ManioasaGeorge Cosubuc

Poezia”Manioasa” a fost publicata pentru prima oara in revista “Tribuna” din Sibiu si mai tarziu reluata in volumul de debut al poetului, “Balade si idile”

Avand o tema relativ intalnita in idile(zbuciumul interior al unui tanar indragostit), poezia este structurata in trei strofe, fiecare avand cate opt versuri.

Prima strofa contureaza portetul iubitei, realizat prin intermediul elementelor cadrului natural.Tanarului, aflat in imposibilitatea de a intelege comportamentul Linei, I se pare ca natura oglindeste chipul persoanei iubite. Acesta este realizat cu ajutorul elementelor de pastel, al imginilor desciptive preluate din natura: trilul privighetorilor nu poate fi altceva decat glasul Linei,imaginea vantului ce-i “facea floare-n obraz” fetei, dezvaluindu-I frumusetea ce pare a fi in armonie cu natura.(“In privighetori sa-mi para /Glasul Linei ca-l ascult”, Salta-n vant a ei altita,/Vantul ii salta-n cosita/Si-I facea floare-n obraji”) Dezamagirea provocata de atitudinea Linei este surprinsa in versul refrez, care reprezinta laitmotivul poeziei:”Mai stiu eu ce-as vrea s-ascult!”.

Strofa a doua debuteaza cu imaginea florii de ciocoare, culoare albastra evocand ochii iubitei.(“Vreau de-aici sa rump o floare!/Ochii unui inger scump,/Au albastrul de ciocoare,/Si cicoare vreau sa rump!”) Ultimul vers sugereaza atat unicitatea fetei cat si intensitatea sentimentelor tanarului, intrucat dragostea acestuia este destinata numai Linei. Starea emotionala a flacaului se amplifica, motivata de atitudinea distanta a fetei. Refuzul ferm al fetei este intarit si de limbajul nonverbal:privirea lipsita de franchete, lipsa unei explicatii, rotirea privirei. Atat incertitudinea cat si indignarea tanarului se amplifica, stari redate prin intermediul latimotivului “Si ma mir –ce i-am facut!”

Ultima strofa surprinde atat dezamgirea tanarului cat si dorinta acestuia de a-si intalni iubita. Desi candva povestea lor de iubire se consuma asemnea oricarei povesti de dragoste, flacaul este constinet ca asteptarea sa este in zadar. Luna nu-I mai surprinde pe cei doi indagostiti impreuna, Lina nu-l mai viziteaza,toate acestea provocandu-I un disconfort evident. “Azi ard hainele pe mine,/Mi-e greu capul a de lut,/Stau in prag sin u mai vine…”

Repetitia verbului la forma negative”nu vine” aceentueaza dezamgirea tanarului, amplificata de cauzle necunoscute alte atitudinii iubitei:”Si ma mir-ce i-am facut!?”

Expresivitatea textului este conferita atat de utilizarea unor regsitre semnatice specifie romantismului:diminutivele:”portita”, “cosita”, abundenta epitelelor(“inger scump”,”ochi dragi”, “luna plina”) si a altor figure de stil precum metaforele(vreau de-aici sa rump o floare/Ochii unui inger scump/Au albastrul de cicoare”) si comparatiile”Lina pe furis,ca dorul/Pasea-n degete pridvorul”,”ca la serpi ii umbla ochii”) cat si de folosirea unor anumite moduri si timpuri verbale,modurile conjunctiv si onditional –optativ ilustrand dorinta intense a indragostitului de a-si intalni iubita. “as vrea”,”sa-mi para”, “sa rump”.

De asemenea , titulul poeziei joaca un rol destul de important, acesta sugerenad portetul oricarei tinere indragostite, ce incearca sa isi controleze iubitul, adoptand o atitudine capricioasa.

Desi poezia este structurata in trei strofe bine delimitate, rima acestora variaza, de la rima incrucisata, pana la versuri afra rima, masura versurilor fiind de 9 silabe.

Reunind atat elemente ale romantismului cat si clasicismului, idla , vazuta ca “poezie teatrala “ poate fi interpretata ca “expresia sentimentelor indiduale ce se organizeaza la el prin mijlocirea unui «rob> sau de sub o «masca»"”, dupa cum afirma Tudor Vianu.

Dalimon Diana