1 Despre cariera lui Ursu Bărboi vezi Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători dinŢara Românească şi Moldova. Sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971, p. 348. Vezi o listă a tuturorctitorilor în documentul grecesc 23 al arhivei româneşti de la Vatoped.

2 Jumătate din satul Şişcani, la Prut, cu talian de peşti, un iaz pe valea Ciricului, mai josde iazul mănăstirii Aron Vodă, trei pogoane vie la Arşăm, două pogoane vie la Şorogari, ocârciumă şi loc pentru casă şi alte locuri în satul Ordăşăi, ţinutul Soroca, două mori gata peRăut (şi ţiganii dăruiţi de domnul Gheorghe Ghica).

Mănăstirea Sfinţii Petru şi Pavel din Iaşi (Bărboi).Câteva consideraţii

Florin Marinescu

În anul 2010, la Simpozionul organizat cu ocazia sărbătoririi a 350 de anide la sfinţirea Goliei, ctitoria lui Vasile Lupu, am prezentat informaţii docu-mentare inedite legate de mănăstirea care, pentru sute de ani, a fost unuldintre cele mai importante metoace ale Vatopedului athonit. Pentru a întregiacea imagine, ne propunem ca anul acesta să oferim un medalion istoric alMănăstirii Bărboi, aşa cum poate fi acesta conturat din documentele păs-trate în arhivele de la Muntele Athos.

Fără aceste date, până acum inaccesibile cercetătorilor români, istoriaînsemnatei mănăstiri nu poate fi scrisă, în mod deplin. Cea mai mare partedin aceste informaţii documentare inedite provine din arhiva românească aVatopedului, care, aşa cum a mai scris şi cu alte ocazii, cuprinde peste 13.500de documente româneşti (în sens general). Am decis să publicăm aceste dateîntr-o formă succintă, urmând ca ulterior ele să fie reluate într-o lucrare maiamplă privitoare la istoria mănăstirii Bărboi.

Scurt istoricBărboiul a fost construit iniţial ca biserică, şi nu ca mănăstire, la înce-

putul secolului al XVII-lea (1613-1615), de marele vornic Ursu Bărboi1. Sfântullăcaş avea hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, păstrat până astăzi.

În anul 1669, urmaşii vornicului, membrii ai familiei Sturza, adicăGrigoraşcu mare vornic de Ţara de Sus, soţia lui, Safta, fraţii lui Alexandru şiChiriac (ultimul fost mare jitnicer), Ilie, fost mare stolnic, Toderaşcu, fost marespătar, Andriaş fost mare şetrar şi soţia sa Măriuţa, fiica vistierului Sturza) auînzestrat-o cu moşii2 şi au transformat-o în mănăstire şi au închinat-o ca metoh

Semnatar articol

3 Actul original, slavon, se află la Vatoped sub nr. 1359. O traducere în limba greacăsub nr. 11. Altă traducere, tot în greacă, în catastiful 23A, pp. 48-49. O traducere în rusă veziîn aceeaşi arhivă, nr. 9276. În românește a fost publicat în rezumat după un manuscrisromânesc. Vezi Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva istorică centrală a Statului,vol. III, 1653-1675, Bucureşti 1968, nr. 1745, p. 373. Vezi acolo şi ediţii. A fost publicatintegral şi de Melchisedec, episcopul Romanului, în Notiţe istorice şi archeologice adunate depe la 48 mănăstiri şi biserici antice din Moldova, Bucureşti 1885, pp. 262-265.

4 În 1829, puţin înainte de cutremur, boierii Sturdza se informau despre situaţia finan-ciară a mănăstirii – vezi documentul de la Vatoped, nr. 8643.

la Vatoped, act legitimat de domnul Gheorghe Duca prin hrisovul din 1669martie 123.

Îmbunătăţiri şi reparaţii a realizat domnul Grigore Ghica al II-lea între1726-1732. Mănăstirea a suferit pagube însemnate pricinuite de turci, la 1821,cu prilejul reprimării mişcării de emancipare a grecilor. În anul 1829 un cu tremurputernic a afectat serios biserica4. Din această cauză biserica a trebuit să fie

174

Fig. 1. Biserica Bărboi, reconstruită la 1842

Titlu articol 175

5 În cavoul Sturdzeştilor, alături de Dimitrie se află şi soţia sa Elenco (1767-1835),născută Moruzi. Inscripţiile în greacă au fost publicate de Nicolae Iorga în cartea cu titlulInscripţii şi însemnări din bisericile Iaşului, Bucureşti 1907, p. 31-32.

demantelată şi reconstruită din te melii,între 1841-1843, cu cheltuiala lui Di -mitrie Sturza5 şi a mănăstirii Vatoped,în timpul domniei lui Mihai Gr. Sturzaşi al mitropolitului Veniamin Costachi.Cu acest prilej biserica a căpătat o nouăarhitectură, fără legătură cu cea ante-rioară. Bărboiul este singura bisericăconstruită după planul în „cruce greacă”(simplă) din întreaga Moldovă. S-aarătat că arhitectul a avut ca sursă deinspiraţie modelul bisericii-mamă dela Vatoped. Cel care a făcut aceastăsugestie şi care a insistat, probabil,pentru noua arhitectură a fost mitro-politul Grigore Irinupoleos, adminis-tratorul de atunci al tuturor mănăsti-rilor din Moldova închinate la Vatoped.Această formă i-a şi adus Bărboiuluirenumele de „biserica grecească” dinIaşi, fiind frecventată cu precădere demembri acestei comunităţi, astăzi totmai puţini.

