri sunt măsuri cu caracter selectiv. Pe de altă parte însă, măsuri potenţial deschise tuturor întreprinderilor pot, totuşi, să constituie ajutor de stat, dacă efectul real al criteriilor obiective este de fapt selectiv, adică numai anumite întreprinderi pot beneficia de acea măsură.70 De exemplu, un tarif olandez pentru alimentarea cu energie, ce era potenţial disponibil oricărei întreprinderi, genera avantaje numai anumitor întreprinderi active într-un anumit sector industrial, în virtutea faptului că numai aceste întreprinderi puteau îndeplini anumite criterii. De aceea, acel tarif, având din punct de vedere teoretic caracter general, a fost totuşi considerat că favorizează în realitate numai anumite sectoare.71 E. DISTORSIONAREA CONCURENŢEI Orice intervenţie a statului pe piaţă are ca rezultat modificarea condiţiilor de concurenţă, chiar şi prin impunerea de bariere la intrarea pe piaţă a noilor concurenţi. De aceea, nu numai distorsiunile reale ale concurenţei cad sub incidenţa Art. 2(1) din Lege, dar şi orice ameninţare de distorsiune a concurenţei. Astfel, nu este necesar de demonstra distorsionarea concurenţei, deoarece este suficient să se arate că acea măsură doar ameninţă să distorsioneze concurenţa. 72 În conformitate cu jurisprudenţa CEJ, faptul că şi concurenţii unei anumite companii beneficiare de ajutor, primesc sau

66 Cazul C-310/85, Deufil vs Comisia, [1987] ECR II 901. 67 Decizia Comisiei 40/2003; XXXIII Raport privind politica de concurenţă, SEC(2004)658 final, 421. 68 Cazul C-75/97, Belgia vs Comisia (“Maribel I”) [1999] I-3671, alineate 32-34; Cazul C-143/99, Adria-Wien Pipeline GmbH vs Finanzlandesdirektion für Kärnten [2001] I-8365. 69 Cazul C-143/99, Adria-Wien Pipeline GmbH vs Finanzlandesdirektion für Kärnten [2001] I-8365, alineat 5 70 Raportul XXIV al Comisiei privind Politica de Concurenţă [1999] ECR I-3671 pct. 347. 71 Cazul C-169/84, Cdf Chimie AZF vs Comisia [1990] ECR I-3083, alineate 22-23. 72 Cazul T-288/97, Regione Autonoma Friuli Venezia Giulia vs Comisia [2001] ECR II-1169, alineate 49-50.

25

au primit ajutor de stat, chiar şi ajutor ilegal, este irelevant pentru clasificarea ajutorului respectiv ca fiind un care distorsionează concurenţa pe piaţă.73 La nivel comunitar, ajutorul sub pragul minim (de minimis) – ajutorul acordat unei întreprinderi, ce nu depăşeşte suma de 100.000 EUR pe o perioadă de până la 3 ani – nu cade sub incindenţa Art. 87(1) din Tratatul EC, în măsura în care nu este afectat un sector exceptat.74 Comisia consideră că ajutorul de stat care nu depăşeşte acest prag minim per întreprindere şi pentru perioada de timp menţionată mai sus nu distorsionează concurenţa liberă, şi de aceea, că nu cade sub incidenţa obligaţiei de notificare. În mod similar, Art. 20 din Legea ajutorului de stat şi Regulamentul privind ajutorul sub pragul minim75 prevăd că ajutorul de până la 4 miliarde ROL acordat unei întreprinderi pe o perioadă de până la 3 ani, este considerat a fi autorizat şi nu cade sub incidenţa obligaţiei de notificare. Intensitatea ajutorului de stat ce se află sub acest prag minim, este considerată a fi foarte redusă, şi că prin urmare nu distorsionează concurenţa, cu condiţia ca măsura de ajutor respectivă îndeplineşte şi celelalte criterii stipulate în Regulament.76 În cadrul UE, Comisia nu evalua prea intens efectele ajutorului analizat asupra concurenţei, considerând că orice acordare de ajutor de stat generează automat distorsionarea concurenţei.77 CEJ nu a urmat această poziţie şi a obligat Comisia să motiveze distorsionarea reală sau potenţială a concurenţei.78 În cazul în care Comisia nu reuşeşte să prezinte analiza cerută, aceasta va conduce la anularea deciziei Comisiei.79 Identificarea unei distorsiuni potenţiale sau reale a concurenţei necesită identificarea pieţei relevante, în care ajutorul acordat « întăreşte poziţia unei întreprinderi în comparaţie cu alte întreprinderi în comerţul intracomunitar ».80 Din acest motiv, este necesară o definiţie a pieţei relevante geografice sau a produsului: Piaţa relevantă a produsului este dată de toate acele produse şi/sau servicii care sunt considerate de către consumator ca fiind interschimbabile sau substituibile, prin prisma caracteristicilor, scopului de utilizare sau preţurilor produselor respective. Piaţa geografică relevantă reprezintă regiunea în care întreprinderile respective sunt active şi implicate în furnizarea şi cererea produselor şi serviciilor, regiune în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene şi care se deosebeşte de regiunile vecine deoarece condiţiile de concurenţă din aceste regiuni sunt în mod apreciabil diferite.81 Determinarea pieţei relevante a produsului sau a pieţei geografice este considerată a fi mai puţin exactă în contextul dreptului ajutorului de stat decât în dreptul cartelului.82

73 Cazul T-214/95, Vlaams Gewest v Comisia [1998] ECR II-717, alineate 54. 74 La nivelul Comunităţii Europene, norma privind ajutorul sub pragul minim nu se aplică anumitor sectoare şi activităţi economice (agricultura, sectorul de transport, activităţi legate de export, etc.). 75 Regulament privind pragul minim al ajutorului de stat care nu cade sub incidenţa obligaţiei de notificare, MO Partea I, nr. 125/24.03.2000; pragul minim a fost modificat prin Legea 143/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordinele Preşedintelui nr. 251/2002 şi 51/2004, MO Partea I nr 248/22.03.2004. 76 În România, regula de prag minim se aplică tuturor sectoarelor şi activităţilor economice. 77 XI Raport privind politica de concurenţa (1981), pct. 176. 78 Cazurile 296/82 şi 318/82, Leeuwarder Papierfabriek BV, [1985] 809, la 824, alineat 24. 79 Cazurile conexate C-329/93, 62/95 şi 63/95, Bremer Vulkan, [1996] ECR I-5151, la 5218, alineat 52-53. 80 Cazul 730/79, Philip Morris vs Comisia,, [1980] ECR 2671, la 2688, alineat 11. 81 Nota Comisiei din 9 decembrie 1997 privind definiţia pieţei relevante pentru scopul dreptului comunitar al concurenţei, [1997] OJ C 372, p. 5, alineate 7 şi 8. 82 Koenig, Weichenstellungen im EG-Beihilfentatbestand:”Market Economy Investor” – Test und Marktabgrenzung, în: Koenig/Roth/Schön (Hrsg.), Aktuelle Fragen des Beihilfenrechts, p. 9, 24.

26

F. AFECTAREA COMERTULUI DINTRE ROMANIA SI STATELE MEMBRE UE

Având în vedere perspectiva aderării României la UE, interzicerea ajutorului de stat se aplică în mod egal măsurilor ce afectează comerţul dintre întreprinderile active la nivel pur naţional şi celor ce afectează comerţul dintre România şi statele membre ale UE. Spre deosebire de reglementările comunitare, conform prevederilor din România privind ajutorul de stat, pentru ca o măsură de ajutor să cadă sub incidenţa Art. 2(1) din Lege, nu este necesar ca distorsionarea concurenţei şi afectarea comerţului dintre România şi statele membre UE să fie îndeplinite cumulativ, dacă celelalte criterii stipulate la Art. 2(1) din Lege sunt îndeplinite. Astfel, este suficient a se demonstra că măsura de ajutor respectivă fie distorsionează (ameninţă să distorsioneze) mediul concurenţial normal, fie afectează comerţul dintre România şi statele membre ale UE. Dacă, în plus faţă de îndeplinirea celolalte trei criterii ale Art. 2(1) din Lege (avantaj econimic, întreprindere, resurse de stat, selectivitate), doar unul dintre cele două criterii de mai sus este îndeplinit, atunci măsura de ajutor constituie ajutor de stat în sensul Art. 2( 1) din Legea ajutorului de stat. În ceea ce priveşte dreptul comunitar al ajutorului de stat, interzicerea stipulată la Art. 87(1) din Tratatul CE este aplicabilă oricărui ajutor care distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa, indiferent de suma ajutorului, în măsura în care afectează comerţul dintre statele membre. Deci cele două criterii trebuie îndeplinite cumulativ la nivelul Uniunii Europene. Comisia nu acceptă nici un nivel critic al cotei de piaţă, sub care posibile efecte distorsionante asupra comerţului ar putea fi trecute cu vederea. 83 Dacă măsura respectivă întăreşte poziţia unei întreprinderi pe piaţă în comparaţie cu alte întreprinderi concurente în cadrul comerţului intracomunitar, se consideră în acest caz că comerţul intracomunitar este afectat.84 În cazul CETM,85 Curtea Europeană de Justiţie a făcut referire la jurisprudenţa existentă, susţinând că acolo unde beneficiul acordat unei întreprinderi de către o autoritate publică este redus, concurenţa este distorsionată într-o proporţie mai mică, dar este totuşi distorsionată. De asemenea, Curtea a afirmat că suma relativ redusă a unui ajutor şi proporţia relativ redusă a întreprinderii beneficiare nu pot singure exclude posibilitatea ca să fie afectat comerţul intracomunitar. În cazul unei concurenţe puternice într-un anumit sector, chiar şi o sumă mică de ajutor este capabilă să întărească poziţia întreprinderii beneficiare vis-à-vis de competitorii săi. Este foarte important de notat că este irelevant dacă o întreprindere conduce o activitate de export sau nu. Afectarea comerţului intracomunitar este deja prezentă dacă întreprinderi străine sunt împiedicate prin natura ajutorului acordat să-şi exercite activitatea pe piaţă internă.86 În general, având în vedere relaţiile economice internaţionale din ce în ce mai intensive şi strânse, afectarea comerţului bilateral este foarte usor de demonstrat. De exemplu, chiar şi ajutorul pentru activităţi locale poate afecta comerţul dintre România şi statele membre ale UE, având în vedere că, cel puţin teoretic, este posibil ca şi o companie din UE să poată activa pe acea piaţă locală. Mai mult, dacă o întreprindere este activă într-un sector care suferă de supracapacitate şi în care producători din diferite state membre concurează, orice ajutor primit de la autorităţile publice are tendinţa să afecteze comerţul dintre statele membre, precum şi mediul concurenţial, în sensul că prezenţa sa pe piaţă îi împiedică pe concurenţi să-şi mărească cota de piaţă.87

83 Hancher, Ottervanger, Slot, E.C. State Aids, 1999, p. 39. 84 Decizia Comisiei din 15.11.1988, SA Belgian Shell, [1989] OJ L 106, p. 34, la 35. 85 Cazul T-55/99 CETM [2000] ECR II-3207, alineate 92-93. 86 Cazul 6 şi 11/69 Comisia vs Franţa [1969] ECR II-523, alineate 20, 21. 87 Cazul C-305/89, Italia vs Comisia, [1991] ECR I-1603, alineat 26.

27

TABEL

1. Definiţia ajutorului de stat

� Toate măsurile de stat care acordă avantaje economice anumitor întreprinderi şi distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa sau afectează comerţul dintre România şi statele membre ale UE.

� Interpretarea noţiunii de ajutor de stat este largă şi flexibilă.

� Efectul, şi nu scopul sau forma ajutorului, are relevanţă.

� Cuprinde atât beneficiile pozitive (subvenţiile), cât şi beneficiile negative (renunţarea de către stat la veniturile ce i se cuvin).

� Forma unui ajutor individual sau a unei scheme de ajutor.

2. Avantaj economic

� Beneficiu economic de orice natură.

� Cuprinde atât beneficii pozitive (subvenţiile), cât şi cele negative (renunţarea de către stat la veniturile ce i se cuvin).

� Efectul ajutorului este esenţial, şi nu forma sau intenţia acestuia; efecte directe şi indirecte.

� Contraprestaţie corespunzătoare: evaluarea contraprestaţiei se face pe baza condiţiilor normale de piaţă.

� Testul investitorului în economiei de piaţă: comparaţia cu un investitor privat ipotetic.

3. Întreprinderea

� orice entitate angajată într-o activitate economică, indiferent de statutul juridic şi de modul în care este finanţată.

� inclusiv întreprinderile publice

- nu: gospodăriile private, exerciţiul autorităţii publice

Producţia anumitor bunuri

- întreaga ramură de producţie, inclusiv profesiile independente.

4. Resurse de stat

� ajutoare furnizate de către stat sau de către autorităţile local-administrative sau prin resursele acestora.

� Statul trebuie să exercite o influenţă asupra acordării ajutorului.

� Măsurile trebuie să implice reducerea reală sau potenţială a veniturilor statului.

5. Selectivitatea

� De măsura de ajutor trebuie să beneficieze anumite întreprinderi / producţia anumitor bunuri.

� Deosebirea faţă de măsurile generale de politică economică.

� Furnizarea de infrastructură – în anumite condiţii nu este ajutor de stat.

� Măsurile fiscale generale – de obicei nu sunt ajutor de stat.

� Efectul real al ajutorului este important. Chiar şi unele măsuri teoretic general aplicabile pot fi ajutor de stat, dacă în realitate au efect selectiv.

6. Distorsionarea concurenţei

� Ajutorul de stat trebuie să distorsioneze sau să ameninţe să distorsioneze concurenţa existentă sau potenţială

- Modificarea condiţiilor de piaţă pentru concurenţi

- Favorizare selectivă în comparaţie cu ceilalţi concurenţi

• Necesar: definiţia pieţelor relevante din punct de vedere geografic sau al produsului.

� Nu e necesară aprecierea distorsionării concurenţei

7. Afectarea comerţului dintre România şi statele membre UE

� Efectele posibile asupra comerţului dintre România şi statele membre UE (trebuie îndeplinit alternativ cu criteriul “distorsionării concurenţei”)

PARTEA III

COMPATIBILITATEA AJUTORULUI DE STAT

1. INTRODUCERE

Interdicţia generală asupra ajutorului de stat, stipulată în Art. 2 (1) din Legea privind ajutorul de stat şi în Art. 87 (1) din Tratatul CE nu este absolută ori lipsită de condiţii.88 În anumite condiţii, acordarea unui ajutor de stat nu afectează obiectivele politicii economice şi, prin urmare, este exceptată de la interdicţia generală. În alte cazuri, ajutoarele interzise în principiu pot fi autorizate de Consiliul Concurenţei şi, în mod similar, în cazul Statelor Membre ale UE, de Comisia Europeană., după o analiză riguroasă. Cu toate acestea, orie derogare de la interdicţia generală asupra ajutoarelor de stat trebuie să fie interpretată în mod restrictiv.89 În consecinţă, Legea românească privind ajutoare de stat care sunt compatibile per se cu un mediu concurenţial normal (exceptările legale în baza Art. 2(2) din Legea ajutorului de stat şi ajutoare de stat ce pot fi compatibile în urma unei evaluări efectuate de Consiliul Concurenţei (exceptări posibile, în baza Art. 2 (3) coroborat cu Art. 14 (1) din Lege).

2. CATEGORII CARE NU INTRĂ SUB INCIDENŢA LEGII PRIVIND AJUTORUL DE STAT

Articolul 4 din Legea ajutorului de stat stipulează că sectoarele agriculturii şi pisciculturii sunt exceptate de la aplicare regulilor privind ajutorul de stat, întrucât acordarea de ajutoare de stat în aceste sectoare face obiectul unor regulamente speciale. Mai mult, ajutorul de stat acordat unui anumit agent economic pe o perioadă de trei ani şi care nu depăşeşte 4 miliarde ROL (ajutorul sub pragul de minimis) este considerat ca neavând nici un efect perceptibil asupra concurenţei, şi nu cade, prin urmare, sub incidenţa Art. 2 (1) din Legea ajutorului de stat, cu condiţia ca şi celelalte condiţii ale Regulamentului aplicabil să fie îndeplinite.90

3. EXCEPTĂRILE LEGALE ÎN BAZA ARTICOLULUI 2(2) DIN LEGEA AJUTORULUI DE STAT

Ca şi în Articolul 87 (2) CE, Articolul 2(2) din Legea ajutorului de stat prevede o exceptare legală pentru două categorii de ajutor. Această exceptare este automată dacă Consiliul Concurenţei ajunge, după o analiză atentă, că ajutorul în cauză se încadrează la una din aceste categorii. Prin urmare, şi ajutorul care este reglementat prin prevederile Art. 2(2) din Lege trebuie notificat Consiliului Concurenţei.

88 Cazul 78/76, Steinike und Weinlig vs Germania [1977] ECR 595, par 8; Cazul C-301/87, Comisia vs Franţa [1990] ECR I-307, par 15; Cazul C-39/94, SFEI v La Poste [1996] ECR I-3547, par 36. 89 Decizia Comisiei din 23 noiembrie 1988, Valéo, [1989] OJ L 143, p. 44, la 46. 90 Regulamentul privind ajutorul sub pragul minim, MO, Partea I, nr. 125/24.03.2000; pragul minim a fost modificat prin Legea 143/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordinele Preşedintelui nr. 251/2002 şi 51/2004, MO Partea I nr 248/22.03.2004.

30

În acest caz, Consiliul Concurenţei va evalua numai dacă măsura în cauză îndeplineşte condiţiile menţionate la Art. 2(2) din Lege. În stabilirea încadrării respectivei măsuri la excepţii, Consiliul nu are putere de apreciere. Art. 2(2) din Lege prevede două tipuri de ajutor care sunt compatibile cu un mediu concurenţial normal: a) Ajutor cu caracter social, acordat consumatorilor individuali, cu condiţia ca acest ajutor

să fie acordat fără discriminare cu privire la originea produselor sau serviciilor implicate. Ajutorul cu caracter social, de exemplu, poate fi sub formă de contribuţii la plata căldurii, a alimentelor sau produselor de îmbrăcăminte.91 Această excepţie cuprinde ajutorul de stat acordat consumatorilor individuali şi nu agenţilor economici.92 Astfel, în conformitate cu jurisprudenţa comunitară,93 aprovizionarea cu pâine ieftină categoriilor cu venituri scăzute constituie ajutor social în sensul Art. 87 (2) din Tratatul CE (şi, similar, Art. 2(2)(a) din Legea ajutorului de stat din România), dar nu şi subvenţiile acordate morii de grâu. Un astfel de ajutor trebuie acordat în mod direct consumatorilor individuali de unde beneficiază în mod indirect anumiţi agenţi economici, întrucât altfel, nu ar îndeplini criteriile Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat. Ajutorul trebuie acordat fără discriminare cu privire la originea produselor în cauză.94 Conceptul de discriminare din această prevedere se referă la originea sau la furnizorul produsului în cauză, nu la măsuri ce fac distincţia între acel produs şi produse concurente. De pildă, ajutorul pentru categorii cu venituri scăzute destinat a le ajuta la plata facturii la căldură, dacă utilizează energie electrică, trebuie acordat fără discriminare cu privire la originea sau la producătorul de electricitate, dar nu înseamnă că un astfel de ajutor trebuie acordat şi pentru încălzirea pe bază de cărbuni sau gaze naturale.95 b) Ajutorul pentru înlăturarea efectelor cauzate de dezastre naturale sau de evenimente

excepţionale. Acest ajutor trebuie acordat numai pentru compensarea pierderilor sau a daunelor suferite din cauza dezastrelor naturale sau a altor evenimente excepţionale şi nu trebuie să depăşească necesarul pentru a compensa acele daune sau pierderi. Astfel, a fost autorizat ajutorul pentru regiunea Valle d’Aosta pentru a compensa daunele cauzate de inundaţiile şi ploile torenţiale care au lovit regiunea în 2001.96 Intenţia nu trebuie să fie aceea de a încuraja dezvoltarea industrială a anumitor zone afectate de ele ; dacă se acordă un astfel de ajutor, în Comunitate se face o evaluare în baza prevederilor Art. 87(3)(c) din Tratatul CE. 97 Printre dezastrele naturale se numără : seceta, tornadele, incendii forestiere, cutremure, erupţii vulcanice şi boli ale plantelor sau animalelor de proporţii catastrofale.98 Printre evenimentele excepţionale se numără războaiele, tulburări civile grave, explozii nucleare şi alte cazuri de forţă majoră.99 Ajutorul poate acoperi atât costurile reparării daunelor, cât şi compensarea pierderilor economice. Ajutorul trebuie limitat la ceea ce este necesar pentru a compensa daunele. De exemplu, Comisia a autorizat ajutorul pentru reconstrucţia regiunii Valtellina din Italia în urma inundaţiilor suferite, dar nu un ajutor de sprijin

91 Koenig/Kühling/Ritter, EG-Beihilfenrecht, 2002, p. 93. 92 Cazul 52/76 Benedetti vs Munari [1977] ECR 163, alineat 12A. 93 Cazul 52/76 Benedetti vs Munari [1977] ECR 163, per Advocate General Reischl, la p. 190. 94 Este valabil şi pentru discriminarea în favoarea furnizorilor de servicii: Decizia Comisiei 2001/247/EC, Ferries Golfo de Vizcaya, OJ (EC) 2001 L89/28. 95 Raportul XXIV privind Politica de Concurenţă (1994) pct. 354. 96 Raportul XXXI privind Politica de Concurenţă (2001), pct. 164. 97 Hancher, Ottervanger, Slot, Ajutoarele de Stat în C.E., 1999, p. 70. 98 Raportul VIII privind Politica de Concurenţă (1978), p. 164. 99 Quigley/Collins, Dreptul şi politica ajutorului de stat în CE, 2003, p. 78.

31

general al activităţii comerciale în regiune, care depăşea simpla restabilire a agenţilor economici afectaţi de dezastrul natural, întrucât aceasta ar fi condus la supra-compensare.100 În vederea scopului limitat şi al interpretării restrictive al exceptărilor automate, prevederile Art. 2(2) au o importanţă mai mică.101 Ele sunt destinate a compensa pierderile ce rezultă dintr-o situaţie socială specială sau daune excepţionale.

4. TEMEI LEGAL PENTRU AUTORIZAREA AJUTORULUI DE STAT

În conformitate cu Art. 2(3) coroborat cu Art. 14(1) şi 22(1) din Legea ajutorului de stat, Consiliul Concurenţei este autorizat să considere mpsurile de jautor de stat ca fiind compatibile dacă sunt îndeplinite condiţiile stipulate în regulamentele şi instrucţiunile relevante. În ceea ce priveşte evaluarea compatibiităţii ajutorarelor de stat, Consiliul Concurenţei este ţinut de legislaţia secundară existentă pe care a emis-o. Referitor la evaluarea măsurilor de ajutor de stat în Comunitate din Art. 87(3) din Tratatul CE, Comisia Europeană aplică criteriile obiective stipulate în Art. 87(3) din Tratatul CE şi, dacă există, criteriile specifice ale regulamentului, cadrului sau instrucţiunilor aplicabile. În urma acestei evaluări şi numai cu îndeplinirea acestor criterii obiective, Comisia va face uz de puterile sale discreţionare şi va decide în ce măsură va aproba măsura respectivă. În baza prevederilor Art. 14(1) din Legea ajutorului de stat, Consiliul Concurenţei poate considera anumite categorii de ajutor de stat ca fiind compatibile cu un mediu concurenţial normal cu condiţia ca acele criterii prevăzute în regulamentul sau instrucţiunile aplicabile să fie şi ele îndeplinite. Aceste categorii sunt: cercetare şi dezvoltare, întreprinderi mici şi mijlocii, protecţia mediului, instruirea angajaţilor, crearea de noi locuri de muncă, salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate, dezvoltarea regională, promovarea culturii şi orice altă categorie în conformitate cu regulamentele şi instrucţiunile emise de Consiliul Concurenţei. Consiliului Concurenţei îi sunt atribuite puteri în lumina Art. 22(1) din Legea ajutorului de stat pentru a adopta şi implement regulamente şi instrucţiuni care să stipuleze criteriile şi procedurile de evaluare a compatibiiltăţii categoriilor de ajutor de stat stabilite de Art. 14(1) din Legea ajutorului de stat cu un mediu concurenţial normal. Regulamentele şi instrucţiunile, ca şi modificărilor aduse, necesită avizul consultativ al Consiliului Legislativ. După acesta, ele vor fi adoptate de plenul Consiliului Concurenţei şi publicate în Monitorul Oficial al României pin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei.102 Ele pot fi atacate prin procedura de contencios administrativ la Curtea de Apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul sau sediul principal al reclamantului.103 Prevederile legislaţiei secundare privind ajutorul de stat in România vor fi descrise în capitolul următor.

100 Raportul XXII privind Politica de Concurenţă (1992) pct. 497; vezi şi Decizia Comisiei 1999/100/EC, Ajutor pentru producătorii de linte din Grecia, OJ 1999 L32/25. 101 A se compara cu Decizia Comisiei din 23.11.1988, Valeo, OJ EC L 143/44 [1989] privind prevederile Art. 87(2) din Tratatul CE. 102 Articolul 22(2) din Legea ajutorului de stat. 103 Articolul 22(3) din Legea ajutorului de stat.

32

5. LEGISLAŢIA SECUNDARĂ

Capitolul de faţă oferă o privire asupra celor mai relevante prevederi ale regulamentelor şi prevederilor emise de Consilul Concurenţei până în momentul prezet. După cum am menţionat anterior, legislaţia secundară a fost adoptată în baza Art. 2(2) din Legea ajutorului de stat coroborat cu Art. 14(1) din Legea ajutorului de stat. Art. 22 din Lege dă posibilitatea Consiliului de a emite şi implementa regulamente şi instrucţiuni cuprinzând criteriile şi procedurile ce vor fi aplicate în fiecare caz în care se evaluează compatibilitatea ajutorului notificat. Trebuie menţionate aici că Art. 21 prin care Consiliul Concurenţei putea emite regulamente de exceptare pe categorii a fost abrogat prin Legea 603/2003.104 Regulamentele şi instrucţiunile au caracter juridic diferit. Regulamentele au o semnificaţie obiectivă şi efecte obligatorii, având caracter de act normativ în timp ce instrucţiunile prevăd numai derularea acţiunii intenţionată de Consiliului Concurenţei într-un anumit domeniu al ajutorului de stat.105 Astfel, instrucţiunile au legătură cu puterea discreţionară a Consiliului Concurenţei numai la analiza unei măsuri de ajutor de stat, ceea ce dezvoltă efectul de auto-impunere a Consiliului Concurenţei ca autoritate emitentă, în măsura în care sunt în acord cu legislaţia primară. Ele au efect obligatoriu numai asupra concurenţilor, furnizorilor şi beneficiarilor. Indiferent de caracterul strict legal, ambele instrumente legale sunt obligatorii. Regulamentele şi instrucţiunile adoptate astfel pot fi împărţite în trei categorii: ajutoare regionale, ajutoare orizontale şi ajutoare sectoriale şi vor fi prezentate mai jos în funcţie de această clasificare. 5.1. AJUTOARE REGIONALE a. Politica de ajutor regional şi cadrul legal Ajutorul de stat regional este destinat dezvoltării regiunilor mai puţin favorizate prin sprijinirea investiţiilor şi a creării de locuri de muncă într-un context viabil. Obiectivul ajutorului regional este să promoveze extinderea, modernizarea şi diversificarea activităţilor desfăşurate în acele regiuni şi să încurajeze înfiinţarea de noi firme. Cu toate acestea, acordarea acestui tip de ajutor face obiectul unor reguli şi principii stricte. Măsurile de ajutor de stat rămân o măsură cu caracter excepţional, păstrându-şi astfel calitatea de stimulent şi impactul economic. Regulile şi principiile care stau la baza acordării de ajutoare regionale în România sunt descrise în Regulamentul Consiliului Concurenţei privind ajutorul de stat regional. 106 Acest Regulament transpune Liniile directoare ale Comisiei cu privire la ajutorul regional.107 Regulamentul constituie baza legală pentru un control de largă cuprindere asupra ajutoarelor regionale în România şi se aplică tuturor sectoarelor economice, cu excepţia agriculturii (cum se menţionează în Anexa 1 la Regulament), piscicultură şi cărbune. Pentru transporturi, construcţii navale, autovehicule şi fibre sintetice, se aplică normele specifice acestor sectoare, în timp ce toate ajutoarele regionale în

104 Legea 603/22.12.2003, publicată în MO, Partea I, nr 930/23.12.2003. 105 Cu privire la caracterul juridic al Liniilor directoare comunitare („Guidelines”) vezi Cazul C-313/90, CIRFS vs Comisia [1993] ECR I-1125, alineat 32. 106 Regulamentul privind ajutorul de stat regional, publicat în MO, Partea I nr. 340/19.04.2004, cu modificările şi completările aduse prin Regulamentul publicat în MO, Partea I nr. 847/16.09.2004, care înlocuieşte vechiul Regulament privind ajutorul de stat regional şi cel privind ajutorul pentru IMM-uri din 10.05.2002, care nu mai este în vigoare. 107 Liniile directoare ale Comisiei privind ajutorul regional naţional, OJ (EC) C74/10.3.1998; modificat prin OJ (EC) C258/9.9.2000.

33

siderurgie sunt interzise. 108 Regulamentul privind ajutorul regional trebuie şi el coroborat cu Regulamentul Multisectorial priving ajutorul regional pentru proiecte mari de investiţii,109 care, ca şi în Cadrul Multisectorial din Comunitate,110 are rolul de a introduce un sistem de control mai sistematic privind ajutorul regional pentru proiecte de investiţii la scară largă. Atât cerinţele legale la nivel comunitar, cât şi cele româneşti pentru ajutoarele regionale susţin principiile generale de dezvoltare regională, în conformitate cu care ajutorul regional poate juca rolul care i-a fost desemnat în mod efectiv şi, prin urmare, să justifice denaturarea concurenţei, ce rezultă, cu condiţia să fie folosit în mod limitat şi să fie concentrat pe cele mai dezavantajate regiuni. Cel mai important, derogările din Articolul 87 (3) (a) din Tratatul CE se referă la zonele unde standardul de viaţă este anormal de scăzut sau unde rata şomajului este extrem de ridicată în comparaţie cu media în Comunitate. Comisia consideră prin urmare că aceste condiţii sunt îndeplinite dacă regiunea, de nivel NUTS II unitate geografică, are un produs intern brut pe cap de locuitor (PIB), calculat în standarde ale puterii de cumpărare (SPC), mai mic de 75% din media comunitară. 111 În conformitate cu Articolul 64 (4) din Acordul European, România va fi considerată zonă identică cu zonele din Comunitate descrise mai sus, ceea ce înseamnă că intensitatea maximă a ajutorului nu trebuie să depăşească 50%. În acest sens, România a notificat o hartă regională Comisiei spre adoptare.112 În conformitate cu harta regională a jutoarelor de stat, România cuprinde zone de nivel 8 NUTS II, pe baza cărora va fi analizat ajutorul regional acordat de România. Ajutorul regional permis în baza Art. 87 (3) (a) din Tratat trebuie să fie în mod normal sub forma ajutorului de ininvestiţii. Totuşi, în cazuri excepţionale, pot fi aprobate şi anumite elemente de ajutor de operare. Obiectivul ajutorului regional este de a asigura fie o investiţie productivă (investiţie iniţială), fie crearea de locuri de muncă aferente investiţiei.113 b. Ajutor pentru investiţie iniţială Conceptul de investiţie iniţială cuprinde investiţiile în capital fix legate de înfiinţarea unei noi unităţi, extinderea unei unităţi existente sau începerea unei activităţi care implică o schimbare fundamentală, extinderea unei unitati existente sau demararea unei activitati care implica o schimbare fundamentala in produsul sau procesul de fabricatie al unei unitati existente (prin rationalizare, diversificare sau modernizare).114 Ajutorul pentru investiţie iniţială se calculează ca puncte procentuale din valoarea investiţiei, în timp ce valoarea este stabilită pe baza unui ansamblu uniform de cheltuieli (bază standard) corespunzătoare următoarelor elemente ale investiţiei: terenuri, clădiri şi fabrici/echipamente.115 Costurile eligibile pot de asemenea include anumite categorii de imobilizări necorporale până la limita de 25% din baza standard pentru întreprinderile mari.116 Aceste costuri trebuie limitate la

108 Art. 1(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 109 Regulamentul Multisectorial privind ajutorul de stat regional pentru proiecte mari de investiţii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 165/17.03.2004; modificată şi completată prin Regulamentul publicat Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 850/16.09.2004. 110 Regulamentul Multisectorial privind ajutorul regional pentru proiecte mari de investiţii, OJ (EC) C 70/19.3.2002. 111 Pct. 3.5 din Instrucţiunile comunitare privind ajutorul regional, OJ C74/1.3.1998. 112 COM (2002) 337 final, publicat în OJ C 020 E, 28/01/2003. 113 Art. 2(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 114 Art. 5(1) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 115 Art. 6(1) şi (2) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 116 Niveluri mai mari ale ajutorului pentru imobilizări necorporale sunt permise pentru IMM-uri în conformitate cu Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM-uri, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.

34

cheltuielile determinate de transferul de tehnologie sub forma achiziţionării de brevete, licenţe de exploatare sau cunoştinţe brevetate, sau cunostinţe tehnice nebrevetate. 117 Activele eligibile necorporale trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a exista siguranţa că rămân legate de regiunea beneficiară eligibilă pentru ajutorul regional şi, în consecinţă, că nu vor fi transferate în beneficiul altor regiuni, în special a celor neeligibile pentru ajutor regional.118 Pentru a se asigura că investiţiile de producţie care beneficiază de ajutor sunt viabile şi eficient, aportul beneficiarului la finanţare trebuie să fie în proporţie de cel puţin 25% liber de ajutor.119 Intensitatea brută a ajutorului regional nu trebuie să depăşească nivelul de 50% şi el poate fi suplimentat pentru IMM-uri (cu excepţia celor din sectorul transporturilor) cu 15%, cu condiţia ca ajutorul total net să nu depăşească 75%.120 Ajutorul pentru investiţii iniţiale trebuie condiţionat, fie prin modul de plată, fie prin condiţiile legate de obţinerea acestuia, de menţinerea investiţiei în cauză pentru o perioadă minimă de cinci ani.121 c. Ajutorul pentru crearea locurilor de muncă Ajutorul regional poate fi de asemenea concentrat pe crearea de locuri de muncă. Cu toate acestea, spre deosebire de crearea de locuri de muncă, definită în Regulamentul privind ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă,122 ajutorul priveşte în acest caz numai locurile de muncă legate de realizarea unui proiect de investiţii. Crearea de locuri de muncă înseamnă o creştere reală a numărului de locuri de muncă din întreprinderea beneficiară, raportată la media perioadei de referinţă. Orice loc de muncă pierdut de-a lungul acestei perioade trebuie prin urmare să fie dedus din numărul de locuri de muncă create de-a lungul aceleiaşi perioade.123 Un loc de muncă este considerat a fi legat de realizarea unui proiect de investiţii dacă el vizează activitatea la care se raportează investiţia şi dacă este creat într-o perioadă de trei ani de la finalizarea investiţiei.124 Ajutorul pentru crearea de locuri de muncă trebuie adaptat naturii şi intensităţii problemelor regionale pe care trebuie să le soluţioneze. Valoarea ajutorului nu trebuie să depăşească un anumit procent din costurile salariale cu personalul angajat pe o perioadă de doi ani. Acest procent este acelaşi ca în cazul ajutorului de investiţii regionale, de maximum 50% intensitate brută cu un supliment de 15% pentru IMM-uri, cu condiţia care ele să nu opereze în sectorul transporturilor şi ca valoarea netă totală a intensităţii să nu depşească 75%.125 Ca şi ajutorul pentru investiţii în producţie, ajutorul pentru crearea de locuri de muncă trebuie condiţionat de menţinerea investiţiei în cauză pentru o perioadă minimă de cinci ani.126

340/19.04.2004, cu modificările şi completările ulterioare, în lumina Recomandării Comisiei din 6 mai 2003 privind definiţia microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici şi mijlocii (OJ EC L 124, 20.05.2003); ultimul amendament nu a fost încă publicat. 117 Art. 7(1) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 118 Art. 7(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 119 Art. 8 din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. Articolul 7(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 120 Art. 9 şi 10 din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 121 Art. 11 din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 122 Regulamentul de stat privind ocuparea forţei de muncă, adoptat la 1 octombrie 2003, publicat în MO Partea I nr. 738/22.10.2003. 123 Art. 12(1) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 124 Art. 12(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 125 Art. 13 din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 126 Art. 14 din Regulamentul privind ajutorul de stat regional.

35

d. Ajutorul pentru operare Ajutorul pentru operare cu obiective regionale de reducere a cheltuielilor curente este în principiu interzis. În mod excepţional, totuşi, acest ajutor poate fi acordat în special în regiuni asistate precum România, eligibile în baza Art. 87(3)(a) din Tratatul CE, cu condiţia să fie justificat prin contribuţia la dezvoltarea regională, iar natura şi nivelul său să fie proporţional cu dezavantajele pe care intenţionează să le atenueze.127 Furnizorul ajutorului este cel care trebuie să demonstreze existenţa dezavantajelor şi să le evalueze gravitatea.128 Ajutorul pentru operare trebuie să fie limitat în timp şi redus progresiv.129 e. Cumularea ajutoarelor Intensitatea maximă a ajutorului stipulată în Art. 9 (50%) şi Art. 10 (65% brută dacă intensitatea totală netă este de până la 75%) se aplică ajutorului total acordat în baza a mai multor scheme regionale indiferent de sursă, i.e. fie că ajutorul provine din surse locale, regionale, naţionale sau comunitare.130 Atunci când cheltuielile eligibile pentru ajutoare cu finalitate regională sunt total sau parţial eligibile pentru ajutoare cu altă finalitate, partea comună este supusă plafonului cel mai favorabil în cadrul schemelor respective.131 f. Ajutoare regionale pentru proiecte mari de investiţii Baza legală pentru aprobarea proiectelor mari de investiţii este Cadrul Multisectorial menţionat mai sus. 132 Conform acestui Regulament, Consiliul Concurenţei decide în fiecare caz individual intensitatea maximă admisibilă pentru proiectele mari de investiţii ceea ce poate face ca intensităţile de ajutor să fie autorizate sub plafonul regoinal aplicabil. În acest sens, un proiect mare de investiţii este acela care fie (i) are costurile eligibile totale de până la echivalentul în lei a 50 milioane euro, iar intensitatea cumulată a ajutorului este de 100% din plafonul regional; sau (ii) costurile eligibile totale sunt cuprinse între echivalentul în lei a 50 milioane euro şi acela de 100 milioane euro, iar intensitatea cumulată a ajutorului este de 50% din plafoanele regioanale; sau (iii) costurile eligibile totale depăşesc echivalentul în lei a 100 milioane euro, iar intensitatea cumulată a ajutorului este de 34% din plafoanele regioanale.

133

Furnizorii de ajutor de stat sunt obligaţi să notifice fiecare caz de investiţtie regională dacă ajutorul propus este mai mare decât maximul ajutorului admisibil pe care o investiţie de 100 milioane euro o poate obţine în baza regulilor.134

Proiectele notificate individual nu sunt eligibile pentru ajutor dacă beneficiarul totalizează mai mult de 25% din piaţa produsului sau capacitatea creată prin proiect este mai mare de 5% din piată, cu excepţia cazului în care dacă rata de creştere anuală medie a consumului a produsului în cauză pe ultimii 5 ani a fost superioară ratei de creştere anuală medie a PIB-ului din Spaţiul Economic European (SEE).135 Ajutorul maxim admisibil poate fi mărit prin

127 Art. 15(1) şi (2) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 128 Art. 15(3) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 129 Art. 15(4) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 130 Art. 16(1) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 131 Art. 16(4) din Regulamentul privind ajutorul de stat regional. 132 Regulamentul Multisectorial privind ajutorul de stat regional pentru proiecte mari de investiţi, publicat în MO al României, Partea I nr. 165/17.03.2004; cu modificările şi completările ulterioare aduse prin Regulamentul publicat în MO al României, Partea I nr.850/16.09.2004. 133 Art. 17 din Regulamentul Multisectorial. 134 Art. 19 din Regulamentul Multisectorial. 135 Art. 20(1) din Regulamentul Multisectorial.

36

înmulţirea cu 15% dacă proiectul este cofinanţat din resurse ale fondurilor structurale UE ca proiect major.136

g. Regiunile defavorizate Baza legală de acordare ajutoarelor de stat regionale în zonele defavorizate este Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 24/1998, cu modificările şi completările ulterioare aduse prin Legea 239/2004137 şi prin Ordonanţa Guvernului 94/2004.138 în sensul OUG 24/1998, zonele defavorizate sunt teritorii strict delimitate, care fie rata şomajului este de cel puţin 3 ori mai mare decât media la nivel naţional, fie sunt lipsite de mijloace de comunicaţii şi infrastructura este slab dezvoltată datorită situării izolate a acestor regiuni.139

Legea 239/2004 a modificat OUG 24/1998 în scopul de a se armoniza cu prevederile corespunzătoare privind ajutorul de stat. În acest sens, s-a introdus Art. 141 care stipulează că ajutorul regional în zone defavorizate trebuie acordat până la o intensitate a ajutorului admisă în baza Regulamentului privind ajutorul regional al Consiliului Concurenţei. Valoarea ajutorului de stat şi intensitatea admisibile trebuie calculate de Consiliul Concurenţei în baza informaţiilor oferite de furnizorii de ajutor de stat şi Agenţiile pentru Dezvoltare Regionale. Acestea din urmă sunt obligate să ţină evidenţa ajutoarelor acordate şi să raporteze Ministerului Administraţiei şi Afacerilor Interne din 6 în 6 luni. Dacă intensitatea maximă admisibilă stabilită de Regulamentul privind ajutorul regional este depăşită, Consiliul Concurenţei va acţiona în conformitate cu prevederile legale în domeniul ajutorului de stat. Mai mult, ultima modificare adusă OUG 24/1998 prin OUG 94/2004 stipulează că în privinţa calculului intensităţii ajutorului, vor fi luate în considerare costurile eligibile legate de investiţiile realizate până la 15 septembrie 2004.140 5.2. AJUTORUL DE SALVARE ŞI RESTRUCTURARE a. Politica generală şi cadrul legal Un sistem de concurenţă nedenaturată de ajutoare de stat, chiar dacă aceasta conduce la faliment, este esenţial pentru progresul economic şi social. În acest sens, obiectivul ajutorului de salvare şi restructurare este considerat a fi forma cea mai denaturantă de ajutor de stat. Cu toate acestea, în anumite circumstanţe, ajutorul de salvare şi restructurare poate fi autorizat atunci când e necesar pentru încurajarea şi accelerarea schimbărilor ori dezvoltării în anumite sectoare, din motive sociale sau regionale (e.g. adaptarea anumitor activităţi în vederea costurilor sociale al măsurii). Totuşi, un astfel de ajutor trebuie acordat în condiţii stricte şi clar stabilite, astfel încât să nu servească la menţinerea stării anterioare (e.g. menţinerea artificială în viaţă a firmei într-un sector economic cu supracapacitate structurală). Astfel, principiul general de interdicţie a ajutoarelor de stat stipulat în Legea românească privind ajutorul de stat, iar la nivel comunitar în Tratatul CE, trebuie să rămânî regula, iar derogările de la această regulă trebuie limitate.141

136 Art. 21(1) din Regulamentul Multisectorial. 137 Legea nr. 239 din 7 iuniei 2004, modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, publicată în MO al României, Partea I nr. 514/8.6.2004. 138 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 94/2004, publicat în MO al României, Partea I nr. 803/31.08.2004; adoptată prin Legea 507/2004, publicată în MO al României, Partea I nr. 1080/19.11.2004. 139 Art. 1 din OUG 24/1998, cu modificările şi completările ulterioare. 140 Art. 141(11) in OUG 24/1998. 141 Art. 1 din Regulamentul privind privind ajutorul de salvare şi restructurare.

37

În România, baza legală de acordare a ajutorului de salvare şi restructurare este Regulamentul Consiliului Concurenţei privind ajutorul pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate.142 Acest Regulament a fost recent amendat, în urma emiterii noilor Instrucţiuni Comunitare.143 Noile Instrucţiuni Comunitare nu atrag o revizuire radicală a vechilor principii stipulate în Instrucţiunile din 1999. astfel, printre altele, conceptul de “ajutor de salvare” a fost extins astfel încât să cuprindă anumite măsuri structurale urgente, ca de exemplu, închiderea imediată a activităţilor aducătoare de pierderi.144 Totuşi, cerinţele fundamentale privind acordarea ajutorului de salvare au fost păstrate. Regulamentul românesc se aplică firmelor din toate sectoarele cu excepţia celor din sectorul cărbunelui, oţelului, pescuitului, agriculturii, acvaculturii, fără a prejudicia regulile specifice privind firmele în dificultate în sectorul respectiv. (“sectoare sensibile”).145 b. Conceptul de firmă în dificultate De regulă, o firmă în dificultate este o firmă care nu este capabilă, fie prin propriile resurse financiare, fie prin fondurile pe care le poate obţine de la proprietari/acţionari sau creditori, să acopere pierderile care, fără intervenţia autorităţilor publice, o vor condamna aproape sigur la ieşirea din circuitul economic, pe termen scurt sau mediu.146 În mod concret, o societate cu răspundere limitată (respectiv, cu răspundere nelimitată) este considerată a fi în dificultate dacă mai mult de jumătate din capitalul social al societăţii şi mai mult de un sfert din capital s-a pierdut în ultimele 12 luni. Tot în dificultate este şi o societate care a intrat în reorganizare judiciară şi faliment în conformitate cu procedurile colective de faliment.147 Semnele tipice de firme în dificultate sunt de exemplu: creşterea pierderilor, scăderea cifrei de afaceri, creşterea volumului stocurilor, supracapacitate de producţie, scăderea fluxului de numerar, creşterea datoriilor, creşterea spezelor financiare şi dispariţia valorii activului net, ori de câte ori sunt îndeplinite criteriile colective de faliment, proceduri în conformitate cu legislaţia naţională.148 Pe de altă parte, o firmă nou-constituită, i.e. în primii trei ani de activitate, nu poate fi considerată în dificultate în sensul Regulamentului privind ajutorul pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate, chiar dacă poziţia sa financiară iniţială este precară, şi prin urmare, nu este eligibilă pentru ajutor de salvare şi restructurare. O firmă este de asemenea considerată nou-constituită dacă rezultă din lichidarea unei firme anterioare sau preluată sau prin preluarea activelor unei astfel de firme.149 Mai mult, o firmă care aparţine unui grup mai mare nu este în principiu eligibilă cu excepţia situaţiei în care poate demonstra că dificultăţile firmei sunt proprii şi nu rezultă dintr-o alocare

142 Noul Regulament privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate, adoptat la 23.11.2004, publicat în MO al României, Partea I nr. 1215/17.12.2004, ce abrogă Regulamentul publicat în MO al României, Partea I nr. 470/02.07.2002, modificat şi completat de by Regulamentul publicat în MO al României, Partea I nr. 521/09.06.2004. 143 Noile Instrucţiuni Comunitare privind de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate, OJ (EC) C244/02 din 1 Octombrie 2004, ce abrogă OJ 1999 C288/2, care a abrogat OJ 1994 C368/12. 144 „EC Competition Policy Newsletter” nr. 3/2004 (Autumn), Valle/Van de Casteele: “Revizuirea Instrucţiunilor privind ajutorul de stat pentru salvare şi restructurare”, p. 3 şi 3.2. 145 Articolul 4 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 146 Articolul 2(1) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 147 Articolul 2(2) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 148 Articolul 2(3) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 149 Articolul 2(4) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate.

38

arbitrară a costurilor în cadrul grupului şi că dificultăţile sunt prea grave pentru a fi rezolvate de grup.150 c. Conceptul de ajutor pentru salvare şi restructurare Regulamentul prevede de asemenea o distincţie clară între cele două tipuri de ajutor de stat pentru firme în dificultate: ajutorul de salvare şi, respectiv, ajutorul de restructurare. Pe de o parte, ajutorul pentru salvare este o susţinere temporară în viaţă a unei societăţi bolnave pe perioada necesară elaborării unui plan de restructurare sau lichidare.151 Principiul general este că ajutorul pentru salvare este destinat susţinerii temporare a unei societăţi confruntate cu o deteriorare importantă a situaţiei sale financiare, care se reflectă într-o criză acută de lichidităţi sau insolvabilitate tehnică. Odată cu ajutorul pentru salvare, se pot lua măsuri imediate pentru oprirea pierderilor, inclusiv măsuri structurale (cum ar fi retragerea imediată din activitatea ce cauzează pierderi), deşi ele fac obiectul condiţiilor normale de compatilibitate a ajutorului pentru salvare.152 Pe de altă parte, ajutorul pentru restructurare este un ajutor pentru revigorarea societăţii pe baza unui plan de restructurare realizabil, coerent şi cuprinzător. Restructurarea implică de obicei reorganizarea şi raţionalizarea activităţilor firmei, retragerea din activităţile generatoare de pierderi, diversificarea în direcţia unor activităţi noi şi viabile, restructurarea financiară (infuzia de capital, reducerea creanţelor) etc. Mai mult, odată ce planul de restructurare sau lichidare pentru care a fost solicitat ajutorul a fost stabilit şi este implementat, orice ajutor suplimentar va fi considerat ajutor de restructurare. Ambele tipuri de ajutor trebuie să îndeplinească cerinţe specifice pentru a fi considerate compatibile. d. Compatibilitatea ajutorului pentru salvare şi restructurare Compatibilitatea ajutorului pentru salvare. Pentru a fi aprobat de Consiliul Concurenţei, un ajutor pentru salvare trebuie să constea în sprijin de lichidităţi sub formă de garanţii pentru împrumuturi sau împrumuturi la o rată a dobânzii cel puţin comparabilă cu cele aplicate împrumuturilor pentru firme viabile. Acordarea ajutorului trebuie justificată de dificultăţi sociale grave, să nu aibă efecte secundare negative asupra mediului concurenţial normal şi să fie limitat la valoarea necesară pentru ca societatea să-şi poată continua activitatea, de exemplu, prin acoperirea costurilor salariale şi a cheltuielilor de rutină. El va fi iniţial autorizat pentru o perioadă de până la şase luni, deşi această perioadă poate fi extinsă în situaţii excepţionale. În stiuaţiile în care planul de restructurare este înaintat Consiliului Concurenţei, ajutorul se consideră aprobat până când Consiliul Concurenţei decide asupra planului.153 Mai mult, în privinţa autorizării ajutorului pentru salvare, Consiliul Concurenţei se va strădui pe cât posibil să emită o decizie în termen de o lună cu condiţia ca societatea să fie o firmă în dificultate,

150 Articolul 2(5) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 151 Articolul 3(2) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 152 Articolul 3(3) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 153 Buletinul CE privind Politica de Concurenţă („EC Competition Policy Newsletter”) nr. 3/2004, Valle/Van de Casteele: “Revizuirea Instrucţiunilor privind ajutorul de stat pentru salvare şi restructurare”, p. 3.2. Aprobarea ajutorului pentru salvare nu implică în mod necesar autorizarea ajutorului cuprins în planul de restructurare. Acest ajutor va fi evaluat separat pe fond; asupra abordării Comisiei în aceste cazuri, vezi Quigley/Collins, “EC State Aid Law and Policy (“Dreptul şi politica ajutorului de stat în CE”), 2003, p. 161.

