MANULUL TESTELOR ECI-4 si APS-SF

Chestionarul de evaluare a copiilor (ECI-4) Descrierea testului Chestionarul de evaluare a copiilor (ECI-4) este un instrument de screening pentru simptome afective, cognitive şi de comportament ale mai multor tulburări psihiatrice la copii şi, precum s-a afirmat în capitolele anterioare ale acestui Manual, itemii din ECI-4 se bazează pe criteriile de diagnostic prezentate în cea de-a patra ediţie a Manualului de diagnostic şi statistică pentru tulburări mentale (DSM-IV) al Asociaţiei Americane de Psihiatrie (1994) care au fost reformulate pentru a uşura înţelesul acestora pentru părinţi şi educatori. Considerăm că ECI-4 este util deoarece economiseşte mult timp; oferă o alternativă la interviurile structurate care sunt prea lungi, implică prea mult timp şi prea multe costuri pentru aplicaţiile clinice; şi, spre deosebire de majoritatea scalelor dimensionale de comportament care se utilizează în prezent, este axat pe tulburări. Studiile de cercetare susţin eficacitatea ECI-4 ca instrument de screening pentru o gamă variată de tulburări psihiatrice la copii. Cu toate acestea scorurile obţinute NU SUNT MENITE SĂ FURNIZEZE UN DIAGNOSTIC. Mai mult decât atât, având în vedere faptul că stabilirea unui diagnostic corect necesită nu doar informaţii privind starea actuală, ci şi istoricul dezvoltării, variabilele de mediu, istoricul medical, sănătatea fizică şi, adesea, istoricul psihopatologic al familiei, rezultatele ECI-4 trebuie interpretate cu atenţie. ECI-4 este un instrument de screening care poate fi folosit ca un punct de plecare pentru a recomanda o evaluare clinică efectuată de un specialist în aceste tulburări şi ca un ghid pentru desfăşurarea unui interviu clinic.

Parent Checklist Teacher Checklist A ADHD, tipul cu deficit de atenţie A ADHD, tipul cu deficit de atenţie A ADHD, tipul hiperactiv/impulsiv A ADHD, tipul hiperactiv/impulsiv A ADHD, tipul combinat A ADHD, tipul combinat B Tulburarea opoziţionismului provocator B Tulburarea opoziţionismului provocator C Tulburarea de conduită C Tulburarea de conduită PCS Peer Conflict Scale PCS Peer Conflict Scale D Anxietatea de separare - E-57 Fobia specifică E-57 Fobia specifică E-62-64 Anxietatea generalizată E-62-64 Anxietatea generalizată E-65 Mutismul selectiv E-65 Mutismul selectiv F Tulburarea depresivă majoră F Tulburarea depresivă majoră F Tulburarea distimică F Tulburarea distimică F77 Tulburarea de adaptare F77 Tulburarea de adaptare G Fobia socială G Fobia socială H Tulburări de somn - I. Tulburări de eliminare I. Tulburări de eliminare J Tulburarea de stres post–traumatic J Tulburarea de stres post–traumatic K Tulburări de alimentaţie - L Tulburarea de ataşament reactivă - M Tulburarea autistă M Tulburarea autistă M Sindromul Asperger M Sindromul Asperger

ADMINISTRARE

Există două versiuni ale chestionarului ECI–4, una pentru părinţi şi cealaltă pentru educatori, prezentând foarte multe similarităţi între ele. În cazul în care copilul merge la grădiniţă, considerăm că este important să se obţină informaţii din ambele surse, din mai multe motive. În primul rând, părinţii şi educatorii diferă în ceea ce priveşte abilitatea de a identifica în mod corect anumite tulburări, din cauza diferenţelor profunde între cerinţele plasate asupra copilului în diferite împrejurări (acasă versus la şcoală). În al doilea rând, unii copii îşi dezvăluie mai uşor starea interioară (sentimente, emoţii) faţă de un anumit îngrijitor decât faţă de un altul. În al treilea rând, identificarea împrejurării în care copilul are dificultăţi (de diferite grade) are importante implicaţii pentru tratamentul administrat. În al patrulea rând, îngrijitorii sunt foarte diferiţi în ceea ce priveşte capacitatea lor de evalua în mod corect comportamentul copilului. Obţinerea de informaţii din mai multe surse creşte probabilitatea creării unei imagini mai acurate asupra dificultăţilor cu care se confruntă un anumit copil. Forma pentru educatori diferă faţă de cea pentru părinţi sub trei aspecte. În primul rând, chestionarul pentru educatori urmăreşte să obţină informaţii despre contextul educaţional şi serviciile de educaţie specială. În al doilea rând, chestionarul pentru educatori exclude itemii incluşi în cel pentru părinţi despre care educatorul ar putea avea informaţii imprecise (de ex., probleme de somn, alimentare). În al treilea rând, chestionarul pentru educatori nu cuprinde o enumerare exhaustivă a tuturor simptomelor care apar în forma pentru părinţi, în ceea ce priveşte tulburările care se caracterizează prin comportamente care sunt problematice în principal în contextul familial (de ex., anxietate de separare). Deşi aceste omisiuni din forma pentru educatori au dus, în mod evident, la reducerea numărului de itemi, numerotarea acestora în funcţie de simptomul descris se păstrează în ambele versiuni ale ECI–4. Cu alte cuvinte, pentru a facilita comparaţiile între opiniile părinţilor şi cele ale educatorilor, chestionarul pentru educatori nu a fost renumerotat, cu toate că anumite simptome au fost eliminate.

COTAREA Pentru o mai facilă utilizare a testului am considerat utilă o sistematizare a informaţiilor legate de cotare şi interpretare a scorurilor obţinute. Astfel, pentru majoritatea itemilor se cotează cu 0 răspunsurile „niciodată” şi „câteodată” şi cu 1 răspunsurile „deseori” şi „foarte des”. Fac excepţie itemii 34-38, pentru care se cotează cu 0 răspunsul „niciodată” şi cu 1 celelalte răspunsuri. În cazul itemilor 72-76, care au variantele de răspuns „da” şi „nu”, se cotează cu 1 răspunsul „da” şi cu 0 răspunsul „nu”. În tabelul de mai jos sunt notaţi itemii care intră în componenţa fiecărei scale. Itemii componenţi ai scalelor

Tulburarea Forma pentru părinţi Forma pentru educatori

A ADHD deficit de atenţie 1-9 1-9 A ADHD hiperactiv-impulsiv 10-18 10-18 A ADHD combinat 1-18 1-18 B Opoziţionism provocator 21-28 21-28 C Tulburare de conduită 29-38 29-33 şi 35-38 PCS Peer Conflict Scale 39-48 39-48 D Anxietatea de separare 49-56 − E-57 Fobie specifică 57 57 E-58 Obsesii 58 58 E-59 Compulsii 59 59

E-60 Ticuri motorii 60 60 E-61 Ticuri vocale 61 61 E-62-64 Anxietate generalizată

2, 10, 62-64, 67, 71, 81-84 2, 10, 62-64, 67, 71

E-65 Mutism selectiv 65 65 F Tulburarea depresivă majoră

66-76 66-71 şi 74-76

F Tulb. distimică 66-67, 70-73 şi 75-76 66-67, 70-71 şi 75-76 F Tulb. distimică (pentru cercetare)

62, 66-68, 70-71, 74-76 62, 66-68, 70-71, 74-76

F77 Tulburare de adaptare 77 77 G Fobia socială 78-80 78-80 H Tulburări de somn 81-84 − I Tuburări de eliminare 85-88 87-88 J Stres posttraumatic 21, 57, 66-68, 73, 75-76, 89-92 21, 57, 66-68, 75-76, 89, 91-92 K Tulburări de alimentare 93-94 − L Tulburare reactivă de ataşament

95-96 −

M Tulburare autistă 97-108 97-108 M Asperger 97-100 şi 105-108 97-100 şi 105-108

Pentru fiecare scală, scorul numărului de simptome este egal cu suma cotelor itemilor care compun scala. Dacă acest scor este mai mare sau egal cu numărul de simptome care trebuie să fie prezente pentru a justifica diagnosticul (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul) atunci scorul Cutoff al acestei scale este „Da”. În caz contrar, este „Nu”. Pentru ca o tulburare să fie prezentă este necesar (dar nu şi suficient) ca scorul Cutoff corespunzător ei să aibă valoarea „da” şi să nu fie prezente anumite tulburări, indicate în tabelul următor. Condiţiile în care este posibil să fie prezente tulburările Tulburarea Condiţiile pe care trebuie să le

îndeplinească scorul numărului de simptome pentru o posibilă prezenţă a tulburării

Condiţii de excludere a tulburării

A ADHD deficit de atenţie scor ≥6 D-G, J, M A ADHD hiperactiv-impulsiv scor ≥6 D-G, J, M A ADHD combinat scor pentru A ADHD deficit de atenţie ≥6

şi scor pentru A ADHD hiperactiv-impulsiv ≥6

D-G, J, M

B Opoziţionism provocator scor ≥4 C, F C Tulburare de conduită scor ≥3 PCS Peer Conflict Scale Nu se pune diagnosticul PCS. D Anxietatea de separare scor ≥3 (numai la forma pentru părinţi) E, M E-57 Fobie specifică scor ≥1 D, E-58,

E-59, G, J

E-58 Obsesii scor ≥1 E-57, E-60, E-61, E-62-64, F, G

E-59 Compulsii scor ≥1 E-57, E-60, E-61, E-62-64, F, G

E-60 Ticuri motorii scor ≥1 E-58, E-59, M E-61 Ticuri vocale scor ≥1 E-58, E-59, M E-62-64 Anxietate generalizată

cel puţin unul dintre itemii 62 şi 63 să aibă cota ≥1 şi cel puţin unul dintre itemii 2, 10, 64, 67, 71, 81-84 să aibă cota ≥1