Într-un document de la Vatoped(nr. 9387), datat 1841 decembrie 31,există informația că noua biserică eraîn construcție înainte de acea dată. Înalt act, de asemenea grecesc (nr. 9404)se scrie, printre altele, că lucrările s-auîncheiat în august 1841, de către arhi-tectul Andrea şi colaboratorii săiGheorghe şi Athanasie din Sisani.

O contribuţie foarte importantă larefacerea din temelii a bisericii a avut-ocunoscutul mitropolit de la Vatoped,

Fig. 2. Portretul mitropolitului Grigore Irinupoleos

Semnatar articol

6 Despre această personalitate remarcabilă şi deocamdată puţin cunoscută vezi celedouă cărţi publicate de Florin Marinescu împreună cu Vlad Mischevca. 1) MitropolitulGrigore Irinupoleos (1764-1846). Studii şi documente referitoare la egumenul grec al Goliei,Iaşi, 2010. 2) Ο Ειρηνουπόλεως και Βατοπαιδίου Γρηγόριος (1764-1846) σε ρουμανικά καιρωσικά έγγραφα, Ινστιτούτο Άγιος Μάξιμος ο Γραικός, Αtena 2011.

7 Vezi întreaga inscripţie, în limba greacă, datată 1841, cum şi traducerea ei în româneşte,la N.G. Dossios, Studii greco-române. Ελληνο-ρουμανικαί μελέται, fascicula II şi III, Iaşi 1902.

8 Vezi inscripţia cu numele său la Dossios, op. cit., p. 74, nr. 27.

176

Grigore Irinupoleos6. Mare parte din cheltuielile făcute cu reconstruireabisericii au fost suportate, se scrie într-un document, de către mănăstireaVatoped şi mai ales de „umilul mitropolit Irinupoleos, pentru iertarea păca-telor sale”. Un portret al său, în picioare, a fost zugrăvit pe peretele de vestical pronaosului, în partea stângă. În partea centrală se află, bine conservată, oimagine a mănăstirii Vatoped cu o inscripţie în limba greacă.

La intrarea în biserică (în exterior), deasupra uşii, a fost pusă o altăinscripţie, care aminteşte şi ea rolul aceluiaşi mitropolit la înălţarea noii bise-rici, alături de cel al arhimandritului şi exarhului Dionisie Vatopedinul.Arhitect a fost Andreas Karidis, ajutat de Athanasie şi de Gheorghe, toţi treigreci din Sisani7. Tot Karidis a sculptat pe o placă de marmură şi o icoană aSfinţilor Apostoli8 . Aceasta a fost asociată cu scena „Bunei Vestiri”, pictatăîn frescă, reprezentând hramul mănăstirii-mamă, de la Vatoped. Sub aceasta,se află pisania românească din 1841.

În interiorul bisericii, în partea dreaptă, se află un monument funerar dinmarmură de Carara, cu trei inscripţii, două în limba greacă şi una în româneşte,ce menţionează pe cei decedaţi şi care odihnesc acolo: Sandu Şt. Sturdza

Fig. 3. Patronii bisericii, Petru şi Pavel, basorelief de Andrea Karidis

Titlu articol 177

9 Op. cit., nr. 28, p. 75. Vezi şi Iorga, Inscripţii..., pp. 31-32.

vistier (1758-1831), Ecaterina Sturdza, născută Moruzi, fiica domnului Constantin(1767-1835) şi Alexandru M. Sturdza (1794-1849)9. Aici a fost înmormântatşi Ioan Sandu Sturdza, primul domn „pământean” al Moldovei (1822-1828),după sfârşitul domniilor fanariote. În biserică a mai fost înhumat şi AlecuRusso, cel căruia i-a fost atribuit poemul „Cântarea României”; acesta era fiulgrecului Constantin Rossalimo, dragoman a Agenţiei Consulare Austriecedin Iaşi.

Despre construcția catapetesmei bisericii, în aprilie 1811, oferă date docu - mentul nr. 9399. Neculai Gracar (Grânar în documentul 9414) se înțelegeala acea dată cu arhimandritul Dionisie, egumenul mănăstirii, de la care primiseo sumă de bani pentru a săpa (= a sculpta) catapeteasma şi alte lucruri înbiserică). Într-un alt document, din 1840 noiembrie 18 (nr. 9414) se dau amă -nunte referitoare la contractul dintre „săpătorul” cu acest nume şi egumenulmănăstirii Bărboi, pentru executarea catapetesmei „cu tot meșteșugul săpătoriei”după „shedionul” dat de egumen, a două strane, una arhierească şi una dom-nească, un amvon şi un proschinetar, tot după planul egumenului. Tot el va mailucra patru iconostase pentru patru icoane la stâlpii bisericii şi un cuvuclion lapristolul altarului mănăstirii Golia, cu trei turnuri deasupra. Stoleria va fi lucratăde Petrea stolerul. Egumenul îi va da toate cele necesare şi odăi pentru lucru

Fig. 4. Pisania românească, 1841

Semnatar articol178

Fig. 5. Mausoleul familiei Sturdza

Titlu articol 179

10 Vezi inscripţia la Dossios, op. cit., p. 16.11 Vezi documentul nr. 9533.12 Vezi documentul nr. 9205A, unde se dau şi amănunte tehnice.13 Vezi documentul nr. 10234A.14 Vezi documentele nr. 10237-10242.