39

cu semnele specifice unei astfel de societăţi,154 iar ajutorul pentru salvare să nu depăşească 10 milioane de euro (aşa-numita procedură simplificată).155 Compatibilitatea ajutorului pentru restructurare. Ajutorul pentru restructurare ridică probleme de concurenţă deosebite întrucât el poate să transfere o parte inechitabilă a poverii ajustării structurale asupra agenţilor economici care au activitate fără ajutor. Prin urmare, principiul general este de a permite acordarea acestui tip de ajutor dacă se poate demonstra că ajutorul nu contravine mediului concurenţial şi nici acordurilor internaţionale la care România este parte. 156 Ajutorul pentru restructurare trebuie asociat unui plan de restructurare viabil care va restabili viabilitatea pe termen lung a agentului economic în cauză, pentru a cărui îndeplinire furnizorul de ajutor de stat este răspunzător. În caz opus, ajutorul nu poate fi autorizat. Restaurarea viabilităţii pe termen lung trebuie să aibă loc într-un interval rezonabil de timp şi pe baza unor evaluări realiste privind condiţiile viitoare de funcţionare viitoare. Ameliorarea viabilităţii trebuie să derive în principal din măsuri interne, dar nu trebuie să se bazeze pe factorii externi ai mediului de afaceri. Planul de restructurare trebuie să asigure un reviriment care să permită companiei în cauză, după finalizarea restructurării, să îşi acopere integral costurile, inclusiv amortizarea şi cheltuielile financiare. Recuperarea scontată a investiţiilor trebuie să fie suficientă, astfel încât să permită firmei restructurate să concureze prin propriile forţe pe piaţa liberă.157 Planul de restructurare trebuie să fie suficient de cuprinzător pentru a-şi atinge scopul. În decizia sa privind Garanţiile de stat în Germania,158 poziţia Comisiei a fost că sumele modeste de ajutor pentru restructurare către firmele mari nu pot în general restabili viabilitatea pe termen lung a unei astfel de firme şi prin urmare ajutorul nu este consecvent cu obiectivul avut în vedere de instrucţiuni. În cazuri de supra-capacitate sau exces de producţie pe piaţă, planul de restructurare trebuie să sigure o contribuţie la ameliorarea condiţiilor pe piaţă prin reducerea ireversibilă a capacităţii de producţie şi prin reducerea prezenţei pe piaţă a companiei.159 De exemplu, Comisia a aprobat un ajutor de restructurare pentru un producător german de aluminiu cu condiţia reducerii cu 55% a capacităţii fabricii.160 Chiar dacă nu există supra-capacitate pe piaţa respectivă, Consiliul Concurenţei va analiza dacă măsurile compensatorii sunt necesare, ţinând cont de structura pieţei şi de condiţiile de concurenţă de pe piaţă. Măsurile compensatorii sunt neapărat necesare dacă firma în cauză va avea o poziţie semnficativă pe piaţă după restructurare. Astfel de măsuri pot include divizarea activelor, reducerea capacităţii sau a prezenţei pe piaţă şi reducerea barierelor la intrarea pe piaţa respectivă.161 Valoarea şi intensitatea ajutorului pentru restructurare trebuie limitate la minimul strict necesar pentru a permite restructurarea şi trebuie să ia în considerare resursele financiare existente ale companiei, acţionarilor sau grpului de afaceri de care aparţine. Este de aşteptat ca beneficiarul de ajutor să contribuie semnificativ la planul de restructurare din propriile resurse (inclusiv prin vânzarea de active ce nu sunt esenţiale pentru supravieţuirea firmei) sau din finanţări externe în condiţii de piaţă. Această contribuţie reală, liberă de ajutor trebuie să fie de cel puţin 25% pentru întreprinderile mici, cel puţin 40% pentru întreprinderile mijlocii şi de cel puţin 50% pentru întreprinderile mari, şi constituie o condiţie preliminară pentru aprobarea planului de restructurare de Consiliul Concurenţei.162

154 Vezi Articolele 2(1) şi 2(2) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 155 Art. 9 din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 156 Art. 10 din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 157 Art. 13 din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 158 Decizia Comisiei nr. 96/475/EC, German State guarantees, OJ (EC) 1996 L194/25. 159 Art. 14 din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 160 Raportul XXVIII al Comisiei privind Politica de Concurenţă (1998) p. 265. 161 Art. 14 din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 162 Art. 15 din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate.

40

Regulamentul oferă câteva concepte, dintre care unul din cel mai important este principiul “prima şi ultima dată”. În conformitate cu acest principiu fundamental, ajutorul pentru salvare şi restructurare trebuie acordat o singură dată. Ajutorul pentru salvare trebuie să fie o operaţiune care are loc doar o dată, destinată menţinerii unei societăţi pe piaţă pentru o perioadă limitată de timp, timp în care i se poate analiza viitorul.163 Măsurile de salvare repetate sunt interzise întrucât ele nu fac decât să menţină o firmă neviabilă în viaţă.164 Pe de altă parte, dacă o firmă a primit ajutor de restructurare în ultimii zece ani, Consiliul Concurenţei va mai permite în principiu un alt ajutor de restructurare numai în cazuri excepţionale şi imprevizibile pentru care firma nu ese răspunzătoare.165 Totuşi, odată ce planul de restructurare a fost aprobat, Consiliul Concurenţei poate fi de acord să i se aducă modificări pe parioada restructurării.166 e. Ajutorul pentru salvarea şi restructurarea IMM-urilor În privinţa ajutorului pentru salvarea şi restructurarea IMM-urilor, Consiliul Concurenţei aplică mai puţin strict condiţiile de aprobare pentru IMM-uri, întrucât ajutorul acordat acestora tinde să afecteze mai puţin condiţiile comerciale decât cel acordat firmelor mari. În particular, ajutorul pentru IMM-uri nu va de obicei asociat măsurilor compensatorii. Mai mult, Consiliul Concurenţei este dispus să autorizeze scheme de ajutor pentru salvarea şi/restructurarea IMM-urilor în dificultate cu condiţia ca aceste scheme să respecte condiţiile generale aplicabile unui astfel de ajutor.167 Valoarea maximă acordată în baza unei scheme de ajutorul combinat de salvare şi restructurare pentru o companie nu poate depăşi plafonul de 10 milioane euro.168 Cu toate acestea, principiul “prima şi ultima dată” se aplică în întregime IMM-urilor.169 f. Ajutorul pentru restructurare în zonele defavorizate În mod similar practicii Comisiei, Consiliul Concurenţei va ţine seama de necesitatea dezvoltării regionale atunci când analizează ajutorul pentru restructurare în zone defavorizate. Totuşi, simplul fapt că o firmă cu probleme este situată într-o zonă defavorizată nu justifică un demers permisiv faţă de ajutorul pentru restructurare, întrucât acesta nu face decât ca regiunea să-şi susţină firmele în mod artificial. Mai mult, având în vedere resursele limitate disponibile pentru promovarea dezvoltării regionale, este în interesul regiunii să aplice aceste resurse pentru a dezvolta cât de repede posibil acele activităţi care sunt viabile şi sustenabile. Astfel, în zonele defavorizate, Consiliul aplică aceleaşi criterii generale ale ajutorului pentru restructurare.170 De exemplu, în cauza Pyrsa,171 Comisia a refuzat acordarea de ajutor către un producător din siderurgie care opera într-o regiune de tip 87(3)(a) CE, considerând că efectele pozitive pentru acea regiune nu compensează impactul negativ al ajutorului într-un sector care suferă de supra-capacitate. Cu toate acestea, în zonele defavorizate, condiţiile de autorizare pot fi mai puţin stricte în ceea ce priveşte implementarea măsurilor compensatorii. De exemplu, se solicită o reducere a capacităţii mai mică decât în zonele ne-asistate.172

163 Art. 24(1) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 164 Vezi de exemplu Decizia Comisiei 98/664/EC, Thüringer Motorenwerke GmbH, OJ (EC) 1998 L316/20. 165 Art. 24(2) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 166 Art. 19 din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 167 Art. 25-29 din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 168 Art. 29(1) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 169 Art. 21(2) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 170 Art. 20(1) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate. 171 Cauza C-169/95, Spania vs Comisia [1997] ECR I-135, pars 17-20; Decizia Comisiei 95/438/EC Pyrsa OJ (EC) 1995 L257/45. 172 Art. 21(2) şi Art. 29(2) din Regulamentul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate.

41

g. Ajutorul pentru restructurare în sectorul siderurgic Până la finele anului 2004, România a avut voie să acorde ajutor pentru restructurare în sectorul siderurgic în cazuri excepţionale în baza Protocolului 2 din Acordul European. În acest sens, Comisia a argumentat că ajutorul pentru restructurare în industria siderurgică poate fi acordat numai dacă programul naţional de restructurare, ca şi programele individuale de restructurare ale societăţilor include măsuri de atingere a viabilităţii şi reducerii capacităţii de producţie (prevăzute în Protocolului 2 al Acordului European). Comisia a cerut de asemenea transparenţă în privinţa ajutoarelor de stat directe şi indirecte. Astfel, până la sfârşitul lui 2004, ajutorul de stat pentru restructurare a fost acordat unui număr limitat de întreprinderi siderurgice.173 Drept consecinţă a negocierilor de aderare, România şi-a luat angajamentul de a nu acorda sau plăti nici un ajutor de stat uzinelor siderurgice care fac parte din Strategia Naţională de Restructurare începând cu 1 ianuarie 2005, până la 31 decembrie 2008.174 Aceste angajamente vor fi prevăzute în Tratatul de Aderare. În consecinţă, Regulamentul revizuit privind ajutorul de salvare şi restructurare a firmelor în dificultate exclude sectorul siderurgic din domeniul său de aplicare începând cu 15 noiembrie 2005 data intrării sale în vigoare. Cu toate acestea, unul din Regulamentele 175 recent emise de Consiliul Concurenţei prevede posibilitatea de acordare ajutorului pentru închidere întreprinderilor siderurgice, altele decât cele care fac obiectul Strategiei Naţionale de Restructurare.176 Ajutorul pentru închidere, care face obiectul obligaţiei de notificare, poate fi considerat compatibil cu un mediu concurenţial normal în anumite condiţii. Numai dacă condiţiile din Regulament sunt îndeplinite, ajutorul pentru închidere poate fi acordat întreprinderilor siderurgice fie pentru ca acestea să îşi poată acoperi plăţile compensatorii destinate angajaţilor disponibilizaţi sau celor care se pensionează anticipat, sau care încetează definitiv fabricarea produselor siderurgice.177 5.3. AJUTORUL ORIZONTAL Consiliul Concurenţei a emis o serie de regulamente prin care se tabilesc regulile şi criteriile coform cărora ajutoarele de stat cu obiective orizontale pot fi considerate compatibile de Consiliul Concurenţei. A. ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII

a. Politica generală şi cadrul legal Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) joacă un rol decisiv în crearea de locuri de muncă şi sunt considerate principalul motor al schimbărilor structurale. Totuşi, anumite imperfecţiuni ale pieţei cum ar fi accesul dificil la credit sau capital, resurse limitate pentru accesul la informaţii, noi

173 Companiile beneficiare sunt: ISPAT SIDEX Galati, Siderurgica Hunedoara, COS Targoviste, IS Campia Turzii, CS Resita, GAVAZZI Steel Otelu Rosu, Donasid Calarasi. 174 Ministerul Economiei şi Comerţului al României: “Strategia Naţională privind Restructurare sectorului siderurgic”, Bucureşti, Decembrie 2004. 175 Regulament privind ajutorul de stat pentru salvare şi restructurare şi ajutorul de stat pentru închidere în sectorul siderurgic, adoptat pe 02.03.2005, publicat în MO Partea I nr. 269/31.03.2005. 176 Art. 2(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvare şi restructurare şi ajutorul de stat pentru închidere în sectorul siderurgic. 177 Art. 2(1) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvare şi restructurare şi ajutorul de stat pentru închidere în sectorul siderurgic.

42

tehnologii şi pieţe potenţiale le pot limita dezvoltarea. Din acest motiv, ajutorul de stat destinat să sprijine IMM-urile care au astfel de probleme poate fi autorizat de Consiliul Concurenţei în coformitate cu reguli stricte, dacă aceste măsuri nu afectează negativ condiţiile comerciale. În România, criteriile de evaluare a ajutoarelor de stat pentru IMM-uri sunt stipulate în Regulamentul privind ajutorul de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii, 178 care transpune Regulamentul Comunităţii de exceptare pe categorii 70/2001 şi Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definiţia micro-întreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii.179 În septembrie 2004, Regulamentul românesc a fost modificat şi completat prin Ordinul 225/2004 al Preşedintelui Consiliului Concurenţei. Acest amendament a anulat acele prevederi din fostul Regulament care au permis Consiliului să excepteze pe categorii anumite măsuri de ajutor de stat care întruneau condiţiile din Regulament. Astfel, şi ajutoarele de stat acordate IMM-urilor trebuie să respecte regula generală şi să fie notificate în mod corespunzător. Pe baza notificărilor primite, Consiliului Concurenţei va permite ajutorul de stat în cauză cu condiţia ca acesta să îndeplinească condiţiile din Regulament. Totuşi, Regulamentul nu se aplică activităţilor legate de fabricarea, procesarea şi comercializarea anumitor produse agricole (cuprinse în lista din Anexa nr. 3 din Regulament) şi, cel mai important, activităţilor legate de export. Regulamentul românesc a fost recent modificat pentru a se lua în considerare Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definiţia micro-întreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii. Referitor la politica UE în acest domeniu, Comisia are o abordare favorabilă faţă de ajutorul care îmbunătăţeşte mediul general de afaceri pentru IMM-uri prin programe care folosesc servicii specializate de consultanţă, instruire, popularizarea tehnologiei avansate şi îmbunătăţirea metodelor de producţie şi management.180 De exemplu, Comisia a avut o poziţie favorabilă faţă de schemele propuse de guvernul spaniol prin care se acorda ajutor pentru îmbunătăţirea standardelor de calitate din industria spaniolă. Astfel, firmele care realizau proiecte în domeniul diseminării, instruirii, analizei şi asistenţei tehnice şi al ameliorării sistemelor de control al calităţii au fost eligibile pentru ajutor de stat cu până la 50% din costurile brute ale proiectului.181 b. Definiţia IMM-urilor Regulamentul oferă o definiţie a IMM-urilor la Art. 2(1). Categoria de întreprindere mică şi mijlocie este alcătuită din întreprinderi cu mai puţin de 250 de angajaţi şi care au fie o cifră anuală de afaceri care nu depăşeşte echivalentul în lei a 50 milione de euro, fie un rezultat anual al bilanţului contabil care nu depăşeşte echivalentul în lei a 43 milioane de euro şi care îndeplinesc criteriile independenţei. În categoria IMM-urilor, o întreprindere mică este definită ca fiind o întreprindere care are mai puţin de 50 de angajaţi şi a cărei cifră de afaceri sau rezultat anual al bilanţului contabil nu depăşeşte echivalentul în lei a 10 milioane de euro.182 178 Regulamentul privind ajutorul de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii, adoptat la 23 March 2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 340/19.04.2004 modificat şi completat prin Regulamentul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 850/16.09.2004, care înlocuieşte vechiul Regulament privind ajutorul de stat şi ajutor pentru IMM-uri din 10.05.2002 care nu mai este în vigoare, modificat şi el recent în lumina Recomandării Comisiei din 6 mai 2003 privind definiţia micro-întreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii (OJ EC L 124, 20.05.2003); Regulamentul modificat a fost adoptat la 1.2.2005 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.127/9.2.2005. 179 Regulamentul Comisiei 70/2001 din 12 ianuarie 2001, OJ L10/33 din 13.1.2001; Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 definiţia micro-întreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii OJ L 124, 20.05.2003. 180 Raportul XX privind Politica de Concurenţă (1990), p. 294. 181 Raportul XX privind Politica de Concurenţă (1990), p. 296. 182 Art. 2(1) 3 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM-uri.

43

Mai departe, în categoria IMM-urilor, o micro-întreprindere este definită ca o întreprindere cu mai puţin de 10 salariaţi şi a cărei cifră de afaceri sau rezultat anual al bilanţului contabil nu depăşeşte echivalentul în lei a 2 milioane de euro.183 O întreprindere legată este fie o întreprindere care deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau membrilor unei alte întreprinderi sau dreptul de a numi sau destitui majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere sau supraveghere ai unei alte întreprinderi; sau este acţionară sau membră a unei alte întreprinderi, deţine singură majoritatea asupra drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.184 Pe de altă parte, întreprinderile partenere sunt acele companii care nu sunt legate una de cealaltă şi în care una dintre întreprinderi (din amonte) deţine, individual sau în comun cu una sau mai multe întreprinderi legate, cel puţin 25% din capitalul social sau drepturile de vot ale unei alte întreprinderi (din aval).185 Întreprinderile autonome sunt cele care nu sunt nici partenere, nici legate.186 Totuşi, o întreprindere poate fi definită ca autonomă chiar dacă pragul de 25% este atins sau depăşit de către investitorii care sunt legaţi şi se înscriu într-una din următoarele categorii: societăţi publice de investiţii, societăţi de capital de risc, persoane fizice sau grupuri de persoane fizice cu activitate frecventă de investiţii în capital de risc care investesc fonduri proprii în societăţi necotate la bursă („îngeri financiari”) cu condiţia ca investiţia totală a acestor investitori în aceeaşi întreprindere să nu depăşească echivalentul în lei a 1 250 000 EUR; universităţi sau centre de cercetare fără scop lucrativ; investitori instituţionali, inclusiv fonduri de dezvoltare regională; autorităţi locale autonome având un buget anual mai mic decât echivalentul în lei a 10 milioane EUR şi mai puţin de 5 000 de locuitori.187 Cu toate acestea, întreprinderile care sunt proprietatea a statului nu pot fi considerate în principiu IMM-uri, dacă 25% sau mai mult din capitalul social sau drepturile de vot ale respectivei întreprinderi sunt direct sau indirect controlate, în comun sau cu titlu individual, de către una sau mai multe organisme ori colectivităţi publice.188 c. Ajutorul eligibil şi intensitatea ajutorului Reglamentul consideră două categorii de ajutor de stat drept eligibile: pe de o parte, ajutorul de investiţii (în imobilizări corporale şi necorporale) şi pe de altă parte, ajutor pentru consultanţă şi alte servicii şi activităţi. Pentru fiecare din categoriile mai sus-menţionate, Regulamentul stipulează intensitatea maximă brută a ajutorului şi condiţiile pentru cumularea ajutorului. Investiţii în imobilizări corporale reprezintă orice investiţii în active fixe corporale ce se referă la crearea unei noi unităţi, extinderea unei unităţi existente sau angajarea într-o activitate ce implică o schimbare fundamentală a produsului sau procesului de producţie al unei unităţi existente, mai ales prin raţionalizare, diversificare sau modernizare; 189 în timp ce investiţiile în imobilizări necorporale implică un transfer de tehnologie prin dobândirea drepturilor de brevet de invenţie, a licenţelor, a know-how-ului sau a cunoştinţelor tehnice nebrevetate.190

183 Art. 2(1) 4 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM-uri. 184 Art. 2(1) 7 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM-uri. 185 Art. 2(1) 6 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM-uri. 186 Art. 2(1) 5 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM-uri. 187 Art. 2(1) 6 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM-uri. 188 Art. 2(1) 8 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM-uri. 189 Art. 2(14) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM-uri. 190 Art. 2(15) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM-uri.

44

În conformitate cu Art. 4 din Regulament, intensitatea brută a ajutorului de investiţie nu trebuie să depăşească plafonul ajutorului regional cu mai mult de 15% procent brut, cu condiţia ca intensitatea netă să nu fie mai mare de 75%. Plafonul maxim de intensitate poate fi autorizat numai dacă investiţia este menţinută în regiunea beneficiară timp de cel puţin cinci ani, iar contribuţia beneficiarului la finanţare este de cel puţin 25%. Intensitatea ajutorului este calculată fie ca procent din costurile eligibile de investiţie, fie ca procent din costurile salariale de angajare create prin realizarea investiţiei (ajutorul pentru crearea locurilor de muncă). A doua categorie de costuri eligibile este legată de consultanţă şi alte servicii şi activităţi. În conformitate cu Art. 4 din Regulament, astfel de servicii pot fi servicii furnizate de către consultanţii externi (serviciile în cauză nu trebuie să constituie o activitate permanentă sau periodică şi nici să nu fie legate de cheltuielile de funcţionare normală a întreprinderii, cum sunt serviciile obişnuite de consultanţă fiscală, juridică ori de publicitate) sau includ prima participare la târguri şi expoziţii (pentru costurile de închiriere, amenajare şi administrare a standului). Ajutorul brut pentru servicii de consultanţă externă nu trebuie să depăşească 50% din costurile totale ale acestor servicii, în timp ce pentru participarea la târguri şi expoziţii, ajutorul brut nu trebuie să depăşească 50% din costurile suplimentare de închiriere, amenajare şi administrare a standului. În privinţa cumulării ajutorului, plafoanele de intensitate menţionate mai sus se aplică indiferent dacă sprijinul pentru proiectul respectiv este finanţat în întregime din resurse de stat sau parţial şi din resurse comunitare. Mai mult, ajutorul acordat în baza acestui Regulament nu poate fi cumulat cu alte fonduri comunitare, aferente aceloraşi costuri elibigile, dacă această cumulare rezultă într-o intensitate a ajutorului de stat care depăşeşte plafonul stabilit de Regulament.

B. INSTRUIREA ANGAJAŢILOR a. Politica generală a ajutorului pentru instruire şi cadrul legal În România, baza legală pentru evaluarea ajutorului pentru instruire este Regulamentul privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor emis de Consiliul Concurenţei.191 Acest Regulament transpune regulile relevante din Comunitate, i.e. Regulamentul Comisiei 68/2001,192 destinat a servi obiectivelor Comunităţii stipulate în Art. 125 din Tratatul CE, care solicită Statelor Membre să dezvolte o strategie coordonată de promovare a unei forţei de muncă calificată, instruită şi adaptabilă. Regulamentul românesc se aplică tuturor sectoarelor economice, dar este important de menţionat că majoritatea măsurilor de instruire au un caracter general, neputând fi astfel definite drept ajutor de stat în sensul Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat.193 Instruirea este importantă nu numai pentru angajat, al cărui potenţial de ocupare în muncă creşte, şi pentru firmă, a cărei competitivitate este îmbunătăţită, ci pentru întreaga societate, întrucât astfel se

191 Regulamentul privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 470/02.07.2002 modificat şi completat de Regulamentul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 525/10.06.2004. 192 Regulamentul Comisiei 68/2001, OJ (EC) 2001 L10/20, care înlocuieşte Cadrul privind ajutorul pentru instruire, OJ (EC) 1998 C343/10. 193 Art. 1(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor.

45

măreşte masa de muncitori calificaţi, care constituie o valoare activă pentru atragerea de investiţii noi. În vederea faptului că firmele în general investesc prea puţin pentru instruirea angajaţilor, ajutorul de stat poate ajuta la corectarea acestei imperfecţiuni a pieţei şi deci poate fi considerat, în anumite condiţii, compatibil cu un mediu concurenţial normal.194 Astfel, Regulamentul stabileşte plafoane şi condiţii specifice pentru ca ajutorul de instruire să poată fi considerat compatibil. b. Evaluarea ajutorului pentru instruirea angajaţilor Consiliul Concurenţei face deosebirea între ajutorul pentru instruire specifică şi ajutorul pentru instruire generală. Instruirea specifică se referă la instruirea care priveşte direct şi în principal poziţia prezentă sau viitoare a angajatului din firma sprijinită şi care presupune calificări ce nu sunt transferabile altor firme sau în alte domenii de activitate.195 Această instruire aduce în principal beneficii întreprinderii înseşi şi implică un anumit risc al denaturării concurenţei, astfel că ajutorul acordat în acest mod trebuie limitat la intensităţi mici pentru a fi considerat compatibil cu un mediu concurenţial. Dimpotrivă, instruirea generală înseamnă instruirea angajaţilor care nu priveşte în principal sau exclusiv poziţia prezentă sau viitoare a angajatului din firma sprijinită, ci care oferă calificări transferabile pe scară largă la alte firme sau în alte domenii de activitate şi care, prin aceasta, îmbunătăteşte substanţial potenţialul de ocupare în muncă a angajatului. Acest ajutor poate fi instruirea organizată în comun de diferite întreprinderi independente sau dacă angajaţii diferitelor întreprinderi se pot folosi ei înşişi de aceasta. 196 Un exemplu de ajutor de instruire acordat angajaţilor a două companii de inginerie aeronautică din Franţa pentru reconversia activităţii de tip militar în tipul civil. Întrucât această reconversie a condus la disponibilizări ale personalului, s-a considerat că ajutorul a adus în principal beneficii angajaţilor, oferindu-le calificări suplimentare ce putea fi folosite în alte firme.197

c. Costuri eligibile şi intensitatea ajutorului pentru instruire Costurile eligibile ale unui proiect de instruire sunt limitate la următoarele:198 - costurile de instruire a personalului; - cheltuielile cu deplasarea expertilor si a personalului instruit; - alte cheltuieli curente cum ar fi cele referitoare la rechizite si alte materiale; - amortizarea utilajelor şi echipamentelor, in masura in care acestea sunt - utilizate exclusiv in scopul proiectului de instruire; - cheltuielile aferente serviciilor de consultanta si indrumare legate de proiectul de - instruire; - costurile de personal aferente cursantilor. Intensitatea ajutorului este exprimată ca procent din costurile eligibile ale proiectului de sintruire. În situaţiile în care ajutorul este acordat pentru instruire specifică, intensitatea nu trebuie să depăşească 35% pentru întreprinderile mari şi 45% pentru IMM-uri. Dacă ajutorul este acordat pentru isntruire generală, intensitatea lui nu trebuie să depăşească 60% pentru întreprinderile mari şi 80% pentru IMM-uri. Dacă proiectul de ajutor cuprinde atat componenta de instruire specifica, cat si pe cea de instruire generala, precum si in cazul in care nu poate fi stabilit caracterul specific ori

194 Vezi „Introducerea“ la Regulamentul privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor. 195 Art. 2 III din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor. 196 Art. 2 IV din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor. 197 Raportul XXVIII privind Politica de Concurenţă (1998), p. 269. 198 Art. 5 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor.

46

general al instruirii, se vor aplica plafoanele intensitatilor stabilite in cazul instruirii specifice.199 Intensităţile maxime aplicabile fie pentru instruirea specifică, fie pentru cea generală pot fi mărite până la 10% dacă ajutorul este acordat lucrătorilor dezavantajaţi.200 Dacă ajutorul este acordat în sectorul maritim, el poate ajunge la intensitate de 100% indiferent dacă proiectul priveşte instruirea specifică sau instruirea generală dacă cursantul nu este membru activ al echipajului, ci excede personalul obişnuit la bordul navei, şi instruirea trebuie să se desfăşoare la bordul navelor înscrise în registrele maritime ale României.201 Pragurile mai sus-menţionate se aplică indiferent dacă proiectul în cauză este finanţat în întregime sau parţial din resurse de stat. Mai mult, ajutorul pentru instruire nu poate fi cumulat cu alte ajutoare de stat sau finanţări comunitare, aferente aceloraşi costuri eligibile, dacă această cumulare ar face ca intensitatea ajutorului să depăşească pragurile stabilite prin Regulament.202 C. OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ a. Politica generală şi cadrul legal Baza legală pentru acordarea ajutorului pentru ocuparea forţei de muncă în UE este Regulamentul Comisiei 2204/2002,203 care exceptează de la notificare măsurile de ajutor ce îndeplinesc cerinţele din acest Regulament. Regulamentul Comisiei 2204/2002 a fost mai întâi transpus în legislaţia românească printr-un Regulament al exceptărilor pe categorii pentru ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă204 care, ca şi Regulamentul Comisiei, excepta anumite categorii de ajutor cu condiţia ca ele să îndepllinească criteriile stabilite în Regulament. La cererea Comisiei, Consiliul Concurenţei a modificat şi completat recent vechiul Regulament. În conformitate cu noul Regulament205 privind ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă, ajutorul pentru ocuparea forţei de muncă face obiectul notificării şi poate fi aprobat de Consiliul Concurenţei sub condiţia îndeplinirii criteriilor stipulate în Regulament. În general, există o justificare pentru care autorităţile publice iau măsuri prin care oferă facilităţi întreprinderilor de creştere a nivelului lor de ocupare a forţei de muncă, în special a lucrătorilor din categoriile dezavantajate. La nivel comunitar, de exemplu, Art. 125 din Tratatul CE solicită Statelor Membre UE şi Comunităţii să-şi coordoneze dezvoltarea unei strategii de ocupare a forţei de muncă şi a pieţelor muncii sensibile la schimbările economice, în vederea atingerii unui nivel înalt de ocupare a forţei de muncă. Totuşi, acordarea de ajutor pentru ocuparea forţei de muncă anumitor agenţi economici sau producerii de anumite bunuri, deşi ar putea ameliora situaţia lucrătorilor pe piaţa muncii, poate astfel să denatureze concurenţa întrucât prin acordarea ajutorului se preiau o parte din costurile forţei de muncă ale companiei. Dina cest motiv, ajutorul pentru ocuparea forţei de muncă face obiectul unor reguli stricte şi unor controale riguroase.

199 Art. 4(1), (2) şi (4) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor. 200 Art. 4(3) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor. Pentru definiţia „lucrătorilor dezavantajaţi“, vezi Art. 2 VI din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor. 201 Art. 4(5) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor. 202 Art. 6 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor. 203 Regulamentul Comisiei nr 2204/2002 din 12 Decembrie 2002, OJ (EC) L337/3 din 13.12.2002. 204 Regulamentul privind ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă, adoptat la 1 octombrie 2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 738/22.10.2003. 205 Regulament publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 847/16.09.2004, modificat şi completat prin Regulamentul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 738/22.10.2003.

47

Ca şi ajutorul pentru ocuparea forţei de muncă, măsurile menite a promova angajările pot fi de natură generală şi prin urmare să nu cadă sub incidenţa Art. 2(1) a Legii ajutorului de stat. Astfel de măsuri generale care pot include o reducere generală a impozitului asupra costurilor forţei de muncă şi sociale, prin care se stimulează investiţiile în educaţia şi instruirea generală, nu dau naştere la ajutor de stat.206 Din acest motiv, este important să se evalueze dacă măsura legată de ocuparea forţei de muncă constituie ajutor de stat în sensul Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat. Dacă măsura face obiectul acestui articol, ea poae fi justificată de Consiliul Concurenţei în baza derogărilor prevăzute de Regulamentul privind ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă. b. Tipurile de ajutor pentru ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de aprobare Ajutorul pentru ocuparea forţei de muncă este acordat sub formă de ajutoare nerambursabile sau scutiri de la plata asigurărilor sociale sau a anumitor taxe pentru anumiţi agenţi economici. În acest sens, un exemplu este o schemă în baza căreia se acordă o exceptare parţială de la plata asigurărilor sociale care este acordată pentru o anumită perioadă de timp angajatorilor care au angajat o persoană ce nu mai fusese angajată de cel puţin doi ani.207 Comisia a aprobat de asemenea o schemă în baza căreia un angajator care angajează cu contract permanent o persoană aflată în şomaj de mult timp a primit dreptul la o indemnizaţie lunară cuprinsă între 40% şi 80% din salariul angajatului pe o perioadă de un an.208 Regulamentul face distincţia între ajutorul pentru menţinerea locurilor de muncă şi ajutorul pentru crearea de locuri de muncă. Ajutorul pentru menţinerea locurilor de muncă este un sprijin financiar acordat unei firme pentru a o convinge să nu-şi concedieze salariaţii, şi este calculat pe baza numărului de angajaţi la momentul acordării ajutorului. Este asemănător ajutorului de operare şi, cu condiţia să nu existe reguli specifice sectoriale aplicabile, el poate fi autorizat prin urmare numai în condiţii specifice. 209 Aceste condiţii pot fi cauzate de dezastre naturale sau alte evenimente excepţionale sau cele prevăzute pentru ajutorul de operare în Regulamentul privind ajutorul de stat regional.210 Ajutorul de stat pentru menţinerea locurilor de muncă poate fi acordat şi pentru companiile în dificultate în condiţiile prevăzute în Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate.211 Pe de altă parte, ajutorul privind crearea de locuri de muncă prevede angajări ale lucrătorilor care nu au avut niciodată un loc de muncă sau care şi-au pierdut locul de muncă. În general, acest ajutor este privit favorabil, mai ales când este acordat IMM-urilor, agenţi economici situaţi în regiuni eligibile pentru ajutor regional, sau pentru încurajarea întreprinderilor de a angaja lucrători dezavantajaţi şi cu handicap.212 Există în general o atitudine foarte favorabilă faţă de ajutorul pentru ocuparea forţei de muncă ce poate să mai includă cheltuieli suplimentare legate de adaptarea locului de muncă, achiziţionarea de echipamente specifice sau de angajarea personalului însărcinat

206 Regulamentul Comisiei nr 2204/2002, par. 6, vezi n.s. 188. 207 Raportul XIX privind Politica de Concurenţă pct. 197. 208 Raportul XX privind Politica de Concurenţă (1994) pct. 281-282. 209 Art. 9 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă. 210 Regulamentul privind ajutorul de stat regional, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 340/19.04.2004, modificat şi completat prin Regulamentul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 847/16.09.2004, care înlocuieşte vechiul Regulament privind ajutorul de stat regional şi ajutor pentru IMM-uri din 10.05.2002 care nu mai este în vigoare. 211 Noul Regulament privind salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate – nepublicat încă în Monitorul Oficial al României, care va abroga Regulamentul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 470/02.07.2002, modificat şi completat prin Regulamentul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 521/09.06.2004. 212 Pentru conceptul de „lucrător dezavantajat“, vezi Art. 2(5) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă; pentru conceptul de „lucrător cu handicap“, vezi Art. 2(6) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă.

48

cu asistenţa persoanei.213 Se calculează pebaza numărului de locuri de muncă create, ce trebuie să reprezinte o creştere netă a numărului de angajaţi, prin raportare la media ultimelor 12 luni. Locurile de muncă astfel create trebuie menţinute pe o perioadă minimă de 3 ani, sau de 2 ani în cazul IMM-urilor.214 Ajutorul pentru ocuparea forţei de muncă nu trebuie direcţionat către sectoare specifice.215 În particular, ajutorul pentru crearea de locuri de muncă în sectoarele sensibile cu supra-capacitate este considerat a fi o problemă. Totuşi, atunci când se acordă acest tip de ajutor unei regiuni afectate de un nivel înalt de şomaj, situaţia va fi acceptată. Un tip deosebit de ajutor este cel acordat angajatorilor pentru conversia contractelor de muncă temporare în contracte de muncă pe durată nedeterminată. Acest ajutor poate fi autorizat numai dacă conversia are efecte pozitive asupra ocupării forţei de muncă.216 c. Intensitatea ajutorului Pentru crearea de locuri de muncă, intensitatea ajutorului nu trebuie să depăşească plafonul ajutorului regional pentru investiţii. Dacă ajutorul este acordat IMM-urilor, intensitatea ajutorului poate fi mărită cu 15%, cu condiţia ca intensitatea totală netă să nu depăşească 75%. Plafoanele mai mari ale ajutorului regional se aplică numai în cazul în care contribuţia la finanţare este de minimum 25% şi dacă locurile de muncă sunt menţinute în cadrul regiunii.217 Dacă se angajează persoane defavorizate sau cu handicap, intensitatea brută a ajutorului nu trebuie să depăşească 50% pentru persoane defavorizate şi 60% pentru persoane cu handicap. Mai mult, în acest caz, nu mai este necesară cresterea netă a numărului de salariaţi dacă posturile au devenit vacante în urma unor plecări voluntare, a pensionarii, a reducerii voluntare a timpului de lucru sau a unor concedieri legale pentru conduită necorespunzătoare.218 Plafoanele menţionate mai sus pentru ajutorul pentru ocuparea forţei de muncă se aplică indiferent dacă sprijinul pentru proiectul de ajutor este finanţat în întregime din resurse de stat sua parţial de Uniunea Europeană. Ajutorul pentru ocuparea forţei de muncă nu poate fi cumulat cu nici un alt ajutor sau finanţare din partea Ocmunităţii dacă această cumulare ar face ca intensitatea ajutorului să depăşească nivelul stabilit în Regulament. D. CERCETARE ŞI DEZVOLTARE a. Politica generală şi cadrul legal În general ajutorul pentru cercetare şi dezvoltare beneficiază de o un tratament favorabil, atât îm România, cât şi la nivel comunitar.219 Această abordare pozitivă faţă de ajutorul pentru activităţi de cercetare şi dezvoltare este justificată prin referinţa la obiectivele avute în vedere de acest tip de ajutor, volumul considerabil de finanţare necesar pentru proiectele de

213 Art. 6 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă. 214 Art. 4 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă. 215 Decizia Comisiei 96/542/EC, Italian footwear industry (“Industria încălţămintei din Italia”), OJ 1996 L231/23. 216 Art. 9 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă. 217 Art. 4(2) şi (3) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă. 218 Art. 5 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă. 219 Referitor la politica comunitară, vezi „Strategia de la Lisabona“, obiectivele stabilite de Consiliul European de la Lisabona din martie 2000.

49

cercetare şi dezvoltare şi riscurile asumate de acestea.220 În România, baza legală a ajutorului de stat pentru astfel de activităţi este Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. Conform acestui Regulament, dacă ajutorul pentru cercetare şi dezvoltare se încadrează221 la definiţia ajutorului de stat în sensul Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat,el poate fi autorizat cu condiţia să îndeplinească criteriile prevăzute în Regulament. Regulamentul transpune cadrul comunitar pentru cercetare şi dezvoltare din 1996. Comisia a modificat de asemenea Regulamentul pentru IMM-uri pentru a include şi ajutoarele de stat acordate IMM-urilor pentru cheltuieli de cercetare şi dezvoltare.222 Consiliul Concurenţei are aceeaşi poziţie favorabilă faţă de ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare, ca şi Comisia Europeană. Obiectivele comunitare în acest domeniu sunt stipulate în Art. 157(1) din Tratatul CE, care solicită statelor membre ale UE şi Comunităţii, în conformitate cu un sistem de piaţă deschis şi competitiv, să întreprindă acţiuni având, printre altele, drept obiectiv încurajarea unei mai bune exploatări a potenţialului industrial al politicilor de inovaţie, cercetare şi dezvoltare tehnologică. În conformitate cu Art. 163 (1) din Tratatul CE, unul din obiectivele Comunităţii este de a întări baza ştiinţifică şi tehnologică a industriei Comunităţii şi solicită Comunităţii să încurajeze cercetarea şi dezvoltarea tehnologică între firme, centre de cercetare şi universităţi.

b. Inovaţiile În lumina strategiei de la Lisabona, care a subliniat importanţa inovaţiilor ca principală sursă de competitivitate şi creştere economică, Comisia elaborează în prezent noi reguli comunitare223 de evaluare a ajutorului de stat pentru inovaţii, în încercarea de a crea un cadru corespunzător pentru acest important domeniu de activitate. Totuşi, în actualul cadru juridic al ajutorului pentru cercetare şi dezvoltare, la nivel comunitar şi naţional, inovaţiile nu se încadrează ca o categorie separată. În consecinţă, ajutorul pentru activităţi ce ar putea fi considerate inovatoare dar nu corespund nici uneia din aceste categorii nu cad sub incidenţa cadrului şi trebuie să respecte politica privind ajutorul de investiţii.224 c. Activităţi de cercetare şi dezvoltare Ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare poate în principiul afecta concurenţa. Atunci când se analizează această măsură de ajutor, trebuie făcută deosebirea între cercetarea fundmantală, cea aplicativă şi activitatea de dezvoltare preconcurenţială. Criteriul fundamental al evaluării este următorul: cu cât cercetarea şi dezvoltarea sunt mai apropiate de piaţă, cu atât efectul denaturant al ajutorului de stat poate fi mai puternic.225

220 Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 470/02.07.2002, modificat şi completat prin Regulamentul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.521/10.06.2004. 221 Cadrul Comunitar privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare, OJ (EC) 1996 C45/5 (care înlocuieşte OJ 1986 C83/2); acest cadru de aplică până la 31 decembrie 2005, OJ 2002 C111/3; Comunicarea Comisiei care modifică Cadrul, OJ 1998 C48; Comunicarea Comisiei privind revizuirea Cadrul Comunitar, OJ 2001 C78; Comunicarea Comisiei privind prelungirea Cadrul Comunitar, OJ 2002 C111. 222 Regulamentul Comisiei (CE) Nr 364/2004 din 25 Februarie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) Nr 70/2001 privind extinderea domeniului de aplicare în vederea includerii ajutorului pentru cercetare şi dezvoltare, OJ (EC) L 63, 28.02.2004, pp. 22-29. 223 Proiecte comunitare în proiect pentru ajutorul de state pentru inovaţie, SEC(2004) 1453 din 15 noiembrie 2004. 224 Cadrul Comunitar privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare, par 2.3; Art. 2 din Regulamentul românesc privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 225 Articolul 1(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare.

50

Cercetarea fundamentală este o activitate destinată lărgirii cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice care nu sunt legate de obiective industriale sau comerciale.226 Cercetarea aplicativă este cercetarea planificată sau investigaţii extrem de importante orientate spre dobândirea de cunoştinţe noi, obiectivul fiind ca aceste cunoştinţe să fie utile pentru dezvoltarea de noi produse, procese sau servicii ori pentru a îmbunătăţi semnificativ produsele, procesele sau serviciile existente. 227 Activitatea de dezvoltare precompetitivă este transformarea rezultatelor cercetării aplicative în planuri, scheme sau documentaţii pentru produse, procese ori servicii noi, modificate sau îmbunătăţite, chiar dacă acestea sunt destinate vânzării ori utilizării, incluzând şi fabricarea prototipului iniţial, care nu poate fi utilizat în scopuri comerciale.228 Finanţarea publică a activităţilor de cercetare şi dezvoltare realizate de către instituţiile fără scop lucrativ de învăţământ superior sau de cercetare nu constituie ajutor de stat în sensul Art. 2 din Legea nr. 143/1999.229 Cu toate acestea, un criteriu foarte important este dacă sau cât de mult sunt aceste instituţii angajate în activităţi econoimice. Abordarea generală în acest sens este ca rezultatele acestor proiecte de ajutor să fie puse în mod nediscriminatoriu la dispoziţia industriei româneşti. Totuşi, în situaţiile când astfel de instituţii primesc ajutor pentru proiecte de cooperare cu agenţi economici privaţi, ajutorul acordat poate fi ajutor de stat dacă nu sunt îndeplinite anumite condiţii,230 i.e. fie instituţia de cercetare contribuie la proiect ca şi o societate comercială (e.g. în schimbul unei plăţi la preţul pieţei pentru serviciile oferite), fie costurile totale ale cercetării sunt suportate de către agenţii economici industriali respectivi. De exemplu, în cazul unui ajutor acordat unui institut de cercetare din Germania aferent unui proiect de cercetare în cooperare cu o firmă privată, dar ale cărui condiţii contractuale asupra cercetării erau astfel încât numai firma privată putea exploata comercial rezultatele cercetării şi dezvoltării, Comisia a susţinut că era ca şi cum ajutorul fusese acordat direct firme private.231 Nu se poate aplica Articolul 2(1) din Legea ajutorului de stat nici dacă rezultatele care nu generează drepturi de proprietate intelectuală pot fi diseminate pe scară largă sau dacă drepturile de proprietate intelectuală asupra rezultatelor activităţii de cercetare şi dezvoltare sunt în întregime alocate instituţiilor publice fără scop lucrativ sau primesc de la agenţii economici industriali compensaţia echivalentă preţului de piaţă.232 Atunci când autorităţile publice angajează sau cumpăra rezultatele activităţii de cercetare şi dezvoltare de la agenţii economici, poate fi implicat ajutor cu excepţia cazului în care nu are loc o procedură de licitaţie sau dacă contractele nu fost încheiate în condiţiile pieţei, în special, în conformitate cu regulile aplicabile achiziţiilor publice.233 d. Criteriile de evaluare a compatibilităţii La evaluarea compatibilităţii ajutoarelor de stat pentru cercetare şi dezvoltare, Consiliul Concurenţei ia de obicei în considerare mai multe aspecte, Cum ar fi tipul cercetării (posibilitatea de comercializare – cât de aproape de piaţă este proiectul), benficiarii, intensitatea ajutorului, accesibilitatea la rezultate etc.234 În oricare din cazuri, ajutorul trebuie să constituie o stimulare pentru agenţii economici de a efectua activităţi de cercetare şi dezvoltare sau să încurajeze acei agenţi economici care nu efectuează

226 Articolul 1(3) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 227 Articolul 1(4) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 228 Articolul 1(5) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 229 Articolul 3(1) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 230 Vezi condiţiile stipulate în Art. 3(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 231 Raportul XXI privind Politica de Concurenţă (1991), pct. 185. 232 Art. 3(2) (c), (d) şi (e) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 233 Articolul 4 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 234 Articolul 6 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare.

51

activităţi de cercetare şi dezvoltare în realizarea lor. Dacă acest efect de stimulare nu este evident, Consiliul Concurenţei poate considera acest ajutor mai puţin favorabil decât de obicei.235 De exemplu, Comisia Europeană a refuzat autorizarea unui ajutor către Olivetti pentru dezvoltarea de calculatoare personale multimedia portabile deuz individual şi de grup pe motivul că proiectul părea a fi operare obişnuită pentru agentul economic şi nu depăşea limitele activităţii cotidiene de cercetare şi dezvoltare.236 Totuşi, atunci când se acordă ajutor pentru cercetarea şi dezvoltarea unor IMM-uri, Consiliul Concurenţei pleacă de la prezumţia că ajutorul oferă acel efect de stimulare necesar.237 Pentru a verifica dacă ajutorul planificat va motiva agenţii economici să realizeze cercetarea pe care în alte circumstanţe nu ar realiza-o, Consiliul Concurenţei trebuie să ţină mai ales cont de factorii cuantificabili (cum ar fi modificarea cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare, a numărului de persoane implicate etc), eşecurile de piaţă, costurile suplimentare produse de cooperarea trans-frontalieră şi alte costuri relevante indicate de furnizorul de ajutor. Ajutorul poate fi aprobat dacă el contribuie la lărgirea aplicării cercetării sau la accelerarea acesteia.238 În nici un caz nu trebuie să constituie ajutor de operare. La notificare sau la înaintarea rapoartelor anuale, furnizorul de ajutor de stat este obligat să demonstreze că ajutorul planificat este necesar ca stimulare.239 e. Intensitatea ajutorului pentru cercetare şi dezvoltare Intensitatea permisă a ajutorului este stabilită de Consiliul Concurenţei de la caz la caz.240 La analiza intensităţii ajutorului admisibil, Consiliul Concurenţei ia în considerare natura proiectului sau a programului, aspectele de politică generală referitoare la competitivitatea industriei, riscul denaturării concurenţei şi efectul asupra comerţului dintre România şi Statele Membre ale UE. Ca regulă generală, cercetarea fundamentală şi cercetarea aplicativă pot fi încadrate la niveluri superioare de ajutor faţă de dezvoltarea precompetitivă, întrucât cea din urmă este mult mai aproape de piaţă şi, dacă este sprijinită, poate crea denaturări mai mari ale concurenţei.241 Calculul intensităţii ajutorului se face pe baza evaluării costurilor eligibile aferente.242 Cercetarea fundamentală desfăşurată în beneficiul sau de către agenţi economici poate fi acordată la o intensitate brută a ajutorului de până la 100%, întrucât acest tip de cercetare este departe de piaţă;243 în timp ce intensitatea brută a ajutorului pentru cercetare aplicativă nu trebuie să depăşească 50% din costurile eligibile ale proiectului.244 Studiile tehnice de fezabilitate pregătitoare ale activităţilor de cercetare aplicativă pot primi o intensitate a ajutorului de până la 75%, în timp ce studiile pregătitoare ale activităţilor de dezvoltare preconcurenţială sunt limitate doar la 50% din costuri.245 Activităţile de dezvoltare preconcurenţială sunt mai aproape de piaţă şi intensitatea brută a ajutorului pentru astfel de activităţi este de maximum 25% din costurile eligibile ale proiectului.246 Pentru a încuraja diseminarea rezultatelor cercetării, ajutorul pentru aplicarea invenţiilor brevetate şi

235 Articolul 22 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 236 Raportul XXVI privind Politica de Concurenţă (1996), pct. 247. 237 Articolul 25 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 238 Articolul 23 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 239 Articolul 24 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 240 Articolul 12(1) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 241 Articolul 12 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 242 Costurile eligibile sunt cuprinse în lista din Anexa 1 la Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 243 Articolul 13(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 244 Articolul 14(1) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 245 Articolul 14(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare. 246 Articolul 15 din Regulament.

52

a îmbunătăţirilor de către IMM-uri poate fi acordat până la acelaşi nivel ca şi pentru activităţile de cercetare care au condus la realizarea invenţiilor respective.247 E. PROTECŢIA MEDIULUI a. Principiile politicii şi cadrului legal Instrucţiunile comunitare din 2001 privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului urmăresc ca funcţionarea competitivă a pieţelor şi cerinţele de protecţie a mediului să fie integrate în politica de concurenţă, în special pentru promovarea dezvoltării durabile.248 În lumina Instrucţiunilor comunitare din 2001, Consiliul Concurenţei a emis Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului,249 guvernat de principii similare. Regulamentul se aplică ajutoarelor pentru protecţia mediului în toate sectoarele din economie, dar exclude sectorul agricol. Se aplică şi pisciculturii şi acuaculturii.250 Conceptul de protecţie a mediului cuprinde orice acţiune menită a remedia sau a preveni daunele asupra mediului fizic înconjurător sau asupra resurselor naturale, sau de a încuraja utilizarea eficientă a acestor resurse.251 Principiile de bază ale politicii de mediu, atât în Comunitate, cât şi în România sunt poluatorul plăteşte, în virtutea căruia costurile aferente măsurilor de înlăturare a poluării trebuie suportate de către poluatorul care a cauzat poluarea, şi internalizarea costurilor, ceea ce înseamnă că toate costurile de mediu trebuie internalizate în costurile de producţie ale unui agent economic.252 De exemplu, în conformitate cu aceste principii, Comisia a refuzat autorizarea unui ajutor pentru investiţii efectuate de către un producător din industria siderurgică în luarea de măsuri de prevenire a poluării de la un munte de zgură folosit de întreprindere, întrucît costurile de investiţii ar fi trebuit suportate de întreprinderea însăşi.253 Ajutorul pentru reabilitarea amplasamentelor industriale poate face obiectul Regulamentului. Atunci când persoana răspunzătoare este identificată în mod clar, acea persoană trebuie să finanţeze reabilitarea şi nici un ajutor de stat nu va fi acordat. Totuşi, atunci când persoana răspunzătoare de poluare nu poate fi identificată, este permis ajutorul pentru reabilitarea amplasamentului industrial poluat.254 b. Ajutorul pentru investiţii şi intensităţile de ajutor aplicabile Ajutorul poate fi autorizat pentru investiţii dacă este strict necesară respectarea obiectivelor de mediu. Costurile eligibile trebuie limitate la costurile suplimentare generate de investiţiile necesare acestor obiective.255 Pentru o perioadă de trei ani de la adoptarea unor standarde obligatorii, IMM-urile sunt eligibile pentru o intensitate maximă de 15% brut pentru îndeplinirea noilor standarde.256 Ajutoarele pentru

247 Articolul 17 din Regulament. 248 Instrucţiunile Comunitare privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului, C37/01 din 3 februarie 2001, par. 14. 249 Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului, adoptat la 10.05.2002, publicat în M.O. Partea I nr. 470/02.07.2002, modificat şi completat prin Regulamentul publicat în M.O. Partea I nr. 525/10.06.2004. 250 Articolul 2(1) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului. 251 Articolul 1(a) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului. 252 Articolul 1(b) şi (c) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului. 253 Raportul XXVIII asupra Politicii de concurenţă (1998), p. 221. 254 Articolul 7 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului. 255 Articolul 6(1) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului. 256 Articolul 5(1) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului.