D, E-57, E-58, E-59, F, F77, G, J, M

E-65 Mutism selectiv scor ≥1 G, M F Tulburarea depresivă majoră

Se calculează două scoruri: Scor1 pe baza itemilor 66-68 şi 76; Scor2 pe baza itemilor 69-75. Trebuie ca: Scor1 ≥1 şi Scor2 ≥3 şi Scor1 + Scor2 ≥5

A, F, F77, J

F Tulburarea distimică Se calculează două scoruri: Scor1 pe baza itemilor 66, 67 şi 76; Scor2 pe baza itemilor 70-73 şi 75. Trebuie ca: Scor1 ≥1 şi Scor2 ≥2

A. MDD, F77, J

F Tulburarea distimică (pentru cercetare)

Se calculează două scoruri: Scor1 pe baza itemilor 66, 67 şi 76; Scor2 pe baza itemilor 62, 67, 68, 70, 71, 74, 75. Trebuie ca: Scor1 ≥1 şi Scor2 ≥3

A. MDD, F77, J

F77 Tulburare de adaptare scor ≥1 J G Fobia socială scor ≥3 D, E-57, E-62-

64, M H Tulburări de somn scor ≥1 I Tuburări de eliminare scor ≥1 J Stres posttraumatic la itemul 89 să se răspundă cel puţin cu

„câteodată” şi la cel puţin unul dintre itemii 90, 91 şi 92 să se răspundă cel puţin cu „câteodată” şi la cel puţin unul dintre itemii 57, 66, 68 şi 76 să se răspundă cel puţin cu „deseori” şi la cel puţin unul dintre itemii 21, 67, 73 şi

F77

75 să se răspundă cel puţin cu „deseori”. K Tulburări de alimentare scor ≥1 E-58, E-59, M L Tulburare reactivă de ataşament

scor ≥1 A, M

M Tulburarea autistă Se calculează trei scoruri: Scor1 pe baza itemilor 97-100; Scor2 pe baza itemilor 101-104; Scor3 pe baza itemilor 105-108. Trebuie ca: Scor1 ≥2 şi Scor2 ≥1 şi Scor3≥1 şi Scor1 + Scor2 + Scor3 ≥6

E-58, E-59, E-60, E-65

M Sindromul Asperger Se calculează două scoruri: Scor1 pe baza itemilor 97-100; Scor2 pe baza itemilor 105-108. Trebuie ca: Scor1 ≥2 şi Scor2 ≥1 şi Scor1 + Scor2 ≥3

E-58, E-59, E-60, E-65

DSM-IV descrie simptomele tulburărilor emoţionale şi de comportament şi specifică numărul minim de simptome necesar pentru a stabili un diagnostic. Numărul minim de simptome este scorul criteriilor. Copiii care manifestă numărul minim de simptome necesare pentru diagnosticarea unei tulburări primesc un scor Cutoff pozitiv, ceea ce indică faptul că ar fi necesară o evaluare clinică mai amănunţită. Următorul exemplu de chestionar completat de un părinte pentru un copil de 5 ani ilustrează cum se cotează categoriile ADHD din ECI-4 cu ajutorul metodei scorului criteriilor.

CATEGORIA A NICIODATĂ CÂTEODATĂ

/ UNEORI

DESEORI

FOARTE DES

1. SE GRĂBEŞTE SĂ REALIZEZE SARCINILE SAU ACTIVITĂŢILE ŞI NU ACORDĂ ATENŢIE DETALIILOR.

√

2. ÎI ESTE GREU SĂ FIE ATENT/Ă LA ACTIVITĂŢILE DE STUDIU SAU DE JOACĂ (SĂ SE UITE LA CĂRŢI CU IMAGINI, ETC.).

√

3. PARE SĂ NU FIE ATENT/Ă CÂND I SE VORBEŞTE ÎN MOD DIRECT.

√

4. TRECE DE LA O ACTIVITATE PE CARE NU A FINALIZAT-O LA ALTA.

√

5. ARE DIFICULTĂŢI ÎN A-ŞI ORGANIZA SARCINILE ŞI ACTIVITĂŢILE.

√

6. EVITĂ SĂ EFECTUEZE SARCINI CARE NECESITĂ EFORT MINTAL (PUZZLE, DESEN ETC.).

√

7. PIERDE LUCRURILE NECESARE PENTRU DIFERITE ACTIVITĂŢI.

√

8. ESTE DISTRAS/Ă CU UŞURINŢĂ DE CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL SĂU.

√

9. ESTE UITUC/Ă ÎN ACTIVITĂŢILE ZILNICE. √ 10. DĂ DIN MÂINI/PICIOARE SAU SE „FÂŢÂIE” PE SCAUN.

√

11. ÎI ESTE GREU SĂ STEA PE SCAUN ATUNCI CÂND I SE CERE ACEST LUCRU.

√

12. ALEARGĂ SAU SE CAŢĂRĂ ATUNCI CÂND I SE SPUNE SĂ NU FACĂ ACEST LUCRU. √

13. ÎI ESTE GREU SĂ SE JOACE ÎN LINIŞTE. √ 14. ESTE „PE FUGĂ” SAU SE COMPORTĂ DE PARCĂ AR FI CONDUS/Ă DE UN MOTOR.

√

15. VORBEŞTE EXCESIV. √ 16. RĂSPUNDE ÎNAINTE CA ÎNTREBAREA SĂ FIE TERMINATĂ.

√

17. ÎI ESTE GREU SĂ ÎŞI AŞTEPTE RÂNDUL ÎN TIMPUL ACTIVITĂŢILOR DE GRUP.

√

18. ÎNTRERUPE CONVERSAŢIILE ALTOR PERSOANE SAU ACTIVITĂŢILE ALTOR COPII.

√

1. Există trei tipuri de ADHD: ADHD tipul cu deficit de atenţie (itemii nr. 1-9), ADHD tipul hiperactiv-impulsiv (itemii nr. 10-18) şi ADHD tipul combinat (itemii nr. 1-18). Pentru scorul Cutoff corespunzător tipului combinat de ADHD, este necesar să se îndeplinească şi criteriile aferente celorlalte tipuri de ADHD.

ECI-4: CALCULUL NUMĂRULUI DE SIMPTOME CAT TULBURARE ITEMI SCOR

CRIT. SCOR

PĂRINŢI SCOR EDUC.

SCOR CUTOFF

CATEGORII DE

EXCLUDEREA ADHD

deficit de at. 1-9 ≥ 6 7 9 DA D-G, JM

A ADHD hiper – impuls

10-18 ≥ 6 4 3 NU D-G, JM

A ADHD combinat

1-9 ≥ 6 7 9 NU D-G, JM 10-18 ≥ 6 4 3

2. Număraţi câte răspunsuri de „foarte des” şi „deseori” au fost date la itemii nr 1-9 şi scrieţi

numărul total la categoria Scor părinţi de pe fişa de calcul al scorului. [Pentru acest copil, scorul este 7].

3. Număraţi câte răspunsuri de „foarte des” şi „deseori” au fost date la itemii nr. 10-18 şi scrieţi numărul total la categoria Scor părinţi de pe fişa de calcul al scorului. [Pentru acest copil, scorul este de 4].

4. Scrieţi scorul numărului de simptome pentru ADHD tipul combinat în spaţiile destinate în acest sens de pe fişa de calcul al scorului.

5. După cotarea formei pentru părinţi a chestionarului, cotaţi forma pentru educatori a chestionarului, urmând aceiaşi paşi. [Pentru exemplul nostru, scorurile aferente formei completate de educatori a chestionarului au fost trecute pe fişa de calcul al scorului, la categoria Scor educatori.]

6. Pentru a obţine scorurile Cutoff, se vor compara scorurile numărului de simptome obţinute de părinţi şi educatori cu scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul. În exemplul nostru, scorul numărului de simptome al părinţilor pentru itemii nr. 1-9 (care este egal cu 7) este mai mare decât scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul (care trebuie să fie ≥6). Scorul numărului de simptome al formei pentru educatori pentru itemii nr. 10-18 (care este 9) este mai mare decât scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul. Când cel puţin unul dintre scorurile numărului de simptome din varianta pentru părinţi şi din varianta educatorului este egal cu sau mai mare decât scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul, scorul Cutoff este „da”. În consecinţă, copilul primeşte un scor Cutoff „da” pentru ADHD, tipul cu deficit de atenţie.

Scorul numărului de simptome din varianta pentru părinţi pentru itemii nr. 10-18 (care este egal cu 4) şi cel din varianta pentru educatori pentru itemii nr. 10-18 (care este egal cu 3) nu depăşesc scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul (care trebuie să fie ≥6). Scorul Cutoff este „nu” pentru tipul hiperactiv–impulsiv al ADHD, deoarece niciunul dintre cele două scoruri din variantele pentru părinţi şi, respectiv, educatori nu este egal cu sau mai mare decât scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul. Scorul pentru ADHD, tipul combinat este, de asemenea „Nu” deoarece copilul nu a îndeplinit ambele criterii (itemii nr. 1-9 şi itemii nr. 10-18).