în mănăstirea Bărboi. Pentru toate acestea sculptorul va primi 13.400 de lei,dintre care 1.400 de lei a primit ca avans. Documentul românesc infirmădeci pe cel grecesc în legătură cu data terminării construcției noii biserici.Anul 1843 apare în unele materiale fără să cunoaștem exact ce s-a construit(sau s-a finisat) atunci. Inscripția în limba greacă aflată la intrarea în bisericăarată însă că lucrările s-a încheiat în ianuarie 1844.

În biserică se află şi o icoană de argint, cu pietre preţioase, copie aicoanei făcătoare de minuni Εσφαγμένη (Sfâşiata?) de la mănăstirea Vatoped.În partea de jos, icoana de la Bărboi are 13 versuri în limba greacă, dedicaţiedin partea credincioşilor ce au contribuit la înfrumuseţarea ei şi numele pic-torului, „Lavrentios Rusul”. Inscripţia precizează şi anul execuţiei, 181010.

În curtea bisericii s-a construit în 1845 o căsuţă (două camere şi bucă-tăria) pentru lucrători (servitori), care astăzi nu mai există11.

În anul 1852 se prevedeau reparaţii la biserică şi la zidul exterior. Arhitecturma să fie Carol Cugler, care a şi pregătit un raport către Departamentullucrărilor publice (vezi documentul nr. 9839). Meletios, egumenul de atuncial mănăstirii, intenţiona să schimbe acoperişul ca să fie potrivit cu climalocului. La 1 iunie 1852 s-a semnat un contract între calfa Gheorghe şi ocomisie formată din arhimandritul Iacov, egumenul mănăstirii Răchitoasa(şi ea metoh la Vatoped), Dionisie Goliatul, exarh al Vatopedului şi Meletie,egumenul mănăstirii Bărboi, pentru dărâmarea marginilor zidului mănăstiriişi scoaterea plumbului ce acoperea acoperişul bisericii (vezi amănunte îndocumentul nr. 9955).

La 1859 s-au realizat lucrări la turnul-clopotniţă, după un proiect aprobatde mănăstirea Vatoped12. În 1862, mănăstirea se împrumută cu suma de 500 degalbeni austrieci de la ierodiaconul Iacov, pentru a reconstrui turnul-clopotniţă13.Un an mai târziu, suma dovedindu-se a fi insuficientă, mănăstirea se împrumutăcu alţi 8.000 de galbeni14, în timp ce egumenul Chiril datora sume mai micila înalţi ierarhi şi la particulari.

Începând cu anul 1864, după secularizarea averilor mănăstireşti, Bărboiuldevine biserică de mir.

După ultima restaurare, realizată între anii 1984-1988, biserica se află astăziîn stare excelentă şi sperăm să se păstreze aşa multă vreme de acum înainte.

Semnatar articol180

Fig. 6. Piatra de mormânt a lui Ioniţă Sandu Sturdza, primul domn pământean

Titlu articol 181

15 Pe lângă faptul că lista nu poate fi completă, în afară de cei 28 de egumeni în docu-mente mai semnează şi alții, poate ca înlocuitori pe scurte perioade cât primii lipseau laSfântul Munte.

16 Vezi documentul nr. 1943.17 Vezi documentul nr. 1830.18 Vezi documentul nr. 374.19 Vezi documentul nr. 1950. În 1689 apare în documente Sava proegumen al mănăstirii –

vezi documentul nr. 8413. Cât privește pe Grigore în 1691 şi în 1696 semnează ca fostegumen – vezi documentele nr. 6949 şi 258.

20 Vezi documentul nr. 4530.21 Vezi documentul nr. 258.22 Vezi documentul nr. 2033.23 Vezi documentul nr. 1955.24 Vezi documentul nr. 2035. În 1728 apărea în documente ca fost egumen – vezi

documentul nr. 380.25 Numele de Macarie figurează în documentele de la Vatoped şi în 1733 (vezi docu-

mentul nr. 8538), în 1735 (vezi documentul nr. 386), dar şi în 1745 (vezi documentul nr. 4182).Nu suntem însă siguri dacă e vorba de acelaşi personaj sau de un alt Macarie. Probabil evorba de două persoane diferite.

26 Vezi documentul nr. 6486.27 Vezi documentul nr. 4520.28 Vezi documentul nr. 4470.29 Vezi documentul nr. 267.30 Vezi documentul nr. 1957.31 Vezi documentul nr. 2062.32 Vezi documentul nr. 2087.33 Vezi documentul nr. 4185. În 1788 semna ca proegumen – vezi documentul nr. 2113.

Egumenii mănăstirii BărboiCercetând miile de documente româneşti de la Vatoped am extras numele

a 27 de egumeni ai mănăstirii (uneori şi ale înlocuitorilor lor). Iată lista lor,aşa cum a putut să fie reconstituită până în momentul de faţă15.

1. Cristofor în 166916

2. Neofit în 167617

3. Grigore mitropolit (probabil titular) între 168118-189319

4. Maxim în 169320

5. Athanasie în 169621

6. Neofit în 170022

7. Macarie ieromonah între 171523-171824 şi poate mai târziu25

8. Dionisie între 175326-175927

9. Athanasie în 176028 dar şi în 176829

10. Sava arhimandrit, între 176430-176731

11. Parthenie între 177832-178033

Semnatar articol

34 Vezi documentul nr. 4186.35 Vezi documentul nr. 4350.36 Vezi documentul nr. 4512. În acelaşi timp era şi epitrop al mitropolitului Grigore

Irinupoleos.37 Vezi documentul nr. 4512.38 Vezi documentul nr. 4479.39 Vezi documentul nr. 4188.40 Vezi documentul 4189. În acelaşi an însă, ca şi în anul următor, apare ca epitrop –

vezi documentele nr. 4190 şi 4193. În al doilea document apare ca egumen al mănăstiriiGolia şi epitrop al mănăstirii Bărboi.