53

investiţii care permit agenţilor economici să depăşească standardele existente pot fi autorizate până la o intensitate de maximum 30% (40% pentru IMM-uri) brut din costurile de investiţii eligibile.257 Ca şi Comisia Europeană, Consiliul Concurenţei are o atitudine foarte favorabilă faţă de ajutorul care oferă stimulente de atingere a unor niveluri de protecţie a mediului mai ridicate decât cele impuse de standardele existente. Se consideră că investiţiile ce permit întreprinderilor să reducă consumul de energie utilizat în procesele de producţie promovează protecţia mediului şi, prin urmare, sunt eligibile pntru 40% (50% pentru IMM-uri) din costurile eligibile.258 Investiţiile pentru promovarea surselor de energie regenerabile reprezintă unul din obiectivele pe termen lung de politică de mediu. Rata de bază a ajutorului pentru investiţiile realizate în favoarea acestor forme de energie este de 40% din costurile eligibile. Având în vedere importanţa şi beneficiile de mediu copleşitoare oferite de sursele de energie regenerabile, dacă se poate demonstra caracterul indispensabil, se poate acorda o intensitate de până la 100% din costurile eligibile, cu condiţia ca instalaţiile să nu mai beneficieze de nici o altă formă de sprijin.259 Investiţiile pentru producţie combinată de energie electrică şi termică pot reprezenta ajutor dacă se poate demonstra că randamentul conversiei este deosebit de ridicat pentru că reduce consumul de energie sau pentru că procesul de producţie este mai puţin dăunător mediului. În acest caz, intensitatea ajutorului nu va depăşi 40% din costurile eligibile.260 În mod similar, ajutorul pentru reamplasarea firmelor poate fi autorizat numai dacă agentul economic respectiv este situat într-o zonă urbană sau într-o zonă protejată ecologic unde desfaşoară în mod legal activităţi care produc poluări majore. În acest caz, ajutorul destinat susţinerii unui agent economic care îşi mută amplasamentul într-o zonă mai potrivită este considerat ca fiind autorizat dacă sunt îndeplinite anumite criterii.261 IMM-urile sunt eligibile pentru ajutor pentru investiţii dacă ajutorul este legat de servicii de consultanţă/consiliere, din domeniul protecţiei mediului.262 Întrucât aceste ajutoare joacă un rol important în sprijinirea IMM-urilor, acest tip de ajutor poate fi acordat în baza Regulamentului cu privire la ajutoarele regionale şi a Regulamentului cu privire la ajutoarele pentru IMM-uri. c. Ajutorul de operare Deşi Consiliul Concurenţei nu aprobă de obicei ajutorul de operare care dispensează agenţii economici de costurile ce decurg din poluarea sau noxele pe care le cauzează, se poate face excepţie pentru două categorii de ajutor, i.e. ajutor pentru gestionarea deşeurilor şi ajutor pentru conservarea energiei. Dacă se demonstrează că acest ajutor este absolut necesar, el va trebui de asemenea limitat la compensarea costurilor suplimentare comparativ cu preţurile pieţei şi trebuie să fie temporar şi, ca regulă generală, degresiv, astfel încât să constituie un stimulent pentru respectarea, într-un interval rezonabil de timp, a principiului reflectării costurilor in preţuri.263 Firmele care primesc ajutor pentru tratarea deşeurilor trebuie să finanţeze serviciul oferit proporţional cu cantitatea de deşeuri produse şi cu costul tratării, conform principiului "poluatorul plăteşte". Ajutorul de operare trebuie limitat la o durată de cinci ani, cu o intensitate a ajutorului de până la 100% din costurile suplimentare în primul an, şi să fie redus la zero după cinci ani în cazul

257 Articolul 5(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului. 258 Articolul 5(4) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului. 259 Articolul 5(5) şi (7) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului. 260 Articolul 5(4) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului. 261 Articolul 8 din Regulament; condiţiile care trebuie îndeplinite în acest context vor fi găsite în Art. 8(3) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului. 262 Articolul 9 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului. 263 Articolul 10(1) şi (2) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului.

54

ajutoarelor degresive. În cazul ajutoarelor "nedegresive", intensitatea este limitată la 50% din costurile suplimentare.264 Derogările de la plata taxelor de protecţie a mediului pot fi autorizate dacă este necesară compensarea pierderilor de competitivitate sau dacă agentul economic are dificultăţi în adoptarea noilor taxe de protecţie a mediului sau creşterea semnificativă a contribuţiei la protecţia mediului.265 5.4. AJUTORUL SECTORIAL Ajutorul sectorial este o asistenţă financiară oferită de stat care face obiectul Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat şi este destinat a facilita dezvoltarea anumitor activităţi economice. Până în prezent, Consiliul Concurenţei a adoptat regulamente şi instrucţiuni pentru mai multe sectoare economice, menţionând criteriile şi condiţiile care trebuie îndeplinite de măsurile de ajutor de stat cu obiective sectoriale în privinţa compatibilităţii lor. A. TRANSPORTUL AERIAN a. Politica generală şi cadrul legal Pentru o lungă perioadă de timp, domeniul transportului aerian din Comunitatea Europeană a fost caracterizat de un nivel înalt al intervenţiei şi susţinerii din partea statului. Această situaţie a afectat concurenţa prin controlul tarifelor, al accesului pe piaţă şi al capacităţii de utilizare în comun (engl. sharing). Datorită liberalizării transporturilor aeriene în Comunitate, a devenit necesară o aplicare clară a regulilor privind ajutor de stat în acest sector. Prin urmare, Comisia a emis în 1994 Instrucţiunile privind ajutorul de stat pentru sectorul transporturilor.266 În 2003, Consiliul Concurenţei a transpus Instrucţiunile CE în legislaţia românească. Instrucţiunile din România emise astfel reprezintă baza legală pentru evaluarea ajutorului de stat pentru transporturi în România. La fel ca şi Liniile directoare CE, Instrucţiunile din România nu se aplică în ceea ce priveşte subvenţionarea producţiei de aeronave, deşi ajutorul companiilor aeronautice de promovare a cumpărării sau exploatării anumitor aeronave intră sub incidenţa acestor Instrucţiuni. Realizarea proiectelor de infrastructură reprezintă măsuri generale de politică economică şi nu constituie ajutor de stat în sensul Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat. Măsurile de dezvoltare a infrastructurii nu cad sub incidenţa Instrucţiunilor în măsura în care acestea răspund unor nevoi de programare sau ifac parte din politica naţională privind mediul şi transporturile. Ajutorul pentru construcţii în domeniul transporturilor este permis în mod normal pe aceleaşi temeiuri aplicabile celorlalte. b. Ajutorul de operare Ajutorul de operare cu obiectivul de acoperire a pierderilor este în principiu interzis. Numai în cazuri excepţionale, în care ajutorul contribuie în mod proporţional la redresarea, înnoirea sau dezvoltarea flotei aeriene româneşti, poate fi justificată acordarea ajutorului.

264 Articolul 10(3), (4) şi (5) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului. 265 Articolul 11 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului. 266 Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru sectorul transporturilor, OJ (EC) 1994 C 350/5.

55

Ajutorul de operare poate fi autorizat în mod deosebit dacă este legat de obligaţii de serviciu public. Obligaţiile de serviciu public pot fi impuse unor servicii aeriene regulate spre un aeroport situat în regiuni periferice sau de dezvoltare sau pe o rută cu trafic scăzut având destinaţia un aeroport regional cu condiţia ca această rută să fie considerată vitală pentru dezvoltarea economică a regiunii în cauză. Dacă nici un transportator aerian nu a prestat sau nu este pe punctul de a presta pe o rută servicii aeriene regulate conform obligaţiilor de serviciu public care au fost impuse pe acea rută, se poate limita accesul la acea rută numai pentru un singur transportator pentru o perioadă de până la 3 ani. Dreptul de a opera trebuie acordat prin licitaţie publică deschisă. Compensaţia trebuie plătită pentru îndeplinirea obligaţiei de serviciu public, luându-se în considerare cheltuielile şi veniturile implicate. În acest sens, selectarea transportatorului prin licitaţie publică trebuie să asigure neacordarea unei supracompensaţii. Compensaţia nu trebuie să depăşească necesarul pentru acoperirea pierderilor suportate prin îndeplinire.267 În cazul în care transportatorul în cauză nu a fost selectat printr-o licitaţie publică deschisă, Consiliul Concurenţei va considera că ajutorul de stat a fost acordat.268 Ajutorul de operare poate fi acordat de asemenea în situaţiile în care este justificat ca fiind ajutor cu caracter social, acordat consumatorilor individuali, cu condiţia ca acest ajutor să fie acordat fără discriminare în privinţa originii transportatorilor aerieni. Caracterul social al ajutorului este decisiv, i.e. trebuie să acopere categorii specifice de pasageri (copii, persoane cu handicap, persoane cu venituri scăzute) ce călătoresc pe o anumită rută. Atunci când ruta în cauză face legătura cu o regiune defavorizată, ajutorul trebuie să deservească întreaga populaţie a acestei regiuni. Totuşi, în lumina evenimentelor de la 11 septembrie 2001, Comisia a autorizat anumite ajutoare de operare pentru companii aeriene în conformitate cu Art. 87(2)(b) din Tratatul CE. Ajutorul a fost aprobat pentru a acoperi costurile suplimentare de asigurări şi securitate şi pierderile suferite prin închiderea spaţiului aerian, dar nu acele pierderi suportate de scăderea numărului de clienţi din cauza temerii mărite de atacuri.269 c. Principiul investitorului în economia de piaţă Atunci când evaluează anumite tranzacţii financiare operate de către stat în favoarea transportatorilor aerieni, cum ar fi injecţii de capital, împrumuturi sau garanţii, Consiliul Concurenţei aplică principiul investitorului în economia de piaţă. În acest sens, Consiliul nu va căuta sa înlocuiască raţionamentul investitorului, ci doar să stabilească dacă programul finanţat de către stat ar fi acceptabil pentru un investitor din economia de piaţă.270 Ca regulă generală, în cazul injecţiilor de capital nu avem de a face cu ajutor de stat atunci când structura sau perspectiva viitoare a companiei sunt de aşa natură încât rambursarea costurilor investiţiei poate fi aşteptată într-o perioadă de timp rezonabilă. În cazul unei majorări a participării statului, capitalul furnizat de către stat trebuie să fie proporţional cu numărul acţiunilor deţinute de autorităţile publice şi să fie în acord cu o injecţie semnificativă de capital efectuată de un acţionar privat.271 În ceea ce priveşte împrumuturile, Consiliul Concurenţei va evalua dacă împrumutul este efectuat în termenii şi condiţiile comerciale obişnuite şi dacă un astfel de împrumut ar fi fost disponibil de la o bancă comercială. În acest context, va ţine seama cu precădere de rata dobânzii aplicate şi de garanţiile

267 Pct. 3.5.5 - 3.5.8 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul transportului aerian. 268 Pct. 3.5.10 - 3.5.11 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul transportului aerian 269 XXXI Raport privind Politica de Concurenţă (2001), pct. 446. 270 Pct. 4.1 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul transportului aerian. 271 Pct. 4.2 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul transportului aerian.

56

solicitate pentru acoperirea împrumutului. 272 În ceea ce priveşte garanţiile de stat, evaluarea elementului de ajutor va implica o analiză detaliată a situaţiei financiare a împrumutatului.273

d. Ajutorul regional şi ajutorul pentru salvare şi restructurare acordat sectorului de transport aerian

Acordarea de ajutoare regionale sectorului de transport aerian este reglementată de Regulamentul privind ajutorul regional, emis de Consiliul Concurenţei; ajutoarele pentru salvare şi restructurare către sectorul de transport aerian pot fi de asemenea autorizate, fiind reglementate de prevederile Regulamentului privind ajutorul pentru salvare şi restructurare pentru firme aflate în dificultate. B. TRANSPORTUL MARITIM

a. Politica generală şi cadrul juridic Scopul politicii maritime comunitare este de a asigura libertatea de acces către pieţele maritime din toată lumea şi nave conforme cerinţelor de mediu. Principiile acestei politici sunt conţinute acum în Liniile Directoare comunitare 274 emise în anul 1997, fiind ulterior transpuse în legislaţia românească prin Instrucţiunile privind ajutorul de stat în sectorul maritim.275 Instrucţiunile din România sunt destinate a mări transparenţa privind acordarea de ajutoare de stat în sectorul maritim şi a îmbunătăţi standardele privind siguranţa, mediul şi aspectele tehnice, precum şi know-how-ul maritim pe navele înregistrate în România. Ajutorul acordat în acest sector poate fi justificat prin unul dintre obiectivele enumerate mai sus.276 b. Tipuri de ajutoare Ajutorul pentru operare este în principiu interzis. Totuşi, ajutorul pentru operare care contribuie la înnoirea şi dezvoltarea flotei comerciale româneşti poate fi autorizat, cu condiţia ca nivelul ajutorului să nu depăşească ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.277 Ajutorul fiscal şi măsurile sociale pot fi aprobate de Consiliul Concurenţei când urmăresc îmbunătăţirea tratamentului fiscal al companiilor posesoare de nave, inclusiv de exemplu deprecierea accelerată a investiţiilor, rezerve scutite de la plata taxelor asupra profitului obţinut din vânzarea navelor, atunci când profitul este reinvestit în nave.278 Mai departe, Consiliul Concurenţei consideră că stimulente fiscale, precum şi alte iniţiative privind instruirea şi îmbunătăţirea siguranţei contribuie la locuri de muncă de o calitate ridicată şi la stimularea unei industrii de nave competitive. De aceea, astfel de măsuri pot fi permise cu condiţia să se demonstreze că managementul strategic şi comercial al tuturor navelor respective este efectuat în mod efectiv pe teritoriul României şi este supus prevederilor dreptului fiscal românesc; în afară de asta, trebuie demonstrat că respectivele companii, posesoare de nave respectă regulile, acordurile şi convenţiile internaţionale aplicabile transportului maritim, în special acelea care se referă la normele de siguranţă.279 În plus, ajutorul poate fi acordat sub forma unor contribuţii sociale reduse şi taxelor pe 272 Pct. 4.3 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul transportului aerian. 273 Pct. 4.4 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul transportului aerian; pentru mai multe detalii vezi Partea IV Capitolul 8 privind garanţiile de stat. 274 [1997] OJ C205/5. 275 Instrucţiuni privind ajutorul de stat în domeniul sectorului maritim, publicat în MO, Partea I nr. 806/17.11.2003. 276 Pct. 4 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul sectorului maritim 277 Pct. 5 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul sectorului maritim. 278 Pct. 6.1 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul sectorului maritim 279 Pct. 6.2 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul sectorului maritim.

57

venit pentru marinari la bordul navelor înregistrate în România. În acest sens, o reducere maximă la zero poate fi acceptată atunci când o astfel de măsură este necesară pentru a permite companiilor posesoare de nave să reducă costurile legate de forţa de muncă la niveluri conforme cu normele internaţionale care deseori implică exceptarea de la obligaţiile fiscale şi de asigurări sociale pentru marinari. Totuşi, ajutorul de stat sub forma subvenţiilor la salariile nete nu poate fi acordat, întrucât aceasta ar putea conduce la distorsionarea serioasă a concurenţei.280 Ajutorul pentru investiţii pentru nave noi este reglementat de prevederile Regulamentului privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave.281 Alte ajutoare pentru investiţii pot fi autorizate în vederea îmbunătăţirii echipamentului la bordul navelor înregistrate în România sau în vederea promovării navelor sigure şi conforme cu normele de mediu, cum ar fi furnizarea de stimulente pentru depăşirea normelor de siguranţă şi de mediu obligatorii, stipulate în convenţiile internaţionale, îmbunătăţind astfel controlul siguranţei şi mediului.282 Privitor la ajutorul pentru instruire în sectorul transportului maritim, trebuie să se observe că multe scheme de instruire urmate de marinari şi sprijinite de către stat nu constituie ajutor de stat în sensul Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat, deoarece ele sunt prin natura lor generale, fie academice, fie profesionale. Totuşi, dacă un ajutor nu este general, el trebuie să fie notificat Consiliului Concurenţei, care va evalua măsura respectivă în conformitate cu criterii obiective, cum ar fi proporţionalitatea, nediscriminarea, transparenţa, etc.283 Atunci când ajutorul este acordat pentru a rambursa pierderi operative rezultate din executarea unor obligaţii de serviciu public, acel ajutor va fi privit ca fiind necesar din perspectiva acelor obligaţii şi, pe cale de consecinţă, nu va reprezenta ajutor de stat în sensul Art. 2(1) din Lege. În orice caz, în acest sens contractele de servicii publice conţinând astfel de obligaţii trebuie să facă obiectul unor licitaţii publice pentru a asigura transparenţa şi competitivitatea. Ele trebuie să fie conforme cu prevederile care guvernează serviciile economice de interes general.284 Ajutorul regional în transportul maritim poate fi acordat cu condiţia să poată fi demonstrat că un astfel de ajutor va aduce beneficii regiunii respective pe o perioadă de timp rezonabilă. Ajutorul astfel acordat va trebui să respecte prevederile Regulamentului privind ajutorul regional.285 Ajutorul pentru salvare şi restructurare acordat sectorului de transport maritim, incluzând ajutorul acordat în scopul privatizării, este reglementat de Regulamentul specific privind ajutorul pentru firme aflate în dificiulate.286 c. Intensitatea ajutorului Intensitatea totală a ajutorului permis, incluzând ajutorul pentru operare, asistenţa echipajului, investiţii şi ajutorul regional, nu trebuie să depăşească suma totală a contribuţiilor fiscale şi sociale datorate , astfel încât reducerea efectivă la zero a datoriilor fiscale şi a celor privind contribuţiilor la

280 Pct. 7 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul sectorului maritim. 281 Pt. 8.3 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul sectorului maritim; Regulamentul privind ajutorul de stat privind construcţia de nave, adoptat pe 12 august 2004, MO Partea I, nr 953/18.10.2004. 282 Pct. 8.1 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul sectorului maritim. 283 Pct. 10 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul sectorului maritim. 284 Pct. 11 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul sectorului maritim. 285 Pct. 8.3 şi 9 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul sectorului maritim. 286 Pct. 11 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul sectorului maritim.

58

asigurări sociale pentru marinari, precum şi cea a taxelor legate de activitatea maritimă să fie nivelul maxim de ajutor care poate fi permis.287

C. CONSTRUCŢIA DE NAVE a. Politica generală şi cadrul legal În Uniunea Europeană, regimul aplicabil sectorului contrucţiei de nave a conţinut un amestec de reguli stricte şi reguli mai flexibile. 288 Noul Cadru comunitar privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave289 furnizează reguli pentru evaluarea ajutorului de stat în acest sector, ca urmare a expirării Regulamentului Consiliului nr 1540/98290. În lumina prevederilor comunitare stipulate de Cadru, Consiliul Concurenţei a emis Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave.291 Subiect al regulii de minimis, ajutorul acordat fie direct, fie indirect, construcţiei de nave, reparaţiei de nave şi conversiei de nave poate fi considerat compatibil cu mediul concurenţial numai dacă este în conformitate cu prevederile Regulamentului. Orice intenţie de a acorda ajutoare de stat sub acest Regulament trebuie să fie notificată Consiliului Concurenţei.292 Similar Cadrului comunitar, obiectivele acestui Regulament sunt de a încuraja o eficienţă şi competitivitate mai ridicată a sectorului constructor de nave, facilitând astfel reducerea activităţilor neviabile economic pentru a respecta obligaţiile internaţionale din domeniul creditelor la export şi ajutorului pentru dezvoltare. Regulamentul urmăreşte să simplifice şi să mărească transparenţa modului de abordare al Consiliului Concurenţei în acest domeniu, extinzând prevederile legale privind ajutorul orizontal asupra sectorului de construcţie a navelor. Totuşi, anumiţi factori care afectează sectorul construcţiei navelor sunt reflectaţi în politica Consiliului Concurenţei privind controlul ajutoarelor de stat în acest domeniu. Astfel de factori includ aspecte referitoare la supracapacitate şi alte distorsionări ale comerţului pe piaţa mondială a construcţiei de nave, natura navelor ca bunuri de dimensiuni foarte mari, faptul că disciplina OMC cu privire la comerţul neloial este dificil de aplicat în sectorul construcţiei de nave.293 O serie de Regulamente cu obiectiv orizontal sunt aplicabile în mod expres sectorului construcţiei de nave: ajutorul pentru instruire,294 ajutorul pentru ocuparea forţei de muncă,295 ajutorul pentru IMM-uri,296 salvare şi restructurare,297 protecţia mediului înconjurător298 şi cercetare-dezvoltare.299

287 Pct. 13 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul sectorului maritim. 288 Pct. 1 din Introducerea la Cadrul Comunitar privind ajutorul pentru construcţia de nave, OJ C317/11 din 30.12.2003. 289 Cadrul privind ajutorul de stat privind construcţia de nave, OJ C317/11 din 30.12.2003. 290 OJ L 32/2.2.2001. 291 Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave, adoptat pe 12 august 2004, MO Partea I nr. 953/18.10.2004. 292 Articolul 11 Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave. 293 Preambul, Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave. 294 Regulament privind ajutorul pentru instruire, MO Partea I nr. 470/02.07.2002; amendat şi completat prin Regulamentul publicat în MO, Partea I nr 525/10.06.2004. 295 Regulamentul publicat în MO Partea I nr. 847/16.09.2004; amendat şi completat prin Regulamentul publicat în MO, Partea I nr 738/22.10.2003. 296 Regulament privind ajutorul de stat pentru IMM-uri, adoptat pe 23 martie 2004, publicat în MO, Partea I nr. 340/19.04.2004; amendat şi completat prin Regulamentul publicat în România, Partea I nr. 850/16.09.2004; înlocuieşte vechiul Regulament privind ajutorul regional şi pentru IMM-uri din 10.05.2002, care nu mai este în vigoare; de asemenea recent amendat, luând în considerare Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definiţia microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii (OJ EC L 124, 20.05.2003); Regulamentul amendat a fost adoptat pe 1.2.2005, publicat în MO Partea I, nr. 127/9.2.2005.

59

Pe lângă acestea, Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave prevede reguli specifice pentru acordarea de ajutor cu obiective speciale, cum ar fi inovaţie, închidere, credite pentru export, dezvoltare, investiţii regionale, care vor fi prezentate mai jos. b. Prevederi specifice Ajutorul regional 300 pentru construcţia, repararea şi conversia navelor trebuie privit ca fiind compatibil cu mediul concurenţial, dacă este acordat pentru investiţii pentru modernizarea şantierelor existente de construcţie a navelor (dar nu legat de restructurarea financiară a şantierelor), având obiectivul de a îmbunătăţi productivitatea instalaţiilor existente şi dacă susţine cheltuieli eligibile, după cum este definit în Regulamentul privind ajutorul regional. Ajutorul astfel acordat nu trebuie să depăşească intensitatea de 22.5%. Ajutorul acordat pentru inovare301 în şantierele existente de construcţie, reparare şi conversie a navelor poate fi considerat compatibil cu mediul concurenţial până la o intensitate maximă a ajutorului de 20% brutto, cu condiţia ca să se refere la aplicarea industrială a produselor şi procedeelor inovative ce sunt noi din punct de vedere material şi al originalităţii, i.e. nu sunt actualmente utilizate comercial de alţi operatori în acest sector în cadrul Comunităţii, comportând un risc de eşec tehnologic sau industrial. Un astfel de ajutor trebuie să se limiteze la a sprijini cheltuielile legate de investiţii, design, testare şi activităţile inginereşti destinate direct şi exclusiv părţii inovative a proiectului. Cuantumul şi intensitatea ajutorului trebuie să reprezinte minimul necesar, luând în consideraţie gradul de risc asociat proiectului. Ajutorul pentru construcţia navelor sub forma creditelor pentru export, furnizat de către stat şi acordat posesorilor de nave naţionali sau străini sau părţilor terţe pentru construcţia sau conversia de nave poate fi considerat compatibil, în urma notificării, dacă este în conformitate cu termenii Acordului OECD privind Instrucţiunile pentru Credite pentru Export Sprijinite Oficial din anul 1998 şi cu Înţelegerea Sectorială privind Creditele pentru Export pentru Nave.302 Ajutorul pentru închidere303 implică reducerea costurilor normale rezultate din închiderea parţială sau toatlă a şantierelor de construcţie, reparaţie sau conversie a navelor. El poate fi considerat compatibil dacă reducerea de capacitate astfel rezultată este reală şi ireversibilă. Cuantumul şi intensitatea ajutorului trebuie să fie justificate de dimensiunea închiderii respective, luând în consideraţie problemele structurale ale regiunii respective şi, în cazul conversiei în alte activităţi industriale, legislaţia naţională şi regulile aplicabile acelor noi activităţi.304 Costurile eligibile includ plăţi efectuate către personalul de lucru disponibilizat sau pensionat înainte de termenul legal şi plăţi pentru reorientarea profesională; ajutor eligibil este şi acela care contribuie la costurile legate de servicii de consultaţă prestate pentru aceste categorii de personal. Cheltuielile legate de redezvoltarea şantierului, a clădirilor, instalaţiei sau infrastructurii pentru alte obiective de utilizare sunt de asemenea eligibile.305 În cazul închiderii totale a şantierului de construcţie, reparaţie sau

297 Noul Regulament privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate, adoptat pe 23.11.2004, publicat în MO, Partea I nr 1215/17.12.2004; abrogă Regulamentul publicat în MO, Partea I nr. 470/02.07.2002, care a fost amendat şi completat prin Regulamentul publicat în Partea I nr. 521/09.06.2004. 298 Regulament privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului, adoptat pe 10.05.2002, publicat în MO Partea I nr. 470/02.07.2002; amendat prin Regulamentul publicat în MO Partea I nr. 525/10.06.2004.. 299 Regulament privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare, publicat în MO, Partea I nr. 850/16.09.2004; abrogă Regulamentul publicat în MO, Partea I nr. 470/02.07.2002; amendat şi completat prin Regulamentul publicat în MO, Partea I nr. 521/10.06.2004 300 Art. 10 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave. 301 Art. 5(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave. 302 Art. 8 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave. 303 Art. 6 din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave. 304 Art. 6(5) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave. 305 Art. 6(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave.

60

conversie a navelor, ajutoare suplimentare pot fi de asemenea compatibile până la o sumă care să nu depăşească fie valoarea de bilanţ reziduală a instalaţiei, fie valoarea scăzută din contribuţia la costurile fixe care pot fi obţinute de la instalaţii pe o perioadă de 3 ani, scăzând orice avantaj care revine companiei prin închidere.306 Pe de altă parte, în cazul închiderii parţiale, întreprinderea beneficiară a ajutorului nu trebuie să fi primit ajutor pentru salvare sau restructurare în ultimii 10 ani. Altfel, Consiliul Concurenţei va autoriza ajutorul pentru închidere parţială doar în condiţii excepţionale sau neprevăzute pentru care compania nu poate fi considerată responsabilă.307 c. Intensitatea ajutorului Pragurile stipulate în Regulament sunt aplicabile indiferent dacă ajutorul respectiv este finanţat în întregime sau doar parţial din resurse de stat sau din resurse ale Comunităţii Europene. Mai mult, ajutorul autorizat în baza acestui Regulament nu poate fi combinat cu alte forme de ajutor de stat sau alte forme de finanţare comunitară dacă cumularea astfel rezultată ar depăşi intensitatea de ajutor permisă.308 Atunci când ajutorul acordat urmăreşte diferite obiective dar implică aceleaşi costuri eligibile, se va aplica pragul de intensitate cel mai favorabil.309

D. INDUSTRIA CARBONIFERĂ

a. Principiile politicii şi cadrul juridic În cadrul UE, normele privind ajutorul de stat aplicabile în prezent sunt stipulate de Regulamentul Consiliului (CE) nr 1407/2002.310 Normele corespunzătoare aplicabile în România se găsesc în Regulamentul emis de Consiliul Concurenţei privind ajutorul de stat acordat industriei carbonifere.311 Cărbunele este definit ca fiind cărbune de calitate înaltă, medie sau scăzută, categoria A sau B, după cum este stipulat în sistemul internaţional de codificare al Comisiei Economice al Naţiunilor Unite.312 Acest Regulament prevede normele pentru acordarea ajutoarelor de stat către industria carboniferă, cu scopul de a contribui la restructurarea industriei carbonifere, luând în consideraţie aspectele sociale şi regionale ale ajutorului de restructurare şi a nevoii de a menţine o cantitate minimă din producţia indigenă pentru a garanta accesul la rezerve.313 Ajutorul poate acoperi doar costurile legate de cărbunele destinat producţiei de electricitate, producţia combinată de căldură şi electricitate, producţia de cocs şi aprovizionarea furnalelor din industria siderurgică.314 Ajutorul acordat acestui sector ar putea fi considerat compatibil cu mediul concurenţial cu condiţia să servească atingerii a cel puţin unuia dintre următoarele obiective: progres în viabilitatea economică cu scopul de atinge degresia ajutorului; sau rezolvarea problemelor sociale şi regionale create prin reducerea totală sau parţială a activităţii din unitaţile de producţie; sau facilitarea conformităţii cu normele de protecţie a mediului în industria carboniferă. Regulile stipulate în acest

306 Art. 6(3) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave. 307 Art. 6(4) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave. 308 Art. 13(1) and (2) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave. 309 Art. 13(3) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave. 310 OJ EC 2002 L 205/1. 311 Regulament privind ajutorul de stat în domeniul industriei carbonifere, adoptat pe 12 august 2004, publicat în MO Partea I nr 736/16.08.2004; amendat şi completat prin Regulamentul publicat în MO Partea I nr 55/17.01.2005. 312 Art. 2(a) din Regulamentul privind ajutorul de stat în domeniul industriei carbonifere. 313 Art. 1 din Regulamentul privind ajutorul de stat în domeniul industriei carbonifere. 314 Art. 3(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat în domeniul industriei carbonifere.

61

Regulament nu influenţează aplicarea normelor privind ajutorul de stat pentru cercetare-dezvoltare, protecţia mediului şi instruire.315 Normele relevante în acest sens se regăsesc în Regulamentele specifice emise de Consiliul Concurenţei. b. Ajutorul pentru reducerea activităţii Ajutorul pentru acoperirea pierderilor poate fi considerat compatibil cu mediul concurenţial doar dacă există un plan de închidere al cărui termen nu depăşeşte 31 decembrie 2007, ajutorul nu depăşeşte diferenţa dintre costurile de producţie şi venit si nu conduce la situaţia în care preţurile de livrare pentru cărbunele românesc să fie mai mici decât cele pentru cărbune de calitate similară din ţări terţe. Mai mult, ajutorul nu trebuie să provoace distorsionarea concurenţei între cumpărătorii de cărbune şi utilizatorii de pe pieţele de electricitate, piaţa pentru producţia combinată de căldură şi electricitate, piaţa de producţie a cocsului sau piaţa siderurgică.316 Suma totală a ajutorului garantat în baza Art.4 din Regulament trebuie să aibă o tendinţă descrescătoare ca rezultat al unei reduceri semnificative. Mai mult, nu se poate acorda ajutor pentru reducerea activităţii în baza Art. 4 după data de 31 decembrie 2007.317 c. Ajutorul pentru accesul la rezervele de cărbune Ajutorul pentru operare pentru a menţine accesul la rezervele de cărbune poate fi de asemenea permis.318 O unitate de producţie poate primi ajutor doar conform uneia dintre categoriile “ajutor pentru investiţii iniţiale” sau “ajutor pentru producţia curentă”, cumularea acestor categorii nefiind posibilă. Ajutorul pentru investiţia iniţială poate fi declarat compatibil dacă unitatea de producţie beneficiară elaborează un plan de operare şi un plan financiar arătând că proiectul de investiţii respectiv va asigura viabilitatea economică. Ajutorul acordat nu trebuie să depăşească 30% din costurile totale ale proiectului de investiţii, fie sub forma unei singure plăţi, fie întins pe mai mulţi ani, înainte de 31 decembrie 2010.319 Ajutorul pentru producţia curentă urmăreşte acoperirea pierderilor din producţie. Este considerat compatibil dacă satisface condiţiile stipulate în Articolul 4(b), (c), (d). În plus, operarea unitaţilor de producţie beneficiare trebuie să facă parte dintr-un plan de acces la rezervele de cărbune şi ajutorul astfel acordat unităţilor de producţie având cele mai bune perspective economice cu privire la nivelul şi natura costurilor de producţie, pe de o parte, şi în limitele cantităţii de cărbune interne în conformitate cu planul de acces la rezervele de cărbune.320 d. Ajutorul pentru acoperirea costurilor excepţionale Ajutorul pentru acoperirea costurilor rezulate din raţionalizarea sau restructurarea industriei carbonifere şi care nu sunt legate de producţia curentă (cum ar fi “datoriile istorice”) poaet fi permis cu condiţia ca suma plătită să nu depăşească astfel de costuri. De exemplu, un astfel de ajutor poate fi utilizat să acopere costurile legate de reabilitarea mediului, a terenurilor alocate în trecut exploatării miniere.321

315 Art. 3(1) din Regulamentul privind ajutorul de stat în domeniul industriei carbonifere.. 316 Art. 4 din Regulamentul privind ajutorul de stat în domeniul industriei carbonifere. 317 Art. 8 din Regulamentul privind ajutorul de stat în domeniul industriei carbonifere. 318 Art. 5 din Regulamentul privind ajutorul de stat în domeniul industriei carbonifere. 319 Art. 6(1) şi 6(2) din Regulamentul privind ajutorul de stat în domeniul industriei carbonifere. 320 Art. 7 din Regulamentul privind ajutorul de stat în domeniul industriei carbonifere. 321 Art. 9 din Regulamentul privind ajutorul de stat în domeniul industriei carbonifere.

62

E. INDUSTRIA SIDERURGICĂ, AUTOVEHICULE, FIBRE SINTETICE ŞI ALTE SECTOARE

a. Siderurgia Datorită problemelor specifice întâlnite în general în sectorul siderurgic, ajutorul regional pentru proiecte de investiţii în acest sector, ca regulă şi indiferent de mărimea investiţiei, este interzis.322 Ajutorul pentru salvare şi restructurare acordat sectorului carbonifer este de asemenea interzis de la 1 ianuarie 2005.323 Mai mult, cele 7 companii cuprinse în Strategia Naţională de Restructuare şi care au primit ajutor pentru restructurare în trecut nu vor mai putea primi nici un fel de ajutor până la data de 31 decembrie 2008.324 Pentru întreprinderile siderurgice care nu fac parte din Strategia Naţională, ajutoarele orizontale (inclusiv ajutorul pentru protecţia mediului, cercetare şi dezvoltare, ocuparea forţei de muncă şi ajutorul pentru instruire) pot fi acordate, întrucât nu sunt interzise expres. De asemenea, un Regulament325 recent emis de Consiliul Concurenţei dă posibilitatea de a acorda ajutor pentru închidere întreprinderilor din siderurgie, altele decât cele cuprinse în Strategia Naţională de Restructurare. 326 Ajutorul pentru închidere face obiectul obligaţiei de notificare, putând fi autorizat în anumite condiţii. Dacă condiţiile stipulate în Regulament sunt îndeplinite, ajutorul pentru închidere poate fi acordat întreprinderilor siderurgice pentru ca aceste companii să fie capabile să acopere plăţile către personalul disponibilizat sau pensionat înainte de termen, sau să înceteze permanent fabricarea de produse siderurgice.327 b. Autovehicule şi fibre sintetice În ceea ce priveşte ajutorul acordat acestor două sectoare, se aplică condiţiile prezentate deja în Capitolul 5.1.f.328 În consecinţă, intensitatea maximă a ajutoarelor regionale pentru investiţii în sectorul autovehiculelor acordate în baza unei scheme care implică fie cheltuieli eligibile peste echivalentul în ROL al 50 milioane EUR, fie o valoare a ajutorului peste echivalentul în ROL a 5 milioane EUR, exprimate în echivalentul subvenţiei nete, va fi egală cu 30% din plafonul regional al ajutorului. Furnizorii de ajutoare de stat sunt obligaţi să notifice orice caz de ajutoare pentru investiţii regioanle în sectoarele autovehiculelor sau al fibrelor sintetice dacă ajutorul propus este mai mare decât ajutorul maxim permis pe care l-ar putea obţine o investiţie de 100 mil. EUR în baza Regulamentului.329 Proiectele individual notificate nu vor fi eligibile pentru ajutor de stat dacă fie compania beneficiară reprezintă mai mult de 25% din piaţa produsului sau capacitatea creată prin proiect reprezintă mai mult de 5% din piaţă doar dacă rata anuală medie de creştere a consumului acelui produs în ultimii 5 ani depăşeşte rata anuală medie de creştere a PIB în Spaţiul economic European.330 Ajutorul maxim admis poate fi mărit cu 15% dacă proiectul este cofinanţat prin Fondurile Structurale ale UE în calitate de proiect de o importanţă majoră.331

322 Art. 23(2) din Regulamentul Multisectorial. 323 Vezi Capitolul 5.2 privind ajutorul pentru salvarea şi resctructurarea sectorului siderurgic. 324 Ministerul Economiei şi Comerţului din România: “Strategia Naţională privind Restructurarea Sectorului Siderurgic”, Bucureşti, decembrie 2004. 325 Regulamentul privind ajutorul pentru salvare şi restructurare şi ajutorul pentru închidere în sectorul siderurgic, MO Partea I, nr. 269/31.03.2005. 326 Art. 2(2) din Regulamentul privind ajutorul pentru salvare şi restructurare şi ajutorul pentru închidere în sectorul siderurgic. 327 Art. 2(1) Regulamentul privind ajutorul pentru salvare şi restructurare şi ajutorul pentru închidere în sectorul siderurgic. 328 Vezi Capitolul 5.1.f “Ajutorul regional pentru proiecte mari de investiţii”. 329 Art. 19 din Regulamentul Multisectorial. 330 Art. 20(1) din Regulamentul Multisectorial. 331 Art. 21(1) din Regulamentul Multisectorial.

63

c. Alte sectoare Sectoarele industriale, altele decât sectorul siderurgic, care întâmpină dificultăţi structurale nu sunt eligibile pentru ajutor regional pentru investiţii.332 F. PRODUCŢIA CINEMATOGRAFICĂ ŞI DE TELEVIZIUNE a. Politica generală şi cadrul legal Producţiile cinematografice şi de televiziune reprezintă, pe de o parte, bunuri economice, iar pe de altă parte, ele sunt bunuri culturale, jucând un rol important în promovarea culturii şi a democraţiei. Consiliul Concurenţei poate autoriza ajutoare de stat pentru promovarea culturii şi conservarea patrimoniului cultural, în măsura în care astfel de ajutoare nu afectează mediul concurenţial şi aplicarea corespunzătoare a acordurilor internaţionale la care România este parte. Regulamentul emis de Consiliul Concurenţei stabileşte criteriile de analiză a ajutoarelor de stat acordate în domeniul producţiei cinematografice şi de televiziune.333 Acest Regulament transpune în legislaţia românească pct. 2.3 din Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor privind anumite aspecte juridice legate de producţiile cinematografice şi alte producţii audiovizuale,334 precum şi partea III.9 din anexa nr. 1 la Regulamentul Comisiei nr. 794/2004.335 b. Condiţii de compatibilitate şi costuri eligibile Ajutoarele de stat destinate acestui domeniu pot fi autorizate dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile stipulate de Regulament la Art. 3 şi 4. Astfel, ajutoarele trebuie să respecte principiul liberei concurenţe, al libertăţii de stabilire a persoanelor, al liberei circulaţii a mărfurilor, serviciilor şi al nediscriminării în ceea ce priveşte naţionalitatea beneficiarilor. În plus, trebuie îndeplinite şi următoarele condiţii :

- Ajutorul de stat trebuie să fie destinat realizării unor producţii cinematografice sau de televiziune, care sunt cuprinse in categoria de produse culturale.

- Producătorii pot aloca cel puţin 20% din bugetul filmului sau al producţiei de televiziune pentru a fi cheltuit în statele membre ale Uniunii Europene, fără ca aceasta să aibă drept consecinţă reducerea sumei ajutorului de stat acordată în cadrul schemei. Această condiţie este indeplinită dacă maximum 80% din bugetul filmului sau producţiei de televiziune, pentru care este acordat ajutorul de stat, este cheltuit pe teritoriul României.

- Intensitatea maximă a ajutorului de stat nu trebuie să depăsească 50% din bugetul producţiei. Această limită poate fi depăşită în cazul filmelor «dificile» şi cu buget redus. Criteriile in functie de care un film este definit ca fiind « dificil » sau cu buget redus vor fi stabilite de catre Centrul National al Cinematografiei.

332 Art. 24(1) din Regulamentul Multisectorial. 333 Regulament privind ajutorul de stat pentru producţia cinematografică şi de televiziune, adoptat pe 25 mai 2005, MO Partea I nr. 491/10.06.2005. 334 OJ EC C43/16.02.2002. 335 OJ EC L140/30.04.2004.

64

- Este interzisă acordarea de ajutoare de stat suplimentare care vizează aceeaşi producţie cinematografică sau de televiziune pentru activităţi specifice (de exemplu, post-producţie).

Costurile eligibile sunt reprezentate de toate categoriile de costuri care compun bugetul total al unei producţii de cinematografie sau de televiziune. Producătorii trebuie să poată alege categoriile de cheltuieli care sa fie efectuate pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene.336 Întreprinderile active în domeniul producţiei cinematografice şi de televiziune pot primi de asemenea şi ajutoare cu obiective orizontale.337 Fondurile alocate producătorilor direct din cadrul programelor comunitare sau din fonduri extracomunitare nu reprezintă ajutor de stat în măsura în care statul nu dispune de putere discreţionara asupra acestora.338 5.5. SERVICII DE INTERES ECONOMIC GENERAL a. Cadrul politic comunitar În general, serviciile de interes economic general (SIEG) sunt servicii prestate în condiţii de piaţă în interesul general şi pentru care, de aceea, există obligaţii de serviciu public impuse de către stat. Obligaţiile rezultate au ca obiectiv să asigure că oricine are oriunde acces la anumite servicii esenţiale la un nivel calitativ specific şi la un preţ rezonabil. Aceste servicii pot fi impuse unei singure întreprinderi sau mai multora active într-un anumit sector. În Uniunea Europeană, conform Articolului 86(2) din Tratatul CE, întreprinderile cărora le este încredinţată operarea serviciilor de interes economic general sau care au caracterul unui monopol producător de venituri sunt subiectul normelor comunitare privind ajutorul de stat, în măsura în care aplicarea acestor reguli nu obstrucţionează obligaţiile specifice ce le sunt atribuite. Totuşi, dezvoltarea comerţului nu trebuie să fie afectată într-o măsură contrară intereselor comunitare. Până recent, discuţia privind relaţia dintre normele din Tratatul CE privind ajutorul de stat şi Art. 86(2) din Tratatul CE ce reglementează normele privind întreprinderile publice a abordat câteva cazuri importante, cum ar fi cazul FFSA 339 (privind ajutorul de stat presupus a fi acordat operatorului poştei publice franceze – La Poste), cazul CELF340, cazul GEMO341 şi cazul Ferring342, fie din perspectiva “ajutorului de stat”, fie din perspectiva “compensării”. Evoluţia jurisprudenţei a condus la decizia recentă a CEJ în cazul Altmark343 care pune bazele aplicării normelor comunitare privind ajutorul de stat asupra întreprinderilor însărcinate cu operarea serviciilor de interes economic general. În ceea ce priveşte decizia în sine, Curtea a fost de părere că o astfel de compensare nu a conferit un avantaj întreprinderii respective şi de aceea nu puteaq fi considerată ca fiind ajutor de stat în sensul Tratatului CE. Punctul de plecare al deciziei a reprezentat faptul că CEJ a recunsocut că o măsură este reglementată de Articolul 87(1) din Tratatul CE cu condiţia ca ea să confere un “avantaj” acelei întreprinderi. Mai mult, nu există un astfel de avantaj atunci când o măsură de ajutor de stat este destinată doar compensării pierderilor cauzate de prestarea serviciilor de către întreprindere în vederea executării obligaţiilor de interes public.

336 Art. 5(1) din Regulamentul privind producţia cinematografică şi de televiziune. 337 Art. 5(2) din Regulamentul privind producţia cinematografică şi de televiziune. 338 Art. 6 din Regulamentul privind producţia cinematografică şi de televiziune. 339 Cazul T-106/95 FFSA and Others vs Comisia [1997] ECR II-229 340 Cazul C-332/98 Franţa vs Comisia “CELF” [2000] ECR I-4833. 341 Cazul C-126/01, Ministre de l`Economie, des Finances et de l`Industrie vs Gemo, nyr. 342 Cazul C-53/00, Ferring [2001] ECR I-9067. 343 Cazul C-280/00, Altmark, decizia din 24 iulie 2003, nyr.

65

Totuşi, Curtea a susţinut că pentru ca o compensare să nu constituie ajutor de stat, ea trebuie să îndeplinească patru condiţii, criteriile Altmark: • În primul rând, compania beneficiară trebuie să îndeplinească obligaţii de serviciu public, iar

acele obligaţii trebuie să fie clar definite; • În al doilea rând, parametrii pe baza cărora compensarea este calculată trebuie să fie stabiliţi

ex ante, într-o manieră obiectivă şi transparentă; • În al treilea rând, compensarea nu trebuie să depăşească suma necesară acoperirii totale sau

parţiale a costurilor înregistrate de companie prin prestarea serviciilor publice, luându-se în considerare veniturile relevante, precum şi un profit rezonabil;

• În al patrulea rând, în cazul în care întreprinderea este însărcinată cu prestarea serviciului de interes economic general nu a fost aleasă prin licitaţie publică deschisă, nivelul compensării trebuie să fie determinat avându-se la bază o analiză comparativă a costurilor unei întreprinderi tipice în acel sector (luând în considerare atât veniturile relevante cât şi un profit rezonabil ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor respective).

Soluţia oferită de Curte este o încercare de a găsi un compromis rezonabil între “abordarea din perspectiva compensării” şi “abordarea din perspectiva ajutorului de stat”. Din punct de vedere formal, cazul Ferring a fost confirmat, dar Curtea a mers mai departe decât această decizie, inspirându-se din Opinia exprimată de Avocatul General Jacobs în cazul GEMO. CEJ a specificar o serie de condiţii stricte pentru a asigura că abordarea din perspectiva compensării nu va fi folosită în practică decât în cazuri foarte clare. Cele patru condiţii dau o indicaţie clară asupra a ceea ce CEJ consideră a fi soluţia adecvată: alocarea obligaţiilor de serviciu public prin procedură de licitaţie deschisă. În special, cele patru condiţii indică această abordare: cel mai sigur mod pentru statele membre de a defini ce înseamnă profit rezonabil este recurgerea la procedura de licitaţie publică. Aceasta ar trebui să mărească eficienţa deoarece compania beneficiară trebuie să-şi evalueze performanţa în funcţie de aceea a unei companii eficiente. Decizia Altmark are un vădit caracter legislativ, impunând cerinţe specifice statelor membre şi indicând soluţii posibile Instituţiilor Europene.344 Abordarea Comisiei poate fi rezumată după cum urmează: dacă criteriile stipulate în decizia Altmark nu sunt îndeplinite, atunci măsura respectivă constituie ajutor de stat. Totuşi, Comisia consideră că un astfel de ajutor poate fi declarat compatibil cu Tratatul în baza Articolului 86(2) dacă este necesar pentru operarea SIEG şi dacă nu afectează evoluţia comerţului într-o măsură care ar fi contrară intereselor Comunităţii. b. Cadrul legal în România Deoarece în dreptul românesc nu existau prevederi corespunzătoare Articolului 86 din Tratatul CE şi, pe cale de consecinţă, nu exista bază legală pentru a trata întreprinderile însărcinate cu servicii de interes economic general, Consiliul Concurenţei a emis Regulamentul privind ajutorul de stat acordat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea serviciilor de interes economic general.345 Regulamentul a fost întocmit în conformitate cu decizia Altmark, precum şi cu propunerea Comisiei privind elaborarea unui Cadru comunitar şi cu Comunicarea Comisiei privind compensarea serviciilor publice, fiind aplicabil începând cu noiembrie 2004. Regulamentul nu se aplică ajutoarelor de stat pentru agricultură şi piscicultură. Conform Art. 4 din Regulament, măsurile compensatorii acordate întreprinderilor însărcinate cu prestarea serviciilor 344 Biondi/ Eeckhout/ Flynn: Decizia Altmark, în “The Law of State Aid in the European Union”, 2004, p. XVI. 345 Regulamentul privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderilor cărora le-a fost încredinţată prestarea serviciilor de interes economic general, publicat în MO Partea I, nr. 1048/12.11.2004.

66

economice de interes general nu constituie ajutoare de stat în sensul Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat, dacă respectivele măsuri îndeplinesc cumulativ criteriile Altmark, de asemenea stipulate în Art. 4. Dacă nu, compensaţia va constitui cu siguranţă ajutor de stat, dar poate fi autorizată cu condiţia ca măsura să fie notificată Consiliului Concurenţei, iar următoarele condiţii de autorizare sunt îndeplinite: i) ajutorul de stat este necesar în vederea operării serviciului de interes economic general; ii) ajutorul de stat nu afectează comerţul dintre România şi statele membre UE; iii) elementele prevăzute la Art. 3 din Regulament sunt respectate, iar cuantumul compensării exte calculat potrivit dispoziţiilor Art. 6 din Regulament. Articolul 3 stipulează că obligaţiile referitoare la prestarea de servicii de interes economic general trebuie să fie prevăzute într-un act normativ sau administrativ specificând anumite elemente precum întreprinderea însărcinată, natura şi întinderea obligaţiilor, natura drepturilor speciale sau exclusive, dacă este necesar, precum şi parametrii pentru calcularea oricărei compensări şi a unui profit rezonabil şi modalităţile de recuperare a supracompensărilor, precum şi modalităţile de intervenţie a statului în cazul subcompensărilor. În timp ce Art. 6 tratează în detaliu suma compensării şi tipul de costuri implicate, Articolul 8 reglementează problema supracompensării, iar Articolul 9 cerinţa privind transparenţa măsurilor compensatorii. Articolul 7 prevede ca compensările sunt acordate pentru a fi utilizate de întreprinderea beneficiară exclusiv în scopul serviciului public susţinut. În special, sprijinul financiar care este folosit pentru a interveni pe alte pieţe, în afara scopului serviciului de interes economic general, este considerat incompatibil.

c. Observaţii finale În general, compensarea pentru servicii de interes economic general este o problemă complexă şi dificilă. De pildă, Comisia a stabilit că televiziuni italiene şi portugheze au primit ajutor de stat ilegal pentru că parametrii pe baza cărora se calculase compensarea nu fuseseră stabiliţi înainte. Mai mult, costurile relevante nu fuseseră calculate pe baza unei analize a costurilor unei firme bine manageriate din domeniul media. În mod similar, CEJ a sugerat că taxele pentru încărcarea şi descărcarea bunurilor în porturile italiene nu se conformau criteriilor Altmark – operarea unui port comercial nu constituie în mod necesar un interes economic general, erau puţine indicii că o obligaţie de serviciu public fusese vreodată “încredinţată” în sensul acordat acestui concept de jurisprudenţă, iar parametrii pentru calcularea compensării nu fuseseră calculaţi în mod “obiectiv şi transparent”.

5.6. FORME SPECIALE DE AJUTOARE DE STAT

A. GARANŢII DE STAT Garanţiile sunt asociate în mod obişnuit cu un împrumut sau altă obligaţie financiară care urmează a fi contractată între împrumutător şi un împrumutat. Dacă este implicat ajutorul de stat în acest context, beneficiarul acelui ajutor va fi de regulă împrumutatul. Totuşi, în anumite condiţii, şi împrumutatorul poate fi beneficiarul ajutorului. Modul de abordare al ajutorului de stat sub forma garanţiilor de stat, practicat de Comisie, este prezentat în Nota Comisiei din martie 2000.346 Prevederile Notei au fost transpuse în România prin

346 Nota Comisiei privind aplicarea Art. 87 şi 88 din Tratatul CE ajutoarelor de stat sub forma garanţiilor, OJ C 71/11.3.2000.

67

Instrucţiunile privind ajutorul de stat sub forma garanţiilor, emise de Consiliul Concurenţei.347 Atât Instrucţiunile din România, cât şi Nota Comisiei se aplică tuturor formelor de garanţii, indiferent de baza lor legală sau de tranzacţia la care se referă. Similar Comisiei, Consiliul Concurenţei consideră că garanţiile de stat constituie de regulă ajutor de stat deoarece acordarea de garanţii înlătură elementul de risc pe care altfel o întreprindere ar trebui să-l suporte. Elementul de ajutor depinde de rata pe care întreprinderea beneficiară trebuie să o plătească. Garanţiile prevăd de asemenea condiţiile în care o garanţie (individuală sau o schemă de garanţii) nu constituie ajutor de stat în sensul Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat. Prevederile Instrucţiunilor sunt prezentate în detaliu în Partea IV Capitolul 8.

B. CAPITALUL DE RISC a. Politica generală şi cadrul legal Comisia a recunoscut rolul finanţării publice a capitalului de risc în vederea corectării anumitor eşecuri pe piaţă.348 Luând în considerare aceste aspecte, Comisia a publicat în mai 2001 linii directoare, explicând demersul său în cazul ajutoarelor de stat şi al capitalului de risc.349 Principiile ce stau la baza Liniilor directoare comunitare au fost transpuse în România de Consiliul Concurenţei prin Instrucţiunile privind ajutorul de stat şi capitalul de risc.350 Aceste Instrucţiuni au două obiective principale, şi anume să stipuleze modul de aplicare al Art. 2 din Legea ajutorului de stat asupra măsurilor destinate să furnizeze sau să promoveze capitalul de risc (“măsuri de capital de risc”) şi să definească criteriile ce îi permit Consiliului Concurenţei să autorizeze acest tip de măsuri dacă acestea constituie ajutor de stat.351 Politica generală este în favoarea promovării capitalului de risc, având în vedere că anumite tipuri de întreprinderi aflate într-un anumit stadiu de dezvoltare pot fi mai bine sprijinite prin finanţare prin mijloace proprii decât prin împrumuturi. Lipsa capitalului propriu (indicând faptul că există imperfecţiuni persistente pe piaţa de capital care împiedică oferta de capital să întâlnească cererea de capital la un preţ acceptabil pentru ambele părţi) priveşte, pe de o parte, firmele foarte inovative şi de cele mai multe ori tinere, cu potenţial mare de creştere şi, pe de altă parte, o serie largă de firme cu vechime diferită şi active în sectoare diferite, având potenţial mai mic de creştere, care nu pot găsi finanţare pentru proiectele de expansiune fără a apela la finanţare externă prin intermediul capitalului de risc.352 Având în vedere avantajele prezentate de furnizarea de capital de risc şi recunoscând provocările pe care le întâmpină operatorii economici în exercitarea activităţii de capital de risc, autorităţile publice întreprind deseori măsuri de promovare a pieţelor de capital de risc. Provocarea cea mai importantă este de a furniza condiţiile în care atât dezvoltarea cererii de capital de către întreprinzători cât şi cea a furnizării de capital de către investitori ating un optim.