SCORUL SEVERITĂŢII SIMPTOMELOR Cea de-a doua procedură de cotare o constituie metoda scorului severităţii simptomelor, pentru care itemii se cotează după cum urmează: niciodată = 0, câteodată = 1, deseori = 2, foarte des = 3. Itemii sunt apoi însumaţi pentru a obţine scorul de severitate a simptomelor pentru fiecare categorie. Pentru itemii care au ca şi variante de răspuns „da” sau „nu”, valoarea lui „da” este de 2,5 (media dintre „deseori” şi „foarte des”), iar cea a lui „nu” este de 0,5 (media dintre „niciodată” şi „câteodată”). Am utilizat scorurile de severitate a simptomelor din eşantionul de normare ca bază pentru clasificarea severităţii simptomelor unui copil (scăzută, moderată, ridicată). Deoarece nu există o concordanţă perfectă între scorurile Cutoff (modelul categorial) şi scorurile severităţii simptomelor (modelul dimensional), este posibil ca un copil să primească un scor de severitate a simptomelor pentru o anumită tulburare, care să reflecte simptome cu o severitate ridicată, dar să nu primească un scor Cutoff pentru aceeaşi tulburare. În vederea interpretării scorurilor de severitate a simptomelor, am utilizat metoda abaterii standard, conform căreia scorurile dintre una sau două abateri standard peste medie (scoruri T între 60 şi 69) şi scorurile de peste două abateri standard peste medie (scoruri T de peste 70) indică simptome de severitate moderată şi ridicată.

Clasificarea severităţii simptomelor cu ajutorul cotelor T şi a abaterilor standard Clasificare Cota T Severitate ridicată 70 sau mai mare Severitate moderată 60-69 Severitate scăzută 59 sau mai mic

INTERPRETAREA SCORURILOR Copilul din exemplul anterior a primit un scor Cutoff pentru ADHD tipul deficit de atenţie. Totuşi, doar o evaluare clinică comprehensivă poate stabili dacă (a) într-adevăr copilul suferă de ADHD, tipul cu deficit de atenţie; (b) o altă variabilă (de ex., un stresor de mediu) poate justifica

simptomele; sau (c) o altă tulburare (precum cele indicate în coloana CATEGORII DE EXCLUDERE) poate fi responsabilă pentru simptomele ADHD. ECI-4 nu stabileşte diagnostice, este doar un instrument de screening. Scorurile Cutoff nu pot fi interpretate ca verificând prezenţa sau absenţa unor tulburări specifice. Dacă scorul Cutoff este „Da”, un terapeut calificat poate stabili dacă acel copil îndeplineşte criteriile DSM-IV pentru acea tulburare. De exemplu, un diagnostic de ADHD, presupune a deţine informaţii despre vârsta de debut a tulburării, durata simptomelor, severitatea deficitului de funcţionare, condiţiile de excludere şi tulburările. Discrepanţele apărute între scorurile părinţilor şi cele ale educatorilor pot indica fie că acel copil are un comportament diferit în cele două împrejurări, fie că unul dintre îngrijitori oferă informaţii mai acurate despre anumite comportamente. Având în vedere faptul că acesta este un instrument de screening, un scor Cutoff „Da” de la oricare dintre respondenţi ar trebui să determine investigaţii suplimentare dacă problemele copilului sunt suficient de grave pentru a justifica o evaluare clinică amănunţită. TULBURAREA DE HIPERACTIVITATE CU DEFICIT DE ATENŢIE (A). Cuprinde itemii: 1-9 pentru tipul cu deficit de atenţie, 10-18 tipul predominant hiperactiv şi 1-18 pentru tipul combinat. După cum s-a afirmat anterior, DSM-IV defineşte trei tulburări ADHD separate, în funcţie de prezenţa simptomelor specifice deficitului de atenţie sau hiperactivităţii/impulsivităţii. Dacă simptomele unui copil sunt în principal specifice deficitului de atenţie, se va stabili un diagnostic de ADHD, tipul predominant cu deficit de atenţie. DSM-IV enumeră nouă simptome de deficit de atenţie, dintre care cel puţin şase trebuie să se manifeste timp de cel puţin 6 luni (Scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥ 6) şi la un nivel care să fie problematic şi inadecvat din punct de vedere ontogenetic, pentru ca un copil să îndeplinească criteriile. Dacă atât deficitul de atenţie, cât şi hiperactivitatea/impulsivitatea constituie probleme semnificative, diagnosticul relevant este de ADHD, tipul combinat, şi trebuie îndeplinite criteriile de la ambele tipuri de ADHD. Pentru toate formele de ADHD, DSM-IV enumeră patru criterii suplimentare: (1) debutul trebuie să se realizeze până la 7 ani; (2) unele simptome trebuie să fie prezente în cel puţin două contexte (de ex., la şcoală, acasă); (3) simptomele provoacă o detresă semnificativă din punct de vedere clinic sau un deficit în funcţionare; şi (4) simptomele nu se datorează altor tulburări (tulburarea de dezvoltare pervazivă, schizofrenie, tulburări anxioase sau de dispoziţie, tulburare disociativă sau de personalitate). TULBURAREA OPOZIŢIONISMULUI PROVOCATOR (B). Cuprinde itemii: 21-28. Scorul Cutoff pentru tulburarea opoziţionismului provocator necesită ca cel puţin patru dintr-o listă de opt simptome să fie prezente timp de cel puţin 6 luni (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥ 4). DSM-IV impune, în plus, ca aceste comportamente opoziţionale şi sfidătoare să determine o deteriorare semnificativă în funcţionarea copilului şi să nu se manifeste exclusiv în cadrul unei tulburări psihotice sau de dispoziţie. După cum am menţionat anterior, copiii care îndeplinesc criteriile pentru tulburarea de conduită nu pot primi totodată şi un diagnostic de tulburare a opoziţionismului provocator. Cu alte cuvinte, astfel de pacienţi sunt diagnosticaţi doar cu tulburarea mai severă (tulburarea de conduită). TULBURAREA DE CONDUITĂ (C). Cuprinde itemii: 29-38. ECI-4 cuprinde 10 simptome ale tulburării de conduită, dintre care cel puţin trei trebuie să se manifeste în ultimele 12 luni şi, dintre acestea, cel puţin unul trebuie să fie prezent în ultimele 6 luni pentru ca un copil să îndeplinească criteriile tulburării (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥ 3). Pentru a respecta scopul ECI-4 de a fi un instrument de screening, itemii chestionarului au fost reformulaţi pentru a reflecta o simptomatologie mai puţin severă şi a optimiza şansele ca evaluatorul să raporteze toate formele de comportament relevant. Astfel, terapeutul trebuie, în urma răspunsului la ECI-4 să facă investigaţii suplimentare despre evenimente şi să emită o evaluare obiectivă privind relevanţa comportamentului în cauză pentru tulburare. Cu toate că ECI-4 identifică anumite comportamente antisociale care nu se califică pentru un diagnostic de tulburare de conduită, având în vedere implicaţiile pe termen lung ale agresivităţii, am considerat că terapeutul ar trebui să fie informat de toate încălcările de reguli potenţial grave.

PEER CONFLICT SCALE (PCS). Cuprinde itemii: 39-48. Peer Conflict Scale (Gadow, 1986) nu se bazează pe simptomele unei tulburări DSM-IV. Dimpotrivă, este o scală dimensională care măsoară agresivitatea faţă de copiii de aceeaşi vârstă şi are o fidelitate satisfăcătoare în studiile axate pe copiii de şcoală elementară. Cercetarea noastră asupra copiilor preşcolari indică o validitate discriminantă bună între eşantioanele de copii cu dizabilităţi şi cei fără acestea din cadrul grădiniţelor publice. Când este folosită ca parte a ECI-4, variantele de răspuns sunt cotate cu ajutorul metodei severităţii simptomelor: niciodată=0, câteodată=1, deseori=2 şi foarte des=3. Scorurile Cutoff de severitate a simptomelor sunt prezentate în Manualul de norme ECI-4 (Gadow şi Sprafkin, 1997). Se recomandă ca această scală să fie folosită pentru a oferi informaţii despre nivelul de conflict al copilului când interacţionează cu copii de aceeaşi vârstă şi despre posibilele comportamente care să necesite intervenţii clinice.

ANXIETATEA DE SEPARARE (D). Cuprinde itemii: 49-56. DSM-IV enumeră opt simptome de anxietate de separare, dintre care trei trebuie să fie prezente pentru a îndeplini criteriile de diagnostic (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥ 3). Aceste simptome corespund itemilor de la nr. 49 la nr. 56 din ECI-4. Tulburarea trebuie să se manifeste timp de cel puţin 4 săptămâni şi să provoace o deteriorare semnificativă din punct de vedere clinic a funcţionării în arii importante. Simptomele nu trebuie să fie provocate de alte tulburări, în special de tulburarea pervazivă de dezvoltare sau de o tulburare psihotică. Trebuie menţionat că ECI-4: forma pentru educatori cuprinde un singur item referitor la anxietatea de separare (itemul nr. 49; Categoria E), pare supărat după ce s-a despărţit de părinte pentru a merge la grădiniţă, deoarece educatorul nu poate să ofere o observaţie fidelă a anxietăţii de separare într-o altă împrejurare. Anxietatea de separare nu a fost diagnosticată suficient de des în eşantionul nostru clinic de copii sub 6 ani pentru a putea face comentarii pe marginea sensibilităţii scorului simptomelor care îndeplinesc diagnosticul la a identifica preşcolarii cu anxietate de separare. ANXIETATE GENERALIZATĂ. Cuprinde itemii: 62-64, 67, 2, 10, 71, 81-84. DSM-IV face referire la opt simptome de anxietate generalizată, dintre care trei trebuie să se manifeste timp de cel puţin 6 luni (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥3). FOBIA SPECIFICĂ. ECI-4 cuprinde un item (57) de screening pentru fobia specifică, itemul nr. 57, este mult prea fricos /fricoasă, încearcă să evite anumite obiecte sau situaţii specifice. Dacă respondentul alege varianta de răspuns „deseori” sau „foarte des”, terapeutul ar trebui să facă investigaţii suplimentare privind nivelul de anxietate manifestat de copil (care trebuie să fie intens pentru a îndeplini criteriile de diagnostic) şi situaţiile care îi provoacă această reacţie. Pentru cazurile în care frica este mai degrabă asociată unei alte tulburări, se va stabili diagnosticul cel mai adecvat. De exemplu, frica de a fi separat de părinţi ar fi diagnosticată ca anxietate de separare, iar frica de a interacţiona cu alţii copii de aceeaşi vârstă necunoscuţi ar fi diagnosticată ca fobie socială. TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ. ECI-4 cuprinde un item pentru o obsesie, itemul nr. 58, nu poate să îşi scoată din minte gânduri care îl/o îngrijorează (îi este frică de microbi sau că nu reuşeşte să facă lucrurile perfect, etc.). Dacă se utilizează acest item, terapeutul trebuie să facă diferenţa între o grijă excesivă faţă de probleme reale şi o adevărată obsesie. Există un singur item ECI-4 pentru o compulsie, itemul nr. 59, se simte obligat/ă să desfăşoare activităţi într-un mod rigid, precis, neobişnuit (să îşi alinieze jucăriile într-un anumit fel etc.). Aşa cum am menţionat anterior, DSM-IV impune ca aceste comportamente compulsive să fie realizate pentru a reduce detresa sau a preveni o situaţie nedorită şi sunt, în mod evident, iraţionale sau excesive. Totuşi, este adesea dificil pentru copii să ştie sau să exprime motivul din spatele comportamentului lor, acest criteriu putând, prin urmare, fi îndeplinit cu ajutorul unor tehnici clinice rafinate şi nu cu un chestionar. TICURILE. ECI-4 cuprinde doi itemi (60, 61) care se referă la simptomele specifice ticurilor. Itemul nr. 60, face mişcări neobişnuite fără niciun motiv (clipeşte, are convulsii, îşi linge buzele, îşi mişcă capul,