41 Vezi documentul nr. 4480.42 Pe o Evanghelie tipărită la Buda în 1812 există o însemnare în limba greacă, din 1807,

că împodobirea legăturii s-a făcut cu cheltuiala protosinghelului din Leros Chiril, egumenal mănăstirii Bărboi, meşterul fiind Lavrentie – vezi Iorga, Inscripţii..., p. 30, cu trimiteri labibliografie anterioară. Intre 1805-1807 apare în documente ca dicheu Gheorghe – vezidocumentele nr. 4212 şi 4224.

43 Poate ca înlocuitor pe perioada absenţei lui Chiril – vezi documentul nr. 1952. Înacelaşi an autorităţile apelau la generozitatea lui ca să ajute pe sinistraţii de pe urma inun-daţiilor din Galaţi – vezi documentul nr. 5948.

44 Vezi documentul nr. 4478.45 Vezi documentul nr. 1960. În alt document din 1824 (nr. 4463) semnează ca egumen

Meletie. Şi tot în acelaşi an semnează (în documentul nr. 7952) ca egumen Chiril.46 Vezi documentul nr. 9183.47 Vezi documentul nr. 9179. În documentul nr. 1825, din 1823, Timotei apare ca nou

egumen numit de domn.48 Vezi documentul nr. 4463.49 Vezi documentul nr. 7792. La 29 martie 1829 numirea lui Neonil nu era definitivată –

vezi documentul nr. 8728.50 Vezi documentul nr. 2072. Pentru perioada 1834-1838 lucrurile nu sunt clare. Conform

cu documentul nr. 9148, din octombrie 1834, Neonil, după ani de egumenie la Bărboi, luaîn primire postul de egumen la Neamţ. Îl luase printr-un contract semnat de mănăstireaVatoped şi de mitropolitul Grigore Irinupoleos. Până la numirea noului egumen la Bărboi,dat fiind că Grigore se afla în Basarabia, de treburile mănăstirii se ocupa o comisie formată din

12. Calinic între 178134-178335

13. Melchisedec arhimandrit în 178436

14. Anania între 178537-179138

15. Mitrofan arhimandrit între 179339-179440

16. Chiril, protosinghel din Leros între 179441-180742

17. Theofil în 179743

18. Methodie între 181344-182545

19. Timotei în 182346-182447

20. Meletie în 182548

21. Neonil între 182949-183850

182

Titlu articol 183

patru persoane – Daniile egumenul mănăstirii Răchitoasa, Nicodim Trierarhitul, Ioanichieepistat al mitropolitului Grigore şi ieromonahul, secretar la Golia, Hrisant Vatopedinul –vezi documentul nr. 9148.

51 Vezi documentele nr. 9361, 9324.52 Vezi documentul nr. 9391.53 Vezi documentul nr. 9384. Înlocuitor al egumenului în 1842 era arhimandritul

Melchisedec – vezi documentul nr. 936154 Vezi documentul nr. 6895 (contract de preluare a egumeniei). Fusese înainte egumen

la mănăstirea Trei Ierarhi (metoh la Protaton), de unde s-a întors provizoriu la Vatoped.Mănăstirea l-a trimis în 1844 egumen la Bărboi – vezi documentul nr. 9707. În iunie 1844domnul Mihai Sturdza îl întăreşte în postul de egumen, la rugămintea arhimandrituluiDionisie, exarh al Vatopedului, care la rândul lui primise ordin de la mitropolitul GrigoreIrinupoleos – vezi documentul nr. 9336. Conform cu testamentul lui toată averea sa vatrece după moarte în posesia mănăstirii Vatoped – vezi documentul 9688.

55 La 1 martie 1848 apare în document (nr. 9641) ca arhimandritul Nicodim de la TreiIerarhi. Dintr-un alt document (nr. 9813, din 1850) aflăm că provenea de la mănăstireaSfântul Pavel, de unde trecuse la Vatoped. Lăsase datorii (personale, nu ca egumen, şi laegumenul Mitrofan de la mănăstirea Galata – vezi documentul nr. 9713. A decedat înaintede septembrie 1849.

56 Semnează ca nou egumen în documentul nr. 9707. Întărirea sa ca nou egumen decătre domnul Mihai Sturdza s-a făcut târziu, la 18 noiembrie – vezi documentele nr. 9333,9334, 9630. Domnul fusese rugat de mitropolitul Stavrupoleos Meletie şi de Sinodulmănăstirii Vatoped.

57 Vezi documentul nr. 4462B. În 1852, înainte de 17 iunie, Meletie devine egumen laGolia – vezi documentul nr. 9956, în care Departamentul treburilor bisericeşti îl confirmăca egumen la rugămintea mănăstirii athonite.

58 La 4 august mitropolitul Moldovei Sofronie confirmă numirea ca egumen a luiAgapie, în locul lui Meletie ce trecuse la Golia – vezi documentul nr. 9947 şi nr. 5163A. Înultimul citim că confirmarea de către domnul Grigore Al. Ghica s-a făcut la rugăminteaPatriarhului Constantinopolului şi a Sinodului mănăstirii Vatoped.

59 Vezi documentul nr. 5943.60 Vezi documentul nr. 3994.61 Mai marii mănăstirii Vatoped l-au informat pe Chiril la 11 octombrie 1860 că a fost

numit în funcția de egumen al mănăstirii Bărboi în locul arhimandritului Agapie. Jucaserărol în decizie poziţia sa la Vatoped, ca şi ţinuta sa morală - vezi documentul nr. 5934. Îndocumentul nr. 5938 din 11 octombrie 1860 citim regulile după care se va ghida ca egumen.Printre altele va trimite la Vatoped anual o treime din veniturile mănăstirii. Confirmarea sa(de către domn) s-a făcut la 24 iunie 1861 – vezi documentul nr. 5970.

