Mangaierile Domnului da mangaiere in incercare._______________________________________________ 6 ianuarie 2015.

Cand copii lui Dumnezeu sunt chemati sa slujeasca sau sa sufere,ei vad in ei o neputinta,o putere mica care ii face sa se retraga inapoi,ii face sa caute o scapare din cea ce li se cere sa faca.Ei se uita la ei insusi,la rezervele omului natural,si nu la Cine trebuie,de unde le poate veni ajutorul.Acela care ne-a cerut sa facem ceva pentru El,are pregatita si puterea necesara pe care doreste sa ne o dea.Este Harul lui Dumnezeu,indurarea Sa..pentru ca de la El vin toate,prin El putem avea ce este necesar ca sa infaptuim voia Sa,si pentru El,pentru slava Sa sunt toate lucrurile. ROMANI 11;36.Pentru ca in Cristos locuieste toata plinatatea de care avem nevoie...COLOSENI 2;9-10.Daca ne sprijinim pe fagaduintele ce ni s-au dat in Scriptura,vom trai acest Har divin.Daca El ne spune:"Eu te intaresc....ISAIA 41;10...asa o sa faca.Daca puterea vine de la El,atunci slabicunile pe care le vedem in noi vor dispare.Ele nu o sa ne mai fie o piedica in a face ce ni se cere.Sa ne amintim de zile cand am fost trecuti prin incercari de dimensiuni mari,cum ne-a scos El din ele,atunci cand ne-am pus privirea asupra fagaduintelor Sale.Cat de mult ne-am minunat de cea ce s-a petrecut atunci in viata noastra,cat de mult am crescut in caracterul divin al Domnului.Da,toate isi au rostul lor in mana lui Dumnezeu,El lucreaza in noi acest caracter divin.In mijlocul pericolellor stateam linisti,la pierderea unui membru drag din familie,am dat totul in mana Sa,pentru ca am inteles ca El nu face greseli....Sau cand am fost improscati cu tot felul de cuvinte grele,cum le-am luat din mana Sa multumindu-i ca avem parte din suferintele Sale din partea celor care lucrau faradelegea.Sau cand eram dusi in boala,cum aveam puterea ca sa stam rabdatori in ea,nu ne coplesea puterea Lui ca sa stam in pozita asta de rabdare?Si de multe ori ne scotea din ea,alteori nu, si totusi luam din mana Lui si boala care persista pana astazi poate .Toate insa au rostul lor,nimic nu este intamplator in viata noastra.Ma gandesc la o vecina,care mult dispretuia credinta mea...acum este pe patul de boala si este nerabdatoare de multe ori...dar in necazul ei a inceput sa citeasca in biblie.Boala isi are rostul ei in mana lui Dumnezeu,poate ca o ia de la ea poate ca nu...Domnul sa ii dea har ca sa fie mantuita.Asa este:Dumnezeu ne da puterea uneori pe neasteptate,chiar atunci cand crezi ca nu mai este nici o scapare si ca este ultimul ceas din viata.Cand crezi ca nu mai poti sa rezisti atunci vine si puterea...Dumnezeu intai "zdrobeste"si apoi vindeca.Atunci frica dispare si in locul ei creste o incredere neclintita in Dumnezeu,in mijlocul suferintei.Slabiciunile noastre ne face sa ne retragem din slujba sau suferinte,sa nu le acceptam,ne face fricosi,dar privirea spre Cer,spre fagaduintele ce le avem de acolo,ne face puternici.Daca toate"uneltele"care ne fac nelinistiti(ganduri,frica,neincrederea etc.)sunt distruse,atunci vom avea o Pace profunda cu care trecem prin incercarile noastre.Am vazut ca sunt incercari in care te afli singur,singur,parca toti din jurul tau nu te mai iau in seama.In cazul acesta nu trebuie sa-i criticam pe cei din jur pentru aceasta purtare a lor,ci sa ne intrebam de ce a lasat Dumnezeu situatia asta pentru noi,si sa multumim si pentru aceasta nepasare din partea celor din jurul nostru.Cunosc o sora care se tot plange ca este singura,si critica purtarea multora...dar nu intelege ca Dumnezeu vrea sa o invete sa se uite la El,sa se lase transformata in omul pe care El il doreste.Este greu cu asfel de oamnei care se compatimesc pe ei insusi.