etc.) aparţine ticurilor motorii. Nu au fost incluse exemple de ticuri motorii complexe deoarece este neobişnuit pentru copiii prepuberali să manifeste ticuri motorii complexe în absenţa ticurilor motorii simple. Itemul nr. 61, scoate sunete aparent fără niciun motiv (tuşeşte, îşi drege vocea, îşi trage nasul, mormăie), a fost elaborat pentru evaluarea ticurilor vocale. În ECI-4, răspunsurile la itemii referitori la ticuri sunt considerate semnificative din punct de vedere clinic dacă părintele sau educatorul consideră că ticurile motorii sau vocale au loc măcar „deseori”. MUTISMUL SELECTIV). Itemul de screening pentru mutismul selectiv (itemul nr. 65, refuză să vorbească cu alte persoane în afară de membrii familiei) a fost adăugat după testarea versiunii iniţiale a ECI-4 şi, prin urmare, nu se cunoaşte în prezent măsura în care acesta ajută la identificarea copiilor care suferă de această tulburare. Iniţial a fost omis deoarece este o tulburare destul de rară. Totuşi, debutul se realizează de obicei înainte de 5 ani, prin urmare, această tulburare poate fi inclusă într-un instrument de screening pentru preşcolari. În cadrul eşantionului clinic de 105 copii, au fost trei copii care au primit un diagnostic clinic de mutism selectiv. Toţi trei au avut scoruri Cutoff pentru fobie socială din ECI-4: forma pentru părinţi. Acest fapt este important deoarece mutismul selectiv a fost recent conceptualizat ca un tip de fobie socială (Black şi Uhde, 1995). TULBURĂRILE DE DISPOZIŢIE. Rezultatele ştiinţifice privind tulburările de dispoziţie, mai ales tulburarea depresivă majoră (itemii 66-75,76) şi tulburarea distimică (itemii 66, 67, 70-73, 75,76) sugerează în mod evident că criteriile DSM-IV nu sunt adecvate pentru copiii cu vârste de sub 6 ani, cel puţin pentru cei evaluaţi într-un mediu clinic. Totuşi, având în vedere că ECI-4 rămâne un instrument bazat pe DSM-IV, am decis să includem categoriile de tulburări depresive pentru clinicienii care doresc să efectueze investigaţii despre aceste comportamente când sunt constatate de părinţi. Deşi un preşcolar poate că nu manifestă o tulburare de dispoziţie, acesta poate să resimtă simptome depresive în timpul unei alte tulburări. Deoarece DSM-IV subliniază că acei copii care suferă de o tulburare depresivă majoră pot fi iritabili în loc să fie depresivi, ECI-4 cuprinde itemi separaţi pentru dispoziţii depresive (itemul nr. 66 sau nr. 76) şi pentru dispoziţii de iritare (itemul nr. 67). Pentru a îndeplini criteriile de diagnostic ale tulburării depresive majore, cel puţin cinci simptome trebuie să fie identificate de către respondent (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥5). Cel puţin unul dintre cei cinci itemi trebuie să fie itemul nr. 66 (este trist/ă în cea mai mare parte a zilei), itemul nr. 76 (a devenit mai sensibil/ă sau mai plângăcios/plângăcioasă decât în mod obişnuit) sau itemul nr. 67 (este iritabil/ă în cea mai mare parte a zilei). Cu ajutorul principiilor DSM-IV, scorul Cutoff pentru tulburarea distimică se calculează astfel: la itemul nr. 66 (este trist/ă în cea mai mare parte a zilei) sau la itemul nr. 76 (a devenit mai sensibil/ă sau mai plângăcios/plângăcioasă decât în mod obişnuit) sau la itemul nr. 67 (este iritabil/ă în cea mai mare parte a zilei) trebuie să se răspundă cu „deseori” sau „foarte des”. În plus, copilul trebuie să obţină un scor de cel puţin doi la itemii de la nr. 70 la nr. 73 şi la itemul nr. 75 (a suferit o schimbare în ceea ce priveşte capacitatea sa de concentrare sau de a lua decizii. Scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥3. FOBIA SOCIALĂ (G). ECI-4 conţine trei itemi de fobie socială (de la nr. 78 la nr. 80), la care trebuie să se răspundă cu „deseori” sau „foarte des” pentru a verifica scorul Cutoff pentru categoria destinată fobiei sociale (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul =3). Simptomele de fobie socială trebuie să deterioreze semnificativ funcţionarea (sau să provoace o detresă marcată), să fie prezente timp de cel puţin 6 luni şi să nu fie imputabile efectelor directe ale unui tratament medicamentos, unei condiţii medicale sau unei alte tulburări (de ex., anxietate de separare). Itemul nr. 78, este extrem de ruşinos/ruşinoasă cu ceilalţi copii, din ECI-4: forma pentru părinţi a identificat în mod corect puţinele cazuri clinice de fobie socială din eşantionul nostru de preşcolari supuşi unei evaluări clinice. Majoritatea falşilor pozitivi au primit un diagnostic clinic de tulburare de dezvoltare pervazivă, o tulburare caracterizată de dizabilităţi sociale.

PROBLEME DE SOMN (H). Categoria H cuprinde un set de patru itemi (de la nr. 81 la nr. 84) care se referă la diferite probleme de somn la copiii preşcolari. Aceştia sunt incluşi în forma pentru părinţi, nu neapărat ca un instrument de screening pentru o anumită tulburare de somn, ci, mai degrabă, pentru a atrage atenţia clinicianului să realizeze investigaţii suplimentare privind orice fel de modificare a programului de somn care poate avea legătură cu probleme emoţionale sau de comportament. În plus, prezenţa problemelor de somn sugerează motive pentru o intervenţie clinică (de ex., un program comportamental) sau evidenţiază somnul ca stresor în viaţa părinţilor, care ar putea avea un impact asupra respectării de către aceştia a tratamentelor recomandate. Un răspuns „deseori” sau „foarte des” la oricare dintre aceşti itemi produce un scor (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥1), care ar trebui să determine clinicianul să investigheze mai aprofundat problema. PROBLEME DE ELIMINARE (I). Enurezisul reprezintă eliminarea repetată de urină în timpul zilei (diurnă) sau în pat, în timpul nopţii (nocturnă). Cea de-a doua formă este mai frecventă. Unii copii le manifestă pe amândouă. Enurezisul apare mai des la băieţi, dar forma diurnă este mai frecventă la fete. Encoprezisul reprezintă eliminarea repetată de fecale în obiectele de îmbrăcăminte sau în alte locuri inadecvate. Această tulburare este mai frecventă la băieţi decât la fete. ECI-4: forma pentru părinţi cuprinde patru itemi care evaluează problemele de eliminare, itemul nr. 85 (face pipi pe el/ea în timpul nopţii), itemul nr. 86 (acum face pipi pe el/ea în timpul nopţii, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat în ultimele 4 luni), itemul nr. 87 (face pipi pe el/ea în timpul zilei) şi itemul nr. 88 (face caca pe el/ea în timpul zilei). Itemii nr. 87 şi 88 apar şi în ECI-4: forma pentru educatori. Itemii din această categorie sunt cotaţi cu 1 dacă s-a răspuns cu „deseori” sau „foarte des”. Scorul Cutoff se obţine dacă oricare dintre aceste probleme apare măcar „deseori” (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥1), fiind menit să determine clinicianul să investigheze problema mai aprofundat.. STRESUL POSTTRAUMATIC (J). ECI-4 cuprinde patru itemi pentru stresul posttraumatic, precum şi un număr de itemi din alte categorii. Conform principiilor DSM-IV, trebuie să fie prezente anumite simptome pentru un diagnostic de stres posttraumatic. Criteriile ECI-4 corespunzătoare sunt prezentate în continuare. Itemul nr. 89, a suferit un eveniment extrem de supărător şi continuă să fie afectat/ă de acesta, trebuie să genereze măcar răspunsul „câteodată”. În plus, la cel puţin un item care indică retrăirea evenimentului traumatizant trebuie să se răspundă măcar cu varianta „câteodată”. Aceşti itemi sunt nr. 90, are vise sau amintiri neplăcute legate de un eveniment extrem de supărător, itemul nr. 91, povesteşte în repetate rânduri sau descrie prin gesturi un eveniment extrem de supărător şi itemul nr. 92, pare a fi într-o transă. Este necesară şi prezenţa cel puţin a unuia dintre următoarele simptome: o „amorţeală a sensibilităţii generale”, care este cel mai bine reflectată în cadrul categoriei destinate tulburării depresive majore (itemul nr. 66, este trist/ă în cea mai mare parte a zilei); sau itemul nr 76 (a devenit mai sensibil/ă sau mai plângăcios/oasă decât în mod obişnuit); sau itemul nr. 68 (pare dezinteresat/ă de activităţi distractive sau de a se juca cu alţi copii); sau „evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma”, care este cel mai bine ilustrată de itemul nr. 57 (este mult prea fricos/fricoasă, încearcă să evite anumite obiecte sau situaţii specifice). Aceste simptome trebuie să aibă loc „deseori” sau „foarte des”. În cele din urmă, trebuie să existe un indiciu al unei creşteri a nivelului de excitaţie al copilului, evidenţiată prin alegerea variantei de răspuns „deseori” sau „foarte des” la cel puţin unul dintre următorii itemi: tulburări de somn (itemul nr. 73, a suferit o schimbare în ceea ce priveşte programul său normal de somn), accese de iritabilitate/furie (itemul nr. 67, este iritabil/ă în cea mai mare parte a zilei sau itemul nr. 21, îşi pierde cumpătul) sau probleme de concentrare (itemul nr. 75, a suferit o schimbare în ceea ce priveşte capacitatea sa de concentrare). Itemii de screening pentru această tulburare sunt meniţi să identifice doar prezenţa celor mai evidente trăsături. TULBURĂRILE DE ALIMENTARE (K). ECI-4 cuprinde doi itemi (nr. 93 şi nr. 94) care se referă la probleme de alimentare. Itemul nr. 93 refuză să mănânce suficientă mâncare pentru menţinerea unei greutăţi normale este un item de screening pentru o tulburare DSM-IV, şi anume tulburare de alimentare