22. Grigore Irinupoleos, în perioada 184051-184352 se îngrijea de trebu-rile mănăstiri Bărboi

23. Sofronie în 184153

24. Nicodim arhimandrit între 184454-184855

25. Meletie între 184856-185257

26. Agapie arhimandrit între 185258-185759 dar şi în 186160

27. Chiril între 186061-1863

Semnatar articol

62 Nr. 4475.63 Vezi nr. 10273. Leafa lui era de 48 de galbeni austrieci pe an, un stânjen de lemne şi

o casă în curtea bisericii.64 Vezi documentul nr. 1826.65 Vezi documentul nr. 4191. În acelaşi an însă apare şi ca egumen al mănăstirii – vezi

documentul nr. 6962.66 Vezi documentul nr. 4209. În 1805 şi 1806 apare în documente şi dicheu şi epistat –

vezi documentele nr. 4212, 4217, 4224.67 Vezi documentul nr. 6962.68 Vezi documentul nr. 9421.69 Vezi documentul nr. 9934.70 Vezi documentul nr. 9920.71 Vezi documentul nr. 10123. Mai apare într-un document din 1844 (nr.9543) un

Hristodor Bazarceanov ca epistat al ţiganilor mănăstirii.72 Mai deţinea şi ţigani, care nu apar prea des în documente.73 De multe ori Acelaşi sat apare în ţinuturi diferite. Vom da doar primele menţiuni, nu

şi desele acţiuni de cumpărare, vânzare, donaţie etc.

Preoţi, diaconi, epistaţi la biserica BărboiÎntr-un document62, pe la 1666, este amintit preotul Sedor.În alt document, din 186363, apare ca diacon numele lui Ioan Creangă

(cunoscutul cărturar).Dintre epistaţii mănăstirii, care figurează în documentele de la Vatoped, cităm:- pe Nicodim, egumenul de la Golia în 177264

- pe Iordachi Roadedeal la 179465

- pe preotul Gheorghe în 180466

- pe Ioanichie în 183567

- pe arhimandritul Melchisedec în 184068

- pe Alexandru Holeaviţchi în 184269

- pe Dimitrie Strat agă în 185370

- pe Teodor Burada în 185571

Averea imobilă a mănăstiriiPrin cumpărări, donaţii, schimburi, confiscări sau alte mijloace, mănăs-

tirea Bărboi, ca şi Golia de altfel, a beneficiat de-a lungul secolelor de o apre-ciabilă avere imobilă, de ambele părţi ale Prutului – sate, moşii, părţi de moşii,terenuri, selişti, de prin 1640 (când apare în documentele de la Vatoped primamenţiune) şi până prin 1863 (când apare ultima menţiune). În plus, mai deţineacase şi crâşme, cum şi locuri de casă sau de crâşme, dar şi vii, livezi, stupi, morisau vaduri de moară, magazii72.

Vom da mai jos, în ordine alfabetică, lista localităţilor unde mănăstirea aavut proprietăţi precizând, acolo unde documentele menţionează, şi ţinutul,din Moldova sau Basarabia, în care se aflau73.

184

Titlu articol 185

74 Vezi documentul nr. 2124.75 Vezi documentul nr. 374.76 Vezi documentul nr. 4344.77 Vezi documentul nr. 2113.78 Vezi documentul nr. 386.79 Vezi documentul nr. 2113.80 Vezi documentul nr. 2124.81 Vezi documentul nr. 2113.82 Vezi documentul nr. 8688.83 Vezi documentul nr. 382.84 Vezi documentul nr. 1324.85 Vezi documentul nr. 2113.86 Vezi documentul nr. 1269. Îi fusese donată în 1860 de Spiridon Pavlu (rudă cu

cunoscutul bancher grec Andreas Pavlu).87 Vezi documentul nr. 2113. Acelaşi cu Petrosul, pe Sagala, în ţinutul Orhei? – vezi

documentul nr. 4845.88 Vezi documentul nr. 6249.89 Vezi documentul nr. 2113.90 Vezi documentul nr 258.91 Vezi documentul nr. 7998.

- Antoneşti (nu se menţionează ţinutul) (parte de moşie în 1820)74

- Balomireşti în ţinutul Roman (jumătate de sat, cu iaz, vad de moară,etc., din 1641)75

- Bereneni în ţinutul Orhei (jumătate de moşie în 1783)76

- Beruței în ţinutul Orhei (parte de moşie în 1783)77

- Bâra în ţinutul Roman (moşie, din 1735)78

- Blânzeni în ţinutul Orhei (parte de moşie în 1783)79

- Bordeile (nu se menţionează ţinutul) (părţi de moşie în 1820)80

- Bravicea în ţinutul Orhei (parte de moşie în 1783)81

- Bumeneşti (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1833)82

- Burueneşti în ţinutul Roman (moşie, din 1735)83

- Căcărăzeni în ţinutul Orhei (părţi de moşie în 1842)84

- Căzăneşti în ţinutul Lăpuşna (părţi de moşie, în 1780)85

- Chetroasa în ţinutul Orhei (moşie în 1863)86

- Chetrosul în ţinutul Lăpuşna (moşie, în 1780)87

- Ciorteşti în ţinutul Vaslui (fost al Goliei, cu scutiri de dări din partealui Constantin Mavocordat)88