347 Instrucţiuni publicate în MO, Partea I nr. 165/17.03.2003. 348 Pct. I.6 şi I.7 din Introducerea la Liniile directoare ale Comisiei privind ajutorul de stat şi capitalul de risc, OJ C 235/21.8.2001. 349 Liniile directoare ale Comisiei privind ajutorul de stat şi capitalul de risc, OJ C 235/21.8.2001. 350 Instrucţiuni (România) privind ajutorul de stat şi capitalul de risc, MO Partea I nr. 156/11.03.2003; amendat şi completat prin Instrucţiunile publicate în MO, Partea I nr. 850/16.09.2004 351 Pct. 2.1 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat şi capitalul de risc. 352 Pct. I.1 şi I.3 din Introducerea Comunicării Comisiei privind ajutorul de stat şi capitalul de risc, OJ C 235/21.8.2001.

68

b. Definirea capitalului de risc Capitalul de risc reprezintă finanţarea prin capital propriu a companiilor aflate în faza de start-up sau de dezvoltare (subscrierea de acţiuni la fondarea sau la majorarea capitalului social). Capitalul de risc este implicat în activităţi cu un risc crescut (finanţarea de noi tehnologii sau produse, intrarea pe pieţe noi prin investiţii directe sau de portofoliu, ş.a.m.d) care nu conduc de regulă la subscripţii de capital sau finanţare prin mijloace tradiţionale. Termenul “venture capital” se referă esenţialmente la capitalul de risc furnizat de fonduri de investiţii (venture capital funds) fondate în acest scop. Astfel de fonduri furnizează deseori un mix de finanţare prin participare cu capital, fonduri « mezanin »353 sau prin împrumut cu grad subordonat (subordinate loan), iar termenul de “venture capital” se referă la totalitatea acestor mijloace de finanţare.354

c. Justificarea controlului finanţării prin capital de risc Atunci când decid asupra autorizării de fonduri publice în favoarea unor măsuri destinate să promoveze capitalul de risc, autorităţile publice întâmpină în principal trei categorii de risc. În primul rând, avantajele conferite beneficiarilor (fie investitori, fie întreprinzători) ar putea să distorsioneze concurenţa în raport cu alţi concurenţi pe piaţă. În al doilea rând, există riscul unei lipse a efectului stimulativ. Aceasta înseamnă că anumite întreprinderi ar fi putut obţine finanţare în aceleaşi condiţii în orice caz, fără a apela în mod necesar la măsuri publice. În acest caz, mijloacele publice sunt utilizate în mod nenecesar. În al treilea rând, există riscul de eliminare a finanţării private (“crowding out”), în sensul că prezenţa măsurilor sprijinte public poate descuraja alţi investitori potenţiali să furnizeze capital.355 Atunci când decide în sensul autorizării sau interzicerii unei măsuri de capital de risc, Consiliul Concurenţei va ţine cont de faptul dacă factorii menţionaţi mai sus sunt reduşi pe cât posibil. d. Categorii de beneficiari Ajutorul poate fi acordat investitorilor sau companiilor în care respectivele fonduri investesc, fiind necesar a se lua în considerare posibilitatea că orice avantaj acordat investitorilor este de fapt transferat întreprinderilor în care aceştia investesc. Similar, Comisia înclină să considere că un fond este mai curând un vehicul pentru transferul de ajutor către investitori şi/sau întreprinderile în care aceştia investesc, decât un beneficiar al ajutorului în sine. Totuşi, în anumite condiţii, fondul poate avea caracterul unei întreprinderi independente şi poate fi chiar el beneficiarul ajutorului. În acest caz, ajutorul este de regulă prezent, prezenţa fiind exclusă doar dacă investiţia este făcută în termeni care ar fi acceptabili pentru un investitor uzual în economia de piaţă, aceasta nefunizând nici un avantaj beneficiarului.356 e. Ajutorul permis Principala bază pentru autorizarea de ajutoare pentru capitalul de risc este dată de faptul că cele mai multe dificultăţi întâmpinate de IMM-uri, în special întreprinderile mici şi cele noi înfiinţate (“start-up”) sunt acelea legate de obţinerea de capital sau credit. Principala cauză este informaţia imperfectă, dorinţa investitorilor de a evita riscurile şi garanţiile limitate pe care IMM-urile sunt în poziţia de a le oferi. Un obstacol special poate fi legat de costurile ridicate de tranzacţionare şi de due dilligence cu privire la suma de capital căutată.

353 Fond « mezanin » - provizion financiar al unei societăţi după ce s-a asigurat finanţarea de pornire. Acest tip de finanţare reprezintă un stadiu intermediar în finanţarea unei societăţi, aflându-se între furnizarea unui credit şi cumpărarea de acţiuni. 354 Pct. 1 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat şi capitalul de risc. 355 Pct. 3.1 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat şi capitalul de risc. 356 Pct. 4 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat şi capitalul de risc.

69

Similar Comisiei, Consiliul Concurenţei solicită proba eşecului pieţei înainte de a fi gata să autorizeze măsurile de capital de risc. Poate fi totuşi gata să accepte că acesta este cazul atunci când astfel de măsuri care sunt finanţate în întregime sau parţial prin ajutor de stat vor conţine echivalentul în ROL a maxim 1 milion EUR. Eşecul pieţei este prezent ori de câte ori nu se poate atinge eficienţa economică datorită imperfecţiunilor mecanismelor de piaţă. Atunci când este recunoscut că există un eşec al pieţei, Consiliul Concurenţei va examina măsura respectivă pentru a a asigura că ajutorul este proporţional cu eşecul pieţei şi că orice distorionare a concurenţei este minimă. Măsura ar trebui să fie doar suficientă pentru a asigura că investitorul pune la dispoziţie capital, fiind necesar ca să se finalizeze cu decizii de investiţie luate pe baze comerciale şi în condiţii pe cât posibil de apropiate de cele ale unei economii de piaţă.357 Odată ce a fost constatat un eşec al pieţei, Consiliul Concurenţei va evalua compatibilitatea ajutorului de stat sub forma capitalului de risc, în baza anumitor elemente apreciate în analiza respectivă ca fiind pozitive sau negative. Astfel, investiţia sau majoritatea fondului investit trebuie să fie limitat la întreprinderi mici şi/sau mijlocii aflate în faza de start-uo sau în fazele iniţiale. Măsurile trebuie să se concentreze pe eşecul pieţei de capital de risc. Aceasta este situaţia când o măsură prevede furnizarea de finanţare unei întreprinderi în principal sub forma (cvasi)participării de capital. Decizia de a investi trebuie să urmărească profitul. În acest sens, legătura între performanţa investiţiei şi remunerarea celor responsabili pentru decizia de investiţie este un element pozitiv. De asemenea, investiţia trebuie făcută pe baze comerciale (aceasta însemnând, doar pentru a obţine profit) cu o implicare semnificativă a capitalului din economia de piaţă. (min. 30%) în capitalul propriu al întreprinderii ţintă. Nivelul distorsionării concurenţei între investitori şi între fondurile de investiţie ar trebui să fie minim. Solicitarea de oferte pentru a stabili “termenii preferenţiali” oferiţi altor investitori este privită pozitiv. Investiţia trebuie efectuată în baza unui plan de afaceri, fiind necesar ca măsurile să prevadă “un mecanism de ieşire” pentru implicarea directă sau indirectă a statului în întreprinderi individuale.

C. VÂNZĂRI DE TERENURI ŞI/SAU CLĂDIRI DE CĂTRE AUTORITĂŢILE PUBLICE

a. Observaţii generale Vânzările de terenuri şi clădiri aflate în proprietatea statului pot implica de multe ori elemente de ajutor de stat în favoarea cumpărătorilor. Pentru a stabili o orientare generală privind abordarea sa în această materie, Comisia a emis o comunicare privind elementele de ajutor de stat în vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice.358 Principiile stipulate în această Comunicare au fost transpuse în România de Consiliul Concurenţei în Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice. 359 Instrucţiunile se referă numai la vânzările de terenuri aflate în proprietatea statului. Ele nu sunt aplicabile achiziţiilor publice de terenuri şi clădiri sau în cazul închirierii sau concesionării de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice, deşi astfel de tranzacţii pot include şi ele elemente de ajutor de stat.360 Instrucţiunile descriu procedurile simple ce permit statului să întreprindă vânzări de

357 Pct. 5.1 şi 5.2 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat şi capitalul de risc. 358 Comunicarea Comisiei privind elemente de ajutor de stat în vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile de stat, JO (CE)1997 L209/3. 359 Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 541/28.07.2003. 360 Pct. 1.2 din Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice.

70

terenuri şi clădiri într-o manieră ce împiedică în mod automat elementele de ajutor de stat în procedura de vânzare respectivă, şi care va fi descrisă în cele ce urmează. b. Vânzarea prin procedura de ofertă necondiţionată Astfel, vânzarea de terenuri şi clădiri în urma unei proceduri care a făcut obiectul unei publicităţi suficiente, deschisă şi necondiţionată, comparabilă cu o vânzare publică în cadrul căreia se acceptă cea mai bună sau unica ofertă, se face prin definiţie la valoarea pieţei şi, în consecinţă, nu reprezintă ajutor de stat.361 Faptul că o evaluare diferită a terenului şi clădirilor a fost efectuată anterior procedurii de ofertă necondiţionată, de exemplu în scopuri contabile sau pentru a se stabili o valoare de licitare iniţială minimală nu este relevant. 362 În acest sens, o ofertă a făcut obiectul unei publicităţi suficiente dacă a fost făcută publică în mod repetat, pe o perioadă rezonabil de lungă de timp în ziarele de difuzare naţională şi revistele de proprietăţi imobiliare adresându-se unei game largi de potenţiali cumpărători.363 Atunci când oferta de vânzare poate să atragă investitori străini care operează la scară europeană sau internaţională, oferta în cauză trebuie publicată în periodice de circulaţie internaţională.364 O ofertă este necondiţionată atunci când orice cumpărător este liber să achiziţioneze terenul şi clădirile şi a le folosi în scop propriu. Totuşi, pot fi impuse restricţii pentru a preveni afectarea unui interes public general, pentru respectarea normelor de protecţie a mediului sau pentru a se evita ofertele cu scop pur speculativ. Restricţiile referitoare la planurile urbane şi regionale impuse proprietarilor, în conformitate cu legislaţia naţională privind folosirea terenurilor şi clădirilor, nu afectează natura necondiţionată a unei oferte.365

c. Vânzare în lipsa unei proceduri deschise şi necondiţionate Dacă nu se apelează la o procedură deschisă, trebuie efectuată o evaluare de către unul sau mai mulţi experţi independenţi înainte de negocierea vânzării pentru a se stabili valoarea de piaţa pe baza indicatorilor de piaţă general acceptaţi, şi a criteriilor de evaluare general admise. Prin urmare, preţul pietei astfel stabilit este preţul minim de achiziţionare care poate fi acceptat fără a se acorda un ajutor de stat.366 Un expert evaluator este o persoană care se bucură de o bună reputaţie, care posedă o experienţă şi competenţă corespunzătoare sau membru al unei organizaţii recunoscute profesional care are în sarcină evaluarea terenurilor şi clădirilor. 367 Expertul trebuie să fie independent în îndeplinirea obligaţiilor sale; organismele publice de evaluare şi funcţionarii publici sau angajaţii lor sunt considerate independente cu condiţia să fie efectiv exclus ca evaluările lor să fie influenţate în mod nejustificat.368 Costurile iniţiale ale autorităţilor publice de dobândire a terenurilor şi clădirilor sunt un parametru al valorii de piaţă, cu excepţia cazului în care a trecut o perioadă semnificativă de timp între data achiziţiei şi cea a vânzării terenului şi clădirii în cauză. În principiu, valoarea de piaţă nu trebuie să fie fixată sub costurile iniţiale timp de cel puţin trei ani după achiziţie, în afară de cazul în care expertul independent constată un recul general al valorii de circulaţie a terenurilor şi clădirilor pe piaţa relevantă.369 Dacă valoarea fixată de evaluator nu poate fi obţinută după o perioadă rezonabilă de timp, o diminuare de 5% din valoare poate fi considerată justificată. Dacă vânzarea nu poate fi realizată nici în aceste condiţii, se poate face o nouă evaluare, ţinându-se cont de experienţa dobândită anterior şi de ofertele primite.370 361 Pct. 2.1.1 din Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice. 362 Pct. 2.1.2 din Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice 363 Pct. 2.1.3 din Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice 364 Pct. 2.1.4 din Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice 365 Pct. 2.1.5 şi 2.1.6 din Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice.. 366 Pct. 2.2.1 din Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice. 367 Pct. 2.2.2 din Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice.. 368 Pct. 2.2.3 din Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice.. 369 Pct. 2.5.1 şi 2.5.2 din Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice. 370 Pct. 2.3.1 din Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice.

71

d. Obligaţia de notificare Orice tranzacţie ce nu a fost încheiată pe baza unei proceduri de oferta deschisă şi necondiţionată sau, în lipsa unei asemenea proceduri, la o valoare inferioară celei de pe piaţă, aşa cum a fost stabilită de experţi independenţi, trebuie notificată la Consiliul Concurenţei. Totuşi, obligaţia se aplică numai dacă tranzacţia în cauză nu depăşeşte pragul de minimis.371

D. ASIGURAREA CREDITELOR DE EXPORT PE TERMEN SCURT Este general acceptat că subvenţiile pentru export afectează concurenţa pe piaţă între furnizorii de bunuri şi servicii, potenţial rivali. Pratica a arătat că în cel puţin un domeniu, acela al asigurărilor pentru export pe termen scurt, distorsionările reale sau potenţiale ale concurenţei în cadrul Comunităţii poate justifica acţiunea Comisiei pe baza normelor privind ajutorul de stat.372 Având în vedere aceasta, Comisia îşi exercită puterile de control al ajutoarelor de stat în domeniul creditelor pentru export şi a asigurărilor creditelor pentru export în conformitate cu normele prevăzute de Comunicarea Comisiei privind acest domeniu.373 Plecând de la consideraţii identice, Consiliul Concurenţei a emis Instrucţiuni privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen mediu,374 care arată modul său de acţiune în situaţii similare în România. Obiectivul acestor Instrucţiuni este de a înlătura distorsionările concurenţei datorate ajutoarelor de stat acordate în acest sector, unde există concurenţă între asiguratorii privaţi şi cei publici. Sectorul comercial al asigurării creditelor pentru export este reprezentat de sectorul asigurării riscurilor legate de credite pentru export pe termen scurt (riscuri cesabile) la exportul în ţările listate în Anexa Instrucţiunilor. Instrucţiunile nu se aplică asigurării riscurilor la export pe termen mediu şi lung, acestea fiind necesionabile în prezent. Prevederile Instrucţiunilor precum şi principiile care stau la baza abordării practicate atât de Comisia Europeană cât şi de România în acest domeniu vor fi prezentate în detaliu în Partea IV Capitolul 9.

371 Pct. 3 din Instrucţiunile privind vânzările de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice.. 372 Pct. 1.1 şi 1.3 din Comunicarea Comisiei către Statele Membre conform Articolului 93 (1) din Tratatul CE aplicând Articolele 92 şi 93 din Tratatul CE asupra asigurării creditelor pentrru export pe termen scurt, OJ C 281 , 17/09/1997; amendat de Comunicarea Comisiei publicată în OJ C 217/2.8.2001. 373 Comunicarea Comisiei către Statele Membre conform Articolului 93 (1) din Tratatul CE aplicând Articolele 92 şi 93 din Tratatul Ceasupra asigurării creditelor pentru export pe termen scurt, OJ C 281 , 17/09/1997; amendat prin Comunicarea Comisiei publicată în OJ C 217/2.8.2001. 374 Instrucţiuni publicate în MO, Partea I nr. 42/19.01.2004; amendat şi completat prin Instrucţiunile publicate în MO Partea I nr. 525/10.06.2004.

PARTEA IV

PROBLEME SPECIFICE PRIVIND AJUTORUL DE STAT

1. AJUTORUL DE MINIMIS La nivel comunitar, Articolul 87(1) din Tratatul CE nu se aplică (inter alia) ajutorului sub pragul minim (de minimis). Acesta este ajutorul acordat unei întreprinderi în valoare maximă de EUR 100.000 pe o perioadă de 3 ani. Comisia375 consideră măsurile financiare ce nu depăşesc în cuantum pragul minim per întreprindere pe perioada de timp mai sus menţionată ca neavând efecte distorsionante asupra concurenţei libere pe piaţă şi asupra comerţului dintre statele membre ale UE. De aceea, un astfel de ajutor nu intră sub incidenţa Art. 87(1) din Tratatul CE. La aplicarea acestui prag, ajutorul primit trebuie exprimat ca echivalent bănesc înaintea prevalării oricăror impozite directe.376 Exceptarea aceasta nu se aplică în cazul activităţilor de export, mai exact ajutorului direct legat de cantităţile exportate, înfiinţării sau operării unei reţele de distribuţie sau altor cheltuieli curente legate de activitatea de export.377 De asemenea, la nivel comunitar, exceptarea nu se aplică sectorului de transport, activităţilor legate de procesarea, distribuirea sau comercializarea unor anumite categorii de produse agricole (listate în Anexa 1 a Tratatului CE), precum şi ajutoarelor care favorizează utilizarea bunurilor naţionale faţă de cele importate.378 În mod similar Regulamentului comunitar, legislaţia din România privitoare la ajutorul sub pragul minim379 prevede că ajutorul de până la 4 miliarde ROL acordat unei întreprinderi într-o perioadă de până la 3 ani nu distorsionează nici concurenţa şi nici comerţul dintre România şi statele membre EU. Din acest motiv, ajutorul este considerat a fi autorizat şi nu cade sub incidenţa obligaţiei de notificare (Art. 1(1) din Regulament). Intensitatea ajutorului de stat ce se află sub pragul minim stipulat în Regulament este considerată a fi foarte redusă şi de aceea că nu distorsionează concurenţa, în măsura în care măsura respectivă de ajutor îndeplineşte şi celelalte criterii ale Regulamentului. Foarte de important de observat că, spre deosebire de prevederile comunitare corespunzătoare, în România excepţia privind ajutorul de minimis se aplică tuturor activităţilor şi sectoarelor economice, fără excepţie. Regulamentul privind ajutorul de minimis se aplică ajutoarelor acordate întreprinderilor din toate sectoarele. În conformitate cu Art. 4(1) şi 4(2) din Regulament, ajutorul situat sub pragul minim trebuie exprimat ca echivalent bănesc. Atunci când ajutorul este acordat sub o altă formă decât cea bănească, suma ajutorului va fi dată de echivalentul ajutorului în lei (Art. 2 din Regulament). Toate sumele utilizate vor fi sume brute, însemnând înaintea de prevalarea oricăror impozite directe (Art. 4(1) din Regulament). Ajutorul plătibil în mai multe tranşe trebuie actualizat la valoarea sa din momentul acordării. Rata dobânzii folosite în acest scop şi pentru a calcula dimensiunea ajutorului în cazul unui împrumut cu dobândă redusă va fi, de regulă, rata medie a dobânzii practicată la momentul acordării ajutorului. Cu privire la cumulare, Articolul 3 din Regulament stipulează că, atunci când o autoritate publică sau alte organisme aparţinând statului acordă ajutoare de stat care se situează sub pragul minim, acestea trebuie să informeze întreprinderea beneficiară asupra caracterului de minimis al ajutorului. 375 Regulamentul Comisiei (CE) nr 69/2001 privind aplicarea Articolelor 87 şi 88 din Tratatul CE asupra ajutorului de minimis. OJ (EC) L 010, 13/01/2001. 376 Regulamentul Comisiei (CE) nr 69/2001, Articolul 2(3). Când ajutorul este acordat sub o altă formă decât cea bănească, suma ajutorului va fi dată de echivalentul bănesc al acestuia.. 377 Regulamentul Comisiei (CE) nr 69/2001, Preambul şi Articolul 1(b). Exportul nu include în mod normal ajutorul pentru participarea la târguri comerciale, sau pentru vizite de studiu, servicii de consultanţă necesare pentru lansarea unui produs nou sau a unuia existent pe o piaţă nouă. 378 Regulamentul Comisiei (CE) nr. 69/2001, Art. 1(a),(b). 379 Articolul 20 din Legea ajutorului de stat şi Regulamentul privin pragul minim al ajutorului care nu cade sub incidenţa obligaţiei de notificare, MO, Partea I, nr. 125/24.03.2000; pragul minim a fost modificat prin Legea 143/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordinele Preşedintelui nr. 251/2002 şi 51/2004, publicate în MO, Partea I nr 248/22.03.2004.

74

În plus, autoritatea furnizoare trebuie să obţină de la beneficiar informaţii complete privind alte ajutoare sub pragul minim primite în ultimii 3 ani. Furnizorul poate acorda ajutorul doar după ce a verificat că noul ajutor nu ridică totalul ajutoarelor primite anterior peste pragul minim. În practică, un aspect deosebit de important este faptul că ajutorul de minimis poate fi cumulat cu alte tipuri de ajutoare de stat, având în vedere că ajutorul sub pragul minim nu este considerat a fi ajutor de stat în sensul Art. 2(1) din Lege.380 Ajutorul sub pragul minim este considerat a fi acordat în momentul în care dreptul legal de a primi acel ajutor este conferit beneficiarului.381 Regula de minimis se aplică fără a exclude posibilitatea ca o întreprindere să primească, pentru acelaşi proiect, ajutor de stat autorizat de Consiliul Concurenţei.382 În ceea ce priveşte monitorizarea, furnizorul ajutorului este obligat să înregistreze şi să compileze toate informaţiile referitoare la aplicarea Regulamentului privind ajutorul sub pragul minim. Astfel de înregistrări trebuie să conţină toate datele necesare pentru a demonstra respectarea condiţiilor prevăzute de Regulament. Documentele privind un ajutor individual sub pragul minim trebuie păstrate timp de 10 ani de la data la care s-a acordat; datele referitoare la schemele de ajutor sub pragul minim trebuie păstrate timp de 10 ani de la data acordării ultimei alocări specifice din cadrul schemei respective.383 În conformitate cu o serie de condiţii, Regulamentul privind pragul minim oferă statului o marjă de libertate de acţiune în acordarea de ajutoare sub pragul minim, care altfel ar fi trebuit în prealabil autorizate ca ajutoare de stat în sensul Art. 2(1) din Lege.384

2. PRINCIPIUL INVESTITORULUI ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ

Identificarea unui avantaj economic ce constituie ajutor de stat este deosebit de dificilă când statul sau o entitate controlată de către stat subvenţionează companii de stat sau private. Principiul aplicat în astfel de situaţii, pentru a decide dacă sau nu a fost conferit un avantaj unei întreprinderi, este “testul investitorului în economia de piaţă”. Acest test determină dacă o măsură constituie ajutor de stat în sensul Art. 2(1) din Lege. Caracteristica decisivă a acestui test este de a stabili dacă firma beneficiară primeşte un avantaj pe care nu l-ar fi primit în condiţii normale de piaţă.385 Aceasta ultimă situaţie se întâlneşte ori de câte ori o companie plăteşte pentru un serviciu mai puţin decât ar fi fost preţul de piaţă, sau primeşte un beneficiu care excede suma plătită. CEJ a definit testul investitorului în economia de piaţă după cum urmează: « Un mod corespunzător pentru a stabili dacă o asfel de măsură este ajutor de stat este aplicarea criteriului [...] pentru a determina în ce

380 Art. 1(2) din Regulamentul privind pragul minim. 381 Art. 1(5) din Regulamentul privind pragul minim. 382 Art. 1(2) din Regulamentul privind pragul minim. 383 Art. 5 Regulamentul privind pragul minim. 384 Remarcă similară făcută de Heidenhain (ed.) în: Handbuch des Europäischen Beihilfenrechts 2003, § 5-1, cu privire la prevederile referitoare la ajutorul de minimis în dreptul comunitar al ajutorului de stat. 385 Cazul C-39/94, Syndicat Francais de l`Express International (SFEI) and Others v La Poste, [1996] ECR I-3547, alineat 60.

Testul investitorului în economia de piaţă: Un investitor privat care acţionează în economia de piaţă ar efectua tranzacţia în aceleaşi condiţii şi termeni? Dacă da, atunci nu a fost acordat nici un “avantaj” companiei respective.

75

măsură întreprinderea ar fi capabilă să obţină sumele respective pe pieţele private de capital ».386 Similar practicii Comisiei sau CEJ, Consiliul Concurenţei investighează dacă compania beneficiară a primit un avantaj economic pe care nu l-ar fi obţinut în condiţii normale de piaţă.. Testul investitorului pe piaţă se aplică atât în cazul în care beneficiarul plăteşte mai puţin pentru bunurile sau serviciile primite, cât şi cazului când acesta obţine un beneficiu bănesc sau de altă natură care excede valoarea bunurilor sau serviciilor furnizate. Astfel, a constituit “ajutor de stat” măsura prin care o companie controlată de către stat a fixat tariful pentru o sursă de energie la un nivel mai mic decât cel normal, cu scopul de a conferi un tratament preferenţial unei anumite categorii de utilizatori.387 De asemenea, a constituit “ajutor de stat” atunci când au fost acordate drepturi de licenţă şi leasing companiei British Coal şi companiilor britanice succesoare fără ca acestea să fie obligate la o contraprestaţie, în timp ce toţi ceilalţi operatori au obţinut licenţe doar contra plăţii unor taxe de licenţă.388 În particular, testul poate fi aplicat în cazul furnizării de fonduri publice către întreprinderi, sub forma împrumuturilor sau a injecţiilor de capital. În Nota sa privind cooperarea dintre Curţile naţionale şi Comisia Europeană în domeniul ajutoarelor de stat,389 Comisia a afirmat că o investiţie a fondurilor publice constituie ajutor de stat, ori de câte ori investiţia este făcută în circumstanţe în care un investitor privat ar fi refuzat sprijinul. Testul investitorului în economia de piaţă reflectă principiul tratamentului egal al sectorului privat şi al sectorului de stat. Într-una dintre deciziile sale, TPI a afirmat:

“…testul bazat pe comportamentul unui investior privat ce operează în condiţiile normale ale economiei de piaţă rezultă din principiul conform căruia sectorul public şi cel privat trebuie tratate în mod egal …” “O contribuţie de capital din fonduri publice este, din acest motiv, considerată că îndeplineşte testul investitorului privat şi că nu constituie ajutor de stat, dacă, printre altele, a fost realizată în acelaşi timp cu o contribuţie semnificativă de capital realizată de către un investitor privat în circumstanţe comparabile...” 390

De aceea, capitalul pus în mod direct sau indirect la dispoziţia unei întreprinderi, de către stat, nu constituie ajutor de stat în sensul Art. 87(1) din Tratatul CE, dacă condiţiile corespund condiţiilor normale de piaţă. Mai departe, Curtea a susţinut că Comisia se bucură de o largă discreţie/libertate de acţiune atunci când evaluează dacă o anumită investiţie satisface testul investitorului privat. Această procedură presupune o evaluare economică complexă din partea Comisiei, controlul judiciar al deciziilor Comisiei fiind limitat la a verifica dacă aceasta s-a conformat regulilor relevante privind procedura şi relatarea argumentelor, şi anume dacă situaţia de fapt a fost prezentată în mod exact şi riguros, şi dacă există o eroare gravă de apreciere. Totuşi, chiar şi un investitor privat (grup privat de companii sau companie privată de holding) poate fi ghidat de perspective pe termen lung. În decizia sa asupra Neue Maxhütte Stahlwerk,391 CEJ a făcut observaţii fundamentale cu privire la testul investitorului privat care se aplică pentru a evalua ajutoare de stat în conformitate cu Articolul 87(1) din Tratatul CE şi Articolul 4(c) din Tratatul CECO. Curtea a considerat că pentru a determina dacă un transfer de resurse publice către o întreprindere siderurgică constituie ajutor de stat, este necesar să se analizeze dacă în circumstanţe 386 Cazul C-234/84, Belgia v. Comisia, [1986] ECR 2263, la 2286, alineat 14. 387 Cazurile conexate C-67, 68 and 70/85 , Kwerkerij Gebroders Van der Kooy BV and Others v Comisia, [1988] ECR 219 alineat 28. 388 Cazul C-390/98, Banks v British Coal and Secretary of State, [2001] ECR I-6117, alineat 42. 389 OJ EC 1995 C312/8, alineat 7. 390 Cazul T-296/97, Alitalia v Comisia, [2000] ECR, alineate 80-81. 391 Cazurile conexate T-129/95, T-2/96, T-97/96 Neue Maxhütte Stahlwerke [1999] ECR II-17, alineate 119, 120, 123, 124 şi 132.

76

similare un investitor privat de o dimensiune comparabilă cu cea a autorităţii publice ar fi furnizat capital în aceleaşi condiţii. Mai departe, Curtea a afirmat că şi un holding privat sau un grup de companii pot urmări o politică structurală – generală sau sectorială – şi de aceea pot fi ghidate de perspectiva de profitabilitate pe termen lung. Curtea a recunoscut că o companie mamă poate prelua pierderile unei firme subsidiare pentru o perioadă de timp limitată, cu scopul de a-i da acesteia posibilitatea de a închide operaţiunile în cele mai bune condiţii. În acest context, motivaţia este dată nu numai de probabilitatea de a obţine profit material indirect, dar şi de alte consideraţii, precum dorinţa de a proteja imaginea grupului sau de a-i redirecţiona activităţile. Spre deosebire de aceasta, un investitor privat nu îşi poate permite, în mod rezonabil, o contribuţie de capital care, din punct de vedere economic, nu numai că se dovedeşte a fi mai costisitoare decât vânzarea activelor, dar este şi legată de vânzarea întreprinderii, ceea ce îndepărtează orice speranţă de a obţine profit, chiar şi pe termen lung. În opinia Curţii, trebuie trasată o distincţie între obligaţiile pe care statul trebuie să şi le asume în calitate de acţionar la o companie, pe de o parte, şi obligaţiile ce îi revin în calitate de autoritate publică: consideraţiile fie de natură socială sau sectorială, fie de politică regională, trebuie lăsate la o parte atunci când se aplică testul investitorului privat. Pentru a rezuma, principalele caracteristici ale principiului sunt: - Tratament egal al sectorului privat şi al sectorului de stat;392 - Largă marjă de apreciere privind deciziile antreprenoriale legate de investiţii – Articolul 295 din

Tratatul CE sau respectul proprietăţii în conformitate cu Constituţia României; - Largă marjă de apreciere a Comisiei atunci când apreciază dacă o investiţie satisface testul

investitorului privat;393 aceasta ar trebui să fie valabil şi pentru Consiliul Concurenţei, aflat într-o poziţie similară ;

- Investitorul privat utilizat pentru comparaţie trebuie să fie cât se poate de similar cu autoritatea publică implicată ;394

- Proprietatea minoritară este judecată în mod diferit faţă de controlul absolut asupra unui mare grup;395

- Un investitor apreciează riscul de pierderi la momentul când realizează investiţia respectivă;396 - Un investitor ar solicita informaţii suficiente în vederea determinării profitabilităţii viitoare a

investiţiei; - Un investitor poate urmări o politică structurală, globală sau sectorială, cu privire la o

profitabilitate pe termen lung;397 - Imaginea sau repoziţionarea companiei pot constitui motive de a investi într-o filială ce

înregistrează pierderi (întotdeauna considerând şi profitabilitatea pe termen lung);398 - Imaginea poate justifica investiţia dacă este necesară pentru a obţine profitabilitate;399 - Principiul se aplică atât întreprinderilor profitabile cât şi celor neprofitabile;400 - Principiul nu poate fi aplicat activităţilor rezervate autorităţii statului, precum fiscalitatea sau

stabilirea amenzilor publice.401

392 Cazul T-296/97 Alitalia v. Comisia [2000] ECR II-3871, alineate 80, 100 şi 105. 393 Cazul T-296/97 Alitalia v. Comisia [2000] ECR II-3871, alineate 80, 100 şi 105. 394 Dimensiune similară: Cazul C-305/89 Alpha Romeo [1991] ECR I-1603; situaţie similară: Cazul C-256/97 DMT [1999] ECR I-3913; T-129/95, T-2/96, T-97/96, Neue Maxhütte Stahlwerke[1999] ECR II-17. 395 Cazul T-129/95, T-2/96, T-97/96, Neue Maxhütte Stahlwerke [1999] ECR II-00017. 396 Cazul T-16/96, City Flyer Express [1998] ECR II-757. 397 Cazul C-303/88 ENI-Lanerossi, [1991] ECR I-1470. 398 Cazurile conexate T-129/95, T-2/96, T-97/96 Neue Maxhütte Stahlwerke [1999] ECR II-17; ENI-Lanerossi, C-303/88 [1991] ECR 1470. 399 Neue Maxhütte Stahlwqerke T-129/95, T-2/96, T-97/96 [1999] ECR II-17 400 Cazul C-209/00, Germania v Comisia, „WestLB” [2002] I-11695. 401 Decizia Comisiei din 12 februarie, Ryanair, OJ (EC) L137/30.04.2004, alineat 160.

77

Dacă principiul se aplică, consecinţa este că măsura sau investiţia respectivă nu constituie ajutor de stat în conformitate cu Legea ajutorului de stat. Prin urmare, măsura nu trebuie notificată Consiliului Concurenţei. Totuşi, există riscul ca Consiliul Concurenţei să aibă o altă opinie cu privire la problema respectivă. Dacă testul nu se aplică, măsura sau investiţia în cauză constituie ajutor de stat, dar poate fi justificată în conformitate cu prevederile relevante stipulate în Legea ajutorului de stat. Exemple importante de ajutor de stat: • Injecţie de capital acordată unei firme a cărei situaţie financiară, structură şi perspective de

viitor sunt de asemenea natură, încât nu se poate aştepta o recuperare nomală a investiţiilor în timp rezonabil (în dividende sau capital); indicatori ce sunt luaţi în consideraţie în această situaţie: raportul creanţe/capital, comparat cu media sectorului economic şi cu media concurenţilor pe acea piaţă. Dar nu este ajutor de stat când: injecţia de capitalul în companie corespunde noilor nevoi de investiţii şi costurilor aferente, dacă întreprinderea se află într-o situaţie financiară sănătoasă şi piaţa nu suferă de supracapacitate.

• Împrumut: autoritatea publică acordă un împrumut pe care beneficiarul nu l-ar fi obţinut deloc

sau nu în aceleaşi condiţii pe pieţele private de capital. • Garanţii: atunci când proprietarul public acordă o garanţie, acceptând un risc suplimentar care

nu este contrabalansat de câştiguri adiţionale – indicatori: ratele dobânzii/ale bonificaţiei în comparaţie cu riscul (comp. Comunicarea Comisiei privind garanţiile OJ EC C 71/14 din martie 2000) Dar nu este ajutor de stat: condiţiile de împrumut/garanţie (rata dobânzii/rata bonificaţiei plătite/participări, acţiuni) reflectă riscul implicat, iar în acelaşi sector economic, întreprinderile private ar fi impus aceleaşi condiţii.

Este important de remarcat că, dacă un investitor privat realizează o investiţie paralelă, aceasta indică de obicei faptul că o investiţie identică, realizată de autoritatea/banca publică este conformă cu principiul investitorului în economia de piaţă.402 Dar, investiţia paralelă a investitorilor privaţi poate, dar nu exclude în mod necesar prezenţa ajutorului de stat. Profitabilitatea reprezintă un stimulent pentru investiţii; alte motive, precum menţinerea locurilor de muncă, nu pot fi considerate că justifică investiţia din punctul de vedere al comportamentului economic uzual.403 Dacă o măsură constituie ajutor de stat, atunci elementul de ajutor de stat este: - pentru injecţii de capital: diferenţa dintre costul investiţiei şi valoarea investiţiei actualizate; - pentru garanţii: diferenţa dintre costul împrumutului pe piaţa liberă şi rata obţinută în mod real

prin beneficiul garanţiei; - pentru împrumuturi: diferenţa dintre rata dobânzii percepute şi garanţia pentru împrumut şi

ratele şi garanţiile pe care un investitor pe piaţă le-ar solicita pentru un împrumut similar, cu privire la riscul de creditare perceput – posibil întregul credit dacă întreprinderea este în dificultate.

402 Vezi regula pari passu în Regulamentul privind capitalul de risc, Partea III 5.6.B. 403 Alitalia T-296/97 [2000] ECR II-3871.

78

3. AJUTORUL FISCAL a. Noţiunea generală Ajutorul de stat poate fi acordat sub multe forme, ajutoarele fiscale reprezentând doar una dintre formele cuprinse de vasta noţiune a ajutorului de stat. Totuşi, ajutorul de stat acordat sub forma scutirilor fiscale este diferit de ajutorul “clasic”, având în vedere că, mai degrabă decât să plătească din banii contribuabilor, statul renunţă la venituri ce i s-ar fi cuvenit. În România, ajutorul fiscal a reprezentat în anii ‘90 o formă larg răspândită şi foarte utilizată de ajutor de stat, sistemul românesc fiind foarte criticat de Comisia Europeană pentru lipsa transparenţei. Prevederile privind ajutorul de stat, atât în Tratatul CE, cât şi în Legea ajutorului de stat din România, se aplică ori de câte ori o reglementare fiscală este discriminatorie şi favorizează doar anumite întreprinderi sau anumite activităţi economice. În această privinţă, reducerea impozitului pe societate este considerată ca fiind o măsură cu caracter general, şi, pe cale de consecinţă, ea nu este discriminatorie şi nu constituie ajutor de stat, dacă se aplică tuturor companiilor active în statul respectiv. Faptul că ar putea avea un efect asupra concurenţei cu întreprinderi din alte state membre UE, nu-i schimbă caracterul de măsură generală. 404 Distincţia între măsuri fiscale cu caracter general şi cele cu caracter specific este, în consecinţă, foarte importantă. Orice derogare de la o reglementare fiscală general aplicabilă, având ca rezultat achitarea impozitelor în condiţii mai favorabile de către anumiţi contribuabili, trebuie să fie examinată pentru a se asigura conformitatea cu prevederile din domeniul ajutorului de stat. La 11 noiembrie 1998, Comisia a adoptat Nota privind aplicarea reglementărilor din domeniul ajutorului de stat asupra măsurilor legate de impozitarea directă.405 Nota a căutat să clarifice modul în care Articolele 87 şi 88 din Tratatul CE se aplică măsurilor fiscale, reprezentând baza activităţii desfăşurate de Comisie în domeniul ajutoarelor fiscale. De asemenea, Comisia face eforturi de a asigura trasparenţa prin reconcilierea practicii şi jurisprundenţei în acest domeniu. Raportul Comisiei406 privind aplicarea Notei a fost publicat şase ani mai târziu, în 2004, şi reprezintă re-examinarea experienţei acumulate prin aplicarea Notei. Nota şi Raportul aferent acesteia alcătuiesc o bună bază de lucru pentru Consiliul Concurenţei atunci când se tratează cazuri de ajutoare fiscale. De aceea, este potrivit de a analiza în linii mari modul sistematic de abordare al Comisiei cu privire la măsurile de ajutoare fiscale. Având în vedere că în privinţa măsurilor fiscale, dificultatea majoră constă în a diferenţia între măsurile generale şi cele ce constituie ajutor, Nota Comisiei se concentrează în principal asupra acestei distincţii. Legea ajutorului de stat are în vedere efectul măsurilor de ajutor, şi nu intenţia legislatorului. Totuşi, faptul că unele firme sau sectoare economice beneficiază mai mult decât alte firme, respectiv sectoare, de pe urma anumitor măsuri fiscale generale, nu înseamnă că respectivele măsuri intră sub incidenţa prevederilor Art. 2( 1) din Lege, sau similar în cazul Comunităţii Europene, ale Art. 87(1) din Tratatul CE. Exemple în acest sens sunt măsurile destinate reducerii impozitelor legate de

404 Mario Monti: EU Policy towards fiscal state aid, Seminar “State aid and Tax”, Universiteit Nyenrode, 22 ianuarie 2002, SPEECH/02/15, p. 2. 405Nota Comisiei privind aplicarea normelor de ajutor de stat asupra măsurilor legate de impozitarea directă a societăţilor comerciale. OJ (EC) C 384/10.12.1998, p.3. 406 Raportul Comisiei privind aplicarea Notei, C(2004) 434 / 09.02.2004.

79

personal şi aplicabile tuturor firmelor. Bineînţeles, astfel de măsuri au un impact relativ mai mare asupra sectoarelor economice ce presupun utilizarea intensivă a forţei de muncă, în comparaţie cu sectoarele ce utilizează mai intensiv capitalul. Totuşi, acestea nu constituie ajutor de stat, deoarece faptul că un anumit sector economic utilizează mai intensiv forţa de muncă decât alte sectoare nu este relevant pentru reglementările din domeniul ajutorului de stat. În manieră similară, stimulentele fiscale pentru protejarea mediului înconjurător, cercetare şi dezvoltare sau instruire favorizează doar întreprinderile active în sectoarele economice respective; totuşi, acestea nu constituie ajutor de stat. Evaluarea măsurilor fiscale trebuie făcută din perspectiva unor întrebări tipice pentru problematica ajutorului de stat: - Există un avantaj selectiv? - Sunt implicate resurse de stat? - Este afectat comerţul dintre România şi statele membre UE? - Este măsura justificată prin natura sistemului fiscal? Odată ce a fost stabilit caracterul de ajutor de stat al unei măsuri fiscale, normele privind determinarea compatibilităţii sale cu mediul concurenţial sunt identice celor aplicate celorlalte tipuri de ajutor de stat. Un principiu fundamental pe care Comisia îl aplică în acest context se referă la faptul că ajutorul de operare este cea mai dăunătoare formă de asistenţă. Acest principiu este valabil şi pentru măsurile fiscale. Reducerile fiscale ce scutesc întreprinderile de la plata îndatoririlor fiscale care le-ar fi revenit în mod normal, reprezintă, în cea mai mare parte, ajutor de operare. • Noţiunea de avantaj în cazul unei măsuri fiscale Un avantaj poate lua aici variate forme: reducerea bazei fiscale, reducerea sumei fiscale, amânarea la plata datoriilor fiscale, etc. Aici trebuie făcută diferenţa între conceptul de avantaj în contextul metodelor de impozitare alternative şi al evitării dublei impozitări. În ceea ce priveşte metodele fiscale analitice tradiţionale (acolo unde venitul impozabil este determinat de diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile companiei) şi metodele de impozitare alternative (precum cele recomandate pentru tranzacţiile internaţionale efectuate în interiorul grupului), este aplicată aşa-numita metodă cost-plus.407 Această metodă presupune luarea în calcul a costurilor suportate de către furnizor (de bunuri sau servicii) într-o tranzacţie între companii asociate, la acestea adăugând o marjă cost-plus, pentru a obţine un profit corespunzător din perspectiva funcţiilor îndeplinite, activelor utilizate, riscului asumat şi condiţiilor de piaţă. Metoda în sine nu cade sub incidenţa Articolului 87(1) din Tratatul CE. Totuşi, această metodă poate da naştere la un avantaj acolo unde reglementările fiscale au ca rezultat o rată de impozitare mai scăzută decât în cazul metodei standard de impozitare.

Noţiunea de avantaj (după cum este definită în Articolul 2(1) din Legea ajutorului de stat, şi în mod similar, în Articolul 87(1) Tratatul CE) trebuie să fie evaluată din perspectiva situaţiei beneficiarului de ajutor, fără a se face referire la efectele induse statului în termeni economici sau bugetari. Altfel, orice avantaj ar înceta să se califice ca ajutor de stat atunci când ar încuraja o companie să se instaleze în România sau într-un stat membru al UE, dând statului respectiv astfel posibilitatea să-ţi mărească veniturile provenite din impozite.

407 Metoda “cost-plus” este un principiu internaţional stipulat în Raportul OECD din 1995 “Transfer Pricing Guidelines for Multinational Enterprises and Tax Administrations”.

80

Principiul general aplicat de Comisie pentru a determina dacă o schemă fiscală constituie ajutor de stat este următorul:408

Pentru a determina dacă o schemă fiscală ce derogă de la sistemul normal constituie sau nu ajutor de stat, trebuie stabilit dacă sarcina fiscală rezultată este mai mică decât cea care ar fi rezultat din aplicarea metodei de impozitare normale în acel stat membru.

• Criteriul resurselor de stat Acordarea unei concesii fiscale implică o pierdere a resurselor de stat, având în vedere că statul renunţă la veniturile ce i se cuvin. Acest principiu se aplică de asemenea organelor publice regionale şi locale, aflate sub nivelul central de stat.409 În acest context, este fundamental de demonstrat că impunerea de taxe diferite implică un transfer al resurselor statului. Faptul că schema de ajutor fiscal are un efect per total pozitiv asupra veniturilor la buget nu este suficient pentru a exclude prezenţa resurselor de stat. De exemplu, Comisia a respins argumentul înaintat de autorităţile belgiene, potrivit căruia criteriul ajutorului de stat nu ar fi fost îndeplinit deoarece concesiile fiscale acordate firmelor ce investeau în Belgia ar fi atras companii străine, contribuind astfel la resursele financiare ale statului belgian.410 Într-un caz asemănător avansat de autorităţile olandeze, Comisia a afirmat că criteriul referitor la resursele de stat nu poate fi evaluat pe baza unei analize “costuri-beneficii” a efectelor indirecte ale măsurii în termeni economici sau bugetari.411 • Efectul asupra comerţului sau concurenţei Simplul fapt că ajutorul întăreşte poziţia unei firme în comparaţie cu cea a altor firme concurente, în cadrul relaţiilor comerciale ale României cu UE şi Statele Membre, demonstrează că au fost afectate comerţul şi concurenţa pe aceste pieţe. Comisia consideră, de exemplu, că acest criteriu este întotdeauna îndeplinit când beneficiarii ajutorului sunt companii multinaţionale. În conformitate cu jurisprudenţa dezvoltată de Curtea Europeană de Justiţie şi Tribunalul de Primă Instanţă,412 existenţa unor reglementări fiscale comparabile sau rivale în alte state membre nu justifică acordarea ajutoarelor fiscale. Orice schemă trebuie evaluată în contextul sistemului fiscal în vigoare în ţara respectivă. • Selectivitatea ajutorului În Nota sa, Comisia a afirmat că măsurile fiscale ce sunt deschise tuturor sectoarelor economice şi tuturor agenţilor economici ce operează într-un stat membru reprezintă în principiu măsuri generale, ele nefiind, în consecinţă, selective. Cu condiţia ca să se aplice fără discriminare tuturor întreprinderilor şi producţiei tuturor bunurilor, următoarele măsuri nu constituie ajutor de stat: măsuri fiscale cu caracter pur tehnic (de exemplu, stabilirea ratelor de impozitare, norme de depreciere, prevederi pentru a evita dubla impozitare sau evaziunea fiscală) şi măsuri ce urmăresc obiective de politică economică generală prin reducerea sarcinii fiscale legate de anumite costuri de producţie (cercetare şi dezvoltare, mediu înconjurător, instruire, ocuparea forţei de muncă). 408 Raportul Comisiei Europene privind implementarea Notei Comisiei cu privire la aplicarea normelor de ajutor de stat asupra măsurilor legate de impozitarea directă a societăţilor comerciale. C(2004)434, p. 6. 409 Cazul C-248/84 Germany v Commission [1987] ECRI-4013, at. 17. 410 Decizia Comisiei din 17 februarie 2003, OJ (EC) L 282/30.10.2003. 411 Decizia Comisiei din 17 february 2003, OJ (EC) L 180/18.7.2003, alineat 84. 412 Cazul T-214/95 Het Vlaamse Gewest v Commission [1998] ECR II-717.

81

În ceea ce priveşte criteriul selectivităţii, aceasta este evaluată de Comisie din două perspective: selectivitatea materială şi geografică. Cu privire la selectivitatea materială, există, pe de o parte, “cazuri standard”, unde măsurile sunt limitate la anumite sectoare economice sau tipuri de companii. 413 Pe de altă parte, există de asemenea măsuri care formal nu sunt limitate dar care se dovedesc a fi selective atunci când sunt aplicate. În mod special, Comisia a subliniat faptul că stabilirea de praguri referitoare la cifra de afaceri414 sau a unui număr specific de ţări străine întruneşte condiţiile criteriului selectivităţii. În mod asemănător, în cazurile de ajutoare fiscale ce implicau o reducere a bazei de impozitare implementate de “teritoriile istorice” din Ţara Bască (Spania), Comisia a considerat că măsurile erau în realitate selective, deoarece se aplicau companiilor înfiinţate după intrarea în vigoare a legislaţiei respective.415 În Raportul416 său, Comisia a afirmat ca regulă generală că:

Măsuri deschise tuturor sectoarelor economice pot, totuşi, să fie considerate selective atunci când criteriile de eligibilitate restricţionează în realitate numărul de beneficiari potenţiali. De exemplu, acesta este cazul atunci când anumite măsurile fiscale se aplică doar companiilor multinaţionale sau firmelor mari, fiind bazate pe o anumită cifră de afaceri, deoarece astfel de măsuri exclud toate firmele mici sau firmele locale de la primirea ajutorului. Acelaşi lucru este valabil în cazul măsurilor ce se aplică doar firmelor înfiinţate după o anumită dată, având în vedere că firmele deja existente sunt excluse de la primirea ajutoarelor respective.

Cu privire la selectivitatea geografică a măsurilor fiscale, opinia Comisiei în această materie se găseşte în decizia asupra sistemului fiscal din Azores.417 În acest caz, Comisia a evaluat o măsură fiscală ce presupunea o reducere a impozitului corporativ, acordată de către autorităţile regionale din Azores în cadrul autonomiei fiscale stipulate în Constituţia portugheză. Analizând această măsură, Comisia a constatat că aceasta era în mod evident selectivă, având în vedere că ea consta într-un sistem fiscal avantajos acordat anumitor firme şi într-un tratament ce se aplica doar altor firme raportate la un cadru de referinţă similar teritoriului unui stat membru al UE. Măsura respectivă implica exclusiv în Azores o reducere a ratei de impozitare stabilită prin legislaţia naţională şi aplicabilă în restul Portugaliei. De aceea, măsura a fost considerată ca fiind selectivă. Ca regulă generală:

Când o autoritate locală introduce o reducere specifică a unui impozit ce face parte din sistemul fiscal naţional, reducerea este considerată ca fiind selectivă. Pe de altă parte, acolo unde o măsură fiscală nu este parte a sistemului fiscal naţional, de ex. ţine de responsabilitatea legislatorului fiscal regional, în acest caz măsura respectivă nu va fi considerată selectivă. Impozitele regionale trebuie să se aplice uniform pe toata suprafaţa regiuni respective, putând fi diferite de impozitele naţionale. În general, diferenţele de impozite dintre regiuni nu conduc la ajutor selectiv, cu condiţia ca respectivele regiuni să fie împuternicite să adopte legislaţie fiscală, iar rata de impozitare regională să fie egală sau mai mare decât cea naţională.418

413 Cazul C-143/99 Adria-Wien Pipeline and Others [2001], alineat 49-54. 414 Decizia Comisiei din 17 February 2003, The schemes for Belgian coordination centres, OJ EC L 282/30.10.2003; Decizia Comisiei din 22 august 2002, The coordination centres in Vizcaya, Spania, OJ EC L 31/6.2.2003, p.26. 415 Decizia Comisiei din 11 iulie 2001, OJ EC L 174/4.7.2002, p. 31; Decizia Comisiei din 11 iulie 2001, OJ EC L 314/18.11.2002, p. 1; Decizia Comisiei din 11 iulie 2001, OJ EC L 17/22.1.2003, p.1; Decizia Comisiei din 11 iulie 2001, OJ EC L40/14.2.2003, p.11; Decizia Comisiei din 20 decembrie 2001, OJ EC L 77/24.3.2003, p.1; Decizia Comisiei din 20 decembrie 2001, OJ EC L 17/22.1.2003, p.20. 416 C(2004) 434 / 09.02.2004. 417 Decizia Comisiei din 11 decembrie 2002, OJ (EC) L 150/18.06.2003, p. 52; de asemenea concluziile Avocatului General Saggio în Cazurile C-400/97 şi C-402/97, [2000] ECR I-01073; vezi de asemenea Decizia Comisiei nr. 261/2005 privind impozitarea societăţilor în Gibraltar, OJ L 85/2005. 418 Phedon Nicolaides, “State Aid and Sub-National Taxation”, Forumul Experţilor privind noile evoluţii în Dreptul european al ajutorului de stat, a III-a ediţie, mai 2005, Brussels.