a perioadei de sugar şi a copilăriei mici, care presupune o incapacitate persistentă de a mânca suficient pentru a lua în greutate sau o pierdere semnificativă în greutate care durează cel puţin o lună. Aceasta poate fi aplicată doar în absenţa unei condiţii medicale sau a lipsei de mâncare care să genereze problema. Itemul nr. 94, are obiceiuri de mâncat extrem de rigide (de ex., nu mănâncă mâncare solidă, doar mâncare pentru bebeluşi), se referă la obiceiuri de mâncat particulare sau rigide, care pot să fie cauzate de o altă tulburare (de ex., tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de dezvoltare pervazivă fără altă specificaţie) sau o altă problemă. Scorul Cutoff se obţine pentru un răspuns „deseori” sau „foarte des” din partea părintelui, la cel puţin un item (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥1), ceea ce ar trebui să determine terapeutul să includă problemele de alimentare în conceptualizarea prezentării clinice. TULBURAREA DE ATAŞAMENT REACTIVĂ (L). Dacă îngrijitorul indică faptul că fie itemul nr. 95, fie itemul nr. 96 are loc măcar „deseori”, terapeutul ar trebui să facă investigaţii suplimentare privind îngrijirea timpurie a copilului şi să stabilească dacă aceasta a fost necorespunzătoare sau inconsistentă. Retardul mental şi tulburarea de dezvoltare pervazivă trebuie, de asemenea, să fie excluse ca explicaţii alternative pentru problemele de relaţionare socială. Trebuie menţionat şi faptul că, în ECI-4: forma pentru educatori, itemii nr. 95 şi 96 apar în Categoria E. TULBURĂRILE DE DEZVOLTARE PERVAZIVE (M). ECI-4 poate fi folosit pentru screening-ul a trei tulburări de dezvoltare pervazive: tulburarea autistă, tulburarea Asperger şi tulburarea de dezvoltare pervazivă fără altă specificaţie. Versiunile pentru părinţi şi educatori ale ECI-4, când au fost folosite împreună, au indicat majoritatea copiilor care un primit un diagnostic clinic de tulburare de dezvoltare pervazivă, cu foarte puţini falşi pozitivi. După cum am afirmat anterior, toate tulburările cuprinse sub termenul de tulburare de dezvoltare pervazivă se caracterizează printr-o deteriorare a funcţionării în trei arii: abilităţi de interacţiune socială, comunicare verbală şi nonverbală şi activităţi imaginative. Determinarea scorurilor Cutoff pentru aceste tulburări este complicată de faptul că scorurile Cutoff trebuie calculate pentru fiecare arie de simptome. Un diagnostic de tulburare autistă impune un minim de şase simptome (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥6), minim două aparţinând categoriei de interacţiune socială (itemii de la nr. 97 la 100) şi câte unul făcând parte din celelalte două categorii: comunicare (itemii de la nr. 101 la 104) şi comportamente repetitive şi stereotipe (itemii de la nr. 105 la 108). (Pentru a uşura puţin cotarea, aceste dizabilităţi sunt separate printr-o linie îngroşată.) În plus, întârzierea sau funcţionarea anormală în cel puţin una din cele trei arii trebuie să fie prezentă înainte de vârsta de 3 ani, informaţie care trebuie obţinută prin alte mijloace decât chestionarul (de ex., interviu clinic). Tulburarea Asperger diferă de cea autistă prin faptul că nu există o întârziere semnificativă din punct de vedere clinic a dezvoltării cognitive sau a limbajului. Simptomele specifice pentru deficite de interacţiune socială (itemii de la nr. 97 la 100) şi comportamente, interese şi activităţi repetitive şi stereotipe (itemii de la nr. 105 la 108) sunt aceleaşi ca la tulburarea autistă. Diagnosticarea tulburării Asperger impune prezenţa a cel puţin două simptome de deteriorare a interacţiunii sociale şi cel puţin a unui simptom de comportamente, interese şi activităţi repetitive şi stereotipe (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥3). Aceste simptome trebuie să provoace o deteriorare semnificativă din punct de vedere clinic a funcţionării în cele trei arii specificate. Nivelul de dezvoltare. Ambele forme ale chestionarului ECI-4 includ câte o secţiune de itemi care evaluează dezvoltarea. Aceşti itemi apar pe prima pagină a formei pentru părinţi (itemii de la nr. 1 la 12), respectiv pe ultima pagină a formei pentru educatori (după itemul nr. 108). Educatorul este rugat să compare copilul cu alţi copii de aceeaşi vârstă cronologică sub aspectul limbajului, motricităţii fine şi grosiere, abilităţilor de auto-ajutor şi ale celor de joacă. În ceea ce priveşte forma pentru părinţi, itemii de dezvoltare sunt cotaţi la fel ca şi restul itemilor (niciodată, câteodată, deseori, foarte des). În cazul formei pentru educatori, se foloseşte o scală de 5 puncte (1 = superior, 2 = peste medie, 3 = mediu, 4 = sub medie, 5 = slabă).

Dacă există ambele forme completate ale chestionarului pentru un anumit copil, vă recomandăm să vă bazaţi pe ECI-4: forma pentru educatori în ceea ce priveşte cotarea nivelului de dezvoltare, deoarece educatorul se află într-o poziţie mai bună pentru a face comparaţii cu alţi copii de aceeaşi vârstă. Subliniem, cu toate acestea, că nici cotările părinţilor şi nici cele ale educatorilor pentru itemii care evaluează dezvoltarea din ECI-4 nu sunt menite să înlocuiască o evaluare completă a nivelului de dezvoltare, când aceasta este necesară. Totuşi, ECI-4 poate să servească drept bază pentru obţinerea unei evaluări comprehensive a nivelului de dezvoltare. Bibliografie:

Albu, M., (2000). Metode şi instrumente de evaluare în psihologie, Argonaut, Cluj-Napoca. American Psychiatric Association. (1994). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (4th ed.), Washington, DC. Benga, O., Ţincaş, I., Visu-Petra, L., (2010). Investigating the Structure of Anxiety Symptoms Among Romanian Preschoolers using The Spence Preschool Anxiety Scales, Cognition, Brain, Behaviour, 14, 2, 159-182. Gadow, K., Sprafkin, J., (2000). Early Childhood Inventory-4. Norms Manual, Checkmate plus LTD, Stony Brook, NY. Gresham, F., Elliott, S., (1990). Social Skills Rating System Manual, American Guidance Service Inc. Hartung, C., Lefler, E., (2010). Preliminary Examination of a New Mental Health Screener in a Pediatric Sample, Journal of Pediatric Health Care, 24, 3, 168-175. Huffman, L., Nichols, M., (2004). Early detection of young children's mental health problems in primary care settings. In: R. DelCarmen-Wiggins and A. Carter, Editors, Handbook of infant, toddler, and preschool mental health assessment, Oxford, New York. Myles, B., Bock, S., Simpson, R., (2001). Asperger Syndrome Diagnostic Scale. Examiner’s manual, Pro-Ed Inc, Austin, Texas Reynolds, C., Kamphaus, R., (2004). Behavior Assessment System for Children Manual, Second Edition, American Guidance Service Publishing. Schopler, E., Reichler, R., Renner, B., (1986). The Childhood Autism rating Scale (CARS). Western Psychological Services, Los Angeles.