- Ciuruleasca în ţinutul Soroca (părţi de moşie, în 1780)89

- Coropciani, în ţinutul Vaslui (o parte, din 1696)90

- Costocani (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1844)91

Semnatar articol

92 Vezi documentul nr. 2124.93 Vezi documentul nr. 2124.94 Vezi documentul nr. 1327.95 Vezi documentul nr. 7998.96 Vezi documentul nr. 2120.97 Vezi documentul nr. 8230.98 Vezi documentul nr. 5917.99 Vezi documentul nr. 2113. În documentul nr. 1321 apare la 1850 moşia Pietrosul

sau Guşăşti.100 Vezi documentul nr. 1327.101 Vezi documentul nr. 386. Aceeaşi localitate probabil cu Hărliceşti – vezi docu-

mentul nr. 9132.102 Vezi documentul nr. 4344.103 Vezi documentul nr. 4470.104 Vezi documentul nr. 7998.105 Vezi documentul nr. 1327.106 Vezi documentul nr. 386. În documentul nr. 2124 se menţionează că la 1820 moşia

se numea Negura.107 Vezi documentul nr. 2113.108 Vezi documentul nr. 1324.

- Cudalbi de Sus şi de Jos (nu se menţionează ţinutul) (părţi de moşie în 1820)92

- Curmezişeni (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1820)93

- Dolzica (nu se menţionează ţinutul (parte de moşie în 1848, în comuncu Golia)94

- Dragomireşti (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1844)95

- Gălăvăneşti (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1832)96

- Găşeşti în ţinutul Putna (moşie în 1831)97

- Grăjdeni în ţinutul Fălciu (parte de moşie în 1860, ce trecea şi în Basarabia)98

- Guşeşti în ţinutul Lăpuşna (moşie, în 1780)99

- Halici (nu se menţionează ţinutul) (părţi de moşie în 1840, în comuncu Golia)100

- Hărniceşti în ţinutul Roman (moşie care din 1845 se numea Rădiul.O deţinea din 1735)101

- Indărăpnici în ţinutul Orhei (o bucată, în 1783)102

- Lazoreni în ţinutul Iaşi (moşie schimbată cu alta în 1760)103

- Lieşti (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1844)104

- Mălineşti (nu se menţionează ţinutul) (perte de moşie în 1848, încomun cu Golia)105

- Negreşti în ţinutul Roman (moşie, din 1735)106

- Nisporeşti în ţinutul Lăpăşna (moşie, în 1780)107

- Nistoreni (nu se menţionează ţinutul (moşie în 1842)108

186

Titlu articol 187

109 Vezi documentul nr. 254. Într-un alt document (nr. 269) Coropceni şi Noureştisunt aceeaşi moşie

110 Vezi documentul nr. 2124.111 Vezi documentele nr. 1313, şi nr. 7951. Se afla pe valea Bujorului – vezi docu-

mentul nr. 9296.112 Vezi documentul nr. 7953.113 Vezi documentul nr. 2113. Acelaşi cu Pelpești ? – vezi documentul nr. 1324114 Vezi documentul nr. 4100.115 Vezi documentul nr. 2113.116 Vezi documentul nr. 4528.117 Vezi documentul nr. 4164.118 Vezi documentul nr. 2113. Acelaşi probabil cu Pupezești în Acelaşi ţinut – vezi

documentul nr. 1266.119 Vezi documentul nr. 1324.120 Vezi documentul nr. 4344.121 Vezi documentul nr. 4100.122 Vezi documentul nr. 8688. Conform cu documentul nr. 2106, moşia Rediu era formată

din siliștile Bumeneşti, Hărniceşti şi Balomireşti. Într-un alt document (nr. 9823) apare la1850 varianta Rediul Hărliceşti.

123 Vezi documentul nr. 2113.124 Vezi documentul nr. 8620.125 Vezi documentul nr. 9207.

- Nuoreşti în ţinutul Vaslui (o şesime, din 1687)109

- Oncani (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1820)110

- Petruşani sau Petrecani în ţinutul Lăpuşna (moşie în 1787)111

- Pietrosul (nu se menţionează ţinutul) (părţi de moşie în 1842)112

- Pilipeşti (=Filipeşti) în ţinutul Lăpuşna (moşie, în 1780)113

- Pistruieni în ţinutul Soroca (sau Orhei) (din 1641)114

- Pleşca în ţinutul Orhei (parte de moşie în 1783)115

- Podul Vechi, în Iaşi, alături de mănăstirea Sfântul Sava (o parte de moşieşi cîteva terenuri în 1823)116

- Popeni în ţinutul Soroca, pe Răut (jumătate de sat din 1640)117

- Pupezeni în ţinutul Orhei (?) (moşie, în 1780)118

- Purcelul în ţinutul Orhei (părţi de moşie în 1842)119

- Rădeni în ţinutul Orhei (o cincime, în 1783)120

- Răspopeni în ţinutul Soroca (din 1641)121

- Rediu în ţinutul Roman (moşie în 1833)122

- Sparteni în ţinutul Orhei (parte de moşie în 1783)123

- Şindrilarii de Sus (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1835)124

- Şiraguri în ţinutul Tecuci (moşie în 1856)125

Semnatar articol

126 Vezi documentul nr. 8103. Acelaşi cu Titiani, peste Prut, cumpărătură din 1743? – vezidocumentul nr. 8111 - şi cu Leosia Titieni în ţinutul Lăpuşna? – vezi documentul nr. 9296

127 Vezi documentul nr. 4250.128 Vezi documentul nr. 4185. Acelaşi cu Ordăşei în ţinutul Soroca? – vezi documentul

nr. 4192 şi cu Ordeşti în acelaşi ţinut? – vezi documentul nr. 1270.129 Vezi documentul nr. 7998.130 Vezi documentul nr. 4533.131 Vezi documentul nr. 2033. Se mai păstrează destule documente relative la deţinerea

de vii la Vlădiceni sau în alte părţi la 1813.132 Vezi documentul nr. 1827.133 Vezi documentul nr. 1949. Se păstrează destule documente relative la asemenea

terenuri, cumpărate sau donate către mănăstire, la 1738, la 1753, la 1780, înainte de 1824;pe unele le închiria, percepând „bezmenul”.