82

Ajutorul de stat poate fi exclus atunci când o măsură este justificată prin natura sau schema generală a unui sistem fiscal, adică justificarea trebuie să fie bazată pe caracteristicele intrinseci ale respectivului sistem.419 De aceea, statul trebuie să demonstreze că natura sau schema generală a sistemului fiscal justifică o anumită derogare.420 Caracterul specific al anumitor sectoare economice sau tipuri de tranzacţii poate, în cazuri excepţionale, să justifice o derogare de la sistemul fiscal standard, pentru motive inerente logicii sistemului respectiv. De pildă, Comisia a constatat că excepţii de la impozitul pe terenurile agricole erau justificate luând în consideraţie rolul specific al terenurilor agricole pentru producţia agricolă.421 Mai departe, o măsură selectivă poate fi justificată prin intermediul principiului de neutralitate fiscală. Acest principiu este fundamental pentru Codul fiscal italian şi se referă la exceptarea sistematică a anumitor tipuri de tranzacţii de la impozitele de transfer. Acestea din urmă se aplică de obicei la înfiinţarea de noi entităţi economice. În orice caz, cu privire la conversia anumitor întreprinderi publice cu statut special în companii cu capital social, într-un caz italian, 422 Comisia a constatat că această conversie reprezenta doar o modificare a statutului juridic al firmelor respective, ce nu presupunea o creştere a veniturilor sau a capacităţii de a produce venituri. Mai mult, Comisia a susţinut că modificarea formei companiei reprezintă o tranzacţie care nu ar fi putut fi executată decât de autorităţile publice, deoarece se referă la alegerea instrumentului legal pentru prestarea anumitor servicii. De aceea, Comisia a considerat că exceptarea este justificată prin principiul neutralităţii fiscale, conform sistemului fiscal. În concluzie, se poate afirma că:

În circumstanţe excepţionale, caracterul specific al anumitor sectoare economice sau anumitor tipuri de tranzaţii poate justifica un tratament fiscal ce derogă de la sistemul standard, pentru motive inerente în logica sistemulu fiscal respectiv. Statul respectiv este obligat să demonstreze că derogarea este justificată prin natura, caracterul şi schema generală a sistemului fiscal.

Mai departe, există o serie de argumente, care au fost în mod sistematic respinse de Comisie, cum ar fi de pildă justificarea bazată pe necesitatea de a face anumite companii mai competitive; similar, justificarea bazată pe faptul că natura/caracterul selectiv al unei măsuri era rezultat din aplicarea unor criterii obiective şi avantajul astfel rezultat nu era la discreţia autorităţilor publice. De exemplu, Comisia a acceptat că, în principiu, anumite activităţi economice ar putea necesita un regim fiscal specific. Totuşi, un astfel de tratament trebuie să fie conform cu logica sistemului fiscal în cauză. Într-un caz italian,423 autorităţile introduseseră scutiri fiscale pentru fuziuni în sectorul bancar realizate într-o perioadă limitată de timp. În timp ce ajustarea sistemului fiscal poate fi acceptabilă în lumina caracteristicilor specifice ale unui anumit sector economic, măsura în cauză constituia ajutor, având efectul de a îmbunătăţi competitivitatea anumitor întreprinderi (bănci) implicate în operaţiuni de fuziune. Argumentul înaintat de autorităţile italiene în acest caz, şi anume necesitatea de a restructura sectorul bancar, nu avea nici o legătură cu operarea normală a sistemului fiscal.

419 Raportul Comisiei Europene privind implementarea Notei Comisiei privind aplicarea normelor ajutorului de stat asupra măsurilor referitoare la impozitarea directă a profitului, C(2004)434, alineat 35. 420 Vezi pentru a compara obligaţia similară a statelor membre: Concluziile prezentate de către Avocatul General Leger din 12 iunie 2003 în Cazul C-159/01 Netherlands v Commission, [2004] ECR, alineat 65. 421 În concordanţă cu alineatul 27 din Nota Comisiei privind aplicarea normelor ajutoarelor de stat asupra măsurilor referitoare la impozitarea directă a profitului, OJ C 384, 10.12.1998, p. 3; vezi de asemenea Raportul Comisiei privind implementarea Notei, C(2004)434, alineat 36. 422 Decizia Comisiei din 5 iunie 2002 privind ajutorul de stat acordat de Italia sub forma exceptărilor la plata impozitelor şi împrumuturi subvenţionate către utilităţi publice cu capital de stat majoritar, OJ (EC) L 77/24.3.2003, p.21. 423 Decizia Comisiei din 11 decembrie 2001, OJ (EC) L 184/13.7.2002.

83

Mai departe, într-un caz olandez, 424 Comisia a analizat o măsură ce permitea companiilor internaţionale să stabilească rezerve de risc exceptate de la plata obligaţiilor fiscale, cu condiţia ca acestea să îndeplinească anumite condiţii de eligibilitate, şi anume să opereze servicii financiare în cel puţin patru ţări sau pe cel puţin două continente. Recunoscând că tranzacţiile internaţionale implică un risc real şi specific care ar putea justifica o exceptare, Comisia a susţinut că, din punct de vedere obiectiv, grupuri active în doar trei ţări sau doar pe un continent nu erau mai puţin expuse unor riscuri similare. Aceeaşi opinie a fost exprimată de TPI în una din deciziile sale, în care a subliniat că faptul că măsuri fiscale excepţionale ce operează conform unor criterii şi condiţii obiective “nu demonstrează că limitarea cercului beneficiarilor unei concesii fiscale este justificată de logica internă a sistemului” în cauză.425 De aceea, trebuie reţinut că:

Exceptările fiscale pot fi justificate prin caracteristicile specifice ale unor anumite sectoare economice. Totuşi, trebuie să existe o legătură directă între aceste caracteristici specifice şi concesiile fiscale acordate. Mai mult, criteriile definite de către stat pentru a determina beneficiarii respectivelor concesii nu pot exclude anumiţi jucători pe piaţă într-o manieră discriminatorie. Simplul fapt că această excludere este bazată pe criterii obiective nu este suficient pentru a demonstra că măsura în cauză este conformă cu logica sistemului fiscal respectiv.

Ca regulă, schemele de exceptări fiscale constituie ajutor de operare, care este în mod general o formă interzisă de ajutor. Astfel, este dificil de a aplica o excepţie în baza Articolului 87(3) din Tratatul CE. Totuşi, o excepţie de la această regulă este probabil să poată fi acceptată când este întemeiată pe obiective legate de protecţia mediului înconjurător.426 b. Facilităţi fiscale în România Parcuri industriale. Ordonanţa Guvernului nr. 65/2001 a stabilit cadrul pentru crearea de parcuri industriale în România, ce sunt strict limitate la suprafeţele unde se desfăşoară activităţi economice, activităţi pentru dezvoltare tehnologică şi cercetare ştiinţifică, beneficiind de anumite facilităţi fiscale.427 Titlul de “parc industrial” poate fi obţinut de o companie, persoană juridică de drept intern, ce operează exclusiv activitatea de administrare a parcurilor industriale în calitate de Companie administrator. 428 Prevederile relevante pentru dreptul ajutorului de stat se găsesc în Articolul 7 al Ordnanţei, ce prevede câteva facilităţi fiscale pentru companiile administrator: - Exceptarea fiscală pentru exploatarea terenurilor agricole pentru obiectivele parcului industrial;

deoarece această facilitate priveşte doar ajutorul de operare, acesta fiind interzis de normele privind ajutorul de stat, numai acordarea de ajutoare sub pragul minim (de minimis) este acceptabilă.

- Reduceri fiscale acordate de autoritatea publică locală, în vederea utilizării sau achiziţionării de imobile în parcul industrial în cauză; pentru ca o astfel de măsură să fie conformă cu reglementările din domeniul ajutorului de stat, este necesară notificarea la Consiliul Concurenţei.

De asemenea, Codul Fiscal din decembrie 2003 prevede posibilitatea de acordare de facilităţi fiscale parcurilor industriale.429 În această privinţă, pentru investiţii în parcuri industriale realizate până la 31 decembrie 2006, o deducere suplimentară de la profitul impozabil, constând în 20% din investiţie pentru îmbunătăţirea clădirilor şi amplasamentelor, infrastructură şi racordarea la reţeaua 424 Decizia Comisiei din 17 februarie 2003, OJ (EC) L 180/18.7.2003, p. 52. 425 Cazurile conexate T-346/99, T-347/99 şi T-348/99 Alava [2002] ECR II-4259, alineate 58-63. 426 Vezi Decizia Comisiei din 3 mai 1999, German Ökosteuer; vezi de asemenea: Cazul C-143/99, Adria-Wien Pipeline, [2001] ECR I-8365. 427 Ordonanţa Guvernului nr. 65/2001. 428 Art. 5 din OG nr. 65/2001. 429 Codul Fiscal din decembrie 2003, publicat în MO Partea I, nr 957/23.12.2003; rectificat în MO Partea I nr. 112/6.2.2004.

84

de utilităţi publice. 430 Este de asemenea prevăzută o exceptare fiscală generală pentru clădiri amplasate în parcuri industriale, ştiinţifice şi tehnologice. Codul Fiscal a abrogat anumite facilităţi fiscale acordate prin Ordonanţa Guvernului nr 65/2001. Zone libere. O zonă liberă poate fi amplasată în porturi maritime şi fluviale ale României, de-a lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră sau de-a lungul altor canale navigabile şi în vecinătatea punctelor de control de frontieră. Scopul facilităţilor fiscale în zonele libere este de a dezvolta schimbul internaţional, de a atrage investiţii străine şi noi tehnologii. Astfel de zone libere sunt strict limitate şi îngrădite. Regimul zonelor libere a fost pentru prima oară stabilit în România prin Legea nr 84/1992,431 care a fost modificată prin Legea nr. 244/2004432 şi prin Hotărârea Guvernului nr. 1900/2004433 pentru a o armoniza cu normele privind ajutorul de stat. Astfel, principiile ce stau la baza ajutoarelor de stat regionale au fost extinse asupra facilităţilor fiscale ce pot fi acordate în zonele libere.434 Ajutorul regional în zonele libere poate fi acordat pentru investiţii iniţiale sau pentru crearea de locuri de muncă. Ajutorul de dezvoltare regional poate fi acordat până la 50% din costurile de investiţie eligibile pentru întreprinderile mari, şi până la 65% pentru IMM-uri. Ajutoarele incompatibile, acordate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 244/2004, trebuie să fie amendate în conformitate cu normele din domeniul ajutoarelor de stat. Ajutorul de stat în zonele libere trebuie să fie acordat în conformitate cu legislaţia privind ajutorul de stat. Recent, Hotărârea Guvernului nr 1900/2004 a fost adoptată tocmai pentru a facilita aplicarea Legii 244/2004 cu privire la ajutoarele existente în zone libere.435

4. FINANŢAREA PUBLICĂ A PROIECTELOR DE INFRASTRUCTURĂ

Evaluarea finanţării infrastructurii din resurse financiare publice este, din perspectiva normelor privind ajutorul de stat, din ce în ce mai mult un subiect de discuţie în UE. Privitor la România, problema referitoare la evaluarea acestor măsuri a apărut recent şi tinde să devină din ce în ce mai semnificativă, mai ales că modernizarea infrastructurii publice reprezintă un obiectiv important în următorii ani. Fiecare măsură de ajutor de stat ce se referă la mijloacele de infrastructură trebuie să fie evaluată atent în baza criteriilor general aplicabile în cadrul analizei ajutoarelor de stat. În prezent nu există legislaţie secundară specifică cu privire la infrastructură în UE sau în România. Totuşi, un număr tot mai mare de decizii ale Comisiei Europene şi ale Curţilor Europene se referă la această problemă. Ca regulă generală, statul realizează în întregime proiectele de infrastructură şi/sau acordă stimulente întreprinderilor private sau publice, care, la rândul lor, înfiinţează şi administrează mijloacele de infrastructură. După cum s-a menţionat mai sus, proiectele de infrastructură nu sunt per se (automat) exceptate de la aplicarea normelor de ajutor de stat, atât în UE cât şi în România. De aceea, în această situaţie trebuie răspuns la următoarea întrebare: În ce condiţii finanţarea publică a proiectelor de infrastructură constituie ajutor de stat în sensul Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat (şi în privinţa Comunităţii Europene, Art. 87 (1) din Tratatul CE)?

430 Art. 24 din Codul Fiscal. 431 MO Partea I nr. 182/30.07.1992. 432 Legea 244/9.6.2004 privind regimul zonelor libere, MO Partea I, nr. 543/17.6.2004. 433 Hotărârea Guvernului nr. 1900/4.11.2009, MO Partea I nr. 1090/23.11.2004. 434 Art. 14 din Legea 244/2004. 435 Hotărârea Guvernului nr. 1900/4.11.2004, MO Partea I, nr. 1090/23.11.2004.

85

Pentru a determina dacă finanţarea publică ar putea constitui ajutor de stat, trebuie să se răspundă la următoarele întrebări două întrebări: • ESTE PREZENTĂ O ACTIVITATE ECONOMICĂ? Înainte de toate trebuie să se examineze dacă mijloacele de infrastructură au însemnătate din punct de vedere economic. Conceptul de infrastructură cuprinde toate facilităţile de bază publice şi private ale unei ţări, incluzând instituţiile de stat, precum şcoli, universităţi, spitale, structuri guvernamentale, forţele militare, poliţia, institutele de cercetare, transporturile, furnizarea de energie, facilităţi turistice, aşezăminte culturale, parcuri naturale şi toate serviciile publice. Acest vast concept al infrastructurii nu cade în totalitate sub incidenţa normelor ajutorului de stat, având în vedere că acestea din urmă se aplică numai activităţilor cu caracter economic sau efect economic (criteriu distinctiv). Prin urmare, conceptul de infrastructură în contextul normelor din domeniul ajutorului de stat este mult mai limitat: el priveşte doar furnizarea de facilităţi publice şi activităţi similare de către stat, în scopul utilizării acestora de către întreprinderi şi persoane individuale, producând efecte economice pe piaţă. 436 De exemplu, următoarele facilităţi au o importanţă fundamentală pentru viaţa economică a ţării: drumurile publice, aeroporturile, porturile, furnizarea de apă, electricitate şi gaz, telecomunicaţiile, apa menajeră, conducte de petrol, etc. Totuşi, demarcaţia dintre acele facilităţi de infrastructură ce intră sub incidenţa normelor ajutorului de stat şi cele care nu intră sub această incidenţă, este flexibilă: în momentul în care activităţile legate de mijloacele de infrastructură devin obiectul concurenţei pe piaţă, ele devin relevante pentru prevederile din domeniul ajutorului de stat. Un exemplu potrivit în acest sens sunt arenele sportive sprijinite de către stat, dar care sunt de asemenea utilizate pentru concerte de muzică pop şi spectacole cu un caracter comercial clar. În toate cazurile, o infrastructură trebuie să deservească mai degrabă un obiectiv public fundamental şi să aducă beneficii economiei, decât să fie direcţionată către un anumit agent economic. De aceea, proiectele de infrastructură vor face de regulă obiectul « serviciilor economice de interes general ». În acest caz, ele trebuie să fie în conformitate cu criteriile Altmark.437 Cu privire la măsurile de infrastructură cu efecte economice, cu alte cuvinte cele care intră în domeniul de aplicare a reglementărilor privind ajutorul de stat, ele se împart de regulă în patru mari categorii: - finanţarea publică destinată înfiinţării şi administrării de mijloace de infrastructură

(ex. construcţia de aeroporturi, porturi, modernizarea mijloacelor de furnizare de energie)

- finanţarea publică destinată utilizării mijloacelor de infrastructură

(ex. parcuri industriale)

- finanţarea publică a dezvoltării externe a terenurilor

(ex. racordarea la apă şi energie, accesul la transportul public)

- finanţarea publică destinată dezvoltării interne a terenurilor

(ex. pregătirea unui amplasament industrial prin măsuri specifice, ex. relocarea solului)

436 Cazul T-128/98, Aeroports de Paris v Commission [2001] ECR II-3929, alineate 108-118 ; Raportul XXXI privind Politica de Concurenţă (2001), pct. 441. 437 Vezi Partea III Cap. 5.5 “Servicii de Interes Economic General”.

86

• ESTE PREZENT UN AVANTAJ / FAVORIZAREA? Pentru a analiza dacă finanţarea unui proiect de infrastructură constituie ajutor de stat, trebuie identificat dacă criteriul favorizării este prezent. În acest sens, distincţia se va face între cele trei niveluri unde poate apărea favorizarea. Astfel, o anumită infrastructură poate favoriza unul sau toate cele trei niveluri: - întreprinderea cu care statul intrat în parteneriat pentru realizarea infrastructurii; - întreprinderea care deţine şi/sau operează infrastructura respectivă; - beneficiarii infrastructurii (utilizatorii infrastructurii). Mai departe, vom distinge între cazul în care infrastructura este furnizată în întregime de către stat şi cazul în care aceasta este realizată într-un „parteneriat public-privat” (PPP). a) Infrastructură furnizată în întregime de către stat Infrastructura realizată prin acţiunea statului conferă de regulă avantaje tuturor agenţilor economici dintr-o anumită regiune. Măsurile de infrastructură finanţate de către stat şi care sunt disponibile tuturor întreprinderilor dintr-o ţară sau tuturor regiunilor, reprezintă măsuri generale şi, în consecinţă, nu cad sub incidenţa Articolului 2(1) din Legea ajutorului de stat. Mai mult, acolo unde infrastructura favorizează o anumită regiune, nu se poate considera că aceasta este selectivă, cu condiţia ca toate întreprinderile din regiunea respectivă să aibă acces la infrastructura în cauză. În această privinţă, Comisia Europeană consideră că sprijinul financiar acordar de către stat mijloacelor de infrastructură ce sunt disponibile, deschise accesului tuturor utilizatorilor potenţiali fără discriminare (în aceleaşi condiţii) nu cade în mod normal sub incidenţa legii ajutorului de stat, deoarece nu este conferit nici un avantaj unor întreprinderi determinate. Totuşi, dacă instalaţia sau construcţia respectivă nu este accesibilă acestora într-o manieră non-discriminatorie, adică în aceleaşi condiţii, prezenţa ajutorului de stat este foarte probabilă. Accesibilitatea infrastructurii trebuie să existe nu doar în drept, cât şi în fapt. Astfel, o construcţie teroretic deschisă tuturor agenţilor economici poate fi practic utilizată doar de anumite întreprinderi. Dacă accesul discriminatoriu la infrastructura respectivă conferă avantaje unei anumite întreprinderi sau unui anumit grup de utilizatori, aceştia trebuie să plătească pentru acces preţul pieţei, dacă se doreşte excluderea ajutorului de stat. Cu alte cuvinte, dacă accesul la infrastructura respectivă este selectiv, caracterul de ajutor de stat al acesteia poate fi exclus dacă întreprinderea beneficiară plăteşte pentru utilizarea infrastructurii un preţ conform condiţiilor de piaţă. Preţul trebuie să corespundă în totalitate condiţiilor de piaţă. Acolo unde suma de bani este achitată ca rezultat al unei compensări a daunelor datorate statului, aceasta nu va constitui ajutor de stat. În cazul Asteris,438 Curtea a constatat că măsurile autorităţilor publice ce favorizează anumite întreprinderi sau anumite produse sunt, din punct de vedere al caracterului juridic, fundamental diferite de daunele pe care autoritatea naţională competentă este obligată să le plătească persoanelor pentru a compensa daunele cauzate acelor persoane. Rezultă din aceasta că astfel de daune, pe care autorităţile publice trebuie să le plătească cu titlu compensatoriu, nu constituie ajutor de stat în sensul Art. 87(1) din Tratatul CE. Acest mod de abordare poate juca un rol important atunci când se evaluează dacă contribuţiile de stat la îmbunătăţirea infrastructurii reprezintă sau nu ajutor de stat. Astfel, de pildă, atunci când 438 Cazul 106-120/87, Asteris vs Comisia [1988] ECR 5515, alineate 23 şi 24.

87

deschiderea şi pregătirea anumitor amplasamente este executată de către stat ca o îndatorire publică, atunci nu se poate vorbi de ajutor de stat dacă întreprinderea beneficiară contribuie la costuri prin plata impozitelor locale sau prin contribuţii speciale prevăzute de lege. În cazul Daimler Benz,439 Comisia a afirmat că asistenţa de stat pentru asigurarea costurilor corespunzătoare pregătirii unui amplasament imobiliar şi racordarea la utilităţile publice nu constituie ajutor de stat, pentru că întreprinderea în cauză contribuise la aceste costuri prin plata impozitelor locale. Totuşi, acolo unde pregătirea unui amplasament în vederea construirii unui nou mijloc de producţie a favorizat numai compania Kimberly Clark (aceasta fiind singurul proprietar şi utilizator al instalaţiei înfiinţate), finanţarea publică furnizată a reprezentat ajutor de stat către acea companie.440 Ajutorul de stat poate rezulta şi din tratamentul preferenţial al unor anumite companii cu privire la utilizarea unei infrastructuri. În această privinţă, construirea unui aeroport finanţat prin mijloace publice poate să nu reprezinte ajutor de stat; în timp ce activităţile din cadrul aeroportului ce favorizează direct sau indirect anumite companii aeriene ar putea să constituie ajutor de stat.441 De exemplu, finanţarea publică destinată unor lucrări de dezvoltare a infrastructurii ce putea fi utilizată de firmele locale din Isere de France s-a considerat că nu constituie ajutor de stat către întreprinderea care a înfiinţat o uzină acolo. 442 În mod similar, s-a considerat că măsurile de sprijinire a investiţiilor în infrastructură în Portugalia ce favorizau societatea mixtă de producţie dintre Volkswagen şi Ford nu constituie ajutor de stat, de vreme ce ele nu favorizau exclusiv societatea mixtă.443 Ca regulă generală, îndeplinirea a următoarelor trei condiţii exclude existenţa ajutorului de stat: furnizarea infrastructurii ţine de responsabilitatea statului faţă de public; piaţa nu o poate oferi în aceleaşi condiţii; infrastructura nu favorizează o anumită întreprindere.

b) Infrastructura realizată în „parteneriat public-privat” Datorită resurselor publice limitate, statul are tendinţa de a implica sectorul privat în finanţarea şi operarea infrastructurii. Un parteneriat public-privat (PPP) îmbracă de obicei două forme: fie sub formă de cooperare pe baza unui contract, fie sub formă de societate pe acţiuni, în care acţionarii sunt atât organisme private, cât şi publice. Favorizarea unei anumite întreprinderi în cadrul unui PPP poate fi exclusă dacă aceasta a fost selectată printr-o procedură de licitaţie deschisă, transparentă şi nediscriminatorie. În cele ce urmează vom analiza aceste trei cerinţe: Caracterul deschis Procedura „deschisă” nu trebuie confundată cu modelul procedurii de licitaţie publică deschisă, una dintre cele patru proceduri de achiziţie publică. Aici, termenul de „deschidere” se referă la deschiderea către concurenţă, realizată printr-un nivel adecvat al publicităţii, astfel încât toate părţile potenţial interesate să poată participa la licitaţie. În acest sens, este importantă alegerea unei proceduri potrivite de achiziţie publică, cu respectarea tuturor cerinţelor aplicabile în acest caz (transferul riscului, cerinţele privind procedura de negociere, etc).444 439 Decizia Comisiei 92/465/EEC, Daimler Benz, OJ 1992 L 263/15. 440 Raportul XXV privind Politica de Concurenţă (1995), pct. 158. 441 Raportul XXX privind Politica de Concurenţă (2000) pct. 316; Cazul T-140/95 Ryanair Limited v Commission [1998] ECR II-3327. 442 Decizia Comisiei nr. 91/390, Saint Gobain (Eurofloat) OJ EC 1991 L315/11. 443 Cazul C-225/91, Matra SA vs Comisia [1993] ECR I-3203, alineat 29. 444 Vezi Prof. Dr. Christian König: “Public Support for Infrastructure Projects under State Aid Aspects”, prezentare susţinută la Camera de Comerţ şi Industrie a României, Bucureşti, 15 iulie 2005.

88

Transparenţa Aceasta implică faptul că atât procesul de achiziţie, cât şi decizia finală să fie transparente şi inteligibile pentru ofertanţi. Aceştia trebuie să aibă acces la toate informaţiile necesare, ex. proceduri, termene, criterii de selecţie, etc. Anunţul privind licitaţia trebuie să fie public. În cazul în care există potenţiali participanţi din partea altor state membre, se publică o notă în Jurnalul Oficial al CE. Anunţul publicat trebuie să se refere în mod specific la proiectul licitat, conţinând toate criteriile aplicate.445 Nediscriminare Această cerinţă vizează tratamentul egal oferit tuturor ofertanţilor, aplicat în privinţa tuturor aspectelor legale şi de fapt ale licitaţiei. Discriminarea poate fi prezentă cu privire la originea ofertanţilor, dar şi referitor la alte aspecte, ex. furnizarea mai multor informaţii către un anumit agent economic. Acordarea de capital unei companii publice în vedera finanţării de investiţii nu constituie ajutor de stat, acolo unde dezvoltarea infrastructurii ţine de responsabilitatea autorităţilor publice. În cazul Infraleuna,446 Comisia a aprobat ajutoarele plătite unei companii stabilite în amplasamentul chimic Leuna, ale cărei mijloace de producţie fuseseră privatizate şi vândute către o sută de investitori diferiţi. Obiectivul Infraleuna (ale cărei acţiuni erau deţinute în marea majoritate de sectorul public) era să înfiinţeze şi să administreze infrastructura amplasamentului spre beneficiul companiilor ce aveau locaţia acolo. Infraleuna a fost însărcinată să cureţe amplasamentul respectiv. Această responsabilitate ar fi aparţinut în mod normal statului, care a vândut parcelele la preţul pieţei corespunzător unui amplasament dezvoltat. Comisia a constatat că, având în vedere că ar fi fost imposibil să se găsească un investitor privat pentru infrastructură, Infraleuna era singura alternativă posibilă şi că injecţia iniţială de capital acordată companiei nu constituia ajutor de stat.

5. ÎNTREPRINDERI PUBLICE În conformitate cu Articolul 86(1) din Tratatul CE, întreprinderile publice intră în principiu sub incidenţa normelor comunitare din domeniul concurenţei. Totuşi, reglementarea întreprinderilor publice presupune, în mod esenţial, o soluţie de compromis între principiul suveranităţii şi discreţiei unui stat membru şi asigurarea unei funcţionări adecvate a Pieţei comune.447 În ceea ce priveşte Legea ajutorului de stat din România, conceptul de “întreprindere publică” este definit în Art. 35 din Lege după cum urmează: “orice întreprindere asupra căreia autorităţile publice pot exercita, direct sau indirect, o influenţă determinantă în virtutea dreptului de proprietate, a participării lor financiare sau a regulilor care guvernează activitatea acesteia.”

445 Vezi Prof. Dr. Christian König: “Public Support for Infrastructure Projects under State Aid Aspects”, prezentare susţinută la Camera de Comerţ şi Industrie a României, Bucureşti, 15 iulie 2005. 446 Decizia Comisiei 1999/646/EC, Infraleuna GmbH, OJ 1999 L260/1. 447 Adamantopoulos: State Aid and Public Undertakings with Specific Reference to the Airline Sector, în : Biondi/Eeckout/Flynn (ed.): The Law of State Aid in the European Union, 2004, p. 219.

89

CEJ a definit acest concept într-un mod similar, aprobând criteriile utilizate în Art. 2 din Directiva Comsiei 80/723 (“Directiva Transparenţei”):448 “…orice întreprindere asupra căreia autorităţile publice pot exercita, direct sau indirect, o influenţă determinantă în virtutea dreptului de proprietate, a participării lor finaciare sau a regulilor care guvernează activitatea acesteia. O influenţă dominantă din partea autorităţilor publice poate fi prezumată acolo unde acele autorităţile, în raport cu întreprinderea: i) deţin partea majoritară a capitalului subscris al întreprinderii ; sau ii) controlează majoritatea voturilor corespunzătoare acţiunilor emise de întreprindere; sau iii) pot numi mai mult de jumătate dintre membrii consiliului de administraţie, de conducere sau de

control al întreprinderii. Conceptul de întreprindere publică poate avea o aplicare vastă, atât în Comunitatea Europeană, cât şi în România. Pentru a cita doar un exemplu comunitar, trebuie menţionat cazul unei companii financiare franceze, pe care Comisia a considerat-o ca fiind întreprindere publică, în ciuda faptului că acţiunile firmei erau împărţite între acţionari individuali privaţi şi mari investitori instituţionali. Această consideraţie a fost bazată pe faptul că guvernul francez deţinea dreptul de a numi guvernatorul şi vice-guvernatorul companiei, precum şi dreptul de a fi reprezentat în Adunarea Generală anuală. Din acest motiv, s-a considerat că statul francez avea o poziţie dominantă în cadrul companiei, aceasta din urmă constituind de aceea o întreprindere publică.449 O ameninţare majoră pentru mediul concurenţial provine de la scurgerea de fonduri publice în vederea sprijinirii companiilor aflate în dificultate. Relaţiile dintre stat şi întreprinderile publice tind să fie dificil şi complex de controlat, şi aceasta din mai multe motive. De exemplu, poate fi dificilă distincţia dintre investiţia de capital realizată de stat în mod legitim, sub forma unei achiziţii de acţiuni, şi furnizarea ilicită de ajutor de stat. Mai departe, întreprinderile publice pot fi solicitate să îndeplinească îndatoriri speciale, având caracter social sau de serviciu public. Prestarea de servicii de interes economic general permite întreprinderii de a fi compensată de către stat, având în vedere că astfel de îndatoriri deseori nu se pot autofinanţa.450 Complexele îndatoriri ale întreprinderilor publice conduc la necesitatea de a asigura transparenţa relaţiilor dintre acestea şi stat. Luând în consideraţie această necesitate, Comisia Europeană a emis în 1980 Directiva privind transparenţa, 451 ce specifică regulile privind relaţiile financiare transparente dintre autorităţile publice şi întreprinderile publice, pe de o parte, şi cele ce urmăresc delimitarea dintre rolul statului în calitate de autoritate publică şi cea de investitor, pe de altă parte. Cu privire la prevederile normative din România privind transparenţa, Directiva comunitară privind transparenţa a fost iniţial transpusă prin Ordonanţa de urgenţă nr 97/2003.452 Totuşi, odată cu intrarea în vigoare a Legii 603/2003 privind ajutorul de stat, Ordonanţa Guvernului a fost abrogată. Ulterior, în iunie 2004, Consiliul Concurenţei a publicat Regulamentul privind transparenţa relaţiilor financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderile publice, precum şi transparenţa financiară în cadrul anumitor întreprinderi (de acum înainte denumită “Regulamentul privind transparenţa”).453

448 Directiva Comisiei 1980/723/EEC din 25 iunie 1980 privind transparenţa relaţiilor financiare între statele membre şi întreprinderile publice, OJ (EC) L 195/35; Cazul C-188-190/80 Franţa, Italia şi UK vs Comisia [1982] ECR I-2545. 449 Decizia Comisiei din 1996, OJ (EC) C 275/2. 450 Pentru detalii asupra “Serviciilor de interes economic general” vezi Partea III Capitol 5.5. 451 Directiva Comisiei 1980/723/EEC din 25 iunie 1980 privind transparenţa relaţiilor financiare între statele membre şi întreprinderile publice, OJ L 195/35. 452 Publicat în MO Partea I nr. 631/26.08.2002, adoptat prin Legea nr. 18/2003, MO Partea I nr. 38/23.01.2003. 453 Regulament privind transparenţa relaţiilor financiare într autorităţile publice şi întreprinderile publice, adoptat pe 21 mai 2004 şi publicat în MO Partea I nr. 525/10.06.2004.

90

Regulamentul privind transparenţa din România furnizează o seamă de definiţii relevante pentru obiectivul urmărit de acest Regulament, precum definiţia autorităţilor publice, întreprinderii publice (în conformitate cu Articolul 35 din Legea ajutorului de stat), întreprinderilor publice care acţionează în sectorul industriei prelucrătoare (în conformitate cu Art. 37 din Lege), întreprinderilor publice cărora le sunt încredinţate drepturi exclusive sau speciale (în conformitate cu Art. 39 din Lege), etc. Articolul 3 din Regulament stipulează că relaţiile dintre autorităţile publice şi întreprinderile publice trebuie să fie transparente pentru ca fondurile publice acordate întreprinderilor publice de către stat şi modul în care acestea sunt utilizate să reiasă în mod clar. Regulamentul subliniază în Articolul 4 anumite tranzacţii financiare ce ar putea în mod deosebit să constituie ajutor de stat, cum ar fi compensarea pierderilor operative rezultate din activitatea zilnică, furnizarea de capital de către stat, alocarea de fonduri nerambursabile sau împrumuturi în condiţii privilegiate, renunţarea la profit sau alte sume cuvenite, precum şi compensările pentru sarcinile financiare impuse de către autorităţile publice. Totuşi, Regulamentul nu se aplică întreprinderilor care se bucură de drepturi speciale şi/sau exclusive sau care sunt însărcinate cu prestarea serviciilor de interes economic general, cu condiţia ca cifra lor de afaceri să fie mai mică decât 40 mil EURO. Pentru instituţiile de credit publice este un bilanţ contabil total de 800 mil. EURO pentru structura financiară anuală cumulată. În mod special, în privinţa întreprinderilor însărcinate cu prestarea serviciilor de interes economic general, Regulamentul nu se aplică acestora dacă ajutorul de stat acordat acestora este fixat pentru o perioadă de timp corespunzătoare, în urma unei proceduri deschise, transparente şi nediscriminatorii. Legea ajutorului de stat 454 şi Regulamentul privind transparenţa obligă autorităţile publice româneşti precum şi întreprinderile publice să furnizeze Consiliului Concurenţei toate informaţiile necesare, cu scopul de a asigura transparenţa relaţiilor financiare. În cazul neîndeplinirii acestor obligaţii, întreprinderile sunt pasibile de amenzi.455 Cu privire la identificarea ajutorului de stat acordat sectorului public, Comisia a adoptat un demers bazat în principal pe principiul investitorului în economia de piaţă. După cum s-a arătat mai sus, testul identifică măsurile de finanţare care nu ar putea fi considerate ca fiind furnizare de capital conform practicilor standard ale unei companii active în economia de piaţă. 456 Pentru statele membre ce pretind că, de pildă, o injecţie de capital acordată unei companii publice este de fapt o investiţie “legitimă” şi de aceea nu constituie ajutor de stat, testul demonstrează dacă circumstanţele în care a fost făcută investiţia ar fi acceptabile pentru un investitor care operează în condiţii de piaţă normale. Aceasta presupune o analiză amănunţită a perspectivei economice a întreprinderii publice şi a perspectivei de a obţine rambursarea investiţiei, precum şi a termenilor tranzacţiei.457 Cu toate acestea, şi la nivelul instituţiilor Uniunii Europene este recunoscut faptul că diferiţi investitori pot urmări diferite strategii pe perioade de timp diferite, având aşteptări diferite cu privire la rezultatul investiţiei. De exemplu, în ENI-Lanerossi458 Comisia a afirmat că injecţiile de capital realizate de statul italian în favoarea unor filiale ale unei companii publice din industria textilă şi care înregistra pierderi, constituiau ajutor de stat. Statul italian, pe de altă parte, a argumentat că nu era neaparat de neconceput că şi o companiei privată (un holding privat) ar putea încerca să compenseze pierderile uneia dintre filialele sale şi, prin urmare, injecţia de capital respectivă nu constituia ajutor de stat. În acest context, CEJ a susţinut că o injecţie de capital realizată cu scopul de a scuti o companie de dificultăţi economice ar putea într-adevăr să fie făcută în baza unor consideraţii altele decât cele legate de profit, cum ar fi prestigiul companiei sau pentru 454 Art. 241, 242, 243, 244 din Legea ajutorului de stat. 455 HG nr. 1839 din 28 octombrie 2004 privind stabilirea limitelor amenzilor aplicabile în cazul săvârşirii contravenţiilor prevăzute de Legea ajutorului de stat; Regulament privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute de Legea ajutorului de stat, MO Partea I nr. 64/19.01.2005. 456 Hancher/ Ottervanger/ Slot, E.C. State Aids, p. 142. 457 Adamantopoulos: State Aid and Public Undertakings with Specific Reference to the Airline Sector, în: Biondi/Eeckout/Flynn (ed.): The Law of State Aid in the European Union, 2004, p. 223. 458 Cazul C-303/88 Italy v Commission [1991] ECR 1470.

91

a facilita reorganizarea companiei. Totuşi, analizând datele concrete şi condiţiile investiţiei realizate de Guvernul italian, Curtea a afirmat că nici un investitor privat nu ar fi făcut investiţia în acele condiţii. Într-o decizie cu final similar, în Alfa Romeo459, Curtea a subliniat faptul că nu trebuie neapărat presupus că un investitor privat caută întotdeauna să obţină returnarea invesţiei în termen scurt.

6. PRIVATIZAREA PROPRIETATII DE STAT SI PRATICILE DE ATRAGERE A INVESTITIILOR

Privatizarea implică de regulă vânzarea de către stat, în întregime sau parţial, a acţiunilor/participaţiilor într-o întreprindere publică către investitori privaţi. Deseori, privatizarea este acompaniată de suport financiar furnizat de către stat. Deoarece evaluarea situaţiei financiare a unei companii ce urmează să fie privatizată, cu scopul de a stabili preţul corespunzător valorii acţiunilor, poate fi dificilă, astfel de tranzacţii sunt de cele mai multe ori evaluate de Comisia Europeană în lumina Art. 87(1) din Tratatul CE. Pentru a atrage cumpărători, statul poate apela la injecţii de capital sau la ştergerea datoriilor. Comisia apreciază justificarea unor astfel de măsuri aplicând testul investitorului în economia de piaţă. În funcţie de caz, Comisia trebuie să determine dacă în circumstanţe similare, un acţionar privat, luând în considerare perspectiva de a obţine profit şi lăsând la o parte toate consideraţiile de ordin social, regional sau sectorial, ar fi subscris capitalul. 460 Mai departe, Comisia examinează dacă preţul ce urmează a fi plătit pentru achiziţionarea acţiunilor, precum şi celelalte condiţii, cum ar fi excluderea responsabilităţii financiare pentru anumite activităţi ce înregistrează pierderi, pot justifica concluzia potrivit căreia cumpărătorul achiziţionează o întreprindere în condiţii mai mult decât generoase.461 Comisia a enunţat în al XXIII lea Raport anual privind politica de concurenţă462 criteriile utile pentru a determina când o notificare este necesară. Astfel, privatizarea prin vânzarea de acţiuni pe piaţa bursieră (stock exchange flotation) este în general considerată că nu implică ajutor de stat.463 Înainte de această vânzare, datoriile pot fi şterse sau reduse fără a da naştere la prezumţia de ajutor cu condiţia ca suma netă primită (după deducerea oricăror taxe şi reduceri) prin flotare să exceadă reducerea datoriilor. În cazul în care compania este privatizată prin vânzare comercială (by a trade sale – adică prin vânzarea companiei în întregime sau doar parţial către alte companii) următoarele condiţii trebuie îndeplinite pentru a nu fi implicat ajutorul de stat: - Ofertă competitivă, deschisă, transparentă şi necondiţionată de efectuarea altor acţiuni, cum ar fi

achiziţionarea altor active decât cele care fac obiectul licitaţiei sau operarea în continuare a anumitor activităţi;

- Compania este vândută licitatorului care oferă cel mai ridicat preţ; şi

459 Cazul C-305/89 Italy v Commission [1991] ECR 1635. 460 Cazul C-234/84, Belgia vs Comisia, [1986] ECR 2263, alineat 49. 461 Nota Comisiei conform Art. 93(2) (acum 88) privind posibile elemente de ajutor de stat conţinute în acordurile dintre Statul olandez, Volvo Car Corporation şi Mitsubishi Motors Corporations, OJ C105, [1992]; Deciziile Comisiei din 25 martie 1992, Ajutorul pentru privatizare acordat de Spania către trei întreprinderi din sectorul manufacturier textil şi de pielărie, OJ L 172/76, [1992], LN 92; OJ L176/57 [1992], LN 93; OJ L 175/54 [1992] LN 94. 462 Raportul XXIII privind Politica de Concurenţă (1994). 463 Raportul XXIII privind Politica de Concurenţă (1994), p. 255.

92

- Licitatorilor trebuie să li se ofere suficient timp şi informaţii pentru a putea efectua o evaluare corectă a activelor, ca bază a licitaţiei.464

În concluzie, privatizarea efectuată prin flotare sau prin ofertă competitivă în condiţiile amintite mai sus nu implică ajutor de stat şi nu necesită în consecinţă notificare. În celelalte cazuri, privatizarea trebuie să fie examinată în vederea determinării unor posibile elemente de ajutor de stat, iar în acest sens notificarea este bineînţeles necesară. În special următoarele cazuri necesită să fie notificate:465 - vânzarea în urma discuţiilor purtate cu un singur potenţial cumpărător sau cu un număr de

cumpărători selectaţi ; - vânzarea precedată de ştergerea datoriilor de către stat, alte întreprinderi publice sau orice altă

autoritate publică ; - vânzarea precedată de conversia datoriilor în acţiuni sau prin majorare de capital ; - vânzarea legată de condiţii care nu sunt obişnuite în tranzacţii comparabile, efectuate între între

părţi private. În cazul unor oferte comparabile, acceptarea uneia dintre ele nu este necesar să constituie ajutor de stat. Pe de altă parte, următoarele măsuri pot presupune ajutor de stat: - Vânzarea unei întreprinderi la un preţ sub valoarea sa de piaţă; - Vânzare efectuată prin proceduri restrictive sau prin vânzare directă; - Vânzare precedată de ştergerea datoriilor către stat sau alte organisme publice; - Vânzare precedată de conversia datoriilor în capital sau majorare de capital; - Vânzare ce face obiectul unor condiţii care nu ar fi acceptabile pentru o tranzacţie între

investitori activi în economia piaţă. Cu toate că nu poate impune statelor membre, Comisia consideră că privatizarea este un mod de a asigura eficienţa şi competitivitatea. 466 În variate cazuri, Comisia a autorizat ajutoare în urma angajamentului clar de a privatiza compania beneficiară.467 Precondiţia de a restabili viabilitatea pe termen lung a întreprinderii ce urmează a fi privatizată este de regulă elaborarea unui plan de restructurare. În cazul Sabena,468 ajutorul pentru restructurare a fost aprobat pe baza Art. 87 din Tratatul CE cu condiţia ca rolul statului să fie limitat la acela al unui acţionar normal. Un alt examen este dat de decizia Comisiei privind injecţia de capital planificată de Guvernul britanic în favoarea Grupului Rover în contextul vânzării afacerii axate pe vânzarea de autoturisme şi jeep-uri către British Aerospace469. La examinarea cazului, Comisia a constatat că ajutorul intenţionat era legat de un plan de afaceri care includea o reducere de aprox. 30 % a capacităţilor privind asamblarea de autoturisme şi componente, cu obiectivul de apreciat de a plasa producţia de autoturisme în nişa de piaţă a modelelor superioare cu valoare adăugată ridicată şi margini de profit ridicate. Cu toate acestea, Comisia a considerat că ajutorul propus era excesiv şi neproporţional în relaţie cu costurile totale ale restructurării. Din acest motiv, Comisia a autorizat ajutorul numai până la un anumit nivel maxim, condiţionându-l de respectarea unor anumite clauze, printre care şi aceea că întreprinderea, odată privatizată, nu va fi eligibilă pentru a primi garanţii de orice natură din partea statului.

464 Raportul XXIII privind Politica de Concurenţă (1994), p. 255f. 465 Raportul XXIII privind Politica de Concurenţă (1994), p. 256. 466 Hancher/ Ottervanger/Slot: EC State Aids, at 7-060. 467 Vezi Decizia Comisiei din 30 iulie 1997, autorizând condiţionat ajutorul acordat de Franţa grupului financiar GAN. 468 Decizia Comisiei din 24 iulie 1991. 469 Decizia Comisiei din 13 iulie 1988 [1989] OJ L25/92 alineat 54.

93

Privatizarea a reprezentat un subiect important în noile state membre şi în statele candidate, deoarece este consecinţa procesului de transformare de la economia planificată la economia de piaţă. În ceea ce priveşte România, un număr ridicat de foste companii din proprietatea statului au fost privatizate în ultimii 15 ani, printre acestea numărându-se şi privaizări de mare răsunet: SIDEX ISPAT (sectorul siderurgic); Renault/Dacia şi Daewoo Autombile SA Craiova (industria de autoturisme), Tractorul şi Roman, SC Petrom, etc. Baza legală pentru privatizarea companiilor aflate în proprietatea statului este Legea 137/2002, cu modificările ulterioare. 470

7. PROCEDURI PRIVIND INSOLVABILITATEA Într-o economie de piaţă normală, nu trebuie să existe bariere la intrarea sau la ieşirea de pe piaţă pentru întreprinderi. Ieşirea firmelor ineficiente este considerată a fi un factor normal al funcţionării pieţei. De aceea, atât legislaţia primară cât şi cea secundară privind ajutorul de stat din România conţine prevederi referitoare la cazurile de insolvabilitate. Astfel, Articolul 14(1)e) din Legea ajutorului de stat prevede posibilitatea de a acorda ajutor pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, în timp ce ajutorul pentru menţinerea locurilor de muncă este de asemenea considerat ajutor pentru restructurare. Prevederile legale privind procedura de insolvenţă au ca obiectiv fie restructurarea activităţii economice, fie lichidarea anumitor părţi din activitatea economică respectivă, fie falimentul. Legislaţia secundară privind ajutorul pentru salvare şi restructurare este reprezentată de Regulamentul relevant emis de Consiliul Concurenţei.471 Astfel, Articolul 1(2) din Regulament prevede că o firmă este considerată a fi în dificultate atunci când este incapabilă, fie prin resurse proprii, fie prin fonduri obţinute de la proprietari,acţionari sau creditori, să oprească pierderile care, fără intervenţia exterioară a autorităţilor publice, ar condamna aproape să devină insolvabilă pe termen scurt sau mediu. O firmă este, în principiu şi indiferent de mărime, considerată a fi în dificultate atunci când, indiferent de tipul companiei în cauză, îndeplineşte criteriile conform legii româneşti aplicabile pentru a face obiectul procedurilor colective de insolvenţă.472 Sectorul siderurgic, sectorul carbonifer şi sectorul agriculturii, pisciculturii şi acuaculturii sunt exceptate de la aplicarea Regulamentului mai sus menţionat. Pentru sectorul siderurgic se aplică în mod specific Regulamentul privind ajutorul de salvare şi restructurare şi ajutorul pentru închidere în sectorul siderurgic.473 În continuare, Articolul 2(2) (c) din Regulamentul privind ajutorul pentru salvare şi restructurare furnizează baza legală pentru acordarea de ajutoare de stat pentru întreprinderi care fac obiectul procedurilor de insolvenţă.

470 Legea 137/28.03.2002, publicată în MO Partea I nr. 215/28.03.2002; amendată şi completată prin OUG nr. 208/2002, aprobată prin Legea nr. 540/15.12.2003 şi publicată în MO Partea I nr. 910/19.02.2003. 471 Noul Regulament privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor aflate în dificultate, adoptat pe 23.11.2004, publicat în MO Partea I nr. 1215/17.12.2004; abrogă Regulamentul publicat în MO Partea I nr. 470/02.07.2002, care a fost amendat şi completat prin Regulamentul publicat în MO Partea I nr. 521/09.06.2004. 472 Art. 2(2) din Regulament privind ajutorul pentru salvare şi restructurare a firmelor în dificultate. 473 Regulament privind ajutorul pentru salvare şi restructurare şi ajutorul pentru închidere în sectorul siderurgic, MO Partea I nr. 269/31.03.2005.

94

Cadrul juridic pentru efectuarea procedurilor de insolvenţă în România este reprezentat de Legea 64/1995 privind procedura pentru reorganizarea şi lichidarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare. 474 Ultimele amendamente aduse de Legea 149/2004 privesc aspecte procedurale în vederea accelerării şi simplificării procedurilor de insolvenţă. Cele două categorii de ajutoare ce pot fi acordate beneficiarului aflat în stare de insolvenţă sunt ajutorul pentru salvare şi ajutorul pentru restructurare. Acordarea acestor ajutoare este posibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii stipulate de Legea 64/1995, cu amendamentele şi completările ulterioare: - Beneficiarul este în insolvenţă (datoriile scadente nu pot fi plătite cu mijloacele financiare

disponibile);475 - Beneficiarul face obiectul procedurilor colective de insolvenţă (procedura de reorganizare

judiciara) în baza unui plan care va prevede fie reorganizarea şi continuarea activităţii, fie lichidarea anumitor bunuri.476

Indiferent de forma ajutorului planificat, ea trebuie notificată Consiliului Concurenţei şi autorizată de acesta înainte de acordare, în afara cazului în care ajutorul nu depăşeşte pragul minim.477 Mai mult, ajutorul astfel acordat va face obiectul procedurilor de monitorizare şi raportare în conformitate cu Legea ajutorului de stat. Cele două forme de ajutor de stat ce pot fi acordate unei întreprinderi în insolvenţă sunt ajutoarele pentru salvare şi ajutoarele pentru restructurare.478 În ceea ce priveşte firma beneficiară ce face obiectul procedurilor de insolvenţă, trebuie observat că planul de restructurare, necesar pentru ca ajutorul pentru restructurare să fie aprobat de Consiliul Concurenţei, urmăreşte în principiu aceleaşi obiective ca şi planul de reorganizare conform Art. 59-60 din Legea 64/1995, în special după modificarea sa prin Legea 149/2004. Tutuşi, cele două planuri, de restructurare şi de reorganizare, nu trebuie confundate datorită calităţii persoanelor care le întocmesc. Astfel, în timp ce planul de reorganizare poate fi elaborat, alternativ sau simultan de către debitor, administratorul judiciar, comitetul creditorilor, reprezentanţii membrilor cooperativi sau ai acţionarilor/asociaţilor,479 planul de restructurare este elaborat de către furnizorul ajutorului de stat.480 Sunt posibile însă şi situaţii când furnizorul ajutorului are calitatea de creditor sau asociat/acţionar al debitorului insolvent (de exemplu, cazul frecvent în România al creditorului bugetar care renunţă la recuperarea creanţelor sale). Numai într-o astfel de situaţie se poate considera că planul de reorganizare şi cel de restructurare, date fiind obiectivele comune, pot fi cuprinse într-un singur plan.481 În acest caz, acest plan trebuie să fie înaintat spre aprobare atât judecătorului sindic, cât şi Consiliului Concurenţei. Spre deosebire de planul de reorganizare, planul de restructurare, odată ce este aprobat şi confirmat, poate fi modificat la cererea specială a furnizorului de ajutor şi adresat 474 Legea 64/22 iunie 1995 privind procedura de reorganizare şi lichidare judiciară, publicată în MO Partea I nr. 130/29 iunie 1995; amendată şi completată prin OG nr. 38/1996, MO Partea I nr 204/1996 (abrogată prin OUG nr. 58/1997, MO Partea I nr. 265/1997); amendată prin OUG nr. 58/1997, MO Partea I nr. 265/1997 (abrogată prin Legea 99/1999, MO Partea I nr. 236/1999); rectificată prin Rectificarea nr. 64/1995; amendată prin OG nr. 38/2002 şi Legea nr. 82/2003; republicată în forma amendată şi completată în MO Partea I nr. 608/13 decembrie 2003; ultima dată amendată şi completată prin Legea 149/11 mai 2004, publicată în MO Partea I nr. 424/12 mai 2004. 475 Art. 29 (1) din Legea 64/1995, cu modificările şi completările ulterioare. 476 Art. 59 (2) din Legea nr. 64/19995, cu modificările şi completările ulterioare. 477 Vezi Capitolul IV.1 “Ajutorul sub pragul minim”. 478 Pentru definiţie, condiţiile de aprobare a ajutorului pentru salvare şi restructurare, vezi Partea III Capitolul 5.2. 479 Art. 59 din Legea nr. 64/1995, cu modificările şi completările ulterioare. 480 Art. 12(2) din Regulamentul privind ajutorul pentru salvare şi restructurare. 481 Calin Zamfirescu & Asociatii, “Ajutorul de stat si insolventa”, Conferinţe “Piata Financiara” – “Insolventa – o problema globala”, Bucureşti 17 iunie 2004.