APS-SF Scala de evaluare a tulburărilor din adolescenţă – forma scurtă

DESCRIEREA SCALEI APS-SF cuprinde 12 scale clinice şi 2 scale de validitate. Şase scale clinice se concentrează pe simptomatologia DSM-IV. Aceste scale au fost concepute pentru a reflecta principalele simptome prezentate în DSM-IV şi asociate cu următoarele tulburări: tulburarea de conduită (CND), tulburarea opoziţionismului provocator (OPD), tulburarea depresivă majoră (DEP), anxietatea generalizată (GAD), stresul posttraumatic (PTS) şi dependenţa de substanţe (SUB). Celelalte şase scale clinice nu sunt în mod special asociate cu tulburările sau simptomele DSM-IV, dar, cu toate acestea, evaluează aspecte relevante legate de problemele psihologice şi competenţele adolescenţilor. Aceste scale includ: tulburarea de alimentaţie (EAT), suicidul (SUI), probleme şcolare (ADP), tendinţe violente /de furie (AVP), concepţia despre sine (SCP) şi probleme interpersonale (IPP). Cele două scale de validitate privind atitudinea defensivă (DEF) şi consecvenţa răspunsurilor (CNR) examinează aspecte legate de validitatea răspunsurilor. APS-SF a fost conceput pentru a fi un instrument de evaluare concis, fidel şi valid a unei laturi a psihopatologiei şi a problemelor psihologice relevante pentru adaptabilitatea adolescenţilor. APS-SF este de aproximativ trei ori mai scurt decât varianta standard APS şi, sub acest aspect, îşi găseşte utilitatea în situaţii în care timpul disponibil sau circumstanţele sunt limitate sau fac imposibilă administrarea unor instrumente mai lungi şi mai comprehensive de evaluare a psihopatologiei. În mediul şcolar, dimensiunea redusă a APS-SF, face ca această scală să devină un instrument foarte util pentru evaluarea elevilor anterior trimiterii la specialist şi care, pe baza rezultatelor obţinute, vor putea fi eventual supuşi unei evaluări mai comprehensive cu ajutorul APS. APS-SF este la fel de util şi în cazul testărilor în grup, precum şi pentru testarea elevilor trimişi la psihologul şcolar sau consilierul pentru probleme şcolare sau de comportament. Totodată, în cazul unor studii despre modul de funcţionare psihologică a adolescenţilor, acest test de 20 de minute poate furniza cercetătorilor un instrument apt, din punct de vedere psihometric, să evalueze aspectele importante ale adaptabilităţii psihologice.

Tabelul  Prezentarea scalelor clinice APS‐SF 

Tulburări de externalizare

Tulburări interiorizare

Tulburarea de conduită Anxietatea generalizată Tulburarea opoziţionismului provocator

Stresul posttraumatic

Dependenţa de substanţe Tulburarea depresivă majoră Predispoziţia spre violenţă / furie

Tulburare de alimentaţie

Problemele şcolare Suicidul Concepţia despre sine Problemele interpersonale

Ordinea celor 12 scale clinice APS-SF din Tabelul 1 reflectă distincţia interiorizare – exteriorizare, primele cinci scale reprezentând în principal tulburările de externalizare, iar ultimele şapte, cele de internalizare. Din cele 12 scale clinice APS-SF, şase corespund tulburărilor DSM-IV: tulburarea de conduită, tulburarea opoziţionismului provocator, dependenţa de substanţe, anxietatea generalizată, stresul posttraumatic şi tulburarea depresivă majoră. Scalele privind predispoziţia spre violenţă /furie, tulburarea de alimentaţie, suicidul, concepţia despre sine, problemele şcolare şi problemele interpersonale reprezintă domenii psiho-sociale importante pentru evaluarea psihologică a adolescenţilor. Ultimele două scale APS-SF reprezintă indicatori de validitate care evaluează atitudinea defensivă şi consecvenţa răspunsurilor.

ADMINISTRAREA ŞI COTAREA TESTULUI APS-SF a fost conceput şi standardizat pentru a fi folosit la evaluarea adolescenţilor cu vârste cuprinse între 12 şi 19 ani. Eşantionul de standardizare al APS-SF nu a cuprins copii sub 12 ani sau tineri peste 19 ani; prin urmare, nu există date care să susţină interpretarea scorurilor APS-SF obţinute de respondenţi care nu se încadrează în aceste limite de vârstă. Totuşi, APS-SF poate fi folosit şi la tineri mai în vârstă de 19 ani din medii şcolare sau clinice, dar ar trebui să se acorde o atenţie deosebită la interpretarea răspunsurilor date de aceştia. Indiferent de nivelul la care este administrat, testul necesită aproximativ 15-20 de minute pentru a fi completat. Unii adolescenţi pot avea nevoie de timp suplimentar, cum ar fi cei care citesc mai încet, cei care se gândesc mai mult la răspunsul care urmează să îl aleagă sau cei care au probleme emoţionale sau alte deficienţe. Pe prima pagină a chestionarului se află spaţiile destinate informaţiilor demografice. Instrucţiunile generale de administrare se regăsesc tot pe prima pagină a chestionarului şi, în general, nu presupun acordarea unor explicaţii suplimentare de către examinator. Totuşi, examinatorul ar trebui, din când în când şi în mod discret, să verifice dacă respondentul completează în mod corect testul. Trebuie să se sublinieze cât de important este să se răspundă la toţi itemii, precum şi necesitatea de a alege un singur răspuns la fiecare item. Examinatorul ar trebui să fie atent la eventualii respondenţi care răspund prea repede la itemi (într-un mod care să sugereze faptul că nu a citit întrebarea sau nu s-a gândit suficient la răspunsul dat). În cazul în care respondentul are întrebări despre semnificaţia anumitor itemi, examinatorul trebuie să îi ofere explicaţiile necesare. COTARE Câteodată, adolescenţii pot sări peste întrebări şi lăsa unii itemii fără răspuns. Se va calcula scorul brut al APS-SF obţinut la o scală, atât timp cât cel puţin 80% din itemii scalei respective sunt completaţi. Scorul brut al unei scale este calculat proporţional cu ajutorul următoarei formule: Scorul brut = (Scorul brut x numărul de itemi din scală) / numărul de itemi completaţi Cu toate că în mod clasic nu se vor calcula scorurile scalelor cu peste 20% de răspunsuri lipsă, aceste protocoale ar trebui evaluate pentru a vedea dacă nu reflectă niveluri ridicate de psihopatologie. Unii adolescenţi pot sări peste itemii care au o relevanţă crescută sau îi deranjează în mod special. În astfel de situaţii, este indicat să analizaţi cu atenţie răspunsurile sale la itemii critici, deoarece aceştia vor putea reflecta eventuale probleme grave care impun o intervenţie imediată.

Tabelul 15 Numărul minim de itemi completaţi necesari pentru calculul valabil al scorurilor brute obţinute la scalele APS-SF

Scala APS‐SF Nr. total de itemi al scalei Numărul minim de itemi

completaţi necesari pentru un scor valid

Tulburarea de conduită (CND) 15 12 Tulburarea opoziţionismului provocator (ODP) 9 8 Dependenţa de substanţe (SUB) 9 8 Predispoziţia spre violenţă /furie (AVP) 14 11 Problemele şcolare (ADP) 9 8 Anxietatea generalizată (GAD) 11 9 Stresul posttraumatic (PTS) 11 9 Tulburarea depresivă majoră (DEP) 14 11 Tulburarea de alimentaţie (EAT) 8 7 Suicidul (SUI) 6 5 Concepţia de sine (SCP) 9 8 Problemele interpersonale (IPP) 11 9 Atitudine defensivă (DEF) 6 5 Consecvenţa răspunsurilor (CNR) 14 11 INTERPRETAREA Toate scorurile brute obţinute la scalele APS-SF sunt convertite în scoruri standard cu ajutorul unei transformări liniare pentru a obţine scoruri T, având o medie de 50 şi o abatere standard de 10. Transformarea scorurilor brute se axează pe distribuţia scorurilor în cadrul eşantionului de standardizare. În acest sens, un scor de peste 50 reprezintă un nivel de severitate a simptomelor care depăşeşte scorul mediu al scalei respective, în comparaţie cu eşantionul de standardizare. Toate scalele APS-SF folosesc un scor continuu, iar scorurile T şi cele brute mai mari reflectă niveluri mai ridicate de psihopatologie. Scorurile T mai mici de 60 corespund unor scoruri brute care au mai puţin de 1AS peste media normativă şi sunt considerate ca făcând parte din gama normală a simptomatologiei. Scorurile între 60T şi 64T denotă un nivel subclinic al severităţii simptomelor. Acest nivel ar putea fi semnificativ în cazul tulburărilor şi problemelor care au rate de bază relativ ridicate în cadrul populaţiei generale de adolescenţi (de ex., dependenţa de substanţe, tulburarea de conduită sau depresivă majoră), precum şi în cazul dificultăţilor de adaptare şi a anumitor probleme specifice (de ex., predispoziţia spre violenţă /furie, suicidul). Scorul Cutoff primar pentru scalele APS-SF este de 65T, un nivel care corespunde unei abateri standard de 1,5 peste media normativă. Scorurile între 65T şi 69T reprezintă un nivel atenuat al severităţii simptomelor. Scorurile între 70T şi 79T reflectă un nivel moderat de severitate clinică, iar scorurile care sunt de cel puţin 80T indică un nivel sever al simptomatologiei. Interpretarea scalelor clinice se bazează pe (a) natura constructelor şi a conţinutului care au servit drept fundament pentru elaborarea APS-SF şi (b) dovezile de validitate disponibile pentru scalele APS-SF. Şase din cele 12 scale clinice evaluează o tulburare corespondentă din DSM-IV. În afara scorurilor generale obţinute la scale, se poate realiza o interpretare la nivelul răspunsurilor date la fiecare item, mai ales în cazul acelora care denotă un comportament excesiv sau o patologie severă. Spre exemplu, multe comportamente antisociale şi deviante sunt evaluare cu ajutorul scalei CND. În cazul unor scoruri ridicate la această scală, interpretarea fiecărui răspuns ajută la stabilirea naturii specifice a excesului comportamental. Terapeutul ar trebui să analizeze în primul rând scalele la care s-au obţinut scoruri de cel puţin 80T. Relaţia dintre aceste scale ar trebui examinată în raport cu similarităţile existente între constructele cuprinse în aceste scale. De exemplu, scorurile ridicate la scalele PTS şi DEP sugerează că este vorba despre un adolescent care ar putea suferi de stres posttraumatic concomitent cu o simptomatologie depresivă – o constatare frecventă în cadrul acestui grup de vârstă. Binenţeles, un astfel de tipar nu exclude prezenţa unei tulburări depresive majore, pe lângă stresul posttraumatic. Următorul pas este examinarea scorurilor T din gama moderată (70T-79T). Acest nivel este cu 2 AS peste media de etalonare şi reprezintă o deviaţie semnificativă de la scorul mediu al adolescenţilor din

eşantionul de standardizare. În majoritatea cazurilor, scorurile din această gamă reflectă probleme psihologice considerabile. La urmă, ar trebui analizate scorurile T din gama 65T-69T (de severitate atenuată) pentru a identifica prezenţa unei tulburări, chiar dacă este vorba despre o severitate atenuată. Aşa cum s-a arătat în secţiunile anterioare, scorurile subclinice, între 60T şi 64T pot avea o semnificaţie clinică, aşa cum se întâmplă în cazul scalei SUI.