134 Vezi documentul nr. 4502.135 Vezi documentul nr. 1844. Mai există destule menţiuni relativa la cumpărarea sau

primirea în dar de case, la 1715, la 1764, la 1799, la 1800, la 1845, la 1852, la 1861. Unele leînchiria. Casele ce se aflau la 1831 în spatele altarului bisericii le închiriase pe trei ani consulului

- Teteni în ţinutul Iaşi (părţi de moşie din 1677)126

- Târzieni, în ţinutul Orhei (jumătate de moşie cedată în 1808)127

- Urdişeni, moşie cu vad de moară în Răut, în ţinutul Soroca (o deţineaîn 1745)128

Mănăstirea mai deţinea la 1844 o jumătate de teren în Iaşi (din 1795) peuliţa Rusească129. Un an mai târziu deţinea un teren pe uliţa Podul Vechi130.

ViiPrima menţiune e din 1700. În acel an mănăstirea primea în dar nişte vii

la Vlădiceni131.

Terenuri pentru construirea de casePrima menţiune datează din 1681; în acel an mănăstirea a cumpărat de

la Maria, soţia lui Apostol Goia şi de la Floarea armeanca, soţia lui Andrei unteren pentru construcţia unei case în marginea Podului Vechi132 şi un altulasemănător, fără să se specifice unde133.

Terenuri pentru construirea de crâşmePrima menţiune e din 1805. În acel an mănăstirea cumpărase un ase-

menea teren134.

CasePrima menţiune e din 1669. Mănăstirea cumpărase în comun cu Golia

o casă în Iaşi, împreună cu un teren pentru construirea unei alte case135.

188

Titlu articol 189

Angliei Mihail Furnarache (semnează greceşte în documentul nr. 9165). Mai închiria case şiîn 1848, 1852, 1862, 1863 (de obicei aflate în vecinătatea bisericii).

136 Vezi documentul nr. 1823.137 Vezi documentul nr. 4495. Destule alte documente se păstrează relativ la cumpărarea

de crâşme în 1755, 1759, în 1807 (în Târgul Frumos), în 1815 (la Podul Vechi), în 1825, în1834 (în Iaşi, pe strada Agioaiei, în Târgul de Sus).

138 Vezi documentul nr. 2081. Se mai păstrează destule documente relative la deţinerea –în urma cumpărării, etc. de prisăci, pe dealul Cetăţuia de pildă (în moşia Balomireşti) sau înalte părţi în 1810 etc.

139 Uneori acelaşi domn acorda mai multe mile, asemănătoare sau diferite.140 Vezi documentul nr. 39.141 Vezi documentul nr. 31.142 Vezi documentul nr. 264.

MagaziiPrima menţiune e din 1676. Mănăstirea cumpărase o magazie de piatră

cu teren alături136.

CrâşmePrima menţiune e din 1680. În acel an deţinea crâşme în uliţa Podul

Vechi (mahalaua Potcovari)137.

PrisăciPrima menţiune e din 1739. În acel an mănăstirea deţinea o prisacă la

Brăiliana138.

Mile (scutiri de dări)Ca şi multe alte mănăstiri sau biserici, indiferent dacă erau închinate sau

nu, mănăstirea Bărboi a beneficiat de numeroase mile din partea unordomni ai Moldovei139 şi nu numai, între 1676 şi 1820. Am întâlnit în arhivade la Vatoped 23 de asemenea mile, pe care le vom expune pe scurt, cu tri-miterea la numărul documentului.

1)1676 (7184), februarie 18. Antonie Ruset, domnul Moldovei, ordonăfuncţionarilor ţinutului Iaşi să nu ceară dări de la 10 posluşnici ai mănăstiriice se află şi satul Roşcani140.

2) 1703 (7212), decembrie 8. Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, ordonăfuncţionarilor să nu ceară dări de la mănăstirea Bărboi pentru o pivniţă.Banii economisiţi să fie folosiţi pentru tămâie şi ceară141.

3) 1710 (7219), octombrie 1. Nicolae Mavrocordat, domnul Moldovei,întăreşte mănăstirii dreptul de a primi zeciuiala de la toţi cei ce vor semănape moşiile acesteia aflate la Noureşti şi Coropceni142.

Semnatar articol

143 Vezi documentul nr. 30.144 Vezi documentul nr. 32.145 Vezi documentul nr. 36.146 Vezi documentul nr. 2025.147 Vezi documentul nr. 28.148 Vezi documentul nr. 33.149 Vezi documentul nr. 40.150 Vezi documentul nr. 38.151 Vezi documentul nr. 29.152 Vezi documentul nr. 37.

4) 1710 (7219), noiembrie 7. Nicolae Mavrocordat, domnul Moldovei,aduce la cunoştinţă funcţionarilor ce adună dările că a scutit patru posluşniciai mănăstirii Bărboi, mănăstire săracă, fără ţigani. Ei trebuie însă să fie străini143.