95

Consiliului Concurenţei, cu condiţia ca planul să demonstreze în continuare restaurarea viabilităţii într-un termen rezonabil. În plus, în cazul în care obligaţiile impuse de Consiliul Concurenţei sau angajamentele preluate de către furnizorul ajutorului sunt ameliorate, cuantumul ajutorului stabilit în prealabil trebuie să fie redus în mod corespunzător sau alte condiţii trebuie să fie impuse. Ajutorul astfel acordat trebuie să evite denaturarea concurenţei. În acest scop, Consiliul Concurenţei poate adopta măsuri compensatorii pentru a se asigura că efectele pozitive vor predomina faţă de cele negative. Aceste măsuri pot cuprinde înstrăinarea activelor, reduceri ale capacităţilor de producţie sau a prezenţei pe piaţă şi reducerea barierelor la intrarea pe piaţa respectivă, însă vor fi aplicate mai puţin strict în cazul IMM-urilor. O altă precizare priveşte aplicarea principiului « prima şi ultima dată ». Conform acestui principiu, ajutorul pentru restructurare se poate acorda o singură dată. Astfel, furnizorul ajutorului are obligaţia de a specifica în notificarea adresată Consiliului Concurenţei dacă beneficiarul a mai primit anterior un ajutor sub această formă, inclusiv ajutor nenotificat. Recuperarea ajutorului de stat acordat ilegal unui beneficiar care face obiectul procedurii colective a) Prevederile legale aplicabile din Legea ajutorului de stat. Prevederile legii ajutorului de stat şi cele ale Regulamentului nou adoptat în materia procedurii de investigaţie permit Consiliului Concurenţei să acţioneze în vederea recuperării ajutorului de stat acordat ilegal. În conformitate cu Articolul 17(1) din Legea ajutorului de stat precum şi cu prevederile cuprinse în Regulamentul privind procedura de investigaţie, Consiliul Concurenţei va solicita Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritoarială se află sediul principal al furnizorului sau beneficiarului de ajutor de stat, să anuleze actul administrativ în baza căruia s-a acordat ajutorul ilegal şi, prin urmare, să ordone recuperarea, rambursarea sau suspendarea ajutorului ilegal. Dreptul de a ordona recuperarea sau suspendarea ajutorului ilegal sau interzis a fost acordat exclusiv Curţii de Apel. Rambursarea ajutorului are loc în conformitate cu normele procedurale din România, acestea fiind obligate să asigure implementarea imediată şi efectivă a ordonanţei. Puterile indirecte ale Consiliului Concurenţei de a solicita recuperarea ajutorului fac obiectul unui termen de prescripţie de 10 ani. În cazul unui ajutor ilegal, Consiliul Concurenţei va solicita de asemenea recuperarea sau rambursarea dobânzii aferente ajutorului ilegal (Articolul 19(1) din Legea ajutorului de stat). b) Prevederile legale aplicabile din Legea 64/1995, cu amendamentele şi completările ulterioare Decizia de a deschide procedura de insolvenţa este luată de către judecătorul sindic în temeiul Articolului 31 din Legea 64/1995 după cum urmează: - prin ordin, dacă judecătorul specifică că solicitarea debitorului îndeplineşte toate condiţiile de

formă şi de fond; - prin sentinţă, dacă judecătorul, odată notificat în privinţa creanţelor creditorilor, respinge

creanţa contestată de către debitor sau creanţa care nu a fost contestată de debitor. Articolul 35 din Legea 64/1995 stipulează că începând cu data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Articolul 36 din Legea 64/1995 stipulează că deschiderea procedurii suspendă termenele de prescripţie pentru acţiunile menţionate la Articolul 35.

96

Articolul 37 stipulează că nici o dobândă, majorare, penalitate sau cheltuieli, indiferent de forma lor, nu pot fi adăugate la creanţa rezultată şi deja stipulată în planul de reorganizare, cu excepţia cazurilor ce prevăd contrariul, în baza planului de plată al creanţelor prevăzut în planul de reorganizare. Corelaţii între prevederile Legii 64/1995 şi Legii 143/1999 În ceea ce priveşte recuperarea ajutorului ilegal de la beneficiarul aflat în insolvenţă, se disting următoarele situaţii : a) în cazul în care ajutorul ilegal a fost acordat înaintea deschiderii procedurii, iar hotărârea de anulare a actului administrativ şi, implicit, de obligare a beneficiarului aflat în insolvenţă a fost pronunţată înainte de deschiderea procedurii, furnizorul ajutorului dobândeşte calitatea de creditor dispunând de o creanţă certă, lichidă şi revendicabilă. b) în cazul în care ajutorul ilegal a fost acordat înaintea deschiderii procedurii, iar hotărârea de anulare a actului administrativ şi, implicit, de obligare a beneficiarului aflat în insolvenţă a fost pronunţată după deschiderea procedurii, furnizorul ajutorului va dobândi calitatea de creditor cu o creanţă sub condiţie. El se poate înscrie la masa credală, creanţa constând dintr-o sumă de recuperat de la beneficiarul supus procedurii stipulate la Art. 583 (3) din Legea 64/1995. Acest Articol menţionează că admiterea la masa credală a creanţei sub condiţie este provizorie. c) în cazul în care ajutorul ilegal a fost acordat după deschiderea procedurii, indiferent de momentul pronunţării hotărârii de anulare a actului administrativ care a instituit ajutorul şi, implicit, de recuperare a sumei aferente, furnizorul ajutorului va dobândi calitatea de creditor cu o creanţă concomitentă procedurii, ce va fi recuperată conform planului de reorganizare sau lichidare. Cu privire la suprapunerea procedurii colective cu procedura de recuperare a ajutorului ilegal, este important de observat că: - În primul rând, creanţa aferentă ajutorului ilegal, certă sau sub condiţie, este o creanţă bugetară

deoarece a fost constituită din fonduri publice, indiferent de forma ajutorului pentru salvare sau restructurare astfel acordat. În această privinţă, creanţele cu caracter bugetar vor fi plătite cu prioritate (Articolul 108 din Legea aplicată procedurilor privind falimentul acordă creanţelor bugetare gradul al 4-lea de prioritate). Mai mult, legea comunitară stipulează că ajutorul de stat trebuie recuperat imediat.482

- În al doilea rând, politicile comunitare au ca scop recuperarea ajutorului ilegal atât de la firmele

beneficiare supuse reorganizării/restructurării activităţii, cât şi de la firmele ce sunt supuse procedurilor de faliment. CEJ este de părere că, în caz contrar, absenţa obligaţiei de a recupera ajutorul ilegal în cazul lichidării firmei ar face normele privind ajutorul de stat ineficiente şi inoperabile.483

Procedura privind recuperarea ajutorului pentru salvare şi restructurare, acordat ilegal, poate fi realizată prin vânzarea activelor în manieră individuală (activ cu activ), fie în cadrul procedurii de reorganizare (prin lichidarea activităţilor neproductive), fie în cadrul procedurii propriu-zise a falimentului. Mai departe, recuperarea poate fi realizată prin vânzarea de active în bloc (prin ofertă deschisă, transparentă şi necondiţionată). Astfel, în cazul preluării unui beneficiar vizat de procedură, transferul trebuie să excludă transmiterea obligaţiei de recuperare a ajutorului de stat.

482 Decizia Comisiei din 2 iunie 1997 privind ajutorul acordat Selesco, Italia. 483 Cazul C-278-280/92, Spania vs Comisia, [1994] ECR I-4103.

97

Preţul primit pe societate trebuie să servească la plata creanţei corespunzătoare ajutorului ilegal, de către beneficiarul supus procedurii. Noile evoluţii în dreptul comunitar privesc de asemenea extinderea recuperării ajutoarelor ilegale la terţii care au beneficiat efectiv de avantajul legat de acordarea ajutorului unei firme aflate în faliment, prin dobândirea activelor firmei falimentare. În această privinţă, Curtea Europeană de Justiţie învederează că o astfel de recuperare de la compania succesoare este posibilă, însă numai dacă se demonstrează că noua companie a preluat activele vechii societăţi (cea care a dat faliment) la un preţ sub valoarea pieţei.484 Sarcina probei revine în acest context Comisiei Europene, şi nu succesorului companiei falimentare. Dimpotrivă, achiziţionarea activelor la preţul pieţei arată că nu e implicat nici un element de ajutor de stat, avantajul posibil primit de firma achizitoare regăsindu-se efectiv în preţul plătit de aceasta la încheierea tranzacţiei.

8. GARANŢIILE DE STAT Este recunoscut că garanţiile de stat constituie în principiu ajutor de stat, întrucât acordarea de garanţii elimină elementul de risc pe care altfel o întreprindere ar trebui să-l poarte.485 În această privinţă, garanţiile de stat ce nu sunt acordate la preţul pieţei constituie întotdeauna ajutor de stat. Comisia Europeană a emis o Notă privind aplicarea Tratatului CE asupra ajutorului de stat sub formă de garanţii486 Principiile şi normele conţinute în această Notă au fost transpuse în România prin intermediul Instrucţiunilor privind ajutorul de stat în forma garanţiilor de stat.487 Garanţiile de stat pot fi acordate de autorităţile publice direct sau de întreprinderile aflate sub influenţa dominantă a autorităţilor publice.488 Garanţiile furnizate de organismele publice la care statul are participaţiuni pot de asemenea să fie caracterizate drept ajutoare de stat.489 Fiecare caz de acordare a unei garanţii de stat trebuie notificat Consiliului Concurenţei, fie că acordarea are loc prin aplicarea unei scheme generale de garanţii sau prin aplicarea unei măsuri specifice. În această situaţie, atât cel împrumutat cât şi cel care împrumută pot fi favorizaţi. De obicei, cel împrumutat (împrumutatul) este beneficiarul de ajutor în sensul că acesta este capabil să obţină capital acolo unde o instituţie financiară nu l-ar fi împrumutat sub nici o formă (ex. pentru investiţii strategice sau pentru activităţi economice noi); sau în cazul în care a obţinut capitalul în condiţii mai bune decât cele oferite pe pieţele financiare (ex. rata mai scăzută a dobânzii, mai puţine garanţii).490 Beneficiile garanţiilor de stat constă în aceea că riscul asociat garanţiei este suportat de către stat.491 Atunci când dobânda nu este plătită de cel împrumutat conform condiţiilor de piaţă, beneficiul îi este acordat acestuia în momentul furnizării garanţiei,

484 Decizia CEJ din 29 aprilie 2004, Cazul C-277/00, System Microelectronic GmbH (SMI). 485 Vezi Scrisorile către Statele membre SG(89) D/4328 din 5 aprilie 1989 şi SG(89) D/12772 din 12 octombrie 1989; Comunicarea Comisiei conform Art. 93(2) (acum 88) privind ajutorul decis de Guvernul basc în favoarea Emaltaciones San Ignacio SA, [1992] OJ C246/6. 486 OJ (EC) 2000 L71/14; această Notă înlocuieşte Liniile directoare ale Comisiei conţinute în cele două Scrisori ale Comisiei adresate Statelor Membre în 1989 şi în Comunicarea publicată în OJ (EC) C307/3 [1993]. 487 Instrucţiuni privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat, adoptat pe 23 decembrie 2003, publicat în MO Partea I nr. 165/17.03.2003. 488 Pct. 1.5 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat. 489 Decizia Comisiei 585/1987, confirmată în Cazul C-301/87, Franţa vs Comisia. 490 Pct. 1.1 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat. 491 Pct. 1.2 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat.

98

indiferent dacă s-au efectuat plăţi în baza acelei garanţii.492. Ajutorul sub formă de garanţie este dat şi de condiţiile de finanţare mai favorabile obţinute de întreprinderi al căror statut legal exclude falimentul sau alte proceduri privind insolvenţa, ori prevede acoperirea pierderilor de către stat.493 Acelaşi lucru se aplică şi achiziţiilor realizate de stat la o întreprindere, dacă este acceptată răspunderea limitată.494 Atunci când cel împrumutat este incapabil să găsească o instituţie de credit care să-i împrumute capitalul în orice condiţii, întreaga suma a creditului garantat pe care l-a obţinut trebuie considerată ca fiind ajutor de stat.495 Ca regulă, un procent minim de 20% din credit trebuiesă nu fie acoperit de garanţie.496 Totuşi, în anumite condiţii, este posibil ca cel care împrumută (împrumutător) să fie beneficiarul ajutorului. De exemplu, acesta este cazul când garanţia este acordată ex post cu privire la împrumut sau alte obligaţii financiare deja asumate, fără ca termenii/condiţiile acestui împrumut sau ale obligaţiilor financiare să fie modificate în funcţie de mărirea garanţiilor aferente creditului; sau poate fi cazul când un împrumut garantat este utilizat pentru a rambursa un împrumut negarantat către aceleaşi instituţii de credit.497 Ajutorul acordat prin intermediul unei garanţii de stat este deseori calculat în acelaşi mod ca un împrumut cu dobândă preferenţială, i.e. diferenţă între rata pieţei şi prima plătită. Deoarece o garanţie nu este legată de o anumită plată, elementul de ajutor al unei garanţii individuale este evaluat pe baza următoarelor criterii:498 • durata şi suma garanţiei sau împrumutului; • factorul de risc, i.e. riscul neîndeplinirii obligaţiilor de către împrumutat, bazat pe experienţa

din trecut cu referire la neîndeplinirea obligaţiilor legate de împrumuturi acordate în condiţii similare (sector, mărimea firmei, nivelul activităţii economice generale) ;

• preţul (prima) plătită de către împrumutat pentru garanţie; • natura oricăror garanţii date de împrumutat; • condiţiile, locul şi momentul când statul poate fi chemat să plătească datoriile; • mijloacele (ex. declaraţia de faliment) care trebuie utilizate pentru recuperarea de către stat a

sumelor datorate de împrumutat, odată ce garanţia a fost invocată. De exemplu, dacă o obligaţie financiară este acoperită în totalitate de către stat, poate fi dificil de determinat factorul de risc în vederea evaluării ratei dobânzii corespunzătoare pe piaţă. În acest scop, factorul de risc ar trebui să fie bazat pe experienţa din trecut privind riscul de neplată în circumstanţe similare, luând în consideraţie sectorul, mărimea firmei şi nivelul general al activităţii economice.499 Echivalentul-subvenţie al unei garanţii pentru un împrumut acordat poate fi:500 • calculat ca echivalent-subvenţie al unui împrumut acordat în condiţii preferenţiale, bonificaţia

de dobândă reprezentând diferenţa dintre dobânda pieţei şi dobânda obţinută datorită garanţiei

492 Pct. 1.2 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat; vezi de asemenea Cazul C-200/97, Ecotrade vs AFS [1998] ECR I-7907, alineat 43; Cazurile T-204/97 şi T-270/97, EPAC vs Comisia [2000] ECR II-2267, alineat 80. 493 Pct. 1.3 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat 494 Pct. 1.4 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat. 495 Cazul C-288/96, Germania vs Comisia [2000] ECR I-8237, alineat 31. 496 Pct. 3.4 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat. 497 Pct. 2.2 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat. 498 Pct. 3.1, 3.2.1. din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat. 499 Quigley/Collins: EC State Aid Law and Policy, 2003, p. 40. 500 Pct. 3.2 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat.

99

de stat, după ce orice prime plătite au fost deduse (ce ar trebui să fie forma standard de calcul pentru orice garanţii individuale);

• diferenţa dintre suma principală garantată încă nerambursată, înmulţită cu factorul de risc, şi orice primă plătită [(suma garantată x factorul de risc)-prima], ceea ce ar trebui să fie forma standard de calcul pentru scheme de garanţii) ;

• calculat prin orice altă metodă obiectivă justificată şi general acceptată; • suma efectiv acoperită prin garanţie în cazul în care, la momentul la care împrumutul este

acordat, există o probabilitate ridicată ca împrumutatul să nu plătească. În cazul schemelor de garanţii de stat, caracteristicile specifice ale cazurilor individuale pot să nu fie cunoscute la momentul evaluării schemei. În aceste condiţii, elementul de ajutor va fi evaluat prin referire la prevederile schemei care privesc, printre altele, suma maximă şi durata împrumutului, categoria întreprinderii şi tipul de proiect eligibil, garanţia solicitată celui împrumutat, prima de plătit şi ratele dobânzii la împrumut obţinute de acesta.501 Instrucţiunile stipulează condiţiile conform cărora o garanţie (ajutor individual sau schemă de ajutor) nu constituie ajutor de stat în sensul Art. 2(1) din Legea ajutorului de stat. Astfel, în anumite condiţii, o garanţie de stat individuală nu constituie ajutor de stat:502 • când împrumutatul nu se află în dificultate financiară; • când împrumutatul este, în principiu, capabil să obţină împrumut în condiţii de piaţă de pe

pieţele financiare, fără intervenţia statului; • când garanţia este acordată în legătură cu o tranzacţie financiară specifică, nu acoperă mai

mult de 80% din împrumutul de rambursat sau din altă obligaţie financiară (cu excepţia obligaţiunilor sau instrumentelor similare) şi nu este nelimitată în timp;

• când este plătit preţul pieţei pentru garanţie, reflectând, printre altele, garanţiile oferite de către împrumutat, situaţia sa financiară, riscul de neplată sau alte condiţii economice.

O schemă de garanţie de stat nu constituie ajutor de stat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:503 • schema nu permite ca garanţiile să fie acordate împrumutaţilor care se află în dificultate

financiară; • împrumutatul este practic capabil să obţină un împrumut în condiţii de piaţă de pe pieşele

financiare, fără intervenţia statului; • garanţiile sunt acordate în legătură cu o operaţie financiară precisă, se referă la o sumă

maximă determinată, nu acoperă mai mult de 80% din împrumutul de rambursat sau alte obligaţii financiare (cu excepţia obligaţiunilor sau instrumentelor similare) şi nu sunt limitate în timp;

• condiţiile schemei se bazează pe o evaluare realistă şi obiectivă a riscului, astfel încât primele plătite de împrumutaţi să asigure autofinanţarea schemei;

• schema prevede condiţiile în care viitoarele garanţii vor fi acordate, precum şi analiza finanţării generale a schemei, cel puţin anuală;

• primele acoperă atât riscurile normale asociate cu acordarea garanţiilor, cât şi costurile administrative ale schemei, incluzând un randament normal al capitalului, atunci când statul furnizează capitalul iniţial la demararea schemei.

501 Pct. 3.5 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat. 502 Pct. 4.2 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat. 503 Pct. 4.3 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat.

100

Dacă o garanţie de stat individuală sau o schemă de garanţii nu îndeplinesc una dintre condiţiile menţionate mai sus, nu înseamnă că respectiva garanţie va fi automat considerată ajutor de stat. În acest caz, garanţia trebuie să fie notificată Consiliului Concurenţei.504 Garanţiile ce constituie ajutor de stat sunt compatibile în aceleaşi condiţii ca şi celelalte forme de ajutor, i.e. Consiliul Concurenţei va trebui să examineze îndeaproape intensitatea ajutorului, caracteristicile beneficiarului de ajutor şi obiectivele urmărite.505 Acordarea garanţiei trebuie să fie legată de condiţii specifice în baza unui contract. Condiţiile trebuie convenite între furnizorul de ajutor şi beneficiarul de ajutor, putând merge până la declararea obligatorie a falimentului beneficiarului sau o procedură similară. Odată ce condiţiile iniţial agreate sunt modificate, această situaţie va implica crearea unui ajutor nou, care trebuie notificat.506 Cu privire la motivele de autorizare a garanţiilor, Comisia nu a acceptat, de exemplu, argumentele înaintate de statele membre, potrivit cărora schemele de garanţii de stat ar trebui acordate pentru a compensa anumite imperfecţiuni ale pieţei, ex. faptul că băncile naţionale nu sunt pregătite să finanţeze proiecte inovative ce presupun planificare pe termen lung.507 Chiar atunci când o garanţie este disponibilă unei categorii generale de întreprinderi, poate să fie privită ca fiind o formă de ajutor, dacă conduce la reducerea riscurilor suportate de concurenţii din diferite state membre ale UE. De exemplu, în decizia referitoare la intenţia exprimată de guvernul francez de a acoperi un risc valutar specific al exportatorilor francezi cu privire la construcţia unei centrale în Grecia, Comisia a afirmat că un ajutor ce este acordat întreprinderilor dintr-un anumit stat membru pentru a reduce riscul de devalorizare valutară dintr-un alt stat membru, este o formă de ajutor la export, incompatibil cu piaţa comună.508 Pe de altă parte, garanţiile de stat sunt o formă acceptabilă de ajutor în cazul ajutorului pentru salvare. În acest caz, funcţia garanţiei este aceea a unei măsuri pe termen scurt cu scopul de permite unei firme să-şi restabilească viabilitatea economică. În acest caz, perioada de timp acceptabilă nu va depăşi 6 luni.509 Totuşi, când o garanţie de stat este acordată unei firme aflate în dificultate, dar nu este acompaniată de un plan de restructurare solid şi fezabil, este necesar ca acea garanţie să fie retrasă.510 Mai departe, în decizia referitoare la ajutorul pentru SKET SMM511, Comisia a evaluat o construcţie financiară complexă (contra-garanţie) acordată de BvS, succesorul Treuhandanstalt) pentru asigurarea riscurilor asumate de băncile care au acordat obligaţiuni de performanţă către SKET SMM. Aceasta din urma a primit în schimb pentru fabrica industrială plăţi în avans de la clienţii săi. Comisia a afirmat că acest tip de acoperire de risc nu era neobişnuit în sectorul respectiv şi că o formă de reasigurare nu ar constitui în sine ajutor de stat, atunci când este acordată conform condiţiilor de piaţă. Atunci când o garanţie ce implică ajutor de stat a fost acordată fără a fi notificată în prealabil, sau încălcând normele relevante, ajutorul astfel acordat este considerat ca fiind ajutor ilegal în sensul

504 Pct. 4.4 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat. 505 Pct. 5.1. şi 5.2 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat. 506 Pct. 5.3 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat; vezi de asemenea A Doua Scrisoare a Comisiei către Statele Membre, SG(89) D/12772 din 12 octombrie 1989. 507 Nota Comisiei privind o schemă generală de ajutor în Olanda, “Regeling Bijzondere Financiering”, [1992] OJ C22/6; de asemenea Al Italia [1997] OJ L322/44, at 108. 508 Decizia Comisie 84/416/EEC [1984] OJ L230/25, alineat 5. 509 Raportul VIII privind Politica de Concurenţă, pct. 228. 510 Decizia Comisiei 91/1/EEC [1991] OJ L5/18, rnd. 69. 511 Decizia Comisiei OJ(EC) L 314/20 [1997], rnd 167.

101

Articolului 31 din Legea ajutorului de stat. 512 De aceea, el va trebui recuperat imediat de la beneficiar conform prevederilor Articolului 17 din Lege, chiar în cazul în care aceasta ar conduce la falimentul sau insolvabilitatea firmei respective.513 Garanţiile de stat sunt diferite de alte tipuri de ajutor de stat în sensul că statul se află într-un raport juridic cu cel care acordă garanţia (împrumutatorul). În această privinţă, ar fi necesar să se examineze dacă acordarea de ajutor ilegal are consecinţe legale pentru terţe părţi (instituţii de credit, alte instituţii financiare responsabile pentru emiterea de obligaţiuni).514

9. AJUTORUL PENTRU EXPORT Având în vedere că o măsură cade sub incidenţa Articolului 2(1) din Legea ajutorului de stat, şi similar pentru Uniunea Europeană, Art. 87(1) din Tratatul CE, numai dacă favorizează anumite întreprinderi sau producţia anumitor bunuri, s-ar putea argumenta că o schemă generală de ajutor pe baza căreia bunurile pentru export sunt impozitate mai puţin decât bunurile comercializează pe piaţa internă, nu constituie ajutor de stat deoarece ar fi disponibilă tuturor producătorilor exportatori. Totuşi, CEJ a avut o opinie contrară în decizia sa asupra cazului Comisia vs Franţa, susţinând că o rată de scont preferenţială pentru exporturile din Franţa reprezenta ajutor în sensul Art. 87(1) din Tratatul CE, deşi era aplicabil tuturor produselor naţionale exportate.515 Selectivitatea rezultată din faptul că produsele destinate exportului se află în competiţie cel puţin potenţială cu produse destinate consumului intern, acestea din urmă fiind parţial importate. Mai mult, ajutorul pentru exporturile provenite dintr-un stat membru poate distorsiona concurenţa cu alte întreprinderi din alte state membre care nu sunt sprijinite în acelaşi mod.516 Rezultă că măsurile destinate exclusiv exportului pot constitui ajutor de stat. Politica Comisiei este aceea că ajutorul pentru export în cadrul Comunităţii este incompatibil cu funcţionarea pieţei interne şi nu pot fi exceptate, indiferent de intensitatea, forma, motivele sau scopul lor.517 Cadrul general al politicii este Acordul OMC privind Subvenţiile şi Măsurile Compensatorii (S.M.C.), care interzice în mod expres subvenţiile pentru export.518 Aceasta se aplică şi IMM-urilor, Regulamentul Comisiei nr 70/2001 privind ajutorul pentru IMM-uri exclude în mod specific aplicarea excepţiilor asupra activităţilor de export, adică ajutorul direct legat de cantităţile exportate, ajutorul destinat înfiinţarii şi operării unei reţele de distribuţie sau cheltuilile curente legate de activitatea de export.519 Comisia a refuzat de asemenea să autorizeze o schemă franceză care prevedea acoperirea riscului valutar, fiind acordată exportatorilor ce doreau să înainteze oferte pentru construcţia unei centrale în Grecia.520 Legea ajutorului de stat prevede o interzicere similară a ajutorului pentru activităţile de export. Conform Art. 14(3)(a) din Lege, măsurile ce constituie “ajutor pentru export sau orice ajutor care 512 Pct. 6.1 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat. 513 Pct. 6.2 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat. 514 Pct. 6.3 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor de stat. 515 Cazurile 6&11/69, Comisia vs Franţa [1969] ECR 523, alineate 20-21; vezi de asemenea Decizia Comisiei 2001/168/ECSC, Spanish Corporation Tax, OJ(EC) 2001 L60/57. 516 Cazurile 6&11/69, Comisia vy Franţa [1969] ECR 523, per Advocate General Roemer, p. 552. 517 Raportul VII privind Politica de Concurenţă (1977), pct. 166; Raportul XI privind Politica de Concurenţă (1981), pct 247. 518 Acordul General privind Tarifele şi Comerţul (GATT), Geneva, 30 octombrie 1947, fostul Articol 16; ACUM: Runda Uruguay a Negocierilor Comerciale Multilaterale (1986- 1994) - Anexa 1 - Anexa 1A – Acordul privind Subvenţiile şi Măsurile Compensatorii (SCM), WTO-"GATT 1994"; OJ (EC) L 336/ 23.12.1994, p.156 -183. 519 Regulamentul Comisiei nr. 70/2001, Art. 1(2)(b). 520 Decizia Comisiei 84/416/EEC, Exportatorii francezi, OJ L230/25 [1984].

102

este condiţionat, de drept sau fapt, de performanţa la export, în măsura în care un astfel de ajutor poate să afecteze aplicarea corespunzătoare a acordurilor internaţionale la care România este parte” sunt interzise. După cum a fost menţionat într-un capitol anterior,521 normele referitoare la ajutorul sub pragul minim (de minimis) nu se aplică ajutorului de stat pentru activităţi legate de export. Totuşi, ajutorul care are ca obiectiv compensarea costurilor de participare la târguri comerciale internaţionale, studii sau servicii de consultanţă necesare pentru lansarea unui produs nou sau a unuia existent pe o piaţă nouă nu este considerat de regulă ajutor pentru export, fiind în consecinţă permis. În această privinţă, Articolul 14(1), care menţionează măsurile de ajutor de stat ce ar putea fi autorizate de Consiliul Concurenţei, include, printre altele, şi prevederea referitoare la “ajutorul general pentru promovarea exporturilor, prin acţiuni ca: săptămâni naţionale, târguri internaţionale, magazine de prezentare şi altele asemenea, cu condiţia ca de acestea să poată beneficia toate întreprinderile interesate” (Art. 14(1)(g) din Lege). Conform legislaţiei secundare emise de Consiliul Concurenţei, până în prezent doar întreprinderile mici şi mijlocii pot beneficia de această facilitate.522 O altă problemă este aceea a ajutorului de stat sub forma asigurării creditelor pentru export. Statele Membre ale UE duc o politică activă de sprijinire a industriei lor de export, în principal prin acordarea de condiţii favorabile la creditele pentru export şi asigurările creditelor pentru export. Având în vedere această situaţie, Comisia a emis o Comunicare523 privind aplicarea normelor ajutorului de stat asupra asigurării creditelor pentru export pe termen scurt. Riscurile privind creditele pentru export pe termen mediu şi lung sunt în mare măsură considerate necesabile la momentul actual. Comisia a definit iniţial riscurile cesabile ca fiind riscuri comerciale ale datornicilor privaţi stabiliţi în UE şi în majoritatea statelor membre ale OECD, în timp ce riscurile ne-cesabile reprezintă toate celelalte riscuri, inclusiv riscurile politice, riscurile legate de catastrofe şi riscurile comerciale ale achizitorilor publici şi ale ţărilor nemembre ale OECD. Din 2002, riscurile comerciale şi politice ale datornicilor publici şi privaţi stabiliţi în UE şi în ţările OECD sunt de asemenea considerate ca fiind riscuri cesabile. Consiliul Concurenţei a transpus Comunicarea Comisiei prin emiterea Instrucţiunilor privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt. 524 Similar Comunicării Comisiei, scopul Instrucţiunilor este de a înlătura distorsiunile concurenţei rezultate din acordarea de ajutoare de stat în favoarea sectorului asigurării creditelor pentru export, unde există concurenţă între asiguratorii publici sau sprijiniţi public şi asiguratorii privaţi ai creditelor pentru export.525 Sectorul comercial al asigurărilor creditelor pentru export este sectorul asigurărilor ce privesc riscurile creditelor pentru export pe termen scurt (credite cesibile) în ţările listate în Anexa Instrucţiunilor (cele mai multe fiind state ale UE şi alte ţări ale OECD). De asemnea, Instrucţiunile din România nu se ocupă de asigurarea riscurilor corespunzătoare creditelor pe termen mediu sau lung (care, după cum s-a menţionat anterior, nu sunt cesabile la momentul actual). 526 Instrucţiunile oferă, printre altele, şi definiţia riscurilor cesabile, care sunt riscuri comerciale şi politice aferente exporturilor realizate de către datornicii publici şi privaţi în ţările listate în Anexă. Pentru astfel de riscuri, perioada maximă de risc este de sub 2 ani.527

521 Vezi Partea IV Capitolul 1 privind normele de minimis. 522 Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM-uri, MO Partea I nr 340/19.4.2004; modificat prin Regulamentele publicate în MO Partea I, nr. 850/16.9.2004 şi MO Partea I, nr. 127/09.2.2005. 523 OJ 1997 C281/4, amendat prin OJ 2001 C21/2. 524 Instrucţiuni privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt, adoptat pe 12 decembrie 2003, publicat în MO Partea I nr. 42/19.01.2004; amendat şi completat prin Instrucţiunile adoptate pe 21.05.2004 şi publicate în MO 525/10.06.2004. 525 Pct. 2.1 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt. 526 Pct. 2.2 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt. 527 Pct. 3.5 din Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt.

103

Probleme apar atunci când asiguratorii creditelor pentru export, publici sau sprijiniţi public, operează în numele sau cu garanţia statului, pe piaţa creditelor pe termen scurt, intrând în competiţie cu asiguratorii privaţi. Factorii care pot distorsiona concurenţa, constituind prin urmare ajutor de stat, dacă favorizează asiguratorii creditelor pentru export, publici sau sprijiniţi public, cuprind:528 - Garanţii de stat pentru împrumuturi luate şi pierderi înregistrate de asiguratori; - Obligaţii mai puţin ferme privind constituirea rezervelor corespunzătoare; - Reduceri sau scutiri de impozite; - Acordarea de ajutoare de stat şi aportul de capital; - Reasigurarea de către stat în condiţii mai favorabile; - Furnizarea de servicii de către stat, precum punerea la dispoziţie şi folosirea infrastructurii

statului, serviciilor publice, oferirea informaţiilor în regim privilegiat, etc. Atunci când acoperirea riscurilor de export cesabile este temporar indisponibilă din partea asiguratorilor privaţi sau asiguratorilor publici sau sprijiniţi public şi care operează pe cont propriu, datorită unei lipse de capacităţi de asigurare sau reasigurare, astfel de riscuri trebuie să fie considerate ca ne-cesabile. În acest caz, asiguratorii publici sau sprijiniţi public îşi pot asuma riscul în numele sau cu garanţia statului (clauza de salvgardare). Totuşi, asiguratorul ar trebui, pe cât posibil, să-şi alinieze primele de asigurare pentru astfel de riscuri, cu cele practicate de asiguratorii privaţi pentru acele tipuri de risc. Orice intenţie de a utiliza clauza de salvgardare trebuie să fie notificată Consiliului Concurenţei, bazată pe un studiu de piaţă detaliat care să demonstreze imposibilitatea asigurării riscurilor pe piaţa privată.529 Ajutoarele de stat pot fi autorizate de Consiliul Concurenţei în măsura în care una dintre următoarele condiţii este îndeplinită:530 - Reasigurarea de stat este un element minor în pachetul total de reasigurări ale asiguratorului; - În cazul în care contractele de reasigurare acoperă atât riscuri cesabile cât şi necesabile,

reasigurarea statului pentru riscuri cesabile nu trebuie să depăşească cuantumul care ar fi fost disponibil pe piaţa privată de reasigurări dacă reasiguarea s-ar fi realizat pentru aceste riscuri separat;

- Reasigurarea statului nu permite asiguratorului să asigure debitorii peste limita stabilită de reasiguratorii privaţi, participanţi pe piaţă.;

- Prima de reasigurare de stat reflectă riscul, este calculată pe baza tehnicilor comerciale de piaţă şi este cel puţin egală cu primă similară pe piaţa de reasigurări privată, acolo unde aceasta există;

- Reasigurare de stat pentru riscuri cesabile este accesibilă tuturor asiguratorilor de credite pentru export care sunt îndeplinesc anumite criterii de eligibilitate.

528 Pct. 4.2 Instrucţiuni privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt. 529 Pct. 6.2.1 Instrucţiuni privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt. 530 Pct. 6.1 Instrucţiuni privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt.

104

PARTEA V

PROCEDURA ŞI DREPTURILE PERSOANELOR INTERESATE

1. SUPRAVEGHEREA AJUTOARELOR DE STAT a. Introducere Implementarea efectivă a normelor privind ajutorul de stat necesită în mod esenţial un control centralizat. Având în vedere acest fapt, în urma amendamentelor celor mai importante aduse Legii privind ajutorul de stat în decembrie 2003,531 controlul ajutoarelor de stat a fost încredinţat exclusiv Consiliului Concurenţei, care, în baza Legii ajutorului de stat, dispune de largi puteri de investigaţie. Astfel, Consiliul Concurenţei activează în România în calitate de autoritate de supraveghere, în mod similar autorităţii exercitate de Comisia Europeană în Uniunea Europeană în baza Articolului 88 din Tratatul CE. Cu privire la controlul comunitar al ajutoarelor de stat, CEJ a reiterat recent că Articolul 88 „este esenţial pentru protejarea bunei funcţionări a pieţei comune”.532 Principiile şi normele ce stau la baza controlului cuprinzător exercitat de Consiliul Concurenţei sunt stipulate de Legea ajutorului de stat (Articolele 5 - 19 şi Articolele 23 - 27), pe de o parte, şi de Regulamentul privind procedura de investigaţie,533 Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii privind notificarea ajutorului de stat,534 şi Regulamentul privind procedura de raportare şi monitorizare a ajutoarelor de stat,535 pe de altă parte. Regulamentele enumerate mai sus precizează norme detaliate pentru aplicarea dispoziţiilor procedurale relevante stipulate în Legea ajutorului de stat. Regulamentul comunitar privind forma şi conţinutul notificărilor ajutoarelor de stat a fost recent în mod considerabil revizuit de către Comisie.536 Noua notificare standard acoperă toate instrucţiunile şi cadrele comunitare din domeniul ajutorului de stat. Având în vedere aceste modificări importante, Consiliul Concurenţei a adoptat şi publicat deja Regulamentul amendat.537

b. Categoriile şi structura controlului ajutoarelor de stat Sistemul de control bazat pe Legea ajutorului de stat, precum şi legislaţia secundară ce stipulează normele procedurale detaliate, recunoaşte cinci categorii diferite de control al ajutoarelor de stat: ajutor nou, ajutor existent, ajutor ilegal, ajutor interzis şi utilizarea abuzivă a ajutorului. Structura procedurală a controlului ajutoarelor de stat implică în principiu controlul preventiv al ajutoarelor de stat notificate,538 măsuri corespunzătoare privind ajutoarele existente,539 controlul

531 Legea 603/2003, MO Partea I nr. 930/23.12.2003. 532 Cazul C-143/99 Adria-Wien Pipeline abd Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke vs Finanzlandesdirektion für Kärnten, alineat 25. 533 Regulament privind procedura de investigaţie în materia ajutorului de stat, MO Partea I nr. 257/28.3.2005. 534 Noul Regulament privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat, adoptat pe 31.12.2004 şi publicat în MO Partea I nr. 82/25.2.2005; abrogă Regulamentul publicat în MO Partea I nr. 125/24.3.2000 şi amendat prin Regulamentul publicat în MO Partea I nr. 847/16.09.2004. 535 Regulamentul privind procedurile de raportare şi monitorizare a ajutoarelor de stat, adoptat pe 13.6.2005, publicat în MO Partea I nr. 564/01.7.2005; abrogă Regulamentul adoptat pe 22.4.2004, publicat în MO Partea I nr. 443/18.5.2004. 536 Regulamentul Comisiei nr. 794/2004, OJ EC L140/30.04.2004. 537 Noul Regulament privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat, adoptat pe 31.12.2004 şi publicat în MO, Partea I nr 82/25.2.2005. 538 Art. 8 şi 12 din Legea ajutorului de stat; Art. 3-11 Regulament privind procedura de investigaţie. 539 Art. 13 of the State aid Law; Art. 17-19 Regulament privind procedura de investigaţie.

106

represiv al ajutoarelor ilegale sau interzise,540 şi procedura privind utilizarea abuzivă a ajutorului de stat.541 Procedurile corespunzătoare categoriilor de control (ajutor nou, ajutor existent, ajutor ilegal, ajutor interzis şi utilizarea abuzivă a ajutorului) sunt prezentate succint în cele ce urmează, urmând a fi descrise în detaliu în cadrul următoarelor capitole. Conform normelor privind ajutorul de stat, orice plan de a acorda sau modifica un ajutor trebuie notificat Consiliului Concurenţei înainte de a fi pus în aplicare.542 Exceptate de la obligaţia generală de notificare conform Art. 6 din Lege sunt măsurile de ajutor sub pragul minim (de minimis),543 precum şi ajutoarele individuale (alocările specifice individuale) acordate în baza unei scheme de ajutor autorizate.544 Acestea din urmă sunt considerate ajutor existent, din acest motiv nefiind necesară notificarea lor, în afară de cazul în care Consiliul Concurenţei a solicitat în mod expres, în decizia sa de autorizare a schemei respective, notificarea unor astfel de alocări specifice.545 Ca urmare a examinării preliminare, Consiliul Concurenţei poate decide că măsura de ajutor în cauză nu constituie ajutor de stat în sensul Articolului 2(1) din Lege;546 sau constituie ajutor de stat, dar este compatibilă cu mediul concurenţial,547 în acest ultim caz furnizorul putând să acorde ajutorul. Totuşi, acolo unde Consiliul Concurenţei constată că măsura notificată prezintă îndoieli cu privire la compatibilitatea sa cu Legea ajutorului de stat, va decide deschiderea unei investigaţii formale,548 ceea ce va presupune examinarea completă a măsurii de ajutor avute în vedere. Furnizorul ajutorului de stat este obligat să nu pună în aplicare ajutorul până când Consiliul Concurenţei nu ia o decizie de autorizare sau până când ajutorul nu este considerat ca fiind autorizat, confirmând că este compatibil cu mediul concurenţial.549 Clauza suspensivă este efectivă pe toată perioada evaluării, i.e. perioada examinării preliminare şi, dacă e cazul, perioada procedurii de investigaţie formală. Dacă procedura aceasta se finalizează printr-o decizie conform căreia ajutorul este incompatibil cu mediul concurenţial, ajutorul nu va putea fi pus în aplicare.550 Dacă ajutorul nu este notificat Consiliului Concurenţei sau dacă ajutorul este notificat, dar pus în aplicare înaintea deciziei specifice a Consiliului Concurenţei, ajutorul va fi considerat ilegal şi din acest motiv, poate fi solicitată suspendarea, rambursarea sau recuperarea sa.551 Fiind o parte a activităţii de monitorizare, ajutoarele existente sunt supravegheate în mod constant de Consiliul Concurenţei. Acesta poate propune furnizorilor de ajutoare de stat în cauză să ia măsuri corespunzătoare, necesare prin prisma evoluţiei progresive şi a funcţionării mediului concurenţial. Astfel de măsuri pot presupune anularea sau modificarea ajutorului respectiv.552 Decizia Consiliului Concurenţei va avea efect doar pentru viitor (nu va avea efect retroactiv).553

540 Art. 17, 18 and 19 of the State aid Law; Art. 12-15 Regulament privind procedura de investigaţie. 541 Art. 16 Regulament privind procedura de investigaţie. 542 Art. 6(1) din Legea ajutorului de stat; Art. 3(1) din Regulamentul privind procedura de investigaţie; Art. 3 Regulament privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat. 543 Art. 20 din Legea ajutorului de stat; Art. 2(1) Regulament privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat. 544 Art. 2(2) Regulament privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat. 545 Vezi Capitol V.2.b privind noţiunea ajutorului existent. 546 Art. 8(2) din Legea ajutorului de stat; Art. 5(2) Regulament privind procedura de investigaţie. 547 Art. 8(3) din Legea ajutorului de stat; Art. 5(3) Regulament privind procedura de investigaţie. 548 Art. 8(4) din Legea ajutorului de stat; Art. 5(4) Regulament privind procedura de investigaţie. 549 Art. 7 “Clauza suspensivă” din Legea ajutorului de stat; Art. 4 Regulament privind procedura de investigaţie. 550 Art. 12(2)(d) din Legea ajutorului de stat. 551 Art. 12(3) din Legea ajutorului de stat. 552 Art. 13(1) din Legea ajutorului de stat; Article 18 Regulament privind procedura de investigaţie. 553 Art. 13(2) din Legea ajutorului de stat.

107

Prin urmare, ajutorul existent care se constată că nu mai este compatibil nu poate fi subiectul unui ordin de recuperare. c. Secretul profesional Aplicarea normelor procedurale în domeniul ajutorului de stat presupune de obicei obţinerea informaţiilor detaliate pentru a se putea determina dacă măsurile respective sunt compatibile cu mediul concurenţial.554 Informaţiile astfel obţinute sunt strict confidenţiale. Consiliul Concurenţei, furnizorii de ajutoare de stat, personalul angajat al acestora, alţi funcţionari publici, precum şi alte persoane interesate au obligaţia de a nu dezvălui informaţiile sau documentele obţinute în aplicarea Legii privind ajutorul de stat şi care au caracter de informaţii secrete de stat sau informaţii secrete de serviciu.555 În caz contrar, orice persoană care contravine acestui principiu va răspunde potrivit legii penale, putând fi obligată şi la repararea prejudiciului cauzat.556 Cu toate acestea, informaţiile confidenţiale pot fi remise altor autorităţi de concurenţă, cu condiţia ca acestea să fie supuse unor reguli de confidenţialitate similare.557

2. AJUTORUL NOU ŞI AJUTORUL EXISTENT a. Ajutorul nou Ajutorul nou este orice ajutor de stat care nu reprezintă ajutor existent, cuprinzând următoarele categorii de ajutor:558 - o schemă de ajutor nouă; - un ajutor individual nou care nu este acordat în baza unei scheme autorizate anterior; - orice ajutor individual care face parte dintr-o schemă autorizată, dar pentru care Consiliul

Concurenţei a solicitat în mod expres autorizarea individuală, premergător punerii în aplicare; - orice modificare a unui ajutor existent sau a unei scheme de ajutor. b. Ajutor existent Pe de altă parte, ajutorul existent este considerat a fi orice ajutor care satisface una dintre condiţiile următoare:559 - a existat înainte de intrarea în vigoare a Legii ajutorului de stat; sau - a fost autorizat de Consiliul Concurenţei; sau - Consiliul Concurenţei nu a luat o decizie privind compatibilitatea ajutorului în termenul legal,

i.e. 60 de zile de la notificare, conform prevederilor Legii ajutorului de stat; sau - orice ajutor pentru care a expirat termenul de prescripţie de 10 ani, timp în care Consiliul

Concurenţei poate dispune indirect recuperarea.

554 Art. 262 din Legea ajutorului de stat. 555 Art. 30(1) din Legea ajutorului de stat; Article 22 Regulament privind procedura de investigaţie. 556 Art. 30(2) din Legea ajutorului de stat. 557 Art. 30(3) din Legea ajutorului de stat. 558 Art. 2(1) Regulament privind procedura de investigaţie. 559 Art. 3(1) din Legea ajutorului de stat.

108

Alocările specifice de ajutor de stat acordate în baza unei scheme de ajutor autorizate sunt considerate de asemenea ajutor existent, în afara cazului în care Consiliul Concurenţei a solicitat în mod expres în decizia de autorizare a schemei ca astfel de alocări specifice să fie notificate.560 c. Scheme de ajutor şi ajutorul individual Conform Articolului 2(6) din Legea ajutorului de stat, o schemă de ajutor este un sistem/act pe baza căruia pot fi acordate alocări specifice întreprinderilor definite în actul respectiv, în mod general şi abstract;561 sau poate include orice sistem/act în baza căruia ajutorul, care nu este legat de un anumit proiect, ce poate fi acordat uneia sau mai multor întreprinderi pentru o perioadă de timp nedeterminată sau într-un cuantum nedeterminat. Schemele noi de ajutor fac obiectul obligaţiei generale de notificare. Prin urmare, acestea trebuie autorizate în prealabil înainte de fi puse în aplicare.562 Schemele de ajutor şi acordarea de ajutoare individuale autorizate de Consiliul Concurenţei devin ajutoare existente.563 Pe de altă parte, ajutorul individual este orice formă de ajutor de stat care nu este acordat în baza unei scheme de ajutor.564 Într-un astfel de caz, ajutorul individual necesită notificare prealabilă; aceasta este de asemenea necesar acolo unde ajutorul individual (“alocări specifice de ajutoare”) este acordat în baza unei scheme de ajutor autorizate, decizia de autorizare menţionând expres că alocările trebuie notificate. O alocare specifică de ajutor care este conformă cu termenii şi condiţiile unei scheme de ajutor autorizate este considerată autorizată şi, prin urmare, ajutor existent.565 Totuşi, acolo unde Consiliul Cocurenţei examinează o alocare specifică notificabilă din cadrul unei scheme deja autorizate, acesta trebuie mai întâi să examineze dacă ajutorul este acoperit de schema generală şi îndeplineşte condiţiile stipulate în decizia de autorizare. În acest sens, Consiliul Concurenţei nu poate trece pur şi simplu la examinarea ajutorului în contextul general al normelor privind ajutorul de stat, pentru că aceasta ar însemna că revine asupra deciziei iniţiale prin care se autorizase schema de ajutor. Normelor comunitare privind ajutorul de stat presupun că un astfel de mod de abordare ar periclita principiile de protejare a asteptărilor legitime şi de certitudine juridică din punctul de vedere al statelor membre şi al beneficiarilor.566 d. Modificarea ajutorului existent Orice modificare a unui ajutor existent sau a unei scheme existente este considerată ajutor nou. De aceea trebuie notificată Consiliului Concurenţei, care va evalua compatibilitatea pe baza aceleaşi proceduri general aplicabile ajutorului nou.567 Doar modificarea ajutorului existent este considerată ajutor nou, şi nu ajutorul în întregime. Totuşi, când modificarea afectează substanţa, termenii şi condiţiile schemei originale, iar aceasta din urmă

560 Art. 3(2) din Legea ajutorului de stat. 561 Aceasta va include, de pildă, legislaţia care facilitează acordarea de ajutoare în anumite condiţii. 562 Art. 5(2) din Legea ajutorului de stat. 563 Art. 3(1)(b) din Legea ajutorului de stat. 564 Art. 2(7) din Legea ajutorului de stat. 565 Vezi prevederile Art. 3(2) din Legea ajutorului de stat. 566 Cazul C-278/95P, Siemens vs Comisia [1997] ECR I-2507, alineat 31; Cazul T-435/93, ASPEC vs Comisia [1995] ECR II-1281, alineat 105. 567 Art. 5(1) şi 6(1) din Legea ajutorului de stat.

109

va trebui considerată ajutor nou. Prin urmare, când modificarea este separabilă de ajutorul existent, doar noile prevederi vor trebui notificate.568

3. NOTIFICAREA ŞI EVALUAREA PRELIMINARĂ

A AJUTORULUI NOU a. Notificarea preliminară Articolele 5 şi 6 din Legea ajutorului de stat stabileşte obligaţia generală şi fundamentală de notificare a oricărui ajutor de stat, indiferent de formă şi beneficiari. Nu există nici o excepţie de la obligativitatea generală de a notifica ajutorul de stat, cu excepţia ajutorului sub pragul minim (de minimis) şi a alocărilor specifice acordare pe baza unei scheme autorizate. Alocările specifice de ajutoare însă pot si supuse obligaţiei de notificare în cazul în care Consiliul Concurenţei a solicitat expres aceasta în decizia sa de autorizare a schemei de ajutor.569 În acest sens, Article 5(1) prevede că orice ajutor trebuie să fie autorizat de Consiliul Concurenţei înainte de a fi pus în aplicare. Cu excepţia cazurilor când legea prevede altfel, orice intenţie de a acorda sau modifica ajutoare trebuie notificată Consiliului Concurenţei. Conform Art. 6(1) obligaţia revine atât furnizorului cât şi iniţiatorului ajutorului. Potrivit Legii ajutorului de stat, iniţiatorul ajutorului de stat este acea autoritate abilitată să iniţieze proiecte de acte normative sau administrative ce implică acordarea unor ajutoare de stat.570 Toate intenţiile de a acorda ajutor de stat trebuie notificate, chiar şi în cazul în care furnizorul ajutorului este de părere că ajutorul în cauză este compatibil cu mediul concurenţial, luând în considerare Articolul 2(2) din Legea ajutorului de stat. Astfel, se întâmplă deseori ca iniţiatorul sau beneficiarul ajutorului să aibă îndoieli dacă măsura în cauză se califică ca ajutor de stat sau nu. Dar este de asemenea posibil ca aceştia să solicite consultări prelimininare cu Consiliul Concurenţei înainte de procedura de notificare.571 Deşi nu există obligaţia de a notifica măsuri care nu constituie ajutor de stat în sensul Art.2(1) din Lege, acest mod de abordare este totuşi recomandabil, cel puţin în cazurile în care există motive de a suspecta prezenţa unor elemente de ajutor de stat în măsura de sprijin respectivă. Chiar dacă nu prevăd în mod specific posibilitatea de a notifica măsuri ce nu constituie de fapt ajutor de stat, Legea ajutorului de stat şi Regulamentul privind procedura de investigaţie specifică posibilitatea Consiliului Concurenţei de a lua decizii conform cărora anumite măsuri nu constituie ajutor de stat.572 Obligaţia de notificare este strâns legată de clauza suspensivă. Conform „clauzei suspensive”, ajutorul care a fost notificat nu poate fi pus în aplicare până când Consiliul Concurenţei nu ia o decizie de autorizare sau până când ajutorul nu este considerat ca fiind autorizat.573 568 Cazurile corobate T-195/01 şi T-207/01, Government of Gibraltar v Comisia [2002] ECR II-nyr., alineate 109-111; Quigley/Collins, EC State Aid Law and Policy, USA, 2003, p. 258. 569 Spre deosebire de legislaţia secundară a CE privind ajutorul de stat, regulamentele din România nu cuprind exceptări pe categorii; referitor la “normele de minimis” vezi Partea IV Capitol 1; vezi de asemenea Art. 3(2) din Legea ajutorului de stat referitor la “alocări specifice pe baza unei scheme de ajutor”. 570 Art. 36 din Legea ajutorului de stat. 571 Art. 25 din Legea ajutorului de stat. 572 Art. 12(1)(a) din Legea ajutorului de stat; Art. 5(2) Regulament privind procedura de investigaţie. 573 Art. 7 din Legea ajutorului de stat şi Art. 4 Regulament privind procedura de investigaţie.