Itemii APS-SF şi distribuirea acestora pe scale Item Distribuirea pe scale 1. Am chiulit de la şcoală de câteva ori pe lună. CND 2. Am iniţiat bătăi cu alţii. CND/AVP 3. Am dat o spargere într-o casă, o maşină sau o clădire. CND 4. Am fugit de acasă de cel puţin două ori. CND 5. Am avut câteva certuri. DEF 6. Am rănit animale. CND 7. Am folosit o armă în timpul unei bătăi. CND/AVP 8. Am rănit fizic pe cineva. CND/AVP 9. Am furat lucruri dintr-un magazin (de cel puţin două ori). CND 10. Am încălcat deseori regulile de acasă sau de la şcoală. CND 11. Am distrus intenţionat o maşină sau am spart geamurile sau alte lucruri dintr-o clădire. CND 12. Am recunoscut întotdeauna când am făcut o greşeală. DEF 13. M-am simţit suficient de nervos/nervoasă încât să fac rău altora. AVP 14. Mi s-a întâmplat ceva foarte rău mie sau familiei mele. PTS 15. Am fost câteodată supărat/ă pe părinţii mei. DEF 16. Am minţit mult. CND 17. Am dat foc la ceva ce nu ar fi trebuit. CND 18. Am fost suspendat/ă sau exmatriculat/ă de la şcoală. CND 19. Mi-a fost foarte frică să nu mă îngraş. EAT 20. Am furat ceva ce nu îmi aparţinea. CND 21. Nu m-am supărat niciodată pe părinţii mei. DEF 22. Am spart sau distrus lucruri care aparţineau altora. CND/AVP 23. Cineva m-a rănit în mod intenţionat. PTS 24. Întotdeauna am făcut ceea ce trebuia. DEF 25. M-am enervat câteodată. DEF 26. Am făcut rău celor care m-au enervat. AVP 27. M-am certat cu profesorii sau părinţii mei. OPD 28. Am fost foarte neatent/ă la şcoală sau la muncă. ADP 29. Dacă mi se spunea să fac ceva făceam exact opusul. OPD 30. Mi-a fost greu să îmi fac temele /sarcinile. ADP 31. Am fost preocupat/ă să nu mă îngraş. EAT 32. Mi-a fost greu să stau cuminte la ore sau acasă. ADP 33. Mi-am pierdut cumpătul. OPD/IPP 34. M-am simţit bine cu mine. SCP 35. M-am certat cu adulţi. OPD 36. Am făcut lucruri ca să îi deranjez pe alţii. OPD 37. Mi-a fost greu să fiu atent/ă la ore. ADP 38. M-au deranjat alte persoane. OPD 39. Am fost foarte nervos/nervoasă. OPD/AVP 40. Mi-a fost teamă că dacă încep să mănânc nu voi putea să mă mai opresc. EAT 41. Am simţit nevoia să mă răzbun pe alţii. OPD/AVP 42. Am încălcat regulile de acasă sau de la şcoală. OPD/ADP 43. La şcoală sau acasă am fost atât de nervos/nervoasă încât am aruncat cu lucruri. AVP/IPP 44. Am fost foarte singur/ă. IPP 45. Mi-a fost foarte greu să fiu înconjurat/ă de oameni. PTS/IPP 46. M-am simţit foarte tensionat/ă. GAD 47. Am intrat în necazuri la şcoală sau la muncă. ADP 48. M-am tot gândit la lucrurile rele care s-au întâmplat. PTS

49. M-am simţit agitat/ă. GAD 50. M-am simţit deprimat/ă sau trist/ă. PTS 51. M-am simţit supărat/ă sau nervos/nervoasă pe aproape toată lumea. AVP

(continuare)

Itemii APS-SF şi distribuirea acestora pe scale Item Distribuirea pe scale 52. Oboseam foarte repede. GAD 53. Mi-a fost frică să nu mă îngraş. EAT 54. M-am îngrijorat în privinţa multor lucruri. GAD 55. M-a îngrijorat ceea ce credeau alţi copii sau adulţi despre mine. IPP 56. Mi-a fost frică să nu se întâmple ceva rău cu mine sau cu alte persoane pe care le cunosc. PTS 57. Am avut dureri fizice. GAD 58. Nu am avut astâmpăr. GAD 59. Nu am învăţat şi nici nu mi-am făcut temele /sarcinile. ADP 60. M-am simţit ameţit/ă. GAD 61. Nu puteam să înţeleg ce se întâmpla la şcoală sau la muncă. ADP 62. Mi-a fost greu să adorm. GAD 63. Am fost foarte agitat/ă. GAD 64. M-am simţit gras/ă oricât de mult am slăbit. EAT 65. Mi-a fost greu să mă concentrez. PTS/GAD/ADP 66. Mi s-a părut că totul merge prost în viaţa mea. IPP 67. Am fost supărat/ă. GAD 68. Îmi place cum arăt. SCP 69. Oamenii mă enervează uşor. AVP 70. Am impresia că nu am prieteni. IPP 71. Nu mă simt confortabil/ă în prezenţa altor oameni. IPP 72. Simt că nu am pe nimeni cu care să vorbesc. IPP 73. Îmi doresc să nu mă fi născut. SUI 74. Se pare că odată ce ajunge să mă cunoască, lumea nu mă place. SCP 75. Mă enervez atât de tare încât nu pot să îmi controlez comportamentul. AVP 76. Cred că majoritatea oamenilor mă plac. SCP 77. Mă gândesc să mă sinucid. SUI 78. Mă simt aerian/ă (cu capul în nori). PTS 79. Am impresia că sunt o persoană lipsită de valoare. SCP 80. Mă rănesc intenţionat. SUI 81. Cred că sunt o persoană bună. SCP 82. Mă îngrijorez că nu voi avea prieteni. IPP 83. Cred că sunt la fel de bun/ă ca majoritatea oamenilor. SCP 84. Nu pot să îmi controlez comportamentul. IPP/AVP 85. Am vomitat intenţionat după ce am mâncat o masă copioasă. EAT 86. Mi se făcea rău doar dacă vedeam mâncare. EAT 87. Am mâncat cantităţi mari de mâncare pe ascuns ca să nu mă vadă nimeni. EAT 88. Mi-a fost greu să adorm noaptea. PTS 89. După ce reuşeam să adorm, mă trezeam des în timpul nopţii. PTS 90. Am visat că mi se întâmpla ceva rău. PTS 91. M-am simţit foarte deprimat/ă. DEP 92. Am simţit că mă mişc, gândesc mai lent. DEP 93. M-am gândit să mă sinucid. DEP/SUI 94. Mi-a fost greu să adorm. DEP 95. M-am simţit lipsit/ă de valoare. DEP/SCP 96. Am simţit că nu am energie. DEP 97. Mi-a fost greu să mă concentrez sau să gândesc. DEP 98. M-am simţit vinovat/ă. DEP 99. Nu am avut poftă de mâncare. DEP 100. Am fost foarte supărat/ă. DEP 101. Am plâns sau mi-a venit să plâng. DEP

(continuare)

Itemii APS-SF şi distribuirea acestora pe scale Item Distribuirea pe

scale 102. Mi s-a părut că lucrurile care îmi plăceau nu mi-au mai plăcut. DEP 103. M-am simţit obosit/ă aproape tot timpul. DEP 104. Mi s-a părut că viaţa nu mai merită trăită. SUI 105. Am încercat sau m-am gândit serios să mă sinucid. SUI 106. Am fost nervos/nervoasă pe mine. DEP/AVP/SCP 107. Marijuana SUB 108. Bere SUB 109. Băuturi tari (rom, vodcă, etc.) SUB 110. Cocaină SUB 111. LSD, DMT sau mescalină SUB 112. Speed, amfetamine, benzedrină. SUB 113. Ai inhalat vopsea, lipici, corectoare, conţinutul cutiilor de spray. SUB 114. Antidepresive, somnifere, seconal, Quaalude, etc. SUB 115. Alte droguri sau alcool. SUB

Transformările scorurilor brute în scoruri T pentru eşantionul total de standardizare Brut CND OPD SUB AVP ADP GAD PTS DEP EAT SUI SCP IPP DEF CNR Brut