5) 1712 (7220), ianuarie 20. Nicolae Mavrocordat, domnul Moldovei,aduce la cunoştinţă slujitorilor însărcinaţi cu strângerea dărilor că a scutitpatru posluşnici ai mănăstirii Bărboi, care e săracă, fără sate cu ţărani supuşi(posuluşnici), fără ţigani etc144.

6) 1716 (7224), februarie 24. Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dăordin slujitorilor să nu ceară dări de la patru străini care sunt posluşnici aimănăstirii Bărboi145

7)1718 (7216), iunie 16. Ghedeon, mitropolitul Moldovei, scuteştemănăstirea Bărboi de zeciuiala de pe cinci pogoane de vie la Vlădiceni146.

8) 1727 (7235), martie 18. Grigore Ghica al II-lea, domnul Moldovei, dăordin slujitorilor să nu ceară dări de la mănăstirea Bărboi pentru o pivniţă147.

9) 1727 (7235), martie 18. Grigore Ghica al II-lea, domnul Moldovei,porunceşte slujitorilor să nu ceară dări de la opt străini care sunt posluşniciai mănăstirii Bărboi148.

10) 1733, septembrie 1-1834, august 31 (7242). Constantin Mavrocordat,domnul Moldovei, ordonă slujitorilor să nu ceară dări de la opt posluşnici aimănăstirii Bărboi149.

11) 1734 (7242), mai 5. Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, ordonăslujitorilor să nu ceară dare de la posluşnicul mănăstirii Bărboi, Pavel150.

12) 1736 (7244), martie 2. Grigore Ghica al II-lea, informează pe funcțio -nari, că Pavel, posluşnic al mănăstirii Bărboi, om sărac, e scutit de orice dare151.

13) 1738 (7246), martie 15. Grigore Ghica al II-lea, domnul Moldovei,dă ordin slujitorilor ţinutului Roman să nu supere cu cererea de dări posluş-nicii străini ai mănăstirii Bărboi152.

14) 1739 (7247), mai 18. Grigore Ghica al II-lea, domnul Moldovei,scuteşte mănăstirea Bărboi de dări pentru 1.000 de stupi, 1.000 de oi, 100 de

190

Titlu articol 191

153 Vezi documentul nr. 26.154 Vezi documentul nr. 27.155 Vezi documentul nr. 41.156 Vezi documentul nr. 5163.157 Vezi documentul nr. 44.158 Vezi documentul nr. 267.159 Vezi documentul nr. 5162.160 Vezi documentul nr. 43.161 Vezi documentul nr. 38.162 Vezi documentul nr. 42.

boi şi vaci, 50 de cai şi iepe şi 12 pogoane de vie. Scuteşte de asemenea deplata dărilor 12 posluşnici ai mănăstirii. Să plătească doar patru lei pe an153.

15) 1747 (7256), noiembrie 15. Acelaşi domn întăreşte mila sa anterioară154.16) 1754 (7262), ianuarie 20. matei Ghica, domnul Moldovei, scuteşte

mănăstirea Bărboi de dări pentru 1.000 de stupi, 1.000 de oi, 150 de cai, iepeşi boi, 12 pogoane de vie şi pentru vinul ce se va produce acolo. Îi întăreştede asemenea dreptul de a folosi 12 străini ca posluşnici155

17) 1771, ianuarie 9. Autorităţile ruseşti scutesc mănăstirea Bărboi deobligaţia de a ceda cai pentru armatele ruse156.

18)1780, iunie. Constantin Moruzi, domnul Moldovei, scuteşte mănăs-tirea Bărboi de dări pentru 150 de stupi, 100 de oi şi 150 vedre de vin157.

19) 1788, septembrie 23. Divanul Moldovei întăreşte mănăstirii Bărboidreptul de a ridica zeciuiala de la oamenii ce se hrănesc pe moşia ei Coropcenidin ţinutul Vaslui158.

20) 1789, octombrie 16. Divanul Moldovei scuteşte mănăstirea Bărboide dări pentru vinul ce se va produce pe o suprafaţă de 12 pogoane, suprafaţăce-i aparţine159.

21) 1792, august. Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, miluieşte mă năstireaBărboi, scutind-o de dări pentru 300 de stupi, 300 de oi şi 1.000 de vedre devin. Îi întăreşte, de asemenea, dreptul de a folosi 10 străini ca posluşnici160.

22) 1814, iulie 24. Scarlat Calimachi, domnul Moldovei, scuteşte mănăsti -rea Bărboi de dări pentru 500 de stupi, 500 de oi, cum şi pentru tot vinul carese va produce acolo. Ii acordă în plus 100 de lei pe an din vama domneascăşi 6.000 de ocale din saline. Scuteşte de asemenea de dări şi angării 20 deliude, străini care lucrează la mănăstire161.

23) 1820, mai 30. Mihail Suţu, domnul Moldovei, întăreşte mănăstiriiBărboi scutirea de dări pentru 500 de stupi, 500 de oi şi pentru tot vinul ce seva produce la mănăstire. Scuteşte de asemenea 20 de liude, străini ce lucreazăacolo162.

Semnatar articol

Acestea sunt într-o prezentare succintă informaţiile documentare pecare le-am putut aduna din arhiva românească a mănăstirii Vatoped referitoarela mănăstirea Bărboi. Sperăm ca ele să întregească în mod fericit informaţiiledocumentare existente în arhivele publice din România, astfel încât să fieposibilă, cât mai curând, redactarea unei monografii a Mănăstirii Bărboi, pedeplin meritată de acest monument, unic în Moldova.

192