Dar si asfel de situatii vine de la Dumnezeu,pentru ca vrea sa ne invete sa nu depindem de oameni ci numai de El.Ajutorul Sau este plin de intelepciune,El vine la fiecare dupa cum El gaseste de cuvinta,dupa cum vrea El pentru ca sa ne transforme caracterul in acela al Fiului Sau.Biblia spune ca in toate caile noastre sa il recunoastem pe Domnul.Eu inteleg ca si in situatii care ni se par imposibile,trebuie sa vedem in ele pe Domnul care lucreaza la noi maturitatea spirituala.Unoeri suntem pusi in fata unor imagini foarte triste,care ne face sa ne uitam cu ingrijorare la viitorul nostru,ne vedem in fata unei situatii care ne darama sufleteste...In prezent vezi ianintea ta cum un suflet apropiat tie nemantuit,chinuie in ceasul mortii sale...bolnav cu cancer,cu dementa....vrei sa il ajuti,dar te respinge...este chiar agresiv...In cele clipe gandesti la o alta imagine trista petrecuta nu cu multi ani in urma,cum inaintea ochilor tai incetul cu incetul se stinge un suflet drag,dar mantuit,si apoi mai ai o imagine cu doar scurt timp in urma petrecuta...tot sub ochii tai,vazand cum in numai 10 minute este luat sotul din mijlocul familiei,dar nemantuit,...Apoi te uti la cine a mai ramas lamga tine si te gandesti :oare ce va fi cu sufletul acesta daca tu nu mai esti aici?Apoi te uti la tine,la varsta ta, la neputintele trupesti si te intrebi:oare mai rezist ....?Te intrebi "Doamne de ce ai lucrat asa cu aceste suflete,de ce trebuia sa le vad moartea cu ochii mei....de ce nu au fost mantuti de tine ?cat doream sa fug Doamne de asfel de ceasuri grele si totusi m-ai lasat sa le traiesc...?? Si totusi Doamne Tu sti pentru ce si de ce ai lucrat asa,cand voi fii sus la tine nu te voi mai intreba pentru ca atunci voi intelege imediat care a fost planul Tau....".Si totusi stim din Cuvantul Lui,ca puterea Lui este facuta desavarsita numai cand suntem slabi nu cand suntem tari in noi insine.Aceasta este magaierea noastra atunci cand asa cum suntem slabi,suntem trecuti prin situatii nedorite de carnea noastra,ca sa traim puterea Lui in a sta acolo unde El a planuit ca sa stam.Adica sa traim chiar si situatiile descrise mai sus.In toata intristarea care te-a cuprins,ajungi sa te uti deodata in sus spre cer,si sa spui:"Doamne ajuta neputintei mele,nu ma lasa sa ma uit la ce este trecator ci la cea ce ma asteapta acolo sus la tine".Ce este carnea aceasta in care ne este ivaluit sufletul nostru?este trecator,dar sufletul este nemuritor si el se duce la cer.Intr-o zii cand este randuit de El,plecam ,parasim acest trup.Dumnezeu nu te paraseste,daca esti al Lui.

Doresc sa amintesc acum doar cateva versete din Biblia referitor la fagaduinte pe care sa ne sprijinim cand trecem prin incercari.

ISAIA 46;4".....4. pana la batranetea voastra Eu voi fi acelasi, pana la caruntetea voastra va voi sprijini. V-am purtat, si tot vreau sa va mai port, sa va sprijin si sa va mantuiesc.(mantuiesc=adica salvare din incercari)

Nu este aceasta o fagaduinta deosebita?Cand spune ca intotdeauna pana la sfarsitul zilelor noastre El ne va sprijini?Chiar si atunci cand batranetea ne arata cat de trecator este acest trup,El ne sprijineste...atunci de ce sa imi fac griji uitandu-ma la ce este trecator?

Si apoi PSALM 94;17-19

17. De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cat de curand ar fi sufletul meu in tacerea mortii!

18. Ori de cate ori zic: "Mi se clatina piciorul!", bunatatea Ta, Doamne, ma sprijina totdeauna.19. Cand ganduri negre se framanta cu gramada inauntrul meu, mangaierile Tale imi invioreaza sufletul.

Gandurile negre ,si inca multe,l-au cuprins si pe marele om David,la fel si noi nu suntem lipsiti de ele,dar asa cum David stia unde sa mearga cu ele,la fel stim si noi ce sa facem cu ele.Mangaierea care ne dau fagaduintele Domnului,ne face sa nu tinem in inima noastra toate ingrijorarile,mergem cu ele la tronul Harului si primim ce ne trebuie ca sa trecem prin incercarile noastre.

15. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat.16. Sa ne apropiem, dar, cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.EVREI 4;15-16.

Harul si Pacea lui Dumnezeu sa va insoteasca.Amin! M.M