110

În ceea ce priveşte momentul la care se consideră că ajutorul nu a fost notificat înainte de a fi pus în aplicare, Comisia consideră că acesta este momentul la care procesul de punere în aplicare a ajutorului a fost iniţiat. Comisia susţine că ajutorul este pus în aplicare nu prin acţiunea de acordare a ajutorului către beneficiar, ci mai degrabă prin acţiunea anterioară de instituire sau implementare a ajutorului la nivel legislativ. De aceea, ajutorul este de presupus că a fost pus în aplicare de îndată ce a fost stabilit procesul legislativ care facilitează acordarea sa fără alte formalităţi.574 Pentru a evita posibile încălcări ale legii, Comisia recomandă autorităţilor din statele membre să introducă în actul legislativ respectiv o clauză prin care organul furnizor al ajutorului poate efectua plăţi doar după ce Comisia a autorizat ajutorul.575 Consiliul Concurenţei trebuie să publice prin orice mijloace informaţiile referitoare la notificările şi deciziile de a iniţia procedura de investigaţie, cel mai adesea pe pagina de internet a Consiliului.576 b. Notificarea trebuie să conţină toate informaţiile necesare Consiliul Concurenţei a adoptat norme de implementare privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificărilor,577 care conţin şi o formă generală pentru notificări standardizate.578 În plus, au fost introduse cerinţe speciale pentru ajutoare de stat cu obiective orizontale sau în favoarea anumitor sectoare economice.579 Notificarea trebuie să conţină informaţii exacte şi complete, astfel încât Consiliul Concurenţei, pe baza notificării, să poată evalua compatibilitatea ajutorului de stat în cauză. 580 Obligaţia de notificare revine atât iniţiatorului cât şi furnizorului ajutorului respectiv.581 Notificarea va deveni efectivă în momentul în care informaţiile furnizate sunt exacte şi complete.582Când consideră că informaţiile puse astfel la dispoziţie sunt inexacte sau incomplete, Consiliul Concurenţei trebuie să solicite corectarea sau completarea lor în termen de 20 de zile de la primirea notificării.583 O notificare va fi considerată completă dacă au trecut 20 de zile de la primirea sa, iar Consiliul Concurenţei nu a solicitat informaţii suplimentare în acest termen.584 Dacă planul iniţial de a acorda ajutorul este modificat în timpul perioadei de examinare preliminară, informaţiile referitoare la modificările respective trebuie imediat furnizate Consiliului Concurenţei. 585 În cazul în care Consiliul Concurenţei a solicitat informaţii suplimentare în termen de 20 de zile de la data notificării, dar aceste informaţii nu au fost furnizate de către iniţiatorul şi furnizorul ajutorului în termenul specificat de Consiliul Concurenţei, sau informaţiile furnizate sunt în continuare inexacte sau incomplete, Consiliul Concurenţei va fixa un nou termen pentru ca iniţiatorul şi furnizorul ajutorului să pună la dispoziţie informaţiile necesare.586 Dacă informaţiile solicitate nu au fost

574 Scrioarea Comisiei către Statele Membre, datată 27 aprilie 1989, SG(89) D/5521; citat după Quigley/Collins, EC State Aid Law and Policy, USA, 2003, p. 265. 575 Raportul XXIII privind Politica de Concurenţă (1993), pct. 397. 576 Art. 282(1) din Legea ajutorului de stat. 577 Noul Regulament privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat, adoptat pe 31.12.2004 şi publicat în MO Partea I nr. 82/25.2.2005; abrogă Regulamentul publicat în MO Partea I nr. 125/24.3.2000 şi amendat prin Regulamentul publicat în MO Partea I nr. 847/16.09.2004. 578 Anexa 1 la Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat. 579 Anexa 2 la Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat. 580 Art. 6(2) din Legea ajutorului de stat; Art. 3(2) Regulament privind procedura de investigaţie; Art. 4(2) Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat. 581 Art. 6(1) din Legea ajutorului de stat; Art. 3(1) Regulament privind procedura de investigaţie. 582 Art. 6(3) din Legea ajutorului de stat; Art. 6(2) Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat. 583 Art. 6(4) din Legea ajutorului de stat; Art. 6(1) Regulament privind procedura de investigaţie; Art. 6(1) Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat. 584 Art. 6(4) Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat. 585 Art. 7 Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat. 586 Art. 6(2) Regulament privind procedura de investigaţie.

111

trimise în termenul stabilit, cu excepţia situaţiilor în care acest termen a fost prelungit de Consiliul Concurenţei la cererea justificată a iniţiatorului şi furnizorului de ajutor, notificarea va fi considerată ca fiind retrasă.587 O notificare poate fi retrasă în orice moment înainte ca Consiliul Concurenţei să ia o decizie, în care caz Consiliul Concurenţei va lua act de această situaţie şi va dispune printr-o decizie închiderea examinării.588 c. Examinarea preliminară a ajutorului notificat Procedura administrativă în faţa Consiliului Concurenţei constă din două etape: în primul rând, o examinare preliminară şi, dacă Consiliul constată că măsura respectivă prezintă îndoieli cu privire la compatibilitatea sa, o procedură de investigaţie formală. Iniţiatorii şi furnizorii de ajutor de stat trebuie să notifice intenţiile de a acorda sau modifica ajutoare cu timp suficient înainte, pentru a permite o apreciere adecvată şi o investigaţie atentă a Consiliului Concurenţei.589 Consiliul Concurenţei va trebui să examineze notificarea ajutorului nou de îndată ce o primeşte.590 Examinarea ajutorului planificat are loc în conformitate cu prevederile legislative primare şi secundare din domeniul ajutorului de stat. Pe baza acestei evaluări preliminare, îşi va forma o primă opinie cu privire la compatibilitatea parţială sau totală a măsurii în cauză. În ceea ce priveşte evaluarea unei scheme de ajutor, Comisia Europeană, de exemplu, este posibil să se limiteze la a examina caracteristicile generale ale unei scheme, fără a fi obligată să examineze fiecare caz particular în care schema se aplică.591 d. Decizii ce finalizează examinarea preliminară Atâta timp cât o notificare nu a fost retrasă, Consiliul Concurenţei este obligat să ia o decizie conform Articolului 8 din Legea ajutorului de stat, privind compatibilitatea ajutorului notificat. În urma examinării preliminare, Consiliul Concurenţei poate constata fie că măsura notificată nu este ajutor de stat în sensul Articolului 2(1) din Legea ajutorului de stat, caz în care va consemna acest fapt printr-o decizie;592 fie că măsura respectivă nu ridică îndoieli cu privire la compatibilitatea sa cu Legea ajutorului de stat, emiţând în acest caz o decizie de autorizare a ajutorului respectiv.593 De pildă, într-o situaţie similară, Comisia Europeană poate lua o astfel de decizie doar dacă este sigură că planul este compatibil cu Tratatul CE. 594 În această etapă, Consiliul Concurenţei nu are posibilitatea de a impune condiţii de compatibilizare a ajutorului respectiv. Totuşi, este probabil ca, în decursul corespondenţei cu iniţiatorul şi furnizorul ajutorului, aceştia din urmă să convină asupra anumitor modificări ale planului iniţial sau ale anumitor angajamente, cu scopul de a înlătura anumite îndoieli exprimate de Consiliul Concurenţei.595

587 Art. 6(3) Regulament privind procedura de investigaţie. 588 Article 8 Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat.; Article 10 Regulament privind procedura de investigaţie. 589 Article 3(4) Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat. 590 Article 8(1) din Legea ajutorului de stat; Article 5(1) Regulament privind procedura de investigaţie. 591 Cazul 248/84, Germania vs Comisia [1987] ECR 4013, alineat 18; Cazul C-75/97, Belgia vs Comisia [1999] ECR I-3671, alineat 48. 592 Art. 8(2) din Legea ajutorului de stat; Art. 5(2) Regulament privind procedura de investigaţie. 593 Art. 8(3) din Legea ajutorului de stat; Art. 5(3) Regulament privind procedura de investigaţie. 594 Cazul 84/82, Germania vs Comisia [1984] ECR 1451, alineat 13. 595 Referitor la modul de abordare al Comisiei în această privinţă vezi de ex. Quigley/Collins, EC State aid Law and Policy, p. 274.

112

În continuarea, Consiliul Concurenţei poate constata că măsura notificată prezintă îndoieli cu privire la compatibilitatea sa cu mediul concurenţial, caz în care va decide iniţierea unei investigaţii formale.596 Consiliul Concurenţei trebuie să iniţieze investigaţia formală ori de câte ori, din cauza dificultăţilor de evaluare, examinarea preliminară nu îi oferă posibilitatea de a determina dacă planul de ajutor este compatibil cu mediul concurenţial. Procedura de investigaţie formală va fi descrisă în mod detaliat în cadrul capitolului următor. În cadrul procedurii de examinare preliminară, deciziile trebuie să fie luate în termen de 60 de zile de la notificarea completă şi exactă a ajutorului.597 Dacă Consiliul nu reuşeşte să ia o decizie în acest termen, ajutorul în cauză poate fi pus în aplicare în mod legal în termen de 15 zile, după ce s-a anunţat în prealabil Consiliul Concurenţei. Ajutorul va reprezenta în acest caz „ajutor existent”.598 Consiliul Concurenţei poate să revoce o decizie luată anterior, dacă decizia respectivă se dovedeşte a fi luată pe baza unor informaţii incorecte, primite pe parcursul procedurii, şi acolo unde informaţia incorectă constituia un factor determinant pentru acea decizie. Revocarea deciziei are loc după ce iniţiatorului şi furnizorului ajutorului le-a fost acordată posibilitatea să prezinte comentarii.599 Conform Articolului 281 din Lege, deciziile luate de Consiliul Concurenţei în urma procedurii preliminare sunt publicate prin orice mijloace de informaţie.

4. PROCEDURA DE INVESTIGAŢIE FORMALĂ a. Procedura de investigaţie formală Consiliul Concurenţei trebuie să iniţieze o procedură de investigaţie formală în cinci situaţii diferite: - când Consiliul Concurenţei este notificat cu privire la intenţia de a acorda sau modifica un

ajutor, iar acel ajutor prezintă îndoieli cu privire la compatibilitatea sa cu mediul concurenţial;600

- când Consiliul Concurenţei revocă o decizie prin care constată că o anumită măsură fie nu constituie ajutor de stat, fie este compatibilă, în cazul în care decizia a fost luată pe baza unor informaţii incorecte; în acest caz Consiliul Concurenţial va lua o nouă decizie;601

- când Consiliul Concurenţei investighează un ajutor ilegal şi are îndoieli cu privire la compatibilitatea sa cu mediul concurenţial;602

- când Consiliul Concurenţei decide să investigheze cazuri de ajutor interzis; - când Consiliul Concurenţei decide să investigheze cazuri de utilizare abuzivă a ajutorului.603 b. Comentariile persoanelor interesate Decizia de a iniţia procedura de investigaţie formală trebuie să însumeze aspectele relevante de fapt şi de drept, să includă o evaluare preliminară a ajutorului şi să prezinte îndoielile exprimate de 596 Art. 8(4) din Legea ajutorului de stat; Art. 5(4) Regulament privind procedura de investigaţie. 597 Art. 9(1) din Legea ajutorului de stat; Art. 5(5) Regulament privind procedura de investigaţie. 598 Art. 9(3) din Legea ajutorului de stat şi Art. 5(6) Regulament privind procedura de investigaţie. 599 Art. 10 din Legea ajutorului de stat; Art. 11 Regulament privind procedura de investigaţie. 600 Art.icle 8(4) din Legea ajutorului de stat; Art. 5(4) Regulament privind procedura de investigaţie. 601 Article 10 din Legea ajutorului de stat; Art. 11 Regulament privind procedura de investigaţie. 602 Art. 12 Regulament privind procedura de investigaţie. 603 Art. 16 Regulament privind procedura de investigaţie.

113

Consiliul Concurenţei cu privire la compatibilitatea ajutorului cu normele din domeniul ajutorului de stat.604 O notă este publicată prin orice mijloace de informare, conţinând un rezumat al deciziei şi decizia în întregime, invocând furnizorul şi iniţiatorul ajutorului respectiv, precum şi toate persoanele interesate, de a prezenta comentarii într-un termen care nu depăşeşte de regulă 15 zile, deşi în cazuri justificate, Consiliul Concurenţei poate prelungi această perioadă.605

Persoanele interesate sunt considerate a fi iniţiatorul ajutorului de stat, furnizorul sau beneficiarul ajutorului, sau orice altă persoană, întreprindere sau asociaţie de întreprinderi, inclusiv asociaţii comerciale şi asociaţii profesionale afectate de acordarea ajutorului de stat.606 Având în vedere că aceasta rezultă într-un număr nedefinit de persoane cărora li se adresează nota, se poate concluziona că publicarea notei pe pagina de internet este suficientă, iar Consiliul Concurenţei nu este obligat să trimită note individuale persoanelor interesate. Comentariile prezentate de către persoanele interesate vor fi comunicate iniţiatorului şi furnizorului ajutorului. Aceştia din urmă pot prezenta comentarii asupra opiniilor exprimate de către persoanele interesate în termen de 15 zile, deşi această perioadă poate fi extinsă de Consiliul Concurenţei.607 c. Decizii ce finalizează procedura de investigaţie formală Dacă o notificare a unui ajutor nou este retrasă, Consiliul Concurenţei va încheia procedura de investigaţie formală.608 Altfel, procedura de investigaţie formală trebuie să fie închisă printr-o decizie conform Articolului 12(2) din Legea ajutorului de stat. Prin urmare, Consiliul Concurenţei poate decide că măsura în cauză nu constituie ajutor de stat (decizie „nu este ajutor de stat”).609 Pentru ca un ajutor să cadă sub incidenţa Articolului 2(1) din Legea ajutorului de stat, ea trebuie să îndeplinească criteriile stipulate de acest articol, după cum s-a arătat în Secţiunea II.2 din prezentul manual. Altfel, măsura nu va constitui ajutor de stat dacă nu este acordată de stat sau din resurse de stat, sau dacă nu distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa, sau dacă nu favorizează anumite întreprinderi sau producţia anumitor bunuri. Dacă măsura constituie ajutor de stat, dar nu există îndoieli cu privire la compatibilitatea sa cu mediul concurenţial, Consiliul Concurenţei o va autoriza („decizie pozitivă”).610 Această decizie trebuie să specifice pe baza căror motive conform normelor ajutorului de stat este autorizat acel ajutor. Ajutorul de stat poate fi de asemenea subiectul anumitor condiţii şi obligaţii („decizie pozitivă cu condiţii”).611 Consiliul Concurenţei poate ataşa unei decizii pozitive condiţii pe baza cărora un ajutor poate fi considerat compatibil cu mediul concurenţial şi poate impune obligaţii pentru a asigura conformitatea cu decizia care va fi monitorizată. Condiţiile trebuie specificate direct în decizia respectivă sau prin referire la alte măsuri, mai generale. Alternativ, Consiliul Concurenţei poate constata că ajutorul nu este compatibil cu mediul concurenţial, prin urmare interzicând măsura planificată („decizie negativă”), motivând aceasta

604 Art. 7(1) Regulament privind procedura de investigaţie. 605 Art. 282 (2) din Legea ajutorului de stat; Art. 7(2), (3) Regulament privind procedura de investigaţie. 606 Art. 33 din Legea ajutorului de stat. 607 Art. 7(4) Regulament privind procedura de investigaţie. 608 Art. 8(1) Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării ajutoarelor de stat.; Art. 10 Regulament privind procedura de investigaţie. 609 Art. 12(2)(a) din Legea ajutorului de stat; Art. 9(2) Regulament privind procedura de investigaţie. 610 Art. 12(2)(b) din Legea ajutorului de stat; Art. 9(3) Regulament privind procedura de investigaţie. 611 Art. 12(2)(c) din Legea ajutorului de stat; Art. 9(4) Regulament privind procedura de investigaţie.

114

prin distorsionarea semnificativă a concurenţei.612 Într-un astfel de caz, măsura planificată nu poate fi pusă în aplicare. În cazul unui ajutor existent, decizia trebuie să dispună ca furnizorul de ajutor să modifice sau să oprească ajutorul. Conform Articolului 281 din Legea ajutorului de stat, deciziile trebuie publicate prin orice mijloace de informare, în principal prin publicarea lor pe pagina de internet a Consiliului Concurenţei.613 La cerere, orice persoană interesată poate obţine o copie a deciziei emise de Consiliul Concurenţei.614 Decizia ce finalizează procedura de investigaţie formală trebuie luată de Consiliul Concurenţei în termen de maxim 4 luni de la data de deschidere a procedurii de investigaţie.615 În cazul în care Consiliul Concurenţei nu reuşeşte să ia o decizie în acest interval, ajutorul poate fi pus în aplicare în mod legal, după ce se înştiinţează Consiliul Concurenţei în prealabil (15 zile în prealabil). Acest ajutor va fi considerat ca fiind autorizat. 616 În orice caz, când ajutorul ce face obiectul unei proceduri de investigaţie formală nu a fost notificat, i.e. Consiliul a acţionat în urma unei informaţii obţinute de la persoane interesate sau unde notificarea ajutorului nu este efectivă, Consiliul Concurenţei nu este obligat să respecte limita de timp mai sus menţionată.617 Consiliul Concurenţei poate revoca o decizie luată anterior, dacă decizia respectivă a fost luată pe baza unor informaţii incorecte, primite în timpul desfăşurării procedurii, atunci când informaţiile incorecte au avut o influenţă majoră asupra acelei decizii. Revocarea deciziei va avea loc după ce iniţiatorului şi furnizorului ajutorului le-a fost acordată oportunitatea de a-şi prezenta comentariile.618 În urma revocării deciziei, ajutorul care a fost acordat poate fi tratat într-un mod similar cazului ajutorului ilegal, putând fi solicitată suspendarea sa în aşteptarea examinării efectuate de Consiliul Concurenţei. O nouă decizie va fi luată de Consiliul Concurenţei după redeschiderea procedurii de investigaţie.

5. RECUPERAREA, RAMBURSAREA SAU SUSPENDAREA

AJUTORULUI ILEGAL SAU INTERZIS

a. Conceptul de ajutor ilegal Ajutorul ilegal este definit ca orice ajutor care a fost acordat fără a fi autorizat în prealabil de Consiliul Concurenţei sau care a fost acordat după ce fost notificat, dar înainte ca Consiliul Concurenţei să ia o decizie în termenul legal.619 Definiţia „ajutorului ilegal” conform Art. 31 din Legea ajutorului de stat corespunde foarte mult celei de „unlawful aid” prezentată de normele comunitare privind ajutorul de stat.620 În cazul conceptului de „unlawful aid”, Comisia este obligată să procedeze la examinarea compatibilităţii ajutorului cu Piaţa comună, în ciuda faptului că acesta nu a fost notificat, neputând să-l declare

612 Art. 12(2)(d) din Legea ajutorului de stat; Art. 9(5) Regulament privind procedura de investigaţie. 613 Vezi de asemenea Art. 24 Regulament privind procedura de investigaţie. 614 Art. 28(4) din Legea ajutorului de stat; Art. 20(3) Regulament privind procedura de investigaţie 615 Art. 9(2) din Legea ajutorului de stat; Art. 9(6) Regulament privind procedura de investigaţie. 616 Art. 9(3) din Legea ajutorului de stat; Art. 9(7) Regulament privind procedura de investigaţie. 617 Art. 9(4) din Legea ajutorului de stat. 618 Art. 10 din Legea ajutorului de stat; Art. 11 Regulament privind procedura de investigaţie. 619 Art. 31 din Legea ajutorului de stat. 620 Art. 1(f) din Regulamentul Procedural nr. 659/1999, OJ (EC) L 083/27.3.1999.

115

incompatibil doar pentru că nu a fost notificat. 621 În urma examinării preliminare a măsurii, Comisia va lua o decizie conform căreia fie ajutorul nu constituie ajutor de stat, fie este ajutor de stat, dar compatibil cu Piaţa comună, fie ajutorul în cauză ridică îndoieli cu privire la compatibilitatea sa cu Piaţa comună. 622 În acest ultim caz, Comisia va iniţia procedura de investigaţie formală pentru a putea lua o decizie definitivă. Totuşi, în cursul perioadei de investigare, Comisia are dreptul de a ordona suspendarea ajutorului ilegal şi, în anumite circumstanţe, dreptul de a ordona recuperarea provizorie a ajutorului, în aşteptarea deciziei finale.623 În cazul unei decizii negative, Comisia va dispune ca statul membru să recupereze ajutorul, plus dobânda calculată la o rată corespunzătoare.624 b. Conceptul de ajutor interzis Ajutorul interzis este ajutorul care a fost acordat deşi Consiliul Concurenţei a emis anterior o decizie de interzicere.625 Decizia de interzicere a Consiliului Concurenţei implică faptul că anterior s-a stabilit că ajutorul este incompatibil cu mediul concurenţial. În ciuda deciziei de interzicere emise de Consiliul Concurenţei, ajutorul a fost acordat, devenind astfel ilegal.

c. Conceptul de utilizare abuzivă a ajutorului Utilizarea abuzivă a ajutorului are loc ori de câte ori ajutorul a fost acordat contravenind condiţiilor şi obligaţiilor stipulate de Consiliul Concurenţial în decizia sa de autorizare.626 d. Procedurile privind ajutorul ilegal sau interzis Procedurile privind ajutorul ilegal sau interzis sunt stipulate în Legea ajutorului de stat şi în Regulamentul privind procedura de investigaţie. Orice persoană interesată poate informa Consiliul Concurenţei asupra oricărui ajutor acordat în mod ilegal sau interzis. 627 Consiliul Concurenţei trebuie să examineze informaţiile respective fără întârziere.628 În cazul în care Consiliul Concurenţei stabileşte că nu există motive suficiente pentru a examina cazul respectiv, va informa persoana interesată asupra acestui fapt.629 Spre deosebire de competenţa Comisiei Europene în baza normelor comunitare privind ajutorul de stat, 630 în România dreptul de a dispune anularea actului ce instituie un ajutor, precum şi recuperarea sau suspendarea ajutorului ilegal sau interzis, a fost atribuit exclusiv Curţii de Apel. Rambursarea ajutorului are loc în conformitate cu normele procedurale româneşti, care trebuie să asigure implementarea imediată şi efectivă a ordonanţei preşedenţiale emise de Curtea de Apel. Ordonanţa poate fi atacată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.631

621 Cazul C-301/87, Franţa vs Comisia, “Boussac” [1990] ECR I-307, alineat 21. 622 Art. 4 din Regulamentul Procedural nr. 659/1999. 623 Art. 11 din Regulamentul Procedural nr. 659/1999. 624 Art. 14(1) and (2) din Legea ajutorului de stat. 625 Art. 32 din Legea ajutorului de stat. 626 Art. 2(2) Regulament privind procedura de investigaţie; de asemenea Art. 18(3) din Legea ajutorului de stat.. 627 Art. 282(3) din Legea ajutorului de stat. 628 Art. 12(1) Regulament privind procedura de investigaţie. 629 Art. 282(3) din Legea ajutorului de stat. 630 Art. 10-15 din Regulamentul Procedural nr. 659/1999, OJ EC L 083/27.03.1999. 631 Art. 17(2) din Legea ajutorului de stat.

116

Recuperarea ajutorului ilegal sau interzis, a cărei responsabilitatea revine furnizorului şi iniţiatorului ajutorului în cauză, trebuie efectuată fără întârziere şi în concordanţă cu procedurile specificate de dreptul românesc (normele de drept administrativ),632 asigurând executarea imediată şi efectivă a deciziei Curţii de Apel.633 Mai mult, obligaţia de a recupera ajutorul ilegal sau interzis nu trebuie să depindă de forma sub care a fost acordat ajutorul.634 Ajutorul ilegal Procedura privind ajutorul ilegal este prevăzută la Articolul 17 din Legea ajutorului de stat şi, detaliat, în Regulamentul privind procedura de investigaţie. În cazul în care ajutorul a fost acordat ilegal pe baza unui act administrativ, Consiliul Concurenţei trebuie să solicite Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul principal al furnizorului sau al beneficiarului de ajutor de stat, să anuleze actul administrativ respectiv şi, pe cale de consecinţă, să dispună recuperarea, rambursarea sau suspendarea ajutorului ilegal.635 Astfel, Consiliul Concurenţei nu este împuternicit să anuleze actul sau să ordone recuperarea, rambursarea sau suspendarea ajutorului în mod direct. Curtea de Apel solicitată să conducă această acţiune poate dispune prin intermediul unei ordonanţe preşedenţiale. Ordonanţa poate fi atacată prin recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 636 Dacă Consiliul Concurenţei constată că ajutorul ilegal a fost instituit printr-un act normativ având forţa juridică a unei legi, acesta trebuie să informeze autoritatea emitentă şi, în acelaşi timp, furnizorul şi beneficiarul ajutorului. 637 În termen de 10 zile de la data informării, autoritatea emitentă este obligată să ia o decizie privind suspendarea actului normativ în cauză;638 în termen de 30 de zile de la data informării, iniţiatorul şi furnizorul ajutorului sunt obligaţi să notifice măsura de ajutor.639 Luând în considerare decizia Consiliului Concurenţei,640 autoritatea emitentă trebuie să ia o decizie privind amendarea actului normativ respectiv şi cu privire la recuperarea şi rambursarea ajutorului deja acordat.641 Ajutorul interzis Procedura privind ajutorul ilegal este prevăzută la Articolul 18 din Legea ajutorului de stat şi în Regulamentul privind procedura de investigaţie. În cazul în care ajutorul a fost instituit pe baza unui act administrativ, Consiliul Concurenţei trebuie să solicite Curţii de Apel având juridicţia în aria unde furnizorul sau beneficiarul ajutorului îşi au sediul, să anuleze actul administrativ respectiv şi, pe cale de consecinţă, să ordone recuperarea sau rambursarea ajutorului interzis.642

632 Art. 191 din Legea ajutorului de stat; noua Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004, adoptată pe 2 decembrie 2004 şi publicată în MO Partea I nr. 1154/7.12.2004. 633 Cazul C-24/95, Land Rheinland-Pfalz vs Alcan Deutschland [1997] ECR I-1591, alineat 24; Cazul C-404/97, Comisia vs Portugalia [2000] ECR I-4897, alineat 55. 634 Pentru comparaţie Cazul C-183/91, Comisia vs Grecia [1993] ECR I-3131, alineat 16; Cazul C-404/97, Comisia vs Portugalia [2000] ECR I-4897, alineat 38. 635 Art. 17(1) din Legea ajutorului de stat. 636 Art. 17(2) din Legea ajutorului de stat. 637 Art. 17(3) and 17(4) din Legea ajutorului de stat; Art. 14 Regulament privind procedura de investigaţie. 638 Art. 17(5) din Legea ajutorului de stat; Art. 14(1) Regulament privind procedura de investigaţie. 639 Art. 14(2) Regulament privind procedura de investigaţie. 640 Art. 14(3), (4) Regulament privind procedura de investigaţie. 641 Art. 17(6) din Legea ajutorului de stat; Art. 14(5) Regulament privind procedura de investigaţie. 642 Art. 18(2) şi (3) din Legea ajutorului de stat; Art. 21(1) Regulament privind procedura de investigaţie.

117

Pe de altă parte, dacă ajutorul interzis a fost acordat în baza unui act normativ cu forţa juridică a unei legi, Consiliul Concurenţei trebuie să informe autoritatea emitentă, care, în termen de 30 de zile de la data informării şi luând în consideraţie decizia Consiliului Concurenţei, este obligată să amendeze actul normativ în cauză şi să ia o decizie privind recuperarea sau rambursarea ajutorului deja acordat.643 Exact ca şi în cazul ajutorului ilegal, Consiliul Concurenţei nu este împuternicit să anuleze actul sau să ordone recuperarea, rambursarea sau suspendarea ajutorului interzis în mod direct, fiind obligat prin lege să se adreseze Curţii de Apel. e. Procedura privind utilizarea abuzivă a ajutorului Procedura privind utilizarea abuzivă a ajutorului se bazează pe prevederile Articolului 16 din Regulamentul privind procedura de investigaţie. În cazul utilizării abuzive a ajutorului, Consiliul Concurenţei trebuie să iniţieze procedura de investigaţie formală, în conformitate cu Regulamentul menţionat anterior.644 În funcţie de caz, poate fi aplicată procedura conform Articolelor 12, 13(1) şi 14(1) din acelaşi Regulament. f. Suma care trebuie recuperată Articolul 19(1) din Legea ajutorului de stat prevede că suma ce trebuie recuperată în urma emiterii unui ordin de recuperare trebuie să includă dobânda plătibilă de la data la care ajutorul a fost pus la dispoziţia beneficiarului şi până la data recuperării acelui ajutor. Rata dobânzii trebuie propusă de Consiliul Concurenţei. Metodologia şi fixarea ratei dobânzii sunt reglementate în Instrucţiunile relevante emise de Consiliul Concurenţei. 645 Recuperarea sau rambursarea dobânzii corespunzătoare sunt necesare, întrucât, în caz contrar, ajutorul ar reprezenta un împrumut fără dobândă, corespunzător perioadei premergătoare recuperării.646 Mai mult, orice persoană interesată are dreptul să solicite compensarea daunelor cauzate lor prin acordarea ajutorului ilegal sau interzis.647 g. Persoanele vizate de acţiunea de recuperare Conform Art. 2 din Instrucţiunile privind rata dobânzii aplicabile,648 Consiliul Concurenţei va solicita Curţii de Apel să dispună recuperarea ajutorului la care se adaugă dobânda corespunzătoare de la întreprinderea beneficiară a ajutorului. Prin prisma principiilor de drept, recuperarea ajutorului ilegal sau interzis nu este o sancţiune propriu-zisă, ci consecinţa necesităţii restabilirii situaţiei anterioare producerii faptului ilicit, constând în acordarea unui ajutor fără respectarea dispoziţiilor legale.

643 Art. 18(4) din Legea ajutorului de stat; Art. 21(2) Regulament privind procedura de investigaţie. 644 Art. 7, 8, 9 Regulament privind procedura de investigaţie. 645 Instrucţiuni privind rata dobânzii aplicate în cazul recuperării sau rambursării ajutorului de stat ilegal şi a celui interzis, MO Partea I, nr. 253/25.3.2005. 646 Vezi Cazul C-348/93, Comisia vs Italia [1995] ECR I-673, alineat 27; Cazul C-480/98, Spania vs Comisia [2000] ECR I-8717, alineat 35. 647 Art. 19(2) din Legea ajutorului de stat. 648 Instrucţiuni privind rata dobânzii aplicabile în cazul recuperării sau rambursării ajutorului ilegal şi a celui interzis, MO Partea I, nr.253/25.3.2005.

118

Prin urmare, existând posibilitatea ca ajutorul respectiv să fie transferat către o altă întreprindere decât beneficiarul iniţial,649 regula este în sensul că ajutorul trebuie recuperat fie de la beneficiar, fie, dacă circumstanţele permit, de la partea care a preluat obligaţia de rambursare de la beneficiarul iniţial.650 De pildă, acesta este cazul atunci când partea căreia i-a fost transferată obligaţia a obţinut valoare adăugată prin acordarea ajutorului.651 În ceea ce priveşte extinderea recuperării ajutoarelor acordate ilegal la terţii care au beneficiat efectiv de avantajul rezultat din acordarea ajutorului unei firme aflate în faliment, prin dobândirea activelor firmei falimentare, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene învederează că o astfel de recuperare de la compania succesoare (terţă faţă de acordarea ajutorului) este posibilă, însă numai dacă se poate demonstra că activele vechii societăţi (cea care a dat faliment) au fost preluate la un preţ sub valoarea pieţei;652 per a contrario, achiziţionarea activelor la preţul pieţei face ca avantajul conferit prin ajutorul ilegal să se regăsească în preţul plătit la încheierea tranzacţiei. h. Termenul de prescripţie Atribuţiile Consiliului Concurenţei de a dispune, în mod indirect, recuperarea ajutorului este subiectul unui termen de prescripţie de 10 ani, începând cu data la care ajutorul a fost acordat beneficiarului, fie sub forma unui ajutor individual, fie sub forma unei alocări specifice în cadrul unei scheme de ajutor.653 Din aceasta rezultă următoarele: chiar şi în cazul unei scheme care a fost pusă în aplicare mai mult de 10 ani, Consiliul Concurenţei va putea solicita Curţii de Apel să ordone recuperarea numai dacă alocarea specifică din cadrul schemei respective a fost acordată în timpul acelor 10 ani.654 Mai mult, termenul de prescripţie este întrerupt de orice acţiune întreprinsă de Consiliul Concurenţei cu privire la ajutoare ilegale sau interzise. După fiecare întrerupere, va începe un nou termen de prescripţie. Mai departe, termenul de prescripţie este suspendat pe perioada de timp când decizia respectivă a Consiliului Concurenţei este deferită Curţii de Apel şi, dacă e cazul, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.655 Când termenul de prescripţie pentru un ajutor specific a expirat, ajutorul în cauză va fi considerat ajutor existent.656

6. REEXAMINAREA AJUTORULUI EXISTENT Conform Articolului 26 din Legea ajutorului de stat, Consiliul Concurenţei ţine sub examinare constantă toate sistemele de ajutoare existente.

În acest context, Consiliul Concurenţei poate considera că un ajutor existent distorsionează în mod semnificativ mediul concurenţial sau afectează comerţul dintre România şi statele membre ale UE. 657 Acelaşi lucru este valabil atunci când, datorită evoluţiei condiţiilor de piaţă, un ajutor 649 Koenig, “Determinarea destinatarului unei decizii ordonând recuperarea ajutorului de stat după vânzarea unor active importante ale întreprinderii care a primit ajutorul” (2001) 22 ECLR 238; citată in Quigley/Collins, “EC State Aid Law and Policy”, 2003, nr. 306. 650 Cazul C-305/89, Comisia vs Italiei [1991] ECR I-1605, opinia Avocatului General Van Gerven, la p. 1633-4. 651 Cazul C-303/88 Italia vs Comisiei [1991] ECR I-1433, opinia Avocatului General Van Gerven, la p. 1469. 652 Cazul C-277/00, System Microelectronic GmbH (SMI), [2004], încă neraportat. 653 Art. 192(1) şi (2) din Legea ajutorului de stat; Art. 15 Regulament privind procedura de investigaţie. 654 Compară interpretarea prevederilor comunitare corespunzătoare în: Quigley/Collins, EC State Aid Law and Policy, 2003, 308. 655 Art. 192(3) din Legea ajutorului de stat; Art. 15(2) Regulament privind procedura de investigaţie. 656 Art. 15(3) Regulament privind procedura de investigaţie. 657 Art. 13 din Legea ajutorului de stat; Art. 17 Regulament privind procedura de investigaţie.

119

existent este considerat că nemaifiind compatibil cu mediul concurenţial sau afectează comerţul cu statele membre UE. În acest caz, Consiliul Concurenţial trebuie să informeze furnizorul ajutorului de stat asupra acestei situaţii, acordându-i acestuia oportunitatea de a-şi prezenta comentariile în termen de o lună, deşi termenul poate fi prelungit.658 Prin prisma informaţiilor astfel primite, Consiliul va solicita furnizorului să ia măsuri corespunzătoare pentru a elimina incompatibilitatea. Recomandarea Consiliului Concurenţei poate include, în particular, anularea sau amendarea prevederilor materiale sau procedurale ale ajutorului existent.659 În cazul în care furnizorul schemei de ajutor acceptă măsurile corespunzătoare, acesta devine, prin acest acord, obligat să le implementeze, respectând condiţiile impuse.660 Din aceasta rezultă că orice ajutor ulterior care nu este conform cu măsura agreată trebuie considerat ajutor nou şi este de aceea supus obligaţiei de notificare către Consiliul Concurenţei. Atunci când măsurile corespunzătoare nu sunt luate în termenul specificat de Consiliul Concurenţei, acesta din urmă poate stopa ajutorul existent sau impune condiţii şi obligaţii specifice, cu obiectivul de a asigura restaurarea compatibilităţii, dar fără efect retroactiv. Pentru a se atinge conformitatea cu obligaţiile impuse trebuie să fie permisă o perioadă de timp rezonabilă.661 Când iniţiatorul şi furnizorul nu acceptă măsurile corespunzătoare recomandate de Consiliul Concurenţei, iar Consiliul Concurenţei, luând cunoştinţă de argumentele aduse de către iniţiatorul şi furnizorul ajutorului, consideră în continuare că acele măsuri sunt necesare, atunci Consiliul va deschide investigaţia formală.662 Deşi nu este specificat de Legea ajutorului de stat, prin prisma jurisprudenţei comunitare în această materie, ajutorul existent poate fi implementat atâta timp cât Consiliul Concurenţei nu a constatat incompatibilitatea acestui ajutor cu mediul concurenţial. Chiar şi atunci când Consiliul Concurenţei se decide să investigheze compatibilitatea unui ajutor existent, furnizorul ajutorului în cauză nu are obligaţia de a suspenda operarea schemei de ajutor, în aşteptarea deciziei Consiliului Concurenţei.663

7. MONITORIZAREA ŞI RAPORTAREA Monitorizarea şi urmărirea ajutoarelor de stat sunt esenţiale pentru controlul ajutorului de stat. De aceea, Consiliul Concurenţei dispune de vaste drepturi în domeniul raportării, inventării şi monitorizării ajutoarelor existente, drepturi şi atribuţii ce sunt descrise în detaliu în Articolele 23 – 27 din Legea ajutorului de stat, precum şi în Regulamentul privind procedurile de raportare şi monitorizare.664 a. Inventarierea ajutoarelor de stat Consiliul Concurenţei este responsabil pentru alcătuirea inventarului tuturor ajutoarelor existente, ceea ce este definit în Regulamentul privind procedurile de raportare şi monitorizare.665 Inventarul trebuie să fie actualizat anual, luând în considerare ajutoarele individuale şi schemele de ajutor 658 Art. 17 Regulament privind procedura de investigaţie. 659 Art. 13(1) din Legea ajutorului de stat; Art. 18 Regulament privind procedura de investigaţie. 660 Art. 19(1) Regulament privind procedura de investigaţie. 661 Art. 13(2) din Legea ajutorului de stat. 662 Art. 19(2) Regulament privind procedura de investigaţie. 663 Compară practica abordată de Comisie în acest domeniu: Cazul C-312/90, Spania vs Comisia [1992] ECR I-4117, alineat 17; Cazul C-47/91, Italia vs Comisia [1992] ECR I-4145, alineat 25. 664 Regulamentul privind procedurile de raportare şi monitorizare a ajutoarelor de stat, adoptat pe 13.6.2005, publicat în MO Partea I nr. 564/01.7.2005; abrogă Regulamentul adoptat pe 22.4.2004, publicat în MO Partea I nr. 443/18.5.2004. 665 Art. 23 din Legea ajutorului de stat şi Art. 1, 2 din Regulamentul privind procedurile de raportare şi monitorizare.

120

recent autorizate.666 În acest scop, furnizorii de ajutoare de stat trebuie să înainteze Consiliului Concurenţei toate informaţiile necesare pentru inventar, în special detalii privind natura şi originea ajutoarelor acordate, condiţiile şi perioada de timp de acordare, precum şi cota de ajutor pentru fiecare beneficiar în parte. 667 În acest sens, furnizorii ajutoarelor şi întreprinderile beneficiare trebuie să ţină evidenţa exactă a tuturor ajutoarelor acordate şi primite.668 Mai departe, Legea ajutorului de stat caută să asigure relaţii financiare transparente între instituţiile financiare şi anumite categorii de întreprinderi, definite de Lege.669 De aceea, Legea impune cerinţe şi obligaţii specifice, care trebuie asumate de aceste întreprinderi. Astfel, întreprinderile publice, definite conform Articolului 35 din Lege ca fiind acele întreprinderi asupra cărora autorităţile publice exercită, direct sau indirect, o influenţă dominantă prin intermediul proprietăţii, participării lor financiare sau a normelor care reglementează activitatea acestora, sunt obligate să păstreze informaţiile privind relaţiile financiare cu autorităţile publice şi să furnizeze aceste informaţii la cererea Consiliului Concurenţei. 670 Autorităţile publice sunt subiectul unor cerinţe identice.671 O întreprindere cu drepturi exclusive este o întreprindere împuternicită de către o autoritate publică, pe baza unor instrumente legislative, reglementatorii sau administrative, să exercite acele drepturi exclusive într-o regiune geografică specifică.672 Pe de altă parte, întreprinderile cu drepturi speciale sunt un număr limitat de întreprinderi împuternicite de către o autoritate publică, în acelaşi mod şi într-o regiune specifică, să exercite activităţi specifice sau să furnizeze servicii specifice.673 Acolo unde autorităţile publice impun obligaţii specifice anumitor întreprinderi ce acţionează în condiţii normale de piaţă, cu privire la accesul nediscriminatoriu al cetăţenilor la acele servicii, aceste servicii sunt definite ca servicii de interes economic general.674 Datorită statutului specific, toate aceste trei categorii de întreprinderi au obligaţii speciale în raport cu Consiliul Concurenţei, mai precis, aceştia au obligaţia de a păstra şi furniza informaţii privind relaţiile lor financiare cu autorităţile publice şi detalii privind costurile şi veniturile obţinute.675 Mai departe, o altă categorie distinctă de întreprinderi sunt cele ce operează în sectorul industriei prelucrătoare, care pot fi orice întreprinderi a căror activitate principală sau mai mult de 50% din cifra de afaceri anuală se desfăşoară în industria prelucrătoare.676 Acestor întreprinderi le-au fost de asemenea impuse obligaţii specifice. Astfel, trebuie să păstreze şi să furnizeze informaţii privind relaţiile lor financiare cu autorităţile publice şi să prezinte Consiliului Concurenţei rapoarte financiare anuale, precum şi alte detalii.677 b. Monitorizarea pe teren Conform Articolului 26 din Legea ajutorului de stat, monitorizarea este activitatea de supraveghere şi control condusă de Consiliul Concurenţei pentru a asigura că termenii şi condiţiile deciziei de autorizare sunt respectate.678 666 Art. 24(1) din Legea ajutorului de stat şi Art. 1(2) Regulament privind procedurile de raportare şi monitorizare. 667 Art. 24(2) din Legea ajutorului de stat. 668 Art. 24(4) din Legea ajutorului de stat; Art. 5 Regulament privind procedurile de raportare şi monitorizare. 669 Art. 24(3) din Legea ajutorului de stat. 670 Art. 242(a) and (b) din Legea ajutorului de stat. 671 Art. 241 din Legea ajutorului de stat. 672 Art. 39(a) din Legea ajutorului de stat. 673 Art. 39(b) din Legea ajutorului de stat. 674 Art. 38 din Legea ajutorului de stat. 675 Art. 243 din Legea ajutorului de stat. 676 Art. 37 din Legea ajutorului de stat. 677 Art. 244 din Legea ajutorului de stat. 678 Vezi de asemenea Art. 8 Regulament privind procedurile de raportare şi monitorizare.

121

În cazul în care Consiliul Concurenţei exprimă îndoieli serioase cu privire la respectarea sau nerespectarea deciziilor sale, furnizorul ajutorului respectiv, după ce i-a fost oferită ocazia de a-şi prezenta comentariile, trebuie să-i permită Consiliului Concurenţei să întreprindă vizite de control/ monitorizare la faţa locului.679 Personalul Consiliului Concurenţei este împuternicit să inspecteze clădirile şi terenurile întreprinderii respective, să solicite explicaţii la faţa locului, să examineze registrele şi alte acte de afaceri şi să obţină copii după acestea.680 Atât furnizorii cât şi beneficiarii de ajutoare de stat au obligaţia de a asigura exercitarea puterilor de investigaţie ale Consiliului Concurenţei.681 Procedurile de investigaţie sunt subiectul unui raport de monitorizare, care trebuie să conţină constatările şi concluziile investigaţiei respective.682 c. Rapoarte anuale Conform Art. 27 din Legea ajutorului de stat, Consiliul Concurenţei întocmeşte rapoarte anuale, până la data de 30 noiembrie a anului curent pentru trei ani anteriori, înregistrând şi sistematizând toate informaţiile privind ajutoarele de stat acordate în România. Raportul privind ajutoarele de stat este după aceea prezentat Guvernului pentru aprobare. El va fi ulterior transmis Comisiei Europene şi publicat în Monitorul Oficial al României, în vederea asigurării transparenţei în acest domeniu.683 d. Registrul ajutoarelor de stat În scopul realizării unei evidenţe integrate a ajutoarelor de stat şi a asigurării transparenţei, Consiliul Concurenţei a emis recent Regulament privind Registrul ajutoarelor de stat.684 Registrul ajutoarelor de stat reprezintă un sistem de evidenţă electronică a ajutoarelor de stat. El permite monitorizarea ajutoarelor acordate, precum şi accesul publicului la aceste informaţii.685 Sunt supuse înregistrării toate ajutoarele de stat autorizate de Consiliul Concurenţei, ajutoarele aflate sub pragul minim în conformitate cu Art. 20 din Legea ajutorului de stat, precum şi ajutoarele acordate în baza Art. 2(2) din Legea ajutorului de stat.686. Înregistrarea acestor informaţii va face pe baza raportărilor furnizorilor de ajutor de stat, în conformitate cu Regulamentul privind procedurile de raportare şi monitorizare a ajutoarelor de stat.687 e. Penalizări şi încălcări ale obligaţiilor În ceea ce priveşte beneficiarii de ajutoare de stat, Legea ajutorului de stat prevede posibilitatea de a impune amenzi / penalităţi în cazul în care obligaţiile stipulate de regulile de monitorizare şi raportare de la Articolul 242 din Lege (întreprinderi publice), Articolul 243 din Lege (întreprinderi cu drepturi speciale sau exclusive) şi Articolul 244 din Lege (întreprinderi din sectorul industriei prelucrătoare) nu sunt respectate de întreprinderile respective. De asemenea, constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de beneficiarii de ajutor de stat:688

679 Art. 262(2) din Legea ajutorului de stat. 680 Art. 262(1) din Legea ajutorului de stat şi Art. 10, 11 Regulament privind procedurile de raportare şi monitorizare. 681 Art. 262(2) din Legea ajutorului de stat şi Art. 10(3), (4),(5), (6) Regulament privind procedurile de raportare şi monitorizare. 682 Art. 11 Regulament privind procedurile de raportare şi monitorizare. 683 Art. 7 Regulament privind procedurile de raportare şi monitorizare. 684 Regulament privind Registrul ajutoarelor de stat, adoptat pe 13.06.2005, publicat în MO Partea I nr. 564/01.07.2005. 685 Art. 2 din Regulamentul privind Registrul ajutoarelor de stat. 686 Art. 4 din Regulamentul privind Registrul ajutoarelor de stat. 687 Art. 5 din Regulamentul privind Registrul ajutoarelor de stat. 688 Art. 263(1) din Legea ajutorului de stat.

122

- furnizarea de informaţii incorecte sau incomplete, precum şi nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate în baza Legii;

- refuzul de a se supune controlului desfăşurat conform Legii; - refuzul de a acorda explicaţii şi de a furniza declaraţii solicitate conform Legii; - neîndeplinirea obligaţiei de organizare a evidenţei specifice privind ajutoarele de stat specifice. Conform Art. 263(3) din Legea ajutorului de stat, regimul juridic al încălcărilor obligaţiilor de către beneficiarii de ajutor este reglementat de prevederile stipulate în Ordonanţa Guvernamentală 2/2001, aprobată prin Legea 180/2002.689 În plus, Decizia Guvernului nr 1839/2004 a fixat nivelul amenzilor /sancţionărilor aplicabile în aceste cazuri. Ulterior, Consiliul Concurenţei a emis un Regulament privind fixarea sancţiunilor pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute de Legea ajutorului de stat.690 În ceea ce priveşte iniţiatorii şi furnizorii de ajutoare de stat, obligaţia acestora de a se conforma normelor ajutorului de stat este reglementată prin recenta Hotărâre de Guvern nr. 490/2005 privind unele măsuri pentru accelerarea procesului de implementare a reglementărilor privind ajutorul de stat.691 Astfel, reiterând obligaţia generală de notificare a ajutoarelor de stat, HG 490/2005 prevede că actele şi contractele administrative care nu respectă această obligaţie sunt lovite de nulitate. 692 Constatarea acestei nulităţi de către instanţele de judecată competente conduce bineînţeles la recuperarea/rambursarea ajutoarelor ilegal acordate. Autorităţile publice trebuie să ţină evidenţa specifică, adică să asigure întocmirea corectă şi completă a notificărilor, precum şi furnizarea de informaţii necesare pentru întocmirea rapoartelor şi controlul utilizării ajutoarelor de stat acordate. Următoarele fapte constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100.000.000 la 500.000.000 ROL:693 - neîndeplinirea obligaţiei de ţinere a evidenţei specifice şi ţinerea incorectă sau incompletă a

acesteia; - nerespectarea termenelor de raportare prevăzute prin HG 490/2005; - refuzul sau omisiunea transmiterii de informaţii şi date, precum şi furnizarea acestora în mod

incomplet sau incorect.

8. DREPTURILE PERSOANELOR INTERESATE Persoanelor interesate sunt definite ca fiind: iniţiatorul, furnizorul şi beneficiarul ajutorului, precum şi orice alte persoane sau entităţi afectate de acordarea ajutorului. 694 Drepturile persoanelor interesate sunt descrise în principal în Articolele 281, 282

şi 29 din Legea ajutorului de stat şi în Articolul 20 din Regulamentul privind procedura de investigaţie. Drepturile persoanelor interesate cuprind în primul rând dreptul acestora de a fi informate. Astfel, Consiliul trebuie să asigure prin orice mijloace publicarea deciziilor sale finale, luând în considerare interesul legitim al persoanelor şi asigurând protecţia secretului de stat şi de afaceri, pe de o parte, şi notificările primite şi urmate de decizii de a iniţia procedurile de investigaţie formale, pe de altă parte.695 689 OG nr. 2/2001, publicată în MO nr. 410/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, MO Partea I nr. 268/22.4.2002. 690 Regulament privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevîzute de Legea ajutorului de stat MO Partea I nr. 64/19.1.2005. 691 Hotărârea Guvernului nr. 490/26.05.2005, publicată în MO Partea I nr. 500/14.06.2005. 692 Art. 1(2) din HG nr. 490/2005. 693 Art. 5 din HG nr. 490/2005. 694 Art. 33 din Legea ajutorului de stat. 695 Art. 281

şi 282 (1) din Legea ajutorului de stat; Art. 24 din Regulamentul privind procedura de investigaţie.

123

O noutate introdusă de Regulamentul de procedură o reprezintă consacrarea dreptului persoanelor interesate de a participa la procesul decizional, aceasta numai în cadrul procedurii de investigaţie formală şi numai prin prezentarea comentariilor privind măsura investigată.696 Regulamentul aduce o noutate în spiritul reglementării comunitare, consacrând dreptul oricărei persoane interesate care a transmis punctul său de vedere în timpul procedurii de investigaţie şi oricărui beneficiar de ajutor de stat individual să i se transmită o copie a deciziei adoptate de Consiliul Concurenţei prin care se finalizează investigaţia.697 În acest sens, nu este necesară formularea unei cereri, aceasta ca urmare a interesului manifestat prin participarea respectivei persoane la procesul decizional. Pe de altă parte, la cerere, persoanele interesate pot obţine o copie a oricărei decizii emise de către Consiliul Concurenţei.698 Orice persoană interesată poate informa Consiliul Concurenţei în privinţa oricărui ajutor suspectat de a fi acordat ilegal sau prin utilizare abuzivă.699 Mai mult, orice parte interesată are dreptul de a solicita compensaţie pentru daunele cauzate ei prin acordarea ajutorului ilegal, interzis sau utilizat în mod abuziv.700 Deciziile luate de Consiliul Concurenţei pot fi atacate de către persoanele interesate în termen de 30 de zile de la publicare sau, de la caz la caz, de la data la care au fost comunicate, în procedura de contencios administrativ, în faţa Curţii de Apel Bucureşti. Verdictul poate fi atacat prin recurs, fără drept de apel, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.701 În cazul ajutoarelor ilegal şi interzis se aplică în mod specific Art. 191 din Legea privind ajutorul de stat, potrivit căruia toate acţiunile desfăşurate în baza Art. 17 şi 18 din Legea privind ajutorul de stat se pot ataca în faţa Curţii de Apel conform procedurii de contencios administrativ. Legislaţia secundară emisă de către Consiliul Concurenţei sub forma regulamentelor şi instrucţiunilor poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel în a cărei circumscripţie persoana interesată îşi are sediul sau domiciliul.702

696 Art. 282(2) din Legea ajutorului de stat; Art. 20(1) din Regulamentul privind procedura de investigaţie. 697 Art. 20(1) din Regulamentul privind procedura de investigaţie. 698 Art. 282(4) din Legea ajutorului de stat; Art. 20(3) din Regulamentul privind procedura de investigaţie. 699 Art. 282(3) din Legea ajutorului de stat; Art. 20(2) din Regulamentul privind procedura de investigaţie. 700 Art. 19(2) din Legea ajutorului de stat. 701 Art. 29 din Legea ajutorului de stat. 702 Art. 22(3) din Legea ajutorului de stat.