0 42 33 45 37 36 36 37 38 42 44 36 37 40 45 0 1 46 36 49 40 39 38 39 40 45 48 38 39 48 56 1 2 50 39 53 42 41 41 42 42 49 53 41 42 56 67 2 3 54 41 57 45 44 43 44 44 52 57 44 44 65 78 3 4 58 44 60 47 47 45 47 46 56 61 47 47 73 89 4 5 62 47 64 50 49 47 49 47 59 66 50 50 81 100 5 6 66 50 68 52 52 49 52 49 63 70 53 52 90 112 6 7 70 52 72 54 55 51 54 51 66 74 56 55 123 7 8 74 55 76 57 57 54 57 53 70 79 59 57 134 8 9 78 58 80 59 60 56 59 54 73 83 62 60 145 9

10 82 61 84 62 63 58 62 56 77 88 65 62 156 10 11 86 64 88 64 65 60 65 58 80 92 67 65 167 11 12 90 66 92 67 68 62 67 60 84 96 70 67 178 12 13 94 69 95 69 71 64 70 62 87 73 70 189 13 14 98 72 99 72 73 66 72 63 91 76 73 201 14 15 102 75 103 74 76 69 75 65 94 79 75 15 16 78 107 76 79 71 77 67 82 78 16 17 80 111 79 81 73 80 69 85 80 17 18 83 115 81 84 75 82 70 88 83 18 19 119 84 77 85 72 85 19 20 123 86 79 87 74 88 20 21 127 89 82 76 90 22 22 130 91 84 77 93 22 23 134 79 23 24 138 81 24 25 142 83 25 26 146 85 26 27 150 86 27 28 154 88 28 29 158 29 30 161 30 31 165 31 32 169 32 33 173 33 34 177 34 35 181 35 36 185 36

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Achenbach, T.M., şi McConaughy, S.H. (1992). Taxonomy of internalizing disorders of childhood and adolescence. În W.M. Reynolds (Ed.), Internalizing disorders, in children and adolescents (pag. 19-60). New York: Wiley. Amaya-Jackson, L. şi March, J.S. (1995). Posttraumatic stress disorder. În J.S. March (Ed.), Anxiety disorders in children and adolescents (pag. 276-300). New York: Guilford. American Psychiatric Association (1994). Diagnostic and statistical manula of metal disorders (ed. a 4-a). Washington, DC: Author. August, G.I. şi Garfinkel, B.D. (1993). The nosology of Attention-Deficit Hyperactivity Disorder. Journal of American Academy of Child and Adolescent psychiatry, nr. 32, pag. 155-165. Barber, J.K. (1991). Bulimia nervoasă. În J.M. Wiener (Ed.), Textbook of child and adolescent psychiatry (pag. 376-381). Washington, DC: American Psychiatric Press. Beck, A.T., Ward, C., Mendelson, M., Mock, J. şi Erbaugh, J. (1961). An inventory for measuring depression. Archives of General Psychiatry, nr. 4, pag. 561-571. Crandall, R. (1973). The measurement of self-esteem and related constructs. În J.P. Robinson şi P.R. Shaver (Eds.), Measures of social psychological attitudes (pag. 45-167). Ann Arbor: University of Michigan, Institute for Social Research. Cronbach, L.J. (1951). Coefficient alpha and the internal structure of tests. Psychometrika, nr. 16, pag. 297-334. Crowne, D.P. (1979). The experimental study of personality. Hillsdale, NJ: Erlbaum. Fox, K.R. şi Corbin, C.B. (1989). The Physical Self-Perception Profile: Development and preliminary validation. Journal of Sport and Exercise Psychology, nr. 11, pag. 408-430. Frick, P.J, Lahey, B.B., Applegate, B., Kerdyck, L., Ollendick, T., Hynd, G.W., Garfinkel, B., Greenhill, L., Biederman, J., Barkley, R.A., McBurnett, K., Newcorn, J. şi Waldman, I. (1994). DSM-IV field trials for the disruptive behavior disorders: Symptom utility estimates. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, nr. 33, pag. 529-539. Frick, P.J., Van Horn, Y., Lahey, B.B., Christ, M.G., Loeber, R., Hart, E.A., Tannenbaum, L. şi Hanson, K. (1993). Oppositional Defiant Disorder and Conduct Disorder: A meta-analytic review of factor analyses and cross-validation in a clinic sample. Clinical Psychology Review, nr. 13, pag, 319-340. Garkinkel, B.D. şi Wender, P.H. (1989). Attention-Deficit Hyperactivity Disorder. În H.I. Kaplan şi B.J. Sadock (Eds.), Comprehensive textbook of psychiatry (vol.2, ed. a 5-a, pag. 1828-1837). Baltimore: Williams&Wilkin. Goethe, J., W. şi Fischer, E.H. şi Wright, J.S. (1993). Severity as a key construct in depression. Journal of Nervous and Mental Disease, nr. 181, pag. 718-724. Goldbloom, D.S. şi Garfinkel, P.E. (1990). Eating disorders: Anorexia Nervoasă and Bulimia Nervoasă. În B.D. Garfinkel, G.A. Carlson şi E.B. Weller (Eds.), Psychiatric disorders in children and adolescents (pag. 106-120). Philadelphia: W.B. Saunders. Hamilton, M. (1967). Development of a rating scale for primary depressive illness. British Journal of Social and Clinical Psychology, nr. 6, pag. 278-296. Harman, H.H. (1976). Modern factor analysis. Chicago: University of Chicago Press. Hovens, J.G.F.M., Cantwell, D.P. şi Kiriakos, R. (1994). Psychiatric comorbidity in hospitalized adolescent substance abusers. Journal of the American Academy of Child and Adolscent Psychiatry, nr. 33, pag. 476-483. Hsu, L.M. (1984). MMPI T scores: Linear versus normalized. Journal of Consulting and Clinical Psychology, nr. 52, pag. 821-823. King, C.A., Ghaziuddin, N., McGovern, L., Brand, E., Hill, E. şi Naylor, M. (1996). Predictors of comorbid alcohol and substance abuse in depressed adolescents. Journal of the American Academy of Child and Adolscent Psychiatry, nr. 35, pag. 743-751. Lahey, B.B., Applegate, B., Barkley, R.A., Garfinkel, B., McBurnett, K., Kerdyk, L., Greenhill, L., Hynd, G.W., Frick, P.J., Newcorn, J., Biederman, J., Ollendick, T., Hart, E.L., Perez, D., Waldman, I., şi

Shaffer, D. (1994). DSM-IV field trials for Oppositional Defiant Disorder and Conduct Disorder in children and adolescents. American Journal of Psychiatry, nr. 151, pag. 1163-1171. Loeber, R.M., Keenan, K., Lahey, B.B., Green, S.M. şi Thomas, C. (1993). Evidence for developmentally based diagnoses of Oppositional Defiant Disorder and Conduct Disorder. Journal of Abnormal Child Psychology, nr. 21, pag. 377-410. Motta, R.W. (1994). Identification of characteristics and causes of childhood Posttraumatic Stress Disorder. Psychology in the Schools, nr.31, pag. 49-56. Newman, D.L., Moffitt, T.E., Caspi, A., Magdol, L.. Silva, P.A. şi Stanton, W.R. (1996). Psychiatric disorder in a birth cohort of young adults: Prevalence, comorbidity, clinical significance and new case incidence from ages 11 to 21. Journal of Consulting and Clinical Psychology, nr. 64, pag. 552-562. Nunnaly, J.C. (1978). Psychometric theory (ed. a 2-a). New York: McGraw-Hill. Nurcombe, B. (1994). The validity of the diagnosis of Major Depression in childhood and adolescence. În W.M. Reynolds şi H.F. Johnston (Eds.), Handbook of depression in children and adolescents (pag. 61-77). New York: Plenum. Pelham, W.E., Gnagy, E.M., Greenslade, K.E. şi Milich, R. (1992). Teacher ratings of DSM-III-R symptoms for the disruptive behavior disorders. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, nr. 31, pag. 210-218. Rey, J.M. (1993). Oppositional Defiant Disorder. American Journal of Psychiatry, nr. 150, pag. 1769-1778. Pynoos, R.S., Nader, K. şi March, J.S. (1991). Posttraumatic Stress Disorder. În J.M. Wiener (Ed.), Textbook of child and adolescent psychiatry (pag. 339-348). Washington, DC: American Psychiatric Press. Reinhertz, H.Z., Giaconia, R.M., Lefkowitz, E.S., Pakiz, B. şi Frost, A.K. (1993). Prevalence of psychiatric disorders in a community population of older adolescents. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, nr. 32, pag. 369-377. Rey, J.M. (1993). Oppositional Defiant Disorder. American Journal of Psychiatry, nr. 150, pag. 1769-1778. Sohlberg, S. şi Strober, M. (1994). Personality in Anorexia Nervoasă: An update and a theoretical integration. Acta Psychiatrica Scandinavica, nr. 89, suplim. 378, pag. 1-15. Striegel-Moore, R.H., Silberstein, L.R. şi Rodin, J. (1986). Toward an understanding of risk factors for Bulimia. American Psychologist, nr. 41, pag. 246-263. Velez, C.N., Johnston, J şi Cohen, P. (1989). A longitudinal analysis of selected risk factors for childhood psychopathology. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, nr. 28, pag. 861-864. Wechsler, D. (1993). Wechsler Intelligence Scale for Children (ed. a 3-a). San Antonio, TX: The Psychological Corporation. Whitaker, A., Johnston, J., Schaeffer, D., Rapoport, J.L., Kalikow, K., Walsh, B.T., Davies, M., Braiman, S. şi Dolinsky, A. (1990). Uncommon troubles in young people: Prevalence estimates of selected psychiatric disorders in a nonreferred adolescent population. Archives of General Psychiatry, nr. 47, pag. 487-496. Wiggins, J.S. (1973). Personality and prediction: Principles of personality assessment. Reading, MA: Addison-Wesley.