PARTEA VI

CONTROLUL JUDICIAR AL ACTELOR EMISE DE

CONSILIUL CONCURENTEI

125

1. ACTE SUPUSE CONTROLULUI JUDICIAR Conform Articolului 48 din Constituţia României, orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. În contextul dreptului ajutorului de stat, următoarele acte pot fi, prin urmare, atacate înaintea Curţii de Justiţie: regulamentele şi instrucţiunile emise de Consiliul Concurenţei, deciziile luate în conformitate cu Legea ajutorului de stat şi cu Regulamentul privind procedura de investigaţie. Astfel, toate actele adoptate de Consiliul Concurenţei cad sub incidenţa Legii privind contenciosul administrativ nr. 554/2004. 703 Acolo unde acţiunile conform Legii ajutorului de stat nu pot fi acoperite de prevederile Legii contenciosului administrativ, se aplică Codul de procedură civilă.704 Examinarea judiciară a actelor emise de Consiliul Concurenţei ţine de responsabilitatea curţilor naţionale. Când o măsură împotriva căreia s-a intentat o acţiune de anulare constă din mai multe părţi, pot fi atacate numai acele părţi care produc efecte juridice capabile de a modifica în mod semnificativ poziţia juridică a aplicanţilor.705 a. Regulamente şi Instrucţiuni Conform Art. 22(1) din Legea ajutorului de stat, Consiliul Concurenţei poate adopta regulamente şi instrucţiuni. Regulamentele şi instrucţiunile, fiind acte administrative cu caracter normativ, pot face obiectul examinării judiciare. În acest sens, în conformitate cu Art. 22(3) din Legea ajutorului de stat, acestea pot fi atacate prin procedură de contencios administrativ în faţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială persoana interesată îşi are sediul sau domiciliul. b. Decizii Cel mai des întâlnit act al Consiliului Concurenţei este fără îndoială decizia luată în conformitate cu Legea ajutorului de stat şi cu Regulamentul privind procedura de investigaţie.706 Conform Art. 29 din Lege, deciziile Consiliului Concurenţei pot fi atacate de persoanele interesate în termen de 30 de zile de la data publicării lor sau, în funcţie de cazul specific, de la data comunicării, în faţa Curţii de Apel Bucureşti, în procedură de contencios administrativ. Hotărârea este pronunţată fără drept de apel, împotriva ei putând fi declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Diversele situaţii în care deciziile Consiliului Concurenţei pot fi atacate sunt discutate în cele ce urmează: • Decizii în urma investigaţiei preliminare. Atunci când este notificat un ajutor nou sau

modificarea unui ajutor existent, Consiliul Concurenţei trebuie să ia o decizie stipulând că măsura de ajutor în cauză fie nu constituie ajutor de stat, fie este ajutor de stat compatibil cu mediul concurenţial nomal, fie că măsura prezintă îndoieli cu privire la compatibilitatea sa.707

703 Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Monitorul Oficial al României,(MO) Partea I nr. 1154/7.12.2004. 704 Art. 28(1) din Legea nr. 554/2004. 705 Art. 8(1) din Legea nr. 554/2004; cu privire la Dreptul comunitar vezi Cazul T-184/97, BP Chemicals Ltd vs Comisia [2000] ECR II-3145, alineat 34. 706 Regulamentul privind procedura de investigaţie în materia ajutorului de stat, MO Partea I nr. 257/28.3.2005. 707 Art. 8 din Legea ajutorului de stat, nr. 143/1999, adoptată pe 27.07.1999, în vigoare din 1.01.2000, publicată în MO Partea I Nr. 370/3.08.1999; completată şi modificată de OUG 97/16.08.2002; Ordinul 251/23.12.2002; modificată în mod esenţial de Legea 603/22.12.2003, publicată în MO, Partea I, nr 930/23.12.2003, şi Ordonanţa 94/26.08.2004, MO Partea I nr 803/31.8.22004; în continuare “Legea privind ajutorul de stat” sau “Lege”.

126

În acest ultim caz, Consiliul Concurenţei va deschide procedura de investigaţie formală. La nivel comunitar, într-o situaţie similară, CEJ a afirmat că decizia Comisiei de a nu iniţia procedura de investigaţie formală este atacabilă, deoarece este definitivă. 708 Prin urmare, decizia care constată că măsura respectivă fie nu constituie ajutor de stat, fie este ajutor compatibil se consideră că poate fi subiectul controlului judiciar, întrucât reprezintă o decizie definitivă ce finalizează investigaţia. În acelaşi mod, atunci când Consiliul Concurenţei, în cadrul procedurii preliminare, constată că un ajutor este de fapt ajutor existent şi, pe cale de consecinţă, nu este subiectul obligaţiei de notificare, persoanele interesate pot ataca refuzul Consiliului Concurenţei de a nu deschide investigaţia formală. Totuşi, decizia Consiliului Concurenţei de a iniţia procedura de investigaţie formală, în conformitate cu Art. 8(4) din Lege, este considerată ca fiind doar o etapă preparatorie înaintea adoptării unei decizii definitive ce va finaliza investigaţia formală. Decizia de a deschide procedura de investigaţie formală este de fapt legată de clauza de suspensivă stipulată la Art. 7 din Lege, care, în orice caz, nu este considerată a fi o nouă obligaţie juridică, având în vedere că Consiliul Concurenţei trece la o examinare detaliată a cazului respectiv.

• Decizii în urma procedurii de investigaţie formală. În urma procedurii de investigaţie formală,

Consiliul Concurenţei trebuie să ia o decizie conform Art. 12 din Lege. Prin urmare, Consiliul Concurenţei poate constata că măsura în cauză fie nu constituie ajutor de stat, fie adoptă o decizie pozitivă sau condiţionată, fie ia o decizie negativă constatând că ajutorul este incompatibil. Fiecare dintre aceste decizii reprezintă o decizie definitivă şi, poate fi, pe cale de consecinţă, supusă controlului judiciar.

• Reexaminarea ajutorului existent. Examinarea ajutoarelor existente, realizată de Consiliul

Concurenţei conform Art. 13 din Lege, produce efecte juridice de o natură diferită faţă de cele aplicabile deciziilor referitoare la ajutoare noi. Examinarea ajutoarelor existente poate implica măsuri corespunzătoare în vederea eliminării incompatibilităţii ajutorului în cauză. Astfel, Consiliul Concurenţei poate emite o recomandare propunând modificarea sau anularea ajutorului existent. În această etapă, controlul judiciar este exclus, deoarece nu a fost luată o decizie până în acest moment, iar recomandările nu produc efecte juridice. Odată cu acceptarea recomandării, furnizorul ajutorului devine obligat să implementeze măsurile propuse. 709 Pe de altă parte, atunci când Consiliul Concurenţei nu recomandă măsuri corespunzătoare, dar trece în mod unilateral la modificarea reglementărilor ce stau la baza ajutorului existent respectiv, fără a căuta să obţină consimţământul furnizorului de ajutor, decizia sa de a acţiona în acest fel poate fi atacată. De exemplu, în Uniunea Europeană, o decizie ce prelungeşte cu doi ani cadrul de compatibilitate cu Piaţa comună a unor ajutoare de stat acordate în sectorul autovehiculelor, a fost considerată ca producând efecte juridice deoarece, în absenţa unei astfel de decizii, cadrul ar fi expirat.710

• Nesoluţionarea în termen legal a unei cereri. Conform Legii 554/2004, o acţiune este

opozabilă Consiliului Concurenţei susţinând nesoluţionarea în termen legal a unei cereri.711 Acţiunea este admisă doar atunci când Consiliul Concurenţei se află sub obligaţia de a acţiona şi a fost solicitat să acţioneze dar nu a acţionat în termenul legal stipulat în Legea ajutorului de stat sau în Legea contenciosului administrativ. 712 Mai mult, într-un context similar în dreptul comunitar, în cazul Eridania vs Comisia, s-a afirmat că obligaţia de a acţiona este de o importanţă fundamentală, având în vedere că doar capacitatea de acţiune în marja discreţionară acordată nu este suficientă pentru ca petiţionarul să acţioneze motivând

708 Cazul C-313/90, CIRFS vs Comisia [1993] ECR I-1125, alineat 26. 709 Art. 19(1) din Regulamentul privind procedura de investigaţie. 710 Cazul C-135/93 Spania vs Comisia 1995 ECR I-1651 alineat 29. 711 Art. 1(1) din Legea nr. 554/2004. 712 Vezi Art. 2(1) lit. g din Legea nr. 554/2004, conţinând definiţia “nesoluţionarea în termen legala unei cereri”.

127

nesoluţionarea în termen legal.713 Mai departe, atunci când Consiliul Concurenţei nu a fost solicitat în mod expres să acţioneze, o acţiune susţinând nesoluţionarea în termen legal nu va fi admisibilă. Ca exemplu al practicii CE în această privinţă, în cazul Germania v Comisia, Germania a prezentat opinia că intenţia statului belgian de a acorda ajutor industriei naţionale de textile este incompatibilă cu Piaţa comună. Deoarece Germania doar a prezentat o opinie în această privinţă, dar nu a solicitat în mod expres Comisia să acţioneze, procedura iniţiată de Germania susţinând nesoluţionarea de către Comisie în termen legal a fost respinsă. 714 Proceduri susţinând nesoluţionarea unei cereri în termen legal pot fi iniţiate doar atunci când Consiliul Concurenţei nu a reuşit să ia o decizie sau să-şi definitiveze poziţia în termenul legal. Astfel, atunci când Consiliul Concurenţei respinge o plângere, se consideră că şi-a definitivat poziţia, astfel încât nu se poate iniţia o acţiune care să pretindă nesoluţionarea cererii.

Actele Consiliului Concurenţei, fiind acte administrative, conform dreptului românesc sunt prezumate a fi legale, principiu ce se bazează pe prezumţia de autenticitate (actul a fost edictat de instituţia care figurează ca autoritate emitentă) şi prezumţia de veridicitate (actul exprimă decizia exactă şi reală a autorităţii emitente).715 Prin urmare, se aplică principiul executio ex officio, care exprimă faptul că actul administrativ unilateral este el însuşi titlu executoriu. Astfel, neconformitatea cu acte administrative, edictate în conformitate cu legea, este echivalentă cu neconformitatea cu legea. Totuşi, aceasta constituie numai o prezumţie relativă atunci când se înaintează o acţiune în faţa curţii contra unui act administrativ, şi implică doar faptul că sarcina probei revine persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ în cauză.

2. CALITATEA PROCESUALĂ

a. Solicitanţi Conform procedurilor administrative din România,716 grupul solicitanţilor care pot introduce o acţiune la Curtea administrativă cuprinde “orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poaet adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.(…)”717 Mai specific, în domeniul ajutorului de stat, conceptul de “persoane interesate” a fost introdus în lege, 718 cuprinzând “iniţiatorul ajutorului de stat, furnizorul, beneficiarul ajutorului de stat şi orice altă persoană, întreprindere sau asociaţie de întreprinderi, incluzând asociaţiile comerciale şi asociaţiile profesionale, afectate prin acordarea unui ajutor de stat.”. Aceste prevederi reprezintă, de fapt, o diferenţă foarte importantă, deoarece, coroborate cu alte articole, acordă nu numai părţilor, dar şi concurenţilor, dreptul de a solicita anularea actului presupus vătămător, cu condiţia ca efectul vătămător al actului să fie probat. Prin urmare, în funcţie de situaţie şi dreptul pretins sau interesul legitim vătămat, persoana interesată va apela la prevederile legale corespunzătoare.

713 Cazurile corobate 10 & 18/68, Eridania vs Comisia [1969] ECR 459, per Advocate General Roemer, p. 494. 714 Cazul 84/82, Germania vs Comisia [1984] ECR 1451, alineat 23. 715 Iorgovan, Noua Lege a contenciosului administrativ – Geneza si explicatii, Bucuresti, 2004, p. 333. 716 Legea nr. 554/2004. 717 Art. 1 din Legea nr. 554/2004. 718 Art. 33 din Legea ajutorului de stat.

128

Articolul 19(2) din Legea ajutorului de stat este baza legală pentru acţiuni introduse în vederea compensării unor pagube cauzate prin acordarea ajutorului de stat, cu nerespectarea obligaţiei de a nu acorda acel ajutor până în momentul în care este autorizat de către Consiliul Concurenţei. Din titlul articolului (“Recuperarea dobânzii şi a prejudiciilor cauzate de un ajutor ilegal sau interzis”) se poate deduce uşor că recuperarea oricărei pagube potenţiale cauzate prin acordarea unui ajutor neautorizat (fie ilegal, fie interzis) poate fi solicitată în tribunal pe baza acestui articol. În cazul în care o persoană doreşte să introducă o acţiune împotriva unui regulament (sau unor instrucţiuni) emise de Consiliul Concurenţei, acestea fiind acte administrative cu caracter normativ, baza legală este reprezentată de Articolul 22(3) din Lege, care de asemenea utilizează conceptul de “persoane interesate”. Dacă o decizie a Consiliului Concurenţei face obiectul unei acţiuni în tribunal, solicitarea trebuie motivată pe baza prevederilor Art. 29 din Lege, care deschide persoanelor interesate posibilitatea de a ataca actele mai sus menţionate.

b. Jurisdicţia O altă problemă importantă este aceea a jurisdicţiei în relaţie cu acţiunile introduse de către reclamanţi. După cum se prevede în Legea ajutorului de stat, acţiunile introduse împotriva deciziilor, regulamentelor şi instrucţiunilor emise de Consiliul Concurenţei se desfăşoară pe baza procedurilor administrative şi în faţa Curţii de Apel. În cazul deciziilor emise de Consiliul Concurenţei, autoritatea judecătorească competentă este Curtea de Apel Bucureşti, deciziile putând fi atacate în termen de 30 de zile de la data publicării lor, în funcţie de caz, de la data comunicării.719 Regulamentele şi instrucţiunile - acte administrative cu caracter normativ – pot fi atacate la Curtea de Apel în a cărei rază teritorială persoana interesată îşi are sediul sau domiciliul.720 Pentru astfel de acte, nu există limitare în timp cu privire la posibilitatea de a fi atacate în tribunal: dacă se consideră că sunt neconstituţionale sau nelegale, ele pot fi atacate oricând.721 Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată numai la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; limita de timp stabilită de procedurile administrative este de 15 zile de la luarea hotărârii (de la pronunţare ori de la comunicare).722 Recursul suspendă executarea şi se judecă în regim de urgenţă. Hotărârile judecătoreşti, odată ce sunt definitive şi irevocabile, constituie titluri executorii,723 astfel încât nu este necesar un alt act pentru a fi executate. O persoană poate solicita repararea pagubei în tribunal, fie acompaniată de o acţiune de anulare, fie separat. În cazul în care cele două cereri se fac separat, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care persoana respectivă a cunsocut sau trebuia să cunoască întinderea păgubei.724

719 Art. 29 din Legea ajutorului de stat. 720 Art. 22(3) din Legea ajutorului de stat. 721 Art. 11(4) din Legea nr. 544/2000. 722 Art. 20(1) din Legea nr. 544/2000. 723 Art. 22 din Legea nr. 544/2000. 724 Art. 19(1) din Legea nr. 544/2004.

129

c. Interesul Solicitantul trebuie să stabilească un interes legal pentru iniţierea procedurilor. În conformitate cu dreptul comunitar, un astfel de interes este prezent numai dacă anularea măsurii respective este în sine capabilă de a afecta poziţia legală a acestuia.725 De pildă, în Mitteldeutsche Erdoel-Raffinerie v Comisia, Comisia a afirmat că atacarea de către un solicitant a unei decizii a Comisiei, prin care se interzicea un ajutor, nu prezenta vreun interes legal, de vreme ce Guvernul Germaniei anulase deja prevederile care reprezentau ajutor de stat şi clarificase faptul că nu intenţionează să le reintroducă, chiar dacă decizia în cauză urma să fie anulată. Totuşi, Tribunalul de Primă Instanţă a considerat că acţiunea este permisă, întrucât nu ar putea fi exclus ca solicitantul să aibă drepturi de revendicat în baza dreptului german, pe baza principiului protecţiei aşteptărilor legitime, dacă decizia a fost considerată ca fiind ilegală. Un alt concept în dreptul comunitar este acela al interesului direct al solicitantului, care este prezent dacă se poate stabili o legătură directă între decizie şi solicitant.726 Aceasta nu înseamnă că decizia doar priveşte adresatul, ci doar că trebuie să existe o legătură ce trebuie probată. Acolo unde solicitantul nu poate stabili un interes direct în anularea deciziei, solicitarea acestuia va fi respinsă ca fiind inacceptabilă. O decizie negativă care declară că un ajutor este incompatibil cu Piaţa comună sau solicită ca ajutorul să fie recuperat este o decizie de interes direct pentru beneficiarul ajutorului, întrucât este chiar decizia în sine care este efectivă, fără vreo intervenţie a statului membru.727 În mod similar, în cazul în care ajutorul a fost acordat înainte de autorizare, decizia pozitivă a Comisiei de autorizare a ajutorul, deoarece este găsit compatibil cu Piaţa comună, este de interes direct pentru un concurent al beneficiarului de ajutor. Deoarece ajutorul a fost deja acordat, decizia are efect imediat şi direct în măsura în care lasă intacte toate efectele ajutorului contestat. Interesul solicitantului nu ar trebui să fie numai direct, ci şi individual. În această privinţă, Curtea a afirmat în mod constant că persoanele, altele decât cele cărora le este adresată o decizie, pot revendica dreptul de a fi interesate direct de acea decizie, numai acolo unde decizia în cauză le afectează prin anumite caracteristici care le sunt specifice sau prin anumite circumstanţe, în care ele se diferenţiază de toate celelalte persoane, şi care, în virtutea acelor factori, le distinge pe acestea în mod individual, exact ca în cazul persoanei adresate a deciziei.728 În dreptul românesc, cele două noţiuni utilizate şi care trebuie explicate în acest domeniu sunt “persoane interesate” (în Legea ajutorului de stat) şi “drept sau interes legitim” şi “persoana care se consideră vătămată” (în Legea contenciosului administrativ). Acestea constituie baza legală pentru introducerea unei acţiuni de către o persoană, al cărei interes în iniţierea acestei proceduri trebuie să reiasă foarte clar. Beneficiarul de ajutor, la care se face referire într-o decizie negativă a Consiliului Concurenţei care declară ajutorul incompatibil, cerând anularea lui, este interesat individual de acea decizie. În mod identic, un beneficiar potenţial al unui ajutor individual, cu privire la care un plan de acordare de ajutor a fost subiectul unei decizii negative, are dreptul de a ataca decizia respectivă. Decizii condiţionate, ce impun condiţii pe care un beneficiar sau un potenţial beneficiar le consideră neconvenabile, pot fi de asemenea atacate. 725 Cazul C-242/00, Germania vs Comisia [2002] ECR I-nyr; Cazul T-138/89, Nederlandse Bankiersvereniging vs Comisia [1992] ECR II-2181; Cazul T-9/98, Mitteldeutsche Erdoel-Raffinerie GmbH vs Comisia [2001] ECR II-3367. 726 Cazul T-138/89, citat mai sus. 727 Cazurile C-15/98 & C-105/99, Italia vs Comisia (2000), ECR I-8855 728 Cazul 25/62, Plaumann vs Comisia (1963) ECR 95, Cazul C-50/00P, Union de Pequenos Agricultores vs Council (2002) ECR I-06677.

130

Cu privire la concurenţi, aceştia nu se pot baza doar pe poziţia lor de concurenţi ai companiei beneficiare de ajutor, trebuind să demonstreze suplimentar că circumstanţele ajutorului acordat îi disting de beneficiar.729 Aceştia trebuie mereu să prezinte probe care să arate că poziţia lor pe piaţa concurenţială a fost afectată prin acordarea ajutorului în cauză. 730 Pe de altă parte, dacă un concurent nu se mai află în concurenţă cu beneficiarul de ajutor, nu mai poate pretinde că este interesat direct şi individual de acordarea respectivului ajutor.731

3. MOTIVELE DE RECURS

a. Procedura în faţa primei instanţe Obiectul acţiunii judiciare / legale Reclamantul, care se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, sau într-un interes legitim, se poate adresa Instanţei, solicitând anularea în întregime sau doar parţială a actului administrativ, repararea pagubei cauzate şi, eventual, repararea daunelor morale.732 Textul legii prevede, de asemenea, în a doua frază a Art. 8 (1), posibilitatea persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de a se adresa instanţei de contencios administrativ, în cazul în care solicitarea sa nu a fost soluţionată în termenul legal prevăzut de lege. Având în vedere că Legea ajutorului de stat reprezintă legea specială, termenii aplicabili în materie administrativă sunt cei prevăzuţi de aceasta şi, în plus, de Regulamentul privind procedura de investigaţie. Sarcina probei revine solicitantului care atacă decizia, acesta având obligaţia de a furniza toate documentele necesare, conform prevederilor Articolului 12 din Legea privind contenciosul administrativ. Hotărârile instanţei Pentru soluţionarea cazului, Curtea poate, conform Art. 18 din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004, după caz, să anuleze în întregime sau parţial actul administrativ în cauză, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ sau să elibereze orice alt înscris.733 Instanţa este de asemenea competentă să se pronunţe asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.734 În soluţionarea cazului, instanţa hotărăşte şi în privinţa daunelor materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.735

729 Cazul C-106/98P, Comite d’Entreprise de al Societe Francaise de Prodcution vs Comisia, (2000) ECR I-3271. 730 Cazul T-69/96, Hamburger Hafen- und Lagerhaus AG vs Comisia [2001] ECR II-1037 alineat 48. 731 Cazul T-178/94, ATM vs Comisia [1997] ECR II-2529 alineat 63. 732 Art. 8 din Legea 554/2004 733 Art. 18(1) din Legea 554/2004 734 Art. 18(2) din Legea 554/2004 735 Art. 18(3) din Legea 554/2004

131

Repararea pagubelor În cadrul acţiunii înaintate instanţei, reclamantul poate solicita repararea pagubei, fie acompaniat de acţiunea de anularea a actului administrativ, fie separat. Dacă se introduce o acţiune separată de reparare a pagubei cauzate, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. 736

b. Examinarea hotărârilor date de prima instanţă Deciziile Curţii de Apel pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.737 Recursul poate fi declarat în termen de 15 zile de la pronunţarea sau comunicarea deciziei respective.738 Legea privind contenciosul administrativ prevede că recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă.739

Din punct de vedere procedural, prevederile Legii 554/2004 se completează cu cele ale Codului de Procedură Civilă, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu scopul şi specificul raporturilor reglementate de Legea privind contenciosul administrativ.740 În acest sens, motivele de casare a unei hotărâri sunt, conform Art. 304 din Codul de Procedură Civilă, următoarele:

• când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale; • când hotărârea s-a dat de către alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond

a pricinii; • când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe; • când instanţă a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; • când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea

nulităţii de Art. 105(2); • când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, a acordat mai mult decât s-a cerut

ori ceea ce nu s-a cerut; • când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii; • când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori intelesul

lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia; • când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greşită a legii; • când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi

administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii; • când hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată

a probelor administrative. Dincolo de aceste posibile motive invocabile, în cazul sentinţelor ce nu pot fi atacate prin apel, ci doar prin recurs, există o excepţie prevăzută de Codul de Procedură Civilă. Articolul 403 1 din Cod stipulează că instanţa poate examina astfel de cazuri sub toate aspectele, fără a fi limitată la motivele de casare ale sentinţei menţionate mai sus. Aceasta fiind situaţia Legii ajutorului de stat, aceasta furnizează doua nivele de jurisdicţie în cazul deciziilor Consiliului Concurenţei, Secţia de

736 Art. 19(1) din Legea 544/2004 737 Art. 29 din Legea ajutorului de stat. 738 Art. 20 (1) din Legea 554/2004. 739 Art. 20(2) din Legea 554/2004. 740 Art. 28 din Legea 554/2004.

132

contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie putând de asemenea să judece fondul litigiului. În cazul admiterii recursului, Înalta Curte, după casarea sentinţei, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare sau trimitere. Când hotărârea primei instanţe s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială, cauza se va trimite la instanţa competentă. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă.741 În situaţii deosebite, Legea privind contenciosul administrativ prevede o procedură rapidă pentru judecarea recursului, cu scopul de a nu afecta interesele recurentului. O astfel de situaţie poate fi, de pildă, împlinirea termenului până la care recurentul îşi poate valorifica dreptul pretins.742 În conformitate cu normele dreptului din România, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate solicita instanţei competente suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.743 Suspendarea poate fi adresată de reclamant fie printr-o acţiune separată, până la soluţionarea cauzei de fond, fie o dată cu acţiunea principală de anulare a actului administrativ.744 Cererea de suspendare se va rezolva în instanţă de urgenţă, cu citarea părţilor.745

4. CONSECINŢELE ANULĂRII Potrivit normelor de drept din România, hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care s-au admis acţiunile formulate conform procedurilor de contencios administrativ, constituie titluri executorii. 746 Dacă în urma admiterii acţiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să modifice sau să înlocuiască actul administrativ, sau să elibereze un alt înscris, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.747 În cazul în care unele acte administrative cu caracter normativ sunt anulate printr-o hotărâre ce rămâne definitivă şi irevocabilă, acea hotărâre va fi general obligatorie şi va avea putere numai pentru viitor.748 Din aceasta rezultă că pentru perioada anterioară anulării actului se va respecta principiul “efectului activ” al legii.

741 Art. 20 (3) din Legea 554/2004. 742 Art. 21 din Legea 554/2004. 743 Art. 14(1) din Legea 554/2004. 744 Art. 15(1) din Legea 554/2004. 745 Art. 14(2) din Legea 554/2004. 746 Art. 22 din Legea 554/2004. 747 Art. 24(1) din Legea 554/2004. 748 Art. 23 din Legea 554/2004.

133

PARTEA VII

PERSPECTIVA POST-ADERARE

134

1. CONSIDERAŢII GENERALE Aderarea României la Uniunea Europeană va presupune schimbări fundamentale cu privire la prevederile procedurale şi materiale ale controlului şi reglementării ajutorului de stat în România. Normele materiale ce guvernează acordarea ajutorului de stat întreprinderilor din România au fost deja armonizate cu principiile UE în cursul procesului de aderare. Însă din momentul aderării normele din România vor fi înlocuite de normele UE. În plus, din punct de vedere procedural va avea loc o modificare fundamentală. Astfel, controlul ajutoarelor de stat va fi asigurat de Comisia Europeană, în locul Consiliului Concurenţei. Aceste modificări, atât ale normelor materiale cât şi procedurale, vor fi prezentate succint în capitolul următor pentru a oferi o privire de ansamblu asupra situaţiei post-aderare a controlului ajutoarelor de stat din România.

2. CERINŢE CONSTITUŢIONALE Aderarea României la Uniunea Europeană va avea un impact major asupra sistemului juridic naţional, inclusiv asupra cadrului juridic al controlului ajutoarelor de stat. Chiar înainte de aderare, România a amendat anumite acte normative. Cel mai important, Constituţia României a trebuit să fie amendată pentru a transpune, printre altele, principiile fundamentale ce stau la baza dreptului comunitar, şi anume precendenţa/prioritatea Dreptului Comunitar asupra dreptului intern 749 precum şi efectul direct al normelor juridice ale UE, 750 ambele principii fiind aplicabile în România după aderare. Începând cu momentul aderării, aceste principii vor fi de o importanţă fundamentală şi pentru funcţionarea controlului ajutoarelor de stat în România post-aderare. În această privinţă, Constituţia revizuită 751 conţine prevederi specifice ce recunosc precedenţa/ prioritatea dreptului CE şi efectul direct asupra dreptului românesc după aderare. În cadrul noului titlu cu denumirea „Integrarea euro-atlantică”, au fost introduse două noi articole: Articolul 1451 „Integrarea în Uniunea Europeană” şi Articolul 1452 „Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord”. Pentru obiectivul prezentului manual, doar Articolul 1451 „Integrarea în Uniunea Europeană” este relevant, formularea sa fiind redată mai jos: (1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor

atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al executării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).

749 Precedenţa Dreptului CE asupra Dreptului intern: Cazul C-6/64 Costa v ENEL [1964] ECR 585. 750 Implementarea şi efectul direct al Dreptului CE: Cazul C-26/62, Van Gend en Loos v. Nederlandse Administratie der Belastingen [1963] 3. 751 Constituţia României, revizuită şi republicată în MO Partea I nr. 669/22.09.2003.

135

(5) Guvernul transmite celor două camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene..”

Conform Articolului 1451(1) din Constituţie, Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană752 trebuie să fie ratificat prin lege adoptată în cadrul unei sesiuni reunite a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, cu majoritate calificată.753 După aderare, dreptul CE se va bucura de prioritate faţă de dispoziţiile contrare ale dreptului românesc. Supremaţia dreptului comunitar solicită statele membre ale UE să se abţină de la adoptarea de norme contrare dreptului comunitar. Atunci când astfel de norme sunt în vigoare, statele membre le vor amenda în vederea armonizării lor cu dreptul comunitar, fiind obligaţi să nu adopte acte contrare în viitor.

3. DISPOZIŢII MATERIALE După cum s-a arătat anterior, în baza Tratatului CE, Constituţiei României şi a Tratatului de Aderare, principiile fundamentale ale dreptului comunitar, şi anume prioritatea în faţa dreptului intern şi, respectiv, efectul direct, se vor aplica şi ajutoarelor de stat din România. Dacă România se alătură Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, Legea privind ajutorul de stat din România, precum şi Regulamentele şi Instrucţiunile emise în baza ei vor ieşi din vigoare începând cu 31 decembrie 2006; acestea vor fi automat înlocuite de dreptul comunitar al ajutorului de stat. Ulterior, România va trebui să notifice toate ajutoarele de stat planificate la Comisia Europeană. Mai departe, Comisia va aplica direct Art. 87 şi 88 din Tratatul CE, inclusiv liniile directoare, cadrele comunitare, comunicările şi regulamentele ce privesc ajutorul de stat. În mod asemănător, regulamentele Consiliului de Miniştri al UE vor fi direct aplicabile. Mai mult, regulamentele de exceptare pe categorii, emise de Comisia Europeană şi care nu au fost aplicabile în totalitate pe parcursul perioadei de preaderare, vor fi de asemenea direct aplicabile, fără a fi necesară transpunerea lor în dreptul român. În această privinţă, furnizorii de ajutor de stat vor trebui să fie pregătiţi să aplice acele exceptări pe categorii, ceea ce va necesita personal instruit în acest scop.

4. DISPOZIŢII PROCEDURALE Deşi aderarea României va avea un impact notabil asupra reglementărilor materiale privind ajutorul de stat, cele mai importante modificări în acest sens vor avea loc fără îndoială în domeniul procedural. Începând cu acea dată, controlul ajutoarelor de stat în România va cădea în totalitate în competenţa Comisiei Europene.

752 Tratatul de Aderarea între România, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Statele Membre, pe de altă parte, semnat în Aprilie 2005; versiunea scrisă este disponibilă pe website-ul Ministerului Integrării www.mie.ro. 753 Pe 17 mai 2005, camerele reunite ale Parlamentului Romaniei au votat în unanimitate ratificarea Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană.

136

a. Consecinţele instituţionale ale aderării la UE În conformitate cu Tratatul CE, Comisia Europeană este singura autoritate responsabilă pentru a decide dacă măsuri de ajutor de stat se supun prevederilor specifice în acest domeniu. Această situaţie va avea două consecinţe majore pentru controlul ajutorului de stat din România după aderare. În primul rând, notificări ale noilor ajutoare vor trebui înaintate Comisiei Europene, care va evalua compatibilitatea acestora cu reglementările comunitare privind ajutorul de stat. Deci, legea ajutorului de stat din România va înceta să se mai aplice,754 iar Consiliul Concurenţei îşi va pierde competenţele legate de evaluarea ajutoarelor de stat, în favoarea sistemului centralizat al Comisiei Europene. În al doilea rând, în anumite circumstanţe, regulile UE vor putea fi aplicate retroactiv asupra ajutoarelor acordate înainte de aderare, cu consecinţa că recuperarea unor astfel de ajutoare va putea fi solicitată de către Comisia Europeană în conformitate cu Tratatul de Aderare. Mai mult, Guvernul României va trebui să desemneze instituţia responsabilă după aderare pentru coordonarea şi furnizarea de servicii privind problemele legate de ajutoare de stat în România. În general, Comisia Europeană a recomandat ca noile state membre să conserve cunoştinţele şi experienţa acumulată în timpul perioadei de pre-aderare şi centrul administrativ al sistemului ajutoarelor de stat.755În orice caz, o autoritate centrală de coordonare va fi necesară în România chiar şi după aderare, în vederea asigurării unui nivel optim al capacităţii administrative pentru implementarea sistemului juridic în domeniul ajutoarelor de stat. Mai mult, Departamentul de monitorizare va trebui să joace un rol de consultant pentru toţi furnizorii români de ajutor de stat şi să furnizeze o privire de ansamblu clară în domeniul ajutoarelor autorizate prin intermediul unei baze de date centralizate şi a rapoartelor regulate adresate Guvernului şi Parlamentului român. În acest scop, România va avea nevoie să elaboreze reguli naţionale privind coordonarea, pregătirea şi înaintarea notificărilor şi rapoartelor către Comisia Europeană. Autoritatea naţională competentă va fi activă în calitate de punct coordonator şi de contact între Comisia Europeană şi partea care efectuează notificarea. În acest sens, ea va fi responsabilă pentru derularea corespondenţei, întrebări suplimentare, explicaţii şi suplimentarea notificărilor cu informaţii. Prin urmare, toate notificările ar trebui să fie prezentate autorităţii competente pentru ca aceasta să le transmită mai departe Comisiei. În cazul în care notificarea nu este completă, autoritatea competentă va solicita informaţii suplimentare. Notificările complete vor fi prezentate Comisiei Europene, care, la rândul său, va avea dreptul să solicite informaţii suplimentare. Mai departe, o sarcină importantă a autorităţii competente din România va consta în consilierea părţilor care efectuează notificări, în privinţa aplicării şi interpretărilor corecte a normelor ajutorului de stat.756 754 De pildă în Slovenia, Actul privind Monitorizarea Ajutoarelor de Stat Act (publicat în Monitorul Oficial al Sloveniei, RS nr. 37/2004) abroga fosta baza juridică din domeniul ajutoarelor de stat; Actul Sloven defineşte procedurile de notificare şi acordare a ajutoarelor de stat şi împuterniceşte o autoritate competentă în Slovenia cu sarcina de a monitoriza utilizarea ajutoarelor de stat şi de a administra registrele privind ajutorul de stat. Pentru mai multe detalii: Lea Jagodic-Lekovic:”Future role of the former National Monitoring Authorities and Existing Aid in Slovenia, Poland and Estonia – State aid Control in Slovenia”, în European State Aid Law Quaterly, nr. 3/2004, 365, 375. 755 Lea Jagodic-Lekovic:”Future role of the former National Monitoring Authorities and Existing Aid in Slovenia, Poland and Estonia – State aid Control in Slovenia”, în European State Aid Law Quaterly, nr. 3/2004, 365, 376. 756 Compară procedura aplicată în Polonia după aderarea la UE: Piotr Pelka: “Future role of the former National Monitoring Authorities and Existing Aid in Slovenia, Poland and Estonia – State Aid Control in Poland”, în European State Aid Law Quaterly, nr. 3/2004, 365, 380.

137

b. Regimul ajutoarelor noi post-aderare Normele procedurale post-aderare vor fi structurate în funcţie de două categorii de ajutoare: ajutoare existente, pe de o parte, şi ajutoare noi, pe de altă parte. Diferenţa majoră este că doar ajutoarele noi vor trebui notificate Comisiei, în timp ce ajutoarele existente vor fi doar subiectul deciziilor cu efect viitor. După aderare, normele materiale privind regimul ajutoarelor noi vor fi în esenţă similare regimului actual, măsurile de ajutoare noi fiind însă notificate Comisiei, şi nu Consiliului Concurenţei din România, înainte de implementare. România va fi solicitată să notifice în prealabil Comisiei Europene orice intenţie de a acorda sau modifica ajutoare de stat. Totuşi, vor exista anumite excepţii de la această regulă generală: - dacă măsura de ajutor cade sub incidenţa unuia dintre regulamentele de exceptare în bloc, care

vor fi aplicabile în România după aderare;757 - dacă măsura de ajutor cade sub incidenţa reglementării ajutorului sub pragul minim; - dacă măsura de ajutor este acordată în baza unei scheme aprobate, când în urma autorizării nu

au fost formulate cerinţe specifice cu privire la notificarea alocărilor individuale din cadrul acelei scheme.

Ultimele două situaţii sunt similare cerinţelor curente privind notificarea ajutoarelor. În primul caz, ajutorul de stat nou poate fi acordat numai după înştiinţarea Comisiei Europene. În urma notificării, Comisia Europeană va avea la dispoziţie 2 luni de la primirea notificării pentru a examina ajutorul intenţionat. Notificarea va fi efectuată de România, în calitate de stat membru al UE, şi nu de către beneficiar. Dacă Comisia nu ridică obiecţii cu privire la compatibilitatea măsurii de ajutor cu Piaţa comună, respectiva măsură de ajutor poate fi implementată. Decizia va fi publicată în Jurnalul Oficial al UE (Official Journal). Atunci când Comisia are obiecţii cu privire la compatibilitatea ajutorului planificat, va iniţia procedura de investigaţie formală, pe parcursul căreia terţe părţi şi alte state membre vor fi invitate să înainteze comentarii sau observaţii. Investigaţia formală poate dura 18 luni. În cazul unei decizii negative, acolo unde ajutorul a fost deja acordat, Comisia va solicita România să recupereze ajutorul (plus dobânda) de la beneficiari. c. Regimul ajutoarelor existente post-aderare În conformitate cu regulile procedurale privind aplicarea prevederilor Tratatului CE, ajutorul existent este ajutorul care a fost pus în vigoare înaintea intrării în vigoare a Tratatului CE într-un nou stat membru. Totuşi, conform Tratatului de Aderare, ajutorul existent este definit mult mai exact după cum urmează:758 - Ajutorul a fost pus în vigoare înainte 10 decembrie 1994; - Măsura de ajutor este cuprinsă în prevederile tranzitorii din Tratatul de Aderare; - Ajutorul este explicit menţionat în anexa de la Tratatul de Aderare (i.e. “lista ajutoarelor

existente”);759 - În cadrul « procedurii interimare » prevăzută în Tratatul de Aderare (se aplică în perioada dintre

intrarea în vigoare a Tratatului de Aderare şi data aderării) ajutorul este notificat şi aprobat de autoritatea naţională responsabilă pentru ajutoarele de stat, acolo unde nu a fost ridicată nici o

757 Regulamentele privind exceptările în bloc prevăd categorii şi condiţii pentru exceptarea automată a ajutoarelor de stat de la obligaţia de notificare; acestea se vor aplica în România decât după aderarea la UE. 758 Vezi Tratatul de Aderare al României la UE. 759 Tratatul de Aderarea al României la UE nu cuprinde deocamdată în anexă o listă a ajutoarelor existente.

138

obiecţie din partea Comisiei timp de 3 luni după notificarea formală efectuată de noul stat membru (ajutorul este ulterior introdus pe lista ajutoarelor existente).

Atunci când o măsură de ajutor, acordată în perioada de preaderare şi în continuare aplicabilă după aderare, nu îndeplineşte nici unul dintre criteriile mai sus menţionate, i.e. nu reprezintă ajutor existent, ea va fi considerată ajutor nou. De aceea, va putea fi revăzută de Comisie după aderare şi va putea constitui obiectul procedurii de recuperare. d. Recuperarea ajutoarelor ilegale sau interzise Ordinele de recuperare ale Comisiei Europene vor fi direcţionate către România în calitate de stat membru al UE. După aceea, România va avea latitudinea să determine procedura pentru implementarea ordinului de recuperare, deoarece recuperarea are loc, ca regulă generală, în conformitate cu dispoziţiile naţionale. Totuşi, şi cel mai important, va trebui ca procedurile de recuperare, fiind implementate de România, să asigure recuperarea imediată şi efectivă a ajutorului acordat ilegal. În acest sens, procedura actuală, care presupune o decizie formală a Curţii de Apel, este în mod evident nepotrivită pentru a asigura efectivitatea după aderare. Altfel ar fi necesar să se creeze o noua bază legală pentru ordine de recuperare, care ar putea implica decizii de recuperare emise de autoritatea naţională competentă în urma recuperării ordonate de Comisia Europeană. Astfel de ordine pot fireşte să fie atacate de compania beneficiară, dacă aceasta optează pentru această variantă. Cu toate acestea, nu este încă limpede dacă ordinele juridice naţionale au sau nu efect suspensiv. e. Procedura privind exceptările pe categorii de ajutoare Aderarea României la UE va implica aplicabilitatea în România a regulamentelor comunitare privind exceptările pe categorii de ajutoare. Astfel, acest nou aspect al controlului ajutoarelor de stat va trebui administrat în mod corespunzător de către toţi jucătorii de pe piaţă, deoarece notificările ex ante către Comisie nu vor fi necesare în acest caz, cu condiţia să se respecte condiţiile din Regulamentele relevante. Procedura privind exceptările pe categorii de ajutor va solicita furnizorului ajutorului de stat să furnizeze informaţii concise descriind ajutorul către autoritatea naţională competentă. Atât proiectul cât şi descrierea ajutorului planificat sunt destinate să demonstreze că ajutorul respectiv este conform condiţiilor stipulate în Regulamentul comunitar relevant privind exceptările pe categorii de ajutoare. Furnizorul ajutorului va fi obligat să se abţină de la acordarea ajutorului până în momentul în care obţine opinia autorităţii competente. În mod normal, rezumatul informaţiilor privind ajutorul exceptat pe categorii va fi trimis Comisiei Europene în termen specificat. Va trebui ca rapoartele privind implementarea ajutorului să fie prezentate regulat.760 f. Drepturile persoanelor interesate post-aderare Companiile de pe întreg teritoriul UE vor avea dreptul să înainteze plângeri Comisiei Europene privind ajutoare de stat potenţial ilegale acordate în România. Acolo unde astfel de plângeri sunt justificate, DG Concurenţă va iniţia o investigaţie asupra acelui caz.

760 Compară procedura din Estonia după aderarea la UE: Aime Vosu: “Future role of the former National Monitoring Authorities and Existing Aid in Slovenia, Poland and Estonia – State Aid Control in Estonia”, în European State Aid Law Quaterly, nr. 3/2004, 365, 383.

139

Atunci când o companie poate demonstra că este direct şi individual afectată de o măsură de ajutor autorizată de Comisia Europeană, ea va putea ataca decizia Comisiei înaintea Tribunalului European de Primă Instanţă. Identic cu situaţia premergătoare aderării, o companie poate de asemenea ataca validitatea unui ajutor acordat unui concurent înaintea curţilor naţionale din România.

5. CONCLUZII Din punct de vedere material, cadrul juridic actual al normelor privind ajutorul de stat va fi înlocuit de normele CE privind ajutorul de stat. În general, nu vor exista diferenţe notabile, având în vedere că normele actuale privind ajutorul de stat în România transpun legislaţia comunitară corespunzătoare. Totuşi, excepţia notabilă se referă la faptul că, de la data aderării, regulamentele comunitare de exceptări pe categorii de ajutoare vor începe să fie aplicate şi în România. Din punct de vedere instituţional, Comisia Europeană va fi singura autoritate responsabilă pentru a decide dacă măsurile de ajutor de stat sunt conforme cu prevederile CE privind ajutorul de stat. Prin urmare, un control efectiv al ajutoarelor de stat în România va necesita o autoritate naţională competentă, care să joace în acest sens un rol important cu două dimensiuni: intern şi extern. Intern, responsabilitatea autorităţii competente va implica cooperarea cu autorităţile publice din România, furnizorii de ajutoare de stat şi companiile beneficiare, cu privire la evaluarea preliminară a măsurilor de ajutor în privinţa compatibilităţii acestora cu Piaţa internă a Uniunii, pe de o parte, şi pregătirea notificărilor, pe de altă parte. Extern, autoritatea competentă va colabora cu Comisia Europeană, în mod special prin furnizarea tuturor informaţiilor necesare pentru evaluarea măsurilor notificate. Acest mecanism va asigura ca timpul necesar pentru evaluarea ajutoarelor să fie redus la minimum.

140

Anexa

LISTA LEGISLAŢIEI ÎN DOMENIUL AJUTORULUI DE STAT

ÎN ROMÂNIA

Legea privind ajutorul de stat nr. 143/1999, adoptată pe 27.07.1999, în vigoare din 01.01.2000, publicată în MO Partea I Nr. 370/3.08.1999; completată şi modificată de OUG 97/16.08.2002; Ordinul 251/23.12.2002; modificată în mod esenţial de Legea nr. 603/22.12.2003, publicată în MO, Partea I, nr 930/23.12.2003, şi Ordonanţa 94/26.08.2004, MO Partea I nr 803/31.8.22004

Ajutorul sub pragul minim (De minimis) 1. Regulamentul privind pragul minim al ajutorului de stat care nu cade sub incidenţa obligaţiei

de notificare (adoptat pe 06.02.2000, MO nr. 125/24.03.2000) - plafonul modificat prin Legea nr. 143/1999, cu modificările şi completările ulterioare,

Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 251/2002 şi Ordinul nr. 51/12.03.2004, MO nr. 248/22.03.2004.

Ajutor regional

2. Regulament privind ajutorul de stat regional (adoptat pe 23.03.2004, MO nr. 340/19.04.2004; modificat şi completat prin Regulamentul adoptat pe 10.09.2004, MO nr. 847/16.09.2004)

3. Regulament multisectorial privind ajutorul de stat regional pentru proiecte mari de investiţii

(adoptat pe 23.12.2002, MO nr. 165/17.03.2004; modificat şi completat prin Regulamentul adoptat pe 17.08.2004, MO nr. 850/16.09.2004)

Salvare şi restructurare

4. Regulament privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate (adoptat pe 23.11.2004, MO nr. 1215/17.12.2004). → abrogă Regulamentul adoptat pe 10.05.2002, MO nr. 470/02.07.2002; modificat şi completat prin Regulamentul adoptat pe 26.05.2004, MO nr. 521/09.06.2004.

5. Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvare şi restructurare şi ajutorul pentru închidere

în sectorul siderurgic (adoptat pe 02.03.2005, MO nr. 269/31.03.2005).

Ajutoare orizontale

6. Regulament privind ajutorul de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii (adoptat pe 23.03.2004, MO nr. 340/19.04.2004 ; modificat prin Regulamentul adoptat pe 10.09.2004, MO nr. 850/16.09.2004 şi prin Regulamentul adoptat pe 01.02.2005 şi publicat în MO nr. 127/09.02.2005).

7. Instrucţiuni privind încadrarea unei întreprinderi în categoria de întreprinderi mici şi mijlocii (adoptat pe 31.03.2005, publicat în MO nr. 314/14.04.2005).

141

8. Regulament privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor (adoptat pe 18.03.2005, publicat în MO nr. 257/28.3.2005) → abrogă Regulamentul adoptat pe 10.05.2002, MO nr. 470/02.07.2002 ; modificat prin Regulamentul adoptat pe 21.05.2004, MO nr. 525/10.06.2004)

9. Regulament privind ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă (adoptat pe 01.10.2003,

MO nr. 738/22.10.2003 ; modificat şi completat prin Regulamentul din 10.09.2004, MO nr. 847/16.09.2004)

10. Regulament privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare (adoptat pe 10.09.2004, MO

nr. 850/16.09.2004) → abrogă Regulamentul adoptat pe 10.05.2002, MO nr. 470/02.07.2002 ; modificat şi completat prin Regulamentul adoptat pe 27.05.2004, MO nr. 521/09.06.2004).

11. Regulament cu privire la ajutorul de stat pentru protecţia mediului (adoptat pe 10.05.2002, MO

nr. 470/02.07.2002; modificat prin Regulamentul adoptat pe 21.05.2004, MO nr. 525/10.06.2004)

Ajutor sectorial

12. Instrucţiuni privind autorizarea ajutoarelor de stat în domeniul transportului aerian (adoptat pe 24.10.2003, MO nr. 806/17.11.2003; modificat prin Instrucţiunile din 10.09.2004, MO nr. 847/16.09.2004).

13. Instrucţiuni privind autorizarea ajutoarelor de stat acordate în domeniul transportului maritim

(adoptat pe 24.10.2003, MO nr. 806/17.11.2003). 14. Regulament privind ajutorul de stat în domeniul industriei carbonifere (adoptat pe 31.07.2004,

MO Partea I Nr. 736/16.08.2004; modificat prin Regulamentul adoptat pe 07.01.2005, publicat în MO nr. 55/17.01.2005).

15. Regulament privind ajutorul de stat pentru construcţia de nave (adoptat pe 12.08.2004, MO nr.

953/18.10.2004). 16. Regulament privind ajutorul de stat pentru producţia cinematografică şi de televiziune

(adoptat pe 25.05.2005, publicat în MO nr. 491/10.06.2005).

Servicii de interes economic general 17. Regulament privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi

cărora le-a fost încredinţată prestarea serviciilor de interes economic general (adoptat pe 29.10.2004, MO nr. 1048/12.11.2004)

Forme speciale de ajutoare de stat 18. Instrucţiuni privind ajutorul de stat acordat sub forma garanţiilor (adoptat pe 23.12.2002, MO

nr. 165/17.03.2003) 19. Instrucţiuni privind ajutorul de stat şi capitalul de risc (adoptat pe 28.01.2003, MO nr.

156/11.03.2003 ; modificat prin Instrucţiunile adoptate pe 10.09.2004, MO nr. 850/16.09.2004)

142

20. Instrucţiuni privind vânzările de terenuri şi/sau clădiri de către autorităţile publice (adoptat pe 08.07.2003, MO nr. 541/28.07.2003)

21. Instrucţiuni privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt (adoptat pe 12.12.2003, MO nr. 42/19.01.2004 ; modificat prin Instrucţiunile adoptate pe 21.05.2004, MO nr. 525/10.06.2004)

Transparenţa 22. Regulament privind transparenţa relaţiilor financiare dintre autorităţile publice şi

întreprinderile publice, precum şi transparenţa financiară în cadrul anumitor întreprinderi (adoptat pe 21.05.2004, MO nr. 525/10.06.2004).

Regulamente procedurale şi de organizare şi funcţionare a Consiliului COncurenţei 23. Regulament de organizare, funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei (adoptat pe

26.03.2004, MO nr. 288/01.04.2004). 24. Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării unui ajutor de stat

(adoptat pe 31.12.2004, MO nr. 82/25.01.2005). → abrogă Regulamentul adoptat pe 06.03.2000, MO nr. 125/24.03.2000; modificat şi completat prin Regulamentul adoptat pe 10.09.2004, MO nr. 847/16.09.2004). 25. Regulament privind procedurile de raportare şi monitorizare a ajutoarelor de stat

(adoptat pe 13.06.2005, MO nr. 564/01.07.2005) → abrogă Regulamentul adoptat pe 22.04.2004, MO nr. 443/18.05.2004.

26. Regulament privind Registrul ajutoarelor de stat (adoptat pe 13.06.2005, MO nr.

564/01.07.2005) 27. Regulament privind procedura de investigaţie în materia ajutorului de stat (adoptat pe

16.3.2005, publicat în MO nr. 257/28.3.2005). 28. Regulament cu privire la forma, continutul si alte detalii prevazute de plangerea privind

ajutorul de stat pretins ilegal (adoptat pe 27.09.2004, MO nr. 897/01.10.2004). 29. Instrucţiuni privind rata dobânzii aplicate în cazul recuperării sau rambursării ajutorului de

stat ilegal şi a celui interzis (adoptat pe 21.3.2005, publicat în MO nr. 253/25.3.2005). 30. Regulament privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute de Legea

143/1999 privind ajutorul de stat (adoptat pe 31.12.2004, publicat în MO nr. 64/19.01.2005).

Hotărâri ale Guvernului pentru implementarea normelor ajutorului de stat 31. HG nr. 1839/28.10.2004 privind stabilirea limitelor amenzilor aplicabile în cazul săvârşirii

contravenţiilor prevăzute de Legea ajutorului de stat (MO nr. 1054/15.11.2004). 32. OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (MO nr. 410/25.07.2001), aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002 (MO nr. 268/22.4.2002). 33. HG nr. 490/26.05.2005 privind unele măsuri pentru accelerarea procesului de implementare a

reglementărilor privind ajutorul de stat (publicată în MO nr. 500/14.06.